Stângaciule, nu ți-e rușine?

Observ că pe zi ce trece crește simțitor agresivitatea gonflabilelor din „Dealul Schinoasei”. Cauza aceste agresivități mă depășește. O fi poate pentru că-și simt sfârșitul aproape și încearcă să împroaște cu venin pe ultima sută de metri. Totuși nu pot să le înțeleg această agresivitate prostească, deoarece ei acum în loc să încerce o mediere cu societatea de care și-a bătut joc timp de 4 ani, fac tocmai invers, întărâtându-ne și mai mult împotriva lor. Nu vorbesc de Todercan sau Răilean, ăștia 2 sunt îngropați în rahat până peste cap și nu mai au nicio șansă să se curețe de el, dar mă gândeam ca măcar cei mai mici să se ridice împotriva sistemului. Observ însă că speranțele mele tind spre naivitate, pe zi ce trece „Mesagerul” fiind mai tot mai agresiv. Aseară cred că au depășit orice limite posibil existente, împroșcând cu rahatul cu care se hranesc zi de zi într-o personalitate extraordinară, care chiar nu ar fi meritat niciodată să fie batjocorit în asemenea hal. Editorialistul de la „Timpul”, Constantin Cheianu s-a ales cu tot felul de invective, provenite de pe paginile unei publicații pe paginile căreia în ultimii 8 ani au apărut cele mai mari crime împotriva marilor personalități ale Republicii Moldova. Cum nu era de ajuns că acele porcării să apară doar în paginile „Moldovei Suverane”, au fost citite în cadrul „Mesagerului” și de individul care pe parcursul ultimilor ani a recitat mai multe minciuni decât Voronin, Stepaniuc și Tkaciuk la un loc. Mă refer la marioneta cititoare de pe prompter, Vadim Stângaciu. Am rămas foarte mâhnit după ce am auzit cum curgeau toate invectivele lui Conțiu pe gura lui Stângaciu. În timp ce marioneta cititoare de pe prompter recita textul lui Conțiu, mă întrebam dacă individul a călcat vreodată pragul Teatrului „Satiricus” sau dacă a savurat vreo piesă a extraordinarului Cheianu? Nu cred că a făcut-o. Dacă o făcea, intra în pământ de rușine în timp ce citea acele prostii. Dar... iar sunt naiv. Indivizi de genul lui nu mai au rușine.