Artur Gurău - fan Chelsea, îi plac telefoanele Samsung sau... pur și simplu îi place să zboare?

Bloggerul Artur Gurău a dat startul unui concurs pe blogul său. Cine vrea să câștige mai multe premii interesante nu are decât să-i acceseze blogul și să bage un comment la poza din dreapta. Eu unul, văzând tricoul din poză, cred că Artur tare a mai plâns în urma finalei Uefa Champions League de la Moscova. Sincer să fiu, și eu am fost cam dezamăgit când Terry a țintit bara la un penalty decisiv, dar...ce să facem? Ăsta-i fotbalul! 

Sau poate Gurău deține vreun telefon Samsung de ultimă generație? Ori poate poate pur și simplul visul său e să sară din avion fără parașută :)?Dar la întrebările acestea nu ne poate răspunde decât el!

Deci... accesați blogul, comentați și câștigați! Succes la toată lumea!

PS: Susțin asemenea concursuri pe bloguri, cred că sunt mereu bine venite și fac blogosfera moldovenească mai dinamică și mai interesantă.

Inteligența dăunează grav comunismului!

Mă uitam pe ultimul BOP și mă întreb cât de departe de adevăr poate fi el. Sigur că datele pot fi mai mult sau mai puțin inexacte, dar ele reflectă într-o oarecare măsură starea reală de lucruri din țară. Unele lucruri sunt însă extrem de clare, comuniștii vor câștiga detașat și alegerile din 2009, dacă vor reuși ei să obțină sau nu o majoritate parlamentară, rămâne de văzut. AMN, PLDM și PL se vor regăsi la sigur în viitorul legislativ, PD-ul având și el șanse bune de a prinde câteva fotolii de parlamenter. Veștile bune vin de la PPCD, putem fi aproape siguri că partidul lui Roșca va rămâne sub pragul electoral, aceasta și putând fi cheia formării guvernului din 2009. UCM-ul lui Tarlev nu a apărut în acest Barometru, ar fi fost interesant să vedem cam ce procentaj ar acumula această formațiune, și de unde ar rupe electorat. Nu vreau să mă adâncesc prea mult în cifre, vreau totuși să atenționez că mare parte din cei ce au votat în 2005 cu PCRM-ul, o vor face și în 2009. AMN-ul este în cădere lineră, PL-ul crește încet dar sigur, iar PLDM-ul înregistrează cea mai spectaculoasă ascensiune. Cred că acest sondaj a și reprezentat momentul 0, partidele în funcție de aceste rezultate punându-și la cale strategiile pre electorale. Cel puțin așa sper eu, dar mă tem că unele partide de la noi nu au maturitatea necesară pentru a trage unele învățăminte utile din cifrele pe care le-a prezentat BOP-ul, pentru că dincolo de procentaje electorale, cercetarea celor de la IPP ne-a vorbit și despre cele mai mari nemulțumiri ale cetățenilor, or acolo partidele trebuie să privească atent și să-și creezea strategiile de campanie.

Probabil vă întrebați ce are titlul articolului cu ceea ce conține el până acum, mă voi opri și asupra acestui fapt. Inteligența dăunează grav comunismului mai multe motive, mă voi opri la câteva dintre ele. 

Ieri am văzut un grup de comsomoliști țipând slogane socialiste, când au fost intervievați nu au reușit să lege două cuvinte, neputând să spună nici măcare cine este Che Guevara, deși rusofonii strigau în gura mare că revoluționarul sud-american este idolul lor. Concluziile care pot fi trase din asta sunt simple, niciun tânăr inteligent nu va vota comuniștii și niciunul cu picioarele pe pământ nu va deveni comsomolist.

Uitându-mă pe rezultate BOP-ului am sesizat lejer că bazinul electoral al comuniștilor este reprezentat de populația de peste 45 de ani, fără studii sau cu studii incomplete. Concluziile iarăși sunt simple de tot, deși nu vreau să jignesc pe nimeni, afirm cu certitudine că un om cu cap pe umeri nu va vota niciodată cu comuniștii moldoveni.

50% dintre votanți sunt indeciși sau nu vor participa la alegeri. Dacă un partid politic și-ar atrage măcar jumătate din acest electorat de partea sa, ar ajunge practic la același rating cu cel al comuniștilor. Cine sunt indecișii? Cei sătui de politică, cei care au rudele peste hotare, o bună parte din tinerii dezorientați! Concluziile: cu inteligență și o campanie electorală bine gândită, rezultatele alegerilor ne-ar putea aduce surprize foarte mari!

Hai să nu mai fim proștii Europei, fraților!

Nu am cuvinte pentru titlul acestui articol...

Fraților, am văzut multe la viața mea! Am suportat multe pe propria-mi piele. Dar ce am văzut marți, 28 octombrie, la un așa zis post de televiziune, a întrecut orice limite, de moralitate, de etichetă profesională, de bun simț, de tot ce vreți fraților! Dar a întrecut orice limită! Mi-e greu să găsesc cuvinte pentru a scrie acest articol. Mi-e greu, pentru că fac și eu jurnalism, pentru că am și eu o mică idee despre ceea ce înseamnă etichetă profesională, pentru că, cred eu, am și ceva moralitate. 

Există în Chișinău, un „ceva” ce vrea să fie post de televiziune, patronat de Iurie Roșca, iar acest „ceva” este cel mai urât lucru pe care l-am văzut eu în scurta mea viață, de 20 de ani. 

De ce spun asta? Pentru că la Eutv se produc perversități, nu se face televiziune, fraților! Se încearcă manipularea oamenilor în cel mai josnic mod posibil, iar oamenii ce activează acolo, au coborât sub cea mai de jos normă profesională și morală. Sper că nu prea mulți dintre vizitatorii acestui blog urmăresc jucăria lui Roșca, Eutv, pentru că indiferent de simpatiile lor politice, cred că după ce au văzut reportajele de astăzi, au rămas cu o amărăciune în suflet greu de explicat. Eu, cel puțin, nu-mi pot explica amărăciunea și tristețea pe care o trăiesc, chiar dăcă știu că acest post de televizune minte în cel mai josnic hal și nu ar trebui să fiu afectat de ce se face acolo, am rămas afectat.Și nu am fost afectat de ce am văzut acolo, pentru că știu că orice apare la Eutv, nu merită luat în seamă, nu sunt decât niște inepții,dar am rămas afectat de faptul că în jurul nostru există oameni ce pot să fie atât de josnici și să mintă în asemenea hal. Să inventeze asemenea lucruri, și, să le facă public pe un post de televiziune. Și pentru ce toate aceste josnicii? Pentru banii lui Roșca? Cât de mulți bani le poate da Roșca acelor oameni, ca aceștia să pună pe post asemenea enormități? Nu știu, nu mă interesează. Sunt sigur însă de un lucru! Cei ce activează la Eutv, trebuiesc ignorați total de societate, trebuiesc dați la o parte, ei nu merită etichetări! Ei nu merită să se vorbească de ei! Ei trebuie să devină invizibili, la fel ca Roșca, asemenea oameni au coborât atat de jos pe plan moral, încât încet-încet vor deveni minisculi, invizibili. Ei își vor crea propria lor lume, lumea minciunei și a josniciilor!Vor încerca să strige mai tare și vor fi auziți tot mai puțin!

Sunt trist fraților, sunt trist pentru că în jurul nostru pot exista asemenea oameni.

PS: Nu voi mai vorbi niciodată de Eutv, nu voi mai urmări niciodată acest post de televiziune! El a depăsit orice limită a josniciei, a devenit minuscul, invizibil!

Activismul huliganico-comsomolist.

Titlul v-a intrigat, nu? Pe mine tot m-ar fi intrigat până acum câteva zile, doar că de miercuri eu deja am trecut la un lat nivel, am simțit pe propria-mi piele cât de activi pot fi unii din „Brigada Roșie”. După ce am postat articolul precedent, unde am vorbit despre ilegalitățile pe care le face presa comunistă, mi s-au întâmplat mai multe lucruri ciudate...

Mă trezesc miercuri de dimineață și după ce am mai făcut unele chestii care țin de fiece persoană, hai să deschid calculatorul, să văd ce „bucurii” se mai aud despre frumoasa noastră țărișoară. Dar să vezi necaz, căzuse conexiunea la net, cel puțin la asta mă gândii eu în primă instanță. Trag cu ochiul la router, acolo, niciun semnal de la rețea. Mă resemnez și ies din casă, spre facultate. După câteva ore petrecute pe băncile universității, revin acasă. Aceeași problemă cu netul. Telefonez la compania „Danisnet”, cei ce îmi furnizează internetul, și îi întreb pe un ton mai ridicat „ce se întâmplă”? Operatorul, cam speriat, îmi spune că la tot blocul nu e net, se pare că cineva tăiase firul la tot blocul. Ei...hai să deschid televizorul, dar și acolo necaz! Cablul-niciun semnal. Schimb la antena satelit-lipsă semnal. Mă crucesc de vreo două ori, ies afară, cablul tv tăiat. Trag o fugă până pe bloc, antena mea satelit, pe care mă chinuisem vreo 6 ore s-o instalez, era întoarsă spre sud, deși instalatorul o lăsase spre vest, firul de la antenă spre televizor - tăiat. După vreo două înjurături demne de un român coleric, mă resemnez și încep să sun pe la instalatori. Miercuri seara am privit Bordeaux - Cluj pe internet, că între timp îmi restabiliseră legătura, iar joi, am plătit câteva sute de lei instalatorului să restabilească semnalul la antena satelit. Unii prieteni m-au sfătuit să depun plângere la poliție. Eu am zis că o să mă duc la Reșetnikov direct, poate-mi spune el mai multe... 

Update: Femeia Verde s-a solidarizat cu mine, publicând un articol în care a luat atitudine vis-a-vis de nedreptățile care sunt făcute de guvernarea comunistă.

Moldova 1 minte de îngheață apele! Să-i dăm în judecată!

Mă întreb cât se mai poate să ne lăsăm călcați în picioare de acești lingăi care se găsesc la Moldova 1?Astăzi iar au încălcat drepturile telespectatorilor în cel mai grosolan mod.

După ce în prima etapă de Uefa Champions League au fost transmise niște meciuri lipsite de orice interes, am ieșit în stradă pentru a protesta. Etapa a 2-a ne-a adus meciurle dorite, CFR Cluj și Steaua București fiind transmise în direct de postul „public”. Chiar dacă telespectatorii au scos din conturile telefonului câte 16 lei, votând pentru cele două meciuri pe care au dorit să le vadă, a meritat. Steaua, dar mai ales CFR Cluj făcând meciuri memorabile, care au adus multă bucurie în sufletele microbiștilor basarabeni.

Imediat după ce au fost transmise aceste două meciuri, lingăii comuniștilor de la „Săptămâna”, peste noapte s-au transformat în microbiști(la fel de microbiști ca și șeful Volodea). Astfel, două dintre cele mai mari curve jurnalistice de pe meleagurile basarabene, Viorel Mihail și Vsevolod Ciornei, au scris două mizerii de articole în care au vorbit despre lipsa de calitate a celor două meciuri transmise de M1. Personal nu am văzut pe niciuna dintre aceste două marionete comuniste scriind ceva de fotbal până atunci, dar iată că în momentul în care microbiștii și-au cerut drepturile, gonflabilele lui Voronin au luat foc.

Nu avea să iau în seamă mizeriile din „Săptămâna”, dacă nu se întâmpla această încălcare penală pe care au făcut-o ce de la M1, astăzi. 

Mai mulți prieteni întrebându-mă de ce TRM nu publică rezultatele televotingului, ei votând, desigur pentru Steaua-Lyon și Bordeaux-CFR, am decis să sun la departamentul marketing de la M1 să văd ce se întâmplă. Mi-a răspuns o voce arogantă care a zis că dacă mă interesează, să mă uit pe site peste vreo două ore. M-am uitat și m-am minunat! Rezultatele televotingului nu au fost publicate, iar meciurile transmise vor fi, marți, Juventus-Real și miercuri, Roma-Chelsea. 

Iar acum parvin semnele de întrebare, care sunt cu zecile: de ce nu au fost făcute publice rezultatele televotingului? De ce încă de vineri, gonflabila lui Voronin, Viorel Mihail, scria că M1 va transmite meciuri de calitate atât marți cât și miercuri, nespecificând însă meciurile? Marioneta comunistă mai mulțumind Adelei Răilean că nu ia în seamă dorinețele microbiștilor? Deci Mihail știa încă de atunci care vor fi meciurile transmise, în timp ce microbiștii au votat până luni, adăugând mii de lei în bugetul TRM. Mă mai întreb cum de meciul Zenit-Real a acumulat 25% din voturi cu 18% mai puțin decât Steaua Fiorentina, iar meciul Juventus-Real mult mai mult? Sunt mai mulți fani ai lui Juventus decât ai Zenitului în Moldova? Mă mai întreb cine vrea să vadă mai mult A.S. Roma decât CFR Cluj ? Și cum rămâne cu miile de lei pe care le-au cheltuit oamenii pentru a vota? Și mă mai întreb ce mă împiedică pe mine să dau în judecată postul public de televiziune? 

Deșteptare Națiune!!!

„Democrația locală” de la Moldova 1!

„Bună seara moldoveni!”, și brusc începură aplauzele...  Acesta e scenariul ce se repetă vinere de vineri la postul public al lui Voronin, uneori și joia, atunci când statalistul Druță trebuie să primească premii de stat de la Volodea.  

Joi, 16 octombrie 2008 pe la 19:30, studioul  5  al TRM abunda de tineri. Vă întrebați ce-i făcu să vină acolo? Eeeh, când profu' „te roagă” să mergi să-i umpli sala lui Mircea Surdu, trebuie să-l asculți, că e posibil nota să scadă.  Sinceri să fim acum, orice student la „Jurnalism și Comunicare Publică” și-ar dori să meargă într-un studio de televiziune pentru a participa la cel mai popular talk show din țară, dar la noi e invers! De ce? Hai să vedem!

Care din proprie dorință, care „rugați” de profesor, viitorii jurnaliști, actualii studenți la Ulim au mers joia trecută la talk-show-ul lui Mircea Surdu, „Bună Seara”.  Tema talk-show-ului,deși foarte abstractă, suna bine, „Democrațiile locale”. Iar când în calitate de invitat îl ai pe Valentin Guznac, Ministru al Adminstrației Publice Locale, ai speranțe destul de mari. Poate te dumirești și tu de funționalitatea Administrației Publice Locale de la noi. Mie îmi părea rău că nu voi putea participa, dar speram că măcar colegii mei de facultate vor lua ceva util din participarea la această emisiune. 

Eeeh și iar ajung la acea veche zicală cu socoteala de acasă și cu cea din târg, care nu se prea potrivesc. Încă din start studenților li s-a promis că vor putea adresa întrebări invitaților, că vor participa activ la emisiune, dar...până la urmă nu au fost folosiți decât pe post de aplaudaci,întrebările din sală venind doar de la persoanele stabilite din timp de realizatorii emisiunii. Studenții au ieșit profund dezamăgiți de acolo, Guznac a vorbit despre mersul bun al lucrurilor din administrațiile locale, Surdu i-a intoxicat de fumul țigărilor sale din timpul pauzelor, iar telespectatorii de la țară au rămas cu concluziia că tinerii din sală susțin punctul de vedere al lui Guznac. Punct ochit, punct lovit! Încă un program de intoxicare electorală de la TV Moldova 1 s-a petrecut, încă niște tineri care s-au convins încă odată de felul cum funcționează lucrurile în postul publico-comunist și încă o oră pierdută fară sens, aceasta este opinia care au împărtășit-o majoritatea participanților la Talk-Show-ul lui Mircea Surdu.

Deșteptare Națiune!

Despre impertinența unor partide românești

În data de 30 noiembrie 2008 cică vor avea loc alegerile parlamentare din România. Frații noștri de peste Prut au considerat că au ajuns la un asemenea nivel de democrație și de cultură a alegătorului precum în Marea Britanie(spre exemplu) și au decis includerea votului uninominal. Se pare însă că iar au dat-o în bară, și încă destul de serios. Când te uiți pe listele de candidați ale partidelor importante te crucești:Oana Zăvoranu, Florin Călinescu, Ion Crăciunescu, Cătălin Smărăndescu, Mihai Constantinescu, parcă și Irina Loghin își dorea să candideze din partea nu știu cărui partid, mai lipsea Nicolae Guță și Adrian Copilu' Minune. În fine, e problema partidelor care au decis să înainteze asemenea candidați, spre ca alegătorul să-i taxeze, deși mă cam îndoiesc.

Eu îmi pun altă problemă de fapt, mă uit peste candidații din colegiul Europei de Est și iar mă crucesc. Aici motivele sunt mai multe, pentru că în calitate de alegător subiectul mă afectează și mai mult. Până acum sunt două nume sigure, Tudor Panțâru din partea PSD și Nicolae Dabija din partea PNL, se vorbea și de Mircea Druc ca posibil candidat al PDL-ului, dar eu personal, nu știu nimic sigur. De fapt nici de Dabija nu eram sigur până nu am citit ieri un material pe blogul Stelei Popa. 

Hai să vă spun și motivele îngrijorării mele. Deci să-i luăm pe rând:

 Tudor Panțâru e un nume despre care foarte multe nu auzisem până în momentul candidaturei sale, dar cu timpul am aflat că omul este judecător și că ar avea o activitate profesională ireproșabilă. Deci minusurile lui Panțâru s-ar limita doar la faptul că nu este prea cunoscut de alegător, dar cred că asta se poate de rezolvat cu o strategie bună. 

Nicolae Dabija, un personaj arhi-cunoscut în Repubilca Moldova, omul care visează Unire de 18 ani, dar care nu a mișcat un deget pentru a o realiza, ba din contra. Un fel de Iurie Roșca, doar că ăla „și-a dat arama pe față”, în timp ce Dabija încă o mai face pe marele unionist. Acum omul speră să ajungă senator la București, eu cred însă că i-am văzut pe Leonida Lari și Ilie Ilașcu și ne-a fost de ajuns.

Mircea Druc, alt mare unionist, acesta a părăsit însă Republica Moldova cu ani buni în urmă, stabilindu-se în România, iar în prezent Druc ar fi afirmat că nici nu mai deține cetățenia Republicii Moldova și nici nu este interesat de ea. Foarte bună atitudinea lui Druc! Eu mă 

întreb cu ce mă poate pe mine ajuta acest om care nu se mai află de vreo 10 ani în țară și care nici nu mai este interesat de cetățenia Republicii Moldova? 

Avem deci 3 candidați, Panțâru a fost confirmat încă de la mijlocul lui Septembrie de PSD, mai multe partide de la noi și-au anunțat susținerea pentru el și pare și persoana cea mai interesată de deveni senator român. Dabija, a fost ales pe ultima sută de metri, PNL-ul alegându-l în detrimentul Vitaliei Pavlicenco. Visele Vitaliei de a deveni parlamentar român fiind spulberate de un articol în „Ziua” unde s-a vorbit despre eventuale legături ele ei cu KGB-ul sovietic. Mircea Druc(cică l-ar fi înaintat PDL-ul, dar eu unul nu am văzut nimic oficial), un om plictisit de Republica Moldova, iar atitudinea lui denotă o apatie și o lipsă totală de interes vis-a-vis alegătorul de dincoace de Prut. 

Acum stau și mă-ntreb pentru cine să-mi dau eu votul la 30 noiembrie. Pentru unionistul compromis, pentru unionistul care a plecat din țară de ani buni sau pentru judecătorul necunoscut,dar care cică ar avea o activitate profesională remarcabilă? Să vedem campania electorală, să-i vedem pe cei 3 la treabă și să încercăm să-l identificăm pe cel mai bun reprezentat al intereselor noastre.

PS: Înafară de PSD, celelalte două partide au demonstrat încă odată că nu le pasă prea mult de Republica Moldova prin desemnarea unor asemenea candidaturi. Părerea mea!

UPDATE: Bloggerul Cristian Jardan m-a informat că din partea PDL va candida Eugen Tomac. Îi mulțumesc pentru informație! 

Mă întreb unde și-a lansat candidatura acest Tomac și de ce mass-media și de la noi și de peste Prut, tace? Și mă mai întreb ce a făcut PDL-ul pentru a-și promova candidatura?

Despre cum văd unii lupta pentru democrație...

Aseară mă culcasem pe la 3. Îmi ziceam ca o să-mi permit să dorm până la 10, că nu mă duc la primele perechi. Dar știți și voi proverbul, cu socoteala de acasă care nu se potrivește cu cea din târg...

Așa a fost și la mine, pe la ora  8 mă trezește un apel, „roșcovanii iar s-au pus pe treabă”, îmi zise cineva. În primul moment îmi amintii de perioada 2002-2003, când eram zeci de mii de oameni în centru capitalei și protestam contra rusificării statului. Dar ăsta nu era decât un vis, următoarele cuvinte m-au trezit la realitate. Vocea din telefon îmi zise că băieții lui Iury Ivanovici au împânzit capitala cu afișe denigratoare la adresa liderului PLDM, Vlad Filat. Pe loc mi-am revenit și mi-am dat seama că mă găsesc în 2008. I-am zis că nu mă miră nimic și că dacă de atât sunt în stare, s-o facă... 

Am încercat sa readorm, dar nu puteam închide un ochi. Îmi aminteam de perioada în care înghețam în stradă alături de mii de tineri, o făceam într-un scop nobil. Mă întrebam câți tineri dintre acele mii au mai rămas acum în „Noua Generație”? Deși am încercat vreo juma de oră să fac calcule, nu am putut să găsesc mai mult de vreo 7-8 nume. Am luat telefonul de pe noptieră și hai să-i dau un telefon vechiului prieten Victor Ciobanu, actual președinte al „Noua Generație” și unul dintre tinerii care se găsesc de ani buni pe la Iorga 5. Mi-a răspuns o voce speriată, dar când m-am prezentat, parcă-și mai revenise un pic... I-am zis clar că-l sun în calitate de amic, nici într-un caz de dușman.

Am trecut rapid peste formalități și am mers direct la esența problemei. L-am întrebat dacă lipitul noaptea pe furiș de afișe denigratoare este lupta lor pentru democrație. Răspunsul său m-a mirat, deoarece liderul tinerilor creștini-democrați s-a eschivat de la răspuns în cel mai pur stil al lui Roșca, cică ce caut eu în partidul unui „derbedeu” și că e clar cu mine. Mi-am păstrat calmul, aducându-i aminte că aceste cuvinte nu-l caracterizau în trecut, dar Ciobanu a continuat ofensiva, zicându-mi că în Campania Electorală nu e loc de moralitate și că după ce se încheie Campania vom fi cei mai buni prieteni...

 Ei bine fraților, acestea sunt cuvintele ieșite din gura unui tânăr de 24 de ani, pe care cu câțiva ani în urmă îl respectam și-l consideram un bun prieten. Iată ce a făcut Iurie Roșca din el și din cei câțiva tineri care au mai rămas acolo... M-am mâhnit profund, zicându-mi în sinea mea că am dat încă de o cauză pierdută...

Am încheiat apelul cu un „Hai noroc Victore!”, a ieșit mașinal, pentru că așa sunt eu obișnuit să vorbesc. Și într-adevăr, îi urez succes lui Victor Ciobanu, poate va reuși să se rupă de aceasta gangrenă pe care a creat-o Roșca în jurul său...

Unde duce excesul de zel...

Aseară citisem un articol pe blogul lui Tudor , unde acesta a lansat un apel la împăcare între PL și PLDM. Gestul a fost salutat nu numai de mine ci de mai mulți forumiști. Unii vizitatori chiar au preluat articolul lui Darie, postându-l pe blogurile lor. Ce a urmat a fost însă regretabil. Apelul la calm a lui Darie a fost postat pe blogosfera Unimedia, iar la știri de top a apărut un articol care nu a adus conciliere, ba din contra, a turnat gaz pe foc. Un foc destul de plăpând până atunci, de fapt. Nu vreau să-l atac pe Tudor Darie, îl simpatizez și cred că este un tânăr demn de toată lauda. Dar gestul pe care l-a făcut azi, din păcate, nu a avut efectul scontat. Asta dacă efectul s-a vrut a fi concilierea între cele două partide, pentru că efectul mediatic a fost unul pe măsură. Afișarile site-ului Unimedia crescând considerabil în urma acestor postări. Am citit un articol pe blogul „Femeia Verde”, articol ce-l recomand tuturor, mai ales lui Tudor Darie. Acel articol cred că ar putea aduce mult mai multă conciliere decât toate cele apărute pe Unimedia la un loc.

Țin să închei în speranța că pe viitor vom fim un pic mai atenți la ceea ce scriem, pentru că am putea crea conflicte de neimaginat.

Ce mă roade pe mine...

În ultimele săptămâni am publicat două articole în care unii ar fi spus că l-am atacat pe Primarul 

General al Capitalei, Dorin Chirtoacă. Primul, „Ce vrea PL-ul”, a fost o preluare de pe blogul „Revoltaților” și a fost un articol un pic mai dur la adresa Partidului Liberal, lucru pe care l-am recunoscut. Cel de-al doilea, „Comedianți în Primărie” , a fost scris cu o deosebită mâhnire în suflet. Ceea ce s-a întâmplat în Primărie în ultimele zile a fost pe cât de dureros și trist, pe atât și de amuzant, deoarece felul în care au decurs lucrurile ar putea reprezenta subiect de o comedie Hollywoodiană de succes. 

Nu sunt anti-PL, aș fi ridicol să fiu! Pentru că atunci când spui că-ți dorești schimbarea în 2009 nu poți să nu te gândești și la PL. Doar PLDM și PL sunt partidele care ar putea aduce cu adevărat schimbarea, cel de-al 3-lea partid de opoziție ce va accede în parlament, AMN-ul, poate să vină cu orice, dar parcă prea multe fețe vechi sunt pe acolo... 

Pentru a doborî comuniștii este nevoie de unitate, PLDM-ul și PL-ul trebuie să ajungă în parlament, să însumeze cât mai multe mandate și împreună cu AMN-ul să acceadă la guvernare. Aceasta este o viziune realistă a problemei. E ceea ce văd eu și la ceea ce sper. 

Dorin Chirtoacă trebuie însă să fie foarte atent, dacă va continua pe drumul pe care l-a apucat, nu prea are șanse de reușită. 

De ce Primarul Capitalei, care este cel mai puternic om din Primărie, în loc să bată cu pumnul în masă și să-l pună la punct pe acest „Buldog Rotofei” nerușinat, pe numele său Eduard Mușuc, stă și se plânge în fața camerelor?

 Dorin Chirtoacă este primar, deține atâtea pârghii, încă este un personaj simpatizat printre chișinăueni, dar le gestionează falimentar, iar când spun asta nu o fac cu niciun fel de răutate, ci cu mâhnire și sinceritate. 

Fraților, vă rog pe toți să citiți „Doi vecini dușmani”. E un articol sincer în care am expus clar starea de lucruri.

Până la alegeri mai rămân doar câteva luni, comuniștii și aliații lor sunt deosebit de puternici, să ne facem noi treaba cât mai bine și să luptăm pentru viitorul nostru. Iar PL-ul și PLDM-ul trebuie să se respecte, să-și vadă de treaba lor, să adune cât mai multe voturi și să acceadă la guvernare anul viitor.

Deșteptare Națiune!

PS: Chirtoacă are nevoie de critici constructive, nu de laude inutile. El din critici va învăța și va progresa.

Comedianți în Primărie.

Cum studiourile de la „MoldovaFilm” au intrat în faliment de câțiva ani, iar Republica Moldova n-a mai văzut o comedie buna de la „Tunul de lemn” sau „Văleu, văleu, nu turna!” încoace, unii funcționari de vârf din Primăria Generală a Chișinăului sau apucat să toarne filme chiar în sediul Primăriei. În rolurile principale: Edi Mușuc și Dorin Chirtoacă.

Edi Mușuc(Buldogul Rotofei), probabil inspirat de filmele regretatului Louis de Funes, a început să-și demonstreze talentul cu câțiva ani în urmă. Prin 2005, Mușuc și-a făcut intrarea în actorie. Rolul pe care și l-a asumat a fost acela de președinte de partid și cum nu ducea lipsă de bani, tânărul actor și-a și cumpărat o formațiune, și încă nu orice formațiune ci chiar pe cea mai veche din Moldova, PSD. Noul actor a ratat la mustață accederea în parlament în 2005, și văzând că dacă ai bani, în Moldova se poate orice, a continuat să-și joace rolul, candidând la funcția de Primar General. Datorită împrejurărilor favorabile, Buldogul Rotofei a reușit să ajungă președinte a CMC, iar acest rol este cel mai important din cariera sa de actor de comedie, așa că nu-și putea permite să-și rateze viitorul. 

Dar m-am luat cu vorba și-am uitat să vă prezint date și despre celălalt actor, Dorin Chirtoacă(Nepotul Multașteptat), care se pare că il are ca model pe Jim Carrey. După ce s-a lansat făcând surprize pe „Calea Dorobanților” în studioul „Tudor Vornicu” de la TVR, Chirtoacă a decis să iasă din umbra Andreii Marin și să se lanseze pe marile ecrane de la Chișinău. Drumul Nepotului Multașteptat a fost asemănător cu cel al Buldogului Rotofei, primul a intrat în partidul unchiului Mihai, iar celui de-al doilea i-a cumpărat partid tăticul Ion. Nepotul Multașteptat s-a lansat un pic mai târziu decât celălalt actor, dar având mult mai mult talent a reușit să se afirme mult mai rapid, în urma a 3 campanii electorale obținând funcția de Primar al Chișinăului. 

Și iată așa au ajuns să se întretaie căile celor doi mari actori moldoveni. Acum, ambii tind să ia premiul „Dovleacul de Aur” pentru cel mai bun actor de comedie, așa că vor face tot posibilul pentru a-și atinge țelul. 

Ultimul episod al comediei intitulate „O Primărie de Comedie”, a fost „Birourile Buclucașe”, se difuzează chiar zilele astea și se pare că este unul dintre cele mai bune de până acum.

Toate ar fi ok dacă Chișinăuenii s-ar mulțumi să urmarească doar comedii, dar se pare că locuitorii capitalei sau cam săturat de acestea, iar cei doi figuranți ar putea trăi un adevărat thriler la alegerile din 2009.