Regele pușcăriilor

Jurnal TV a publicat ieri un reportaj foarte bun, intitulat ”Regele pușcăriei”. Eu aș adăuga, după ce am văzut reportajul, că Nichifor e de fapt Regele pușcăriilor, pentru că bunul prieten al lui Plahotniuc nu e rege doar în penitenciarul 16 în care este deținut, ci și în penitenciarul 9, acolo unde criminalul din Grozești se deplasa liber, fără niciun fel de escortă, de parc-ar fi fost la el la Grozești.

Explicații aberante din partea autorităților

Că Nichifor stă la pușcărie ca la un hotel mediu se știe demult, în presă apărând de mai multe ori informații despre bairamurile cu alcool și femei pe care Nichifor le dă prin penitenciarele în care este condamnat să-și ispășească pedeapsa. Reportajul Jurnal TV nu a făcut decât să dovedească aceste lucruri, aducând atât în fața autorităților, cât și a telespectatorilor, probe care, în mod normal, ar trebui să se lase cu pedepse foarte aspre, atât pentru Nichifor cât și pentru funcționarii care se fac vinovați de acest lucru.

Absolut incredibile sunt declarațiile șefului Departamentului Penitenciare, Igor Druță, care în afară de niște bâlbe ridicole nu a putut să explice cum este posibil ca un condamnat să poată să se comporte astfel aflându-se în spatele gratiilor.

Din reportaj se poate sesiza clar că Igor Druță nu prea se poate hotărî cum să dreagă busuiocul, e acolo cameră de așteptare sau cabinet medical? Sau e viitorul apartament al lui Nichifor? Cel puțin ciudată mi se pare și explicația cum că Nichifor ar sponsoriza aceste lucrări. Nu știu de când pot deținuții să finanțeze reparația unor camere de lux penitenciarele din Moldova, dar se vede că în pușcăriile noastre e totul posibil, important e să ai ”crâșa” necesară.

Nu cred că într-o țară normală, în care legea se respectă, acest Druță ar mai prinde vreo 2-3 zile în funcție, pentru că ar fi demis. Mai ales în urma unor astfel de scuze.

Procuratura lui Zubco n-a reacționat mai breaz, astfel nu se va porni nicio urmărire penală, iar cei vinovați pot să stea liniștiți.

Cine îl protejează pe Nichifor

Povestea lui Nichifor este bine cunoscută de toată lumea. A tras vreo 50 de gloanțe într-o discotecă din Grozești, a împușcat un om și în urma unui tam-tam uriaș în mass-media a fost reținut. După un proces care a durat mai bine de un an de zile, Nichifor a fost condamnat, în prima instanță, la 17 ani de pușcărie, ca la Curtea de Apel pedeapsa să-i fie redusă la doar 5 ani. Judecătorii de la Curtea lui Ion Pleșca și-au motivat decizia într-o modalitate de un ridicol rar întâlnit: omor prin imprudență. Eu nu am studii juridice, dar mi-e greu să înțeleg cum poți să tragi 50 de gloanțe din imprudență. Se pare că doar judecătorii de la Curtea de Apel știu acest lucru.

De la felul în care au fost luate deciziile judecătorești în cazul lui Nichifor și până la lucrurile pe care și le permite acesta în penitenciar, este clar că este protejat de cineva suspus. Mai ales că, din câte bine se știe, nefericitul din Grozești n-a fost prima victimă a lui Nichifor, acesta mai omorând un bătrân, cu automobilul, în 2007, atunci scăpând basma curată.

Cel care-l protejează pe Nichifor pare a fi nimeni altul decât deja cunoscutul Pahotniuc, mai supranumit și Al Capone de Grozești. Nu este întâmplător că Nichifor și Plahotniuc sunt născuți în același sat, unde au fost vecini și buni prieteni încă de prin copilărie. Iar prietenia lor, se pare că s-a întărit odată cu trecerea vremii. În 2005, când în urma unor înscenări Plahotniuc a intrat în posesia pachetului majoritar de acțiuni de la Victoriabank, Nichifor a avut un rol decisiv, el jucând rolul așa-zisului om de afaceri care urma să dea mită șefului băncii.

Mai mult, s-a vehiculat că Nichifor, pe numele căruia erau înregistrate în jurul a o sută de arme, ar fi fost un fel de gardă de corp al lui Plahotniuc, iar tot arsenalul ar fi aparținut de fapt celui ajuns astăzi  Prim-vicepreședinte de Parlament și mare reformator și democrat.

Nu cred că trebuie să fii mare detectiv pentru a putea concluziona cine-l protejează pe Nichifor și cine a diriguit cu judecătorii pentru ca acesta să primească o pedeapsă atât de blândă. Sigur, e mai dificil să dovedești acest lucru, mai ales atunci când în fruntea Procuraturii Generale se află un individ care a ajuns acolo în urma unei tranzacții de 2 milioane de euro.

Nu e dificil deloc însă de dovedit vinovăția șefului Departamentului Penitenciare și a colaboratorilor penitenciarelor 9 și 16, unde Nichifor circulă liber ca la el acasă. În mod normal, după astfel de imagini, ar trebui să se lase cu multe dosare penale și demisii, dar ca și în alte cazuri, mai mult ca sigur nimic nu se va întâmpla. Doar ne aflăm în Moldova…

PS: În urma reportajului de la Jurnal TV Nichifor a fost mutat la Cahul. Acolo, departe de ochii presei, cu siguranță criminalul din Grozești se va simți chiar ca la el acasă.

Despre un Președinte al tuturor

Astăzi AIE-ul a ajuns, se pare, la un compromis. Compromisul este Nicolae Timofti și spune că va fi un Președinte al tuturor.

Nu știu dacă Timofti va fi sau nu un Președinte al tuturor, dar nici nu prea mai contează foarte mult acest lucru. Acum important este ca acest Președinte să fie ales, ca Alianța să nu-și mai ascundă eșecurile după cauza nealegerii Președintelui, iar stabilitate politică să fie măcar 2-3 ani. În acești 2-3 ani, AIE va mai avea o șansă să demonstreze că este în stare să facă măcar o mică parte din ce a promis, sau să dispară definitiv din spectrul politicii moldovenești.

Unii ar spune că ce scriu acum intră în contradicție cu ce am scris acum câteva zile, când am afirmat că Timofti va fi un Președinte al lui Plahotniuc. Nu-mi schimb părerea nici acum, așa cred că este deși, sper din tot sufletul ca din momentul în care Nicolae Timofti va deveni Președinte să mă contrazică și să fie așa cum spune - un Președinte al tuturor.

Eu iubesc foarte mult Moldova și-mi doresc mai mult decât orice ca această țară să aibă o șansă de a ieși din mocirla foarte murdară în care se află acum. De asta și am luptat între 2008 și 2009 ca Puterea să fie schimbată. M-am bucurat enorm când am văzut AIE-ul format, iar odată cu acest lucru PCRM-ul plecat în opoziție. Că de atunci lucrurile nu au decurs în felul în care cu toții ne-am dorit, da – așa este. Dar de un lucru sunt sigur: eu, cetățeanul Alexandru Cozer sunt mai mulțumit de cei doi ani și jumătate de guvernare ai AIE decât de perioada în care au guvernat comuniștii. Iar viața mea este mai bună acum decât în vremea PCRM.

Democrația și prosperitatea nu vine peste noapte, iar comparându-i pe Filat cu Tarlev sau chiar pe Timofti cu Voronin, nu putem să sesizăm că un oarecare progres totuși există. Din păcate, între Plahotniuc și Plahotniuc nu poți face diferențe, ori el e același din vremea comuniștilor, poate chiar mai rău.

Sper din suflet ca Nicolae Timofti să fie ales Președinte vineri. Nu pentru că aș crede ca vă fi un Președinte bun, ci pentru că m-am săturat de toată nebunia asta. Oricum, mai rău decât între 2001 – 2009 nu cred că se poate…

PS: În articolul de vineri s-a strecurat o greșeală în ceea ce-l privește pe fiul mai mare al lui Nicolae Timofti – Alexei. El nu mai are birou de avocați și este plecat din Moldova. Am încercat întotdeauna să fiu un om corect și consider de cuviință să specific acest lucru, dar și să-mi cer scuze pentru greșeală comisă și prejudiciile de imagine aduse lui Alexei Timofti.

Timofti, Președintele lui Plahotniuc

Din rău tot în mai rău. Cam așa ne țin democrații, reformatorii și liberalii noștri guvernanți, cei pentru care ne-am riscat viețile pentru a-i aduce la guvernare. Dacă Bacalu era, în cel mai fericit caz Președintele lui Filat și Plahotniuc, acum, mai nou, ne-am trezit cu un candidat care ar fi doar Președintele celui supranumit Al Capone de Grozești.

Eu nu știu dacă Nicolae Timofti este sau nu candidatul AIE pentru Președinție. Dar dacă este așa, atunci ori sunt tâmpiți unii din AIE, ori ei ne iau pe toți drept tâmpiți.

Nu pot să înțeleg cum e posibil să iei un judecător care a deținut funcții importante în sistemul judiciar moldovenesc în ultimii ani și să faci din el Președinte de stat. Nu pot să înțeleg, pentru că justiția este de departe cel mai corupt domeniu din Republica Moldova. Anume și din cauza justiției mega-corupte existente la noi, ne aflăm în mocirla de acum.

Timofti - Președinte cu 1% din încrederea populației

Conform ultimului sondaj IPP, doar 1% din moldoveni au încredere în justiție, iar acest lucru se datorează și acestui Nicolae Timofti.

Timofti se află în fruntea judecătorilor din Moldova din 1996, atunci când a fost ales ca Președinte al Asociației Judecătorilor din Moldova. Din 2010 acest Timofti este Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Întâmplător sau nu, cam de când e Timofti șef la CSM s-a început perioada de glorie a raiderizării în Moldova. Zeci de atacuri raider s-au petrecut în ultimii ani în Moldova, toate au fost făcute prin complicitatea judecătorilor moldavi. Din aceste zeci de judecători, doar unul s-a ales cu ceva ”mustrări” din partea lui Timofti, restul rămânând bine-mersi în funcții și pregătind alte raiderizări.

Mai mult chiar, Aurel Colenco, cunoscut drept cel mai corupt și influent judecător din Moldova este unul dintre favoriții lui Timofti. Anume datorită protecției pe care i-o asigură Timofti lui Colenco, acest individ și-a căpătat faima pe care o are astăzi. Altfel ar fi greu de înțeles cum după atâtea prejudicii aduse statului de către Colenco, Timofti și CSM-ul său nu i-au acordat șefului instanțelor economice nici măcar o sancțiune disciplinară, deși, în mod normal, ar fi trebuit de mult destituit din funcție.

Timofti, argatul lui Plahotniuc?

Dubiile asupra lui Timofti nu se opresc aici. Mișcarea Antimafie a afirmat în repetate rânduri că șeful CSM, mai nou – candidat la funcția de Președinte al statului ar avea strânse legături cu Plahotniuc. Se afirmase chiar că judecătorii raider din cazurile Victoriabank, Banca de Economii și Asito ar fi trecut mai întâi prin biroul lui Timofti pentru a se asigura că nu vor fi sancționați. Nu știu cât adevăr este în această afirmație, certe sunt însă alte lucruri.

În primul rând, toată lumea știe că atacurile raider din cele trei cazuri au fost regia lui Plahotniuc. Că o spun puțini este altceva, asta ținând deja de curajul și demnitatea celor ce pot să o spună, dar preferă să tacă.

Apoi, la fel de sigur este că niciunul dintre judecătorii ce au făcut posibile aceste deposedări masive de acțiuni nu au primit nici măcar o mustrare din partea CSM-ului lui Timofti. De ce s-a întâmplat acest lucru? Întrebați-l pe candidatul la Președinție al AIE.

Mai mult chiar, doi dintre fii lui Timofti sunt angajați de către unele companii pe care le deține Plahotniuc. Nicu, fiul mijlociu, lucrează la Prime. Alexei, fiul mai mare al lui Timofti, deține un birou de avocați, al cărui client fidel este Plahotniuc, prin intermediul unor companii pe care le deține.

Nu știu dacă Timofti este candidatul AIE la Președinție. Nu știu dacă va fi votat sau nu. Cert este însă că dubiile ce planează asupra acestui om l-ar compromite din start pentru ocuparea unei astfel de funcții. L-ar compromite într-o țară unde legea se află în capul mesei, dar în Moldova tocmai că-l face perfect. Perfect pentru Plahotniuc.

7 lei/17 lei

Nu știu dacă 7 lei e mult sau puțin. Probabil, în condițiile în care un om are un salariu de 3000 de lei, să cheltui lunar peste 10% din salariu pentru transportul public o fi mult. Dacă mai ai și un copil și cheltui cu el alte 10% din salariu pentru transport, atunci situația devine și mai dificilă.

17 lei e mult. 17.25 lei costă un litru de benzină. Un om cu mașină care face, în medie, 1500 de km pe luna, va da 2000 de lei pe combustibil, asta în cazul în care mașina lui e una cu un consum foarte mic.

Dacă omul cu mașină are un salariu de 5000 (în cazuri fericite) de lei, atunci calculați și singuri cu ce rămâne.

Diacov spunea, mai dăunăzi, la o ședință a Parlamentului, citez ”cea mai mare problemă a moldovenilor este că nu se alege un Președinte”.

Chirtoacă promitea, prin 2008, că în Chișinău nu vom mai avea rutiere.

Tot Chirtoacă făcea urât, cu vreo doi ani în urmă, când se vorbea de majorări ale costului unei călătorii în microbuz. Am vrut să scriu costul unui bilet de microbuz, dar nici vorbă de așa ceva în aceste unități de transport.

Unul pe care-l cheamă Iurie Topală și deține rute multe prin capitală a băgat bani mulți în campania lui Chirtoacă din vara trecută. Iar astăzi, când s-a discutat despre majorări a costului unei călătorii în microbuze, Chirtoacă a fost precum un mielușel blând. A uitat sărmanul cu desăvârșire de promisiunile că nu vom mai avea ”rutiere” prin Chișinău.

Eu, pentru un plin, am achitat astăzi fix 1000 de lei. Peste vreo 13 zile voi mai turna de-o mie de lei. N-aș mai turna dacă în Chișinău ar exista transport public.

În Europa, ”rutierele” se folosesc doar pentru a căra carne la magazine sau colete ”la Moldova”.

În Europa, prețul unui bilet la autobuz/tramvai/troleibuz/metrou costă, în medie, un euro. Un euro pentru o oră, deoarece acolo, un bilet este valabil timp de o oră de la momentul capsării sale. Într-o oră, cu transportul public din Europa mergi dintr-un capăt în altul al Milanoului (și nu e cel mai reușit exemplu)  și reușești și  înapoi să te întorci. Cu un euro, taxabil!

În Chișinău, cu aproape juma’ de euro(degrabă) – netaxabil , stai în ambuteiaje timp de oră, asculți Șanson și miroși…răsărită.

În Milano, accesul automobilelor în centrul orașului este interzis sau cu plată.

În Chișinău, din Inima Orașului, facem parcare pentru automobile.

Chirtoacă nu mai vorbește de renunțarea la rutiere, Topală își extinde rețelele, iar Șalaru e Ministru al Transportului.

Astăzi, din nou, Diacov a spus că cea mai mare problemă a moldovenilor este nealegerea Președintelui.

Soluții? Mergeți în orice oraș de la Arad în vest și veți găsi cu duiumul! Doar e nevoie de administrație competentă și de consilii orășenești fără indivizi alde Topală.