Zilele acestea s-a iscat un conflict public cu privire la construirea noului ,,Stadion Republican’’. Asta după ce, cu ceva timp in urmă, conducerea de vârf inaugura cu mare fast o minge de plastic lângă un circ în paragină.
Totuşi, nu acesta e subiectul pe care vreau să-l abordez. Că politicienii noştri nu au “nici în clin, nici în mânecă’’ cu sportul,este uşor de dedus. Din păcate, însă, nici cetăţenilor nu prea le pasă de soarta sportului de la noi.
Acum aş vrea sa vin cu o întrebare: de câte ori aţi plâns la un eveniment sportiv? Atunci când România bătea Anglia la “Mondiale”, spre exemplu, sau când aceiaşi englezi pierdeau in faţa tricolorilor pe sfârşit de meci la ,,Europenele’’ din 2000? Poate atunci când pe podiumul de la Sidney erau trei gimnaste la individual compus: Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria Olaru? Unii m-ar putea acuza de naţionalism, mă vor numi probabil ,,unionist’’. De ce am enumerat doar evenimente sportive la care au triumfat români? Din simplul motiv că sportivii dintre Prut şi Nistru nu au avut niciun triumf la care s-ar fi putut plânge de bucurie.
Veţi spune, probabil, că “ Ţara are probleme mai mari”,cui sa-i mai pese de sport?. Dar, câţiva ani în urmă, România avea aceleaşi probleme. Adesea, singurele bucurii ale românilor erau succesele de la olimpiezi, de la Turneele Finale de Campionatului European sau ale celui Mondial. Când un român pleacă în America şi este întrebat de unde vine, americanii se luminează la faţă si-l întâmpină cu “Nadia”’, când românii sunt în Turcia, “Hagi” e cuvântul care este pe buzele majorităţii turcilor în discuţia cu un român, de fapt ‘’regele’’ e un adevarat zeu pentru turci. În Italia, toţi ştiu de Adi Mutu si Cristi Chivu. În Canada, Lucian Bute e cetăţean de onoare. Exemplele pot continua…
Vă mai adresez o întrebare. Dacă aţi merge în Belgia, Tailanda, Australia sau Argentina, Finlanda sau Olanda şi aţi spune că sunteţi din Moldova, câţi dintre cei de acolo, când vor auzi numele “ţării”, se vor lumina la faţă şi vor spune ,,Vladimir Voronin’’? De ce Voronin? Pentru că el instalează mingi de plastic lângă circ, de aia...
Totuşi, nu acesta e subiectul pe care vreau să-l abordez. Că politicienii noştri nu au “nici în clin, nici în mânecă’’ cu sportul,este uşor de dedus. Din păcate, însă, nici cetăţenilor nu prea le pasă de soarta sportului de la noi.
Acum aş vrea sa vin cu o întrebare: de câte ori aţi plâns la un eveniment sportiv? Atunci când România bătea Anglia la “Mondiale”, spre exemplu, sau când aceiaşi englezi pierdeau in faţa tricolorilor pe sfârşit de meci la ,,Europenele’’ din 2000? Poate atunci când pe podiumul de la Sidney erau trei gimnaste la individual compus: Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria Olaru? Unii m-ar putea acuza de naţionalism, mă vor numi probabil ,,unionist’’. De ce am enumerat doar evenimente sportive la care au triumfat români? Din simplul motiv că sportivii dintre Prut şi Nistru nu au avut niciun triumf la care s-ar fi putut plânge de bucurie.
Veţi spune, probabil, că “ Ţara are probleme mai mari”,cui sa-i mai pese de sport?. Dar, câţiva ani în urmă, România avea aceleaşi probleme. Adesea, singurele bucurii ale românilor erau succesele de la olimpiezi, de la Turneele Finale de Campionatului European sau ale celui Mondial. Când un român pleacă în America şi este întrebat de unde vine, americanii se luminează la faţă si-l întâmpină cu “Nadia”’, când românii sunt în Turcia, “Hagi” e cuvântul care este pe buzele majorităţii turcilor în discuţia cu un român, de fapt ‘’regele’’ e un adevarat zeu pentru turci. În Italia, toţi ştiu de Adi Mutu si Cristi Chivu. În Canada, Lucian Bute e cetăţean de onoare. Exemplele pot continua…
Vă mai adresez o întrebare. Dacă aţi merge în Belgia, Tailanda, Australia sau Argentina, Finlanda sau Olanda şi aţi spune că sunteţi din Moldova, câţi dintre cei de acolo, când vor auzi numele “ţării”, se vor lumina la faţă şi vor spune ,,Vladimir Voronin’’? De ce Voronin? Pentru că el instalează mingi de plastic lângă circ, de aia...
Astept comentariile voastre cu mare placere. Multumesc
RăspundeţiȘtergereMia duc aminte, Alex. De plans insa n-am plans, dar am simtit mindrie in sufletul meu, mai ales cind se intona imnul.
RăspundeţiȘtergereAsa e cind un popor traieste in 2 tari.
Referitor la stadionul republican, dupa mine nu mi se pare ca se va construi altul in acelasi loc. Se va folosi acel teren in alte scopuri, mai profitabile pentru conducerea noastra.
Zamolxis. Ce am vrut sa subliniez, e faptul ca o pseudo-tara ca a noastra, care nu e cunoscuta nicaieri, s-ar putea face cu ajutorul sportului, din pacate, pe langa faptul ca nu avem grija nici de celelalte domenii, sportul e de-a dreptul in ,,paragina''
RăspundeţiȘtergereSe umblă după câştiguri în bani şi se preocupă prea puţin de soarta sportului, a culturii, a educaţiei. Se instalează "mingi de plastic" si se împart onoruri, se organizează "daravele" ale culturii(ce-i drept, pentru Lenuta se găsesc bani).
RăspundeţiȘtergereSa nu ma intelegi gresit Alex, dar acest articol, e dupa parerea mea poate cel mai bine scris dintre cele de pina acum. Mi-a placut ca ai reusit sa "inchizi cercul" nefiind nevoie de mai multe cuvinte. Continua.
RăspundeţiȘtergere