Verde pentru Moldova!

                                      

Avertisment!

Știm cu toții bancuri cu polițiști. Cele mai multe dintre acestea dovedesc idioțenia și stupiditatea de care dau dovadă indivizii cu epoleți, plătiți din banii noștri. În Moldova, pe lângă faptul că-s cretini, mai sunt și foarte corupți, dar și niște lingăi adevărați ai „puterii”. Polițiștii moldoveni sunt o rușine! O afirm cu toată responsabilitatea, iar cei ce vor încerca să le ia apărarea indivizilor cu epoleți, nu pot fi catalogați decât niște complici ai cretinilor corupto-lingăi!

Nu-mi amintesc să fi scris prea multe de poliție. Poate nu m-au adus niciodată la furia pe care o simt acum, poate pentru că la fel ca orice om ce trăiește în Republica Moldova, simt și o oarecare doză de frică. De ce simt frică față de poliție? Un occidental ar râde în hohote când i-aș spune că deși sunt un cetățean onest, îmi este frică de poliție. Din contră, ar spune francezul, trebuie să simți protecție, încredere, prietenie, vis-a-vis de un polițist, nici într-un caz frică. Ei bine, la noi, unde poliția nu este decât o haită de câini flămânzi aserviți puterii comuniste, trebuie să ne fie frică de aceștia, pentru că poți să te faci nevăzut în orice moment. Cineva s-ar revolta, ar zice că nu toți polițiștii sunt la fel! Pe naiba! Sunt toți un drac! Poate mai erau polițiști onești, dar Voronin a scăpat de ei la începutul anului 2008, când i-a acuzat de tot felul de rele. A fost unul dintre primii pași pentru pregătirea campaniei electorale, scăpând de polițiștii cinstiți, incomozi regimului criminal al lui Voronin, comuniștii și-au asigurat controlul total asupra MAI-ului. Când l-au readus pe Papuc,au dat lovitura de grație poliției, rezolvând problema „securității” pe timpul campaniei electorale, dar și a multor alte ilegalități pe care le săvârșesc frații siamezi Voronin și Roșca.

Acum, orice tentativă de a deschide gura a oamenilor de bună credință, cei ce sunt incomozi puterii, este închisă cu un pumn bine calibrat, care lovește exact în nas. Papuc este maestru al acestor atacuri frontale.

PLDM-ul nu poate să-și facă deloc campanie electorală, panourile publicitare sunt dărâmate, agitatorii electorali sunt intimidați, cei ce lipesc afișe se aleg cu dosare penale. Pe Chirtoacă l-au terfelit cum au vrut la Primărie, iar acum se ocupat și de presa neaservită. „Vocea Basarabiei” este de mult timp bombardată de gloanțele lui Papuc, „Timpul”, „Protv”, „Jurnal”, știu și ele pe propria lor piele duritatea sculelor lui Papuc. Mai nou, cretinii corupto-lingăi s-au apucat și de organele de presă regionale, atacul bădărănesc de la „Albasat TV”  fiind un exemplu clasic al abuzurilor poliției aservite lui Voronin.

Lista ilegalităților n-ar avea sfârșit și este cunoscută de vizitatori, vreau doar să le dau un avertisment cretinilor din poliției! Cretinilor, lingăi ai lui Voronin ce sunteți! Ce o să faceți după 5 aprilie, când idolul vostru va spune adio puterii? Veți căuta altă treucă? Nu, corupților! Veți răspunde pentru toate relele! Mai aveți 40 de zile să vă reabilitați cât de cât imaginea, este ultima voastră șansă!

Roșca și stratagemele murdare. După „locomotivele” Snegur și Alexei, Roșca apelează la țigani!

Marele patriot al țării de succes Republica Moldova, cameloenul politicii moldovenești și traseistul ideologic, Roșca Iury Ivanovici, nu mai contenește cu urzelile murdare care l-au îmbogățit și l-au făcut celebru. Individul care a avut în 2008 venituri de milioane de euro(oare cum s-a pricopsit „cameleonul” cu toate acele imobile?) și care vrea să fie deputat încă 4 ani, își face strategiile electorale după o tehnică bine gândită. Iată, spre exemplu ieri, patriotul țării de succes a dat două lovituri (pentru mintea sa bolnava de paranoia). Mai întâi s-a ocupat de unul dintre cei mai puternici adversari ai săi, Serafim Urechean. I-a scris textele unui individ, l-a trimis la Infotag și acolo a început circul. „Arhi-cunoscutul”(de unde naiba l-o mai fi scos și pe ăsta Roșca?) Vasile cel Grozav, pardon, Grozavu, a ieșit cu diverse acuzații la adresa lui Urechean, făcându-l pe acesta cum i-a venit mai bine la gură( gura lui Roșca, cel ce i-a redactat textele). Grozava Sculă a lui Roșca n-a uitat nici de Vlad Filat, bâiguind ceva cuvinte incoerente și la adresa liderului PLDM. După cum era și de așteptat, Praporșicul șef al presei de rahat, a invitat Grozava sculă a lui Roșca și la bălăcăreala TV, numită „Epicentru”. Am schimbat din întâmplare la zEu Roșca tv și l-am văzut pe individ, cele două minute din pauza meciului Șahtior-Tottenham, pe care i le-am acordat, m-au convins încă odată că toată schema e pusă la cale de Roșca și aghiotanții săi. Grozavei Scule i s-a dat astăzi și spațiu amplu în gazeta patriotică „Flux”, unde deși articolul este semnat de Scula lui Roșca, se vede clar că rândurile se aseamănă izbitor cu celelalte ce le regăsim în gazeta de suflet a lui Roșca.

Așa, cea de-a doua lovitură pe care crede că a dat-o cel mai creștin dintre politicieni(așa s-a autointitulat) este faza cu țiganii, pardon, rromii. Băiatul care a convocat conferința de presă de ieri, Marin Alla, este prieten la cataramă cu Ion Duminică, rromul cel mai poltician dintre creștini :). Ca să vezi năzbâtie, conferința lui Alla de ieri a fost mediatizată pe larg la zEU Roșca TV, iar astăzi, în gazeta patriotică Flux, creștinul cel mai politician dintre rromi, a „urinat”(expresia îi aparține) un articol în care chipurile vorbea despre rromi și drepturile lor. De fapt articolul nu a fost decât un atac murdar asupra lui Constantin Tănase. Totuși faza cu rromii merită a fi luată în seamă, dat fiind faptul că aproximativ 100 de mii au dreptul la vot, Roșca și-ar putea asigura accederea în parlament pe spatele sărmanilor rromi. La cât de ipocrit este, sunt sigur că va face tot posibilul să se folosească de noua „locomotivă”. Nu m-aș mira ca în continuare rromii să aibă spații ample pe la Flux și zEU Roșca TV, dacă nu va fi așa, să nu-mi spuneți pe nume!

MAE, Pavlicenco și „Mișa Ciocălău”

În primă instanță nu am crezut de cuviință că merită abordat subiectul, dar cum am văzut că Vitalia Pavlicenco se laudă pe blog cu succesul colosal de a-l aduce pe Mihai Cicariov în rândurile MAE, mi-am zis că această măgărie trebuie stopată. Nu am nicio treabă cu partidul de doi bani, numit „Moldova Unită”. Cred că va lua maximum 1000 de voturi la 5 aprilie, altul e motivul care m-a făcut să abordez acest subiect. Întâmplător m-am născut și eu prin zona Nisporeniului, mai exact la Iurceni. Acolo am făcut și primii ani de școală. Noul membru al MAE, „Mișa Ciocălău” (așa i se spunea în sat) avea o casă dărăpânată chiar la 100 metri de școala din Iurceni. E cu doi ani mai mare decât mine, îmi amintesc bine, pentru că eu când eram clasa a 5-a, el era în a 7-a. E prea mult spus că era în a 7-a, pentru că dădea atât de rar pe la școală încât nu știu dacă putea fi catalogat ca elev. Nu-mi amintesc ca „Ciocălău” să fi „terminat” nouă clase, era atât de slab încât profesorii nu-l lăsau repetent din mila pentru mama sa, care era dericătoare în școala din sat. Televiziunile l-au „lăsat” să vorbească câteva secunde, iar la Protv se vede bine că „Mișa” reușește cu greu să citească de pe foaia pe care o avea în față. Sunt sigur că cuvintele nu-i aparțineau individului(mai degrabă Vitaliei Pavlicenco), el nu e în stare decât de înjurături grosolane și rusisme. Probabil nu a fost niciodată membru al vreo unui partid, mi-e greu să cred că chiar și „Moldova Unită” ar accepta în rândurile sale asemenea inculți.

Mă întreb dacă lui Anatol Petrencu nu îi este rușine cu asemenea „stratageme” (pe Pavlicenco o cred în stare). Eu îl cunoșteam drept un istoric respectabil, dar se vede că politica i-a întunecat mințile de vreme ce apelează la indivizi de genul acestui agramat. Măcar să fi găsit un individ mai credibil, dar se pare că Vitalia nu a fost de acord să dea prea mulți bani pentru această diversiune. „Mișa Ciocălău” cu siguranță și-ar vinde și sufletul pentru câteva sute de lei....

Vai și-amar de capul nostru cu asemenea partide de opoziție. Rușine să vă fie!!!

Partidele și site-urile

Internetul începe să devină sursa de informare cea mai utilizată pe glob. Presa scrisă se vinde tot mai puțin, televiziunile încep să treacă la Pay TV, posturile de radio mai sunt ascultate doar când ești la volan. Sursele tradiționale de informare pierd tot mai mult teren în fața internetului. Nu spun că pentru Republica Moldova este neapărat valabil acest lucru. Nu pot să operez cu cifre exacte și să spun câți dintre moldoveni au acces permanent la net sau câți se informează de aici, cert e că eu o fac, la fel și mulți dintre prietenii mei.

Mai jos voi o face o caracteristică a site-urilor principalelor partide din Moldova, aspirante la fotoliile din parlament. Țin din start să menționez că nu sunt specialist în IT și nici nu voi avea pretenția ca analiza mea să fie luată ca un profesionistă, o voi face cu ochii unui simplu alegător ce se informează din mediul online. Le voi lua în ordinea din buletinele de vot:

Partidul Social Democrat: La prima accesare  îți place, designul e destul de ok. Culorile alb și roșu sunt predominante, sigla partidului este și ea vizibilă și destul de ușor de memorat. Poze sunt, dar nu am sesizat niciun material video . Pe site-ul social-democraților nu am găsit un formular de aderare, un mare minus pentru aceștia. De când a început campania electorală site-ul se reactualizează cam odată la 5-6 zile, înainte se întâmpla mult mai rar. La reactualizare nu cred că e de vină departamentul de imagine al acestui partid, ci mai degrabă conducerea partidului, care nu prea asigură prea multe evenimente ce ar merita plasate.

Notele pentru site sunt: Design-6, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-6, Reactualizare-4, Comunicarea cu vizitatorul-2

Partidul Liberal: Nu se deschide cu Google Chrome(browserul pe care eu îl folosesc). Interfața e ok, cele 4 drapele(RM, Nato, UE și România) sunt binevenite, cred însă că ordinea în care sunt amplasate e total greșită. Sigla partidului e și ea la loc de cinste, chiar mai ușor sesizabilă decât cea a PSD-ului. Informația este plasată destul de haotic și este un pic frustrant să vezi 3 rubrici (declarații de presă, comunicate de presă, declarații politice) care puteau lejer să fie numai una. Și felul în care sunt plasate aceste rubrici este un pic atipic, nedându-i un mare confort de accesare vizitatorului. La reactualizări PL-iștii stau acceptabil, dar asta de când s-a început Campania Electorală, până atunci fiind destul de rare noutățile liberalilor. Nici la liberali nu poți adera online.

Notele: Design-6, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-8, Reactualizare-6, Comunicarea cu vizitatorul-5

Alianța Moldova Noastră: Site-ul pare destul de învechit(ca și membrii acestui partid). Sigla partidului e la loc de cinste. E destul de ușor să te poți familiariza cu noile evenimente ale AMN-iștilor. Recent au creat și modalitatea de a adera online. Există și opțiunea de a adresa întrebări lui Serafim Urechean, un alt plus pentru acest site. Există și pagină cu informații exclusiv despre Organizația de Tineret. Sunt informații utile despre Organizațiile Teritoriale. Reactualizările se fac aproape zilnic, înainte de campanie se făceau cam odată la 3 zile.Deși mai are de lucrat la design, site-ul AMN în general e bun. 

Notele: Design-5, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-8, Reactualizare-8, Comunicarea cu vizitatorul-8.

Partidul Popular Creștin Democrat: Cu ceva timp în urmă, când accesai acest site te puteai alege cu un „Trojan” în lipsa unui anti-virus bun. Reactualizările acestui site se fac foarte rar, iar atunci când se fac nu prea se vorbește despre acțiunile partidului, ci despre atacuri asupra partidelor de opoziție. Pe prima pagină poți găsi atacuri asupra AMN și PLDM sau publicistica lui Iurie Roșca. Designul este și mai prost decât cel al AMN-iștilor. Există și aici un formular unde poți adresa întrebări partidului, dar nu există formular de aderare. Organizația de Tineret are pagină aparte, dar care s-a reactualizat pe parcursul anului trecut de maximum 6 ori. Și aici poți găsi atacuri asupra partidelor de opoziție. Pe site nu există informații despre Organizațiile Teritoriale, dar există despre așa-zisele Organizații Autonome. Te poți abona la știrile PPCD, dar la cât de dese sunt acestea, nu cred că merită.

Notele: Design-4, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-7, Reactualizare-5, Comunicarea cu vizitatorul-6.

Partidul Comuniștilor: Este singura pagină ce se deschide în limba rusă. Este singura pagină ce are ca opțiune limba „moldovenească”. Design-ul este bunicel, culoarea roșie predominând. Reactulizările se făceau foarte rar până în startul campaniei electorale, iar acum se fac rar. Nu există niciun fel de comunicare cu vizitatorul(doar email-urile celor din „Centrul Republican de Pregătire Preelectorală 2009), iar informația este amplasată destul de haotic. Nu există nici aici vreun formular de aderare. Se vede de la o poștă că PCRM-ul nu prea este interesat de votul internauților, dacă era așa, cu siguranță lucrau mult mai mult la site.

Notele: Design-6, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-7, Reactualizare-5, Comunicarea cu vizitatorul-4.

Partidul Liberal Democrat: Design-ul arată bine. Sigla partidului e la loc de cinste, culoarea predominantă - verde. Încă de la lansarea site-ului se făceau actualizări zilnice, în timpul campaniei apar cam 5-6 noutăți pe zi. Există un formular de aderare, dar care trebuie să fie descărcat, printat și trimis prin poștă. Cred că aici era loc și de mai bine. Singurul site de până acum ce are forum, singurul site unde întrebările și răspunsurile pot fi vizualizate de către toți vizitatorii. Există pagină  despre organizația de tineret, există și informații amănunțite despre organizațiile teritoriale. Galeriile foto sunt îmbogățite la fiecare eveniment, putând găsi și o amplă galerie video(aproape zilnic apar noi informații video despre partid). Nu cred că risc să fiu acuzat de partizanat politic atunci când spun că site-ul www.pldm.md este unul bun...

Note: Design-8, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-9, Reactualizare-9, Comunicarea cu vizitatorul-8.

Partidul Democrat: Seamănă izbitor cu cel al AMN-ului. Site-ul partidului lui Urechean apărând cu mult înaintea site-ului democraților. Este un site ce are sondaje, dar la care există doar opțiuni pozitive pentru partidul lui Diacov. Există opțiune de aderare, există și un formular unde se pot adresa întrebări conducerii. Site-ul democraților este singurul ce are blog, deși informațiile de pe blog coincid practic cu cele de pe site, blogul mai fiind și destul de rar reactualizat. Există o pagină despre „Liga aleșilor locali”, dar aici nu pot fi găsite prea multe informații despre Organizațiile Teritoriale ale partidului. Există o pagină aparte a Organizației de Tineret, dar care este destul de rar actualizată. Pagina democraților nu stă rău la reactualizări nici în campania electorală, dar nici înainte de aceasta. Per total e o pagină destul de bună.

Note: Design-6, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-8, Reactualizare-8, Comunicarea cu vizitatorul-7.

Uniunea Centristă din Moldova: O pagină destul de ștearsă(la fel ca și liderul acestui partid), apărută abia acum câteva zile. Deși design-ul lasă mult de dorit, pagina „centriștilor” are și părți bune, cum ar fi faptul că întrebărlie vizitatorilor pot fi vizualizate de către toți vizitatorii, la fel și răspunsurile. Nu există opțiune de aderare. Există și un sondaj hazliu, unde vizitatorii sunt îndemnați să-și expună părerea vis-a-vis de procentajul pe care îl poate acumula UCM în alegeri, cifra minimă fiind de 10%. Informația e plasată destul de haotic, de vină fiind și design-ul prost al site-ului. De pe pagina UCM-ului lipsesc cu desăvârșire diacriticile(la fel ca și la PPCD). Majoritatea paginilor sunt în construcție, neputând găsi nimic despre Organizația de Tineret sau despre cele Teritoriale(în caz că există). Există un blog al Organizației de Tineret, dar acolo nu găsești absolut nicio informație despre această organizație, ci doar articole despre Tarlev.

Note: Design-4, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-6, Reactualizare-7, Comunicarea cu vizitatorul-8.

Mișcarea Acțiunea Europeană: Mi-a fost destul de greu să dau de această pagină, intitulată „www.ae.md”. Design-ul este acceptabil. Poți descărca cererea de aderare, dar aceasta este destul de slab realizată. Există și opțiunea de a adresa întrebări partidului. Nu găsești nicio informație despre Organizația de Tineret sau cele teritoriale. Reactualizările se fac destul de rar. Există și un sondaj, mult mai uman decât la UCM sau la PD.

Note: Design-6, Asigurarea vizitatorului cu informație despre partid-6, Reactualizare-6, Comunicarea cu vizitatorul-7.

Acum după punctajul acumulat voi face și topul site-urilor:

1. Partidul Liberal Democrat - 34 puncte

2. Partidul Democrat - 29 puncte

2. Alianța Moldova Noastră - 29 puncte

4. Uniunea Centristă din Moldova - 25 puncte

4. Mișcarea Acțiunea Europeană - 25 puncte

4. Partidul Liberal - 25 puncte

7. Partidul Comuniștilor - 22 puncte

7. Partidul Popular Creștin Democrat - 22 puncte

9.  Partidul Social Democrat - 18 puncte

Teroriștii limbii române

www.blogosfera.md este una dintre cele mai vizitate pagini ale mele. Zilnic găsesc posturi bune, interesante, care merită citite. Din păcate, în ultimul timp apar tot mai multe bloguri care-ți provoacă o mare amărăciune în suflet încă din primele secunde de vizualizare. De vină nu sunt neapărat opțiunile politice pe care le au cei ce scriu acolo, nu am nimic nici cu mentalitatea celor ce scriu, e dreptul lor să gândescă cum cred de cuviință. Mă mâhnește altceva, greșelile de ordin ortografic și gramatical care sunt făcute fără nicio sfială de bloggerii noștri.

„Adevaru Rebulicei Moldova”, acesta este titlul unui blog ce aparține unui tânăr PPCD-ist.

„Faza cu Balti-ul a fost si mai oribil”, „Motivarea a fost economia resurselor”, „Dar sut sigur ca Moldova nu va urma acest exemplu ca suntem moldoveni…”. E moldovean individul care a creat monstruozitățile de mai sus, are blog și scrie foarte des. Dar nu-i pasă de loc de limba română, mai ales de virgule și cratime

„Au fost multe comentarii în ultimele zile în vederea listelor electorale propuse, multe dintre care mă vizau pe mine personal, chipurile aşi fi un rebel în interiorul Alianţei Moldova Nosatră.” Fraza aparține noului blogger Oleg Cernei, iar fraze de genul acesta întâlnim destul de des pe blogul membrului Alianței Moldova „Nosatră” :).

Selecția de mai sus am făcut-o doar în 5 minute, dar dacă aș sta câteva ore sunt sigur că m-aș alege cu un post uriaș și cu zeci de bloguri vizate.

PS: Nu vreau să spun că eu nu aș greși, o fac, recunosc, dar exemplele enumerate mai sus sunt impardonabile. Cei vizați sper să nu se supere și să se înscrie urgent la școala serală, le-ar fi cu siguranță de ajutor.

Moldova 1 și comuniștii-teritoriu al bătăii de joc!

Dimineață mi-a zis cineva cu stupoare, că „hoții de comuniști își bat joc de popor”, mai spunându-mi că au „umplut” scena din PMAN cu bannere electorale. Deși nu mă simțeam deloc bine, am plecat imediat în „Centru” pentru a vedea despre ce este vorba, mai ales că știam că acest concert se face exclusiv din banii „Teleradio Moldova”. În PMAN totul era roșu, plin de comsomoliști cu baloane sfidătoare, pe care era secera și ciocanul. Nu m-ar fi deranjat chiar atât de mult dacă ar fi fost totul făcut din banii partidului (bani care sunt tot furați de la popor), dar oricum, ar fi fost o manifestație „legală”. Știm însă cu toții că individul de la M1 cu mutră de bandit evadat de la Cricova, șeful departamentului marketing, Vitalie Cojocaru, a spus că toate cheltuielile pentru Eurovision vor fi suportate de M1 și Orange, inclusiv și concertul din PMAN. Aproape 1 milion de lei (asta din surse oficiale) s-au cheltuit  pentru „sabantuiul” comunist de diseara. Asta în timp ce televiziunea din Dealul Schinoasei este pe butuci, fiind dotată precum în anii 70. Banii se duc pentru electorala comuniștilor, iar jurnaliștii fără personalitate care sunt la M1 tac ca niște muți. Poporul tace, în timp ce comuniștii ne f....ă cum vor ei. Cheltuie banii noștri pentru a „bălui” ei și a acumula dividende electorale. Vai de capul nostru de popor de proști. Tăcem, iar niște lepădături comsomoliste își bat joc de noi în ultimul hal!

Cu cine votăm!

Priveam zilele trecute părerile mai multor „mari analiști politici” care aidoma unor adevărați specialiști în domeniu nu dădeau nicio șansă partidelor de dreapta. Vezi Doamne, ei, „marii analiști” au ajuns la concluzia că 70% dintre moldovenii ce ies la alegeri vor vota cu partidele de stânga, iar eșichierul de dreapta va rămâne doar cu 30%, dintre care aproximativ 20-25% le vor acumula partidele ce o să treacă pragul electoral. Pe naiba! Chiar așa, domnilor „mari analiști”? Păi ce facem noi, alegătorii de dreapta, să ne resămnăm, că oricum ai noștri rămân în opoziție? De fapt acesta este și scopul „marilor analiști”, să taie din elanul alegătorului de dreapta sau a celora care sunt hotărâți să voteze cu partidele de dreapta.

„Marii analiști” n-au făcut însă nici măcar un calcul simplu înainte de a abera prin presă. Așadar, în 1998, partidele de centru-dreapta au acumulat aproximativ 34 % din voturi, cele de centru-stânga 63%, restul fiind acumulat de candidații independenți. În 2001, situația pentru partidele de dreapta a fost într-adevăr ceva mai proastă. Atunci însă a fost concurs de împrejurări care au adus la aceasta, comuniștii au acumulat 50%, din postura de vânzători de cârnaț cu 2 lei per kg și a pâinii cu 15 bani. Guvernul Braghiș, reunit sub numele de „Alianța Braghiș” a acumulat 13 %, datorită notorietății fostului premier, dar pe atunci această „Alianță” nu era atât de stânga precum se vrea astăzi liderul PSD, Dumitru Braghiș. Așadar, în 2001 partidele stânga au acumulat 70%, cele de dreapta 26%, restul electoratului optând pentru candidații independenți.

Ce s-a întâmplat în 2005? BMD-ul, partid care era pro Nato și UE, care deși era un amalgam de personaje care astăzi s-au „împrăștiat” pe tot eșichierul politic, a acumulat peste 28%, PPCD-ul, a acumulat și el peste 9%. Deci, în 2005 partidele de centru-dreapta au acumulat 40% din voturi, iar cele de centru-stânga 58%. Datele ultimelor sondaje(excluzând indecișii) dau partidelor de orientare națională pro Nato și UE, 40-43 %. Dar ignorând ultimele sondaje și făcând un simplu calcul logic, putem ajunge la un rezultat de mult peste 40% pentru partidele de centru-dreapta. Așadar, în 2005 „dreapta” s-a ales cu 40% din opțiunile electoratului. Din 2005 până acum, aproximativ 100 mii de tineri au „acumulat” majoratul. După cum știm, practic peste tot, tinerii împărtășesc valorile de dreapta, fiind vehemenți împotriva stângii. Să nu uităm și de faptul un număr aproximativ egal de  nostalgici comuniști ne-au părăsit, iarăși un lucru ce va duce la scăderea procentajului „stângii”.

Sunt sigur că partidele de dreapta pot acumula peste 40% din voturi, în orice caz există toate premizele pentru asta. Iar „analiștii lu'pește” să se mai ducă naibii cu  intoxicațiile lor electorale de doi bani!

Deșteptare națiune!

Academia succesului

Recent s-a lansat un nou proiect destinat ajutorării tinerilor studioși, care sunt pe drumul afirmării. Academia succesului este un proiect în care orice tânăr poate face cunoștință cu o personalitate de succes din Republica Moldova, dar și de peste hotarele țării. Până în prezent s-au ținut deja câteva sesiuni, la care au participat peste 200 de tineri. Tineri ce au plecat plăcut impresionați de faptul că au putut interacționa cu personaje pe care până atunci au avut ocazia să le vadă doar la televizor. Am participat și eu la câteva sesiuni și pot să spun că am plecat de acolo mai informat și mai încrezător în propriile forțe. 

Economiști, juriști, politologi, cu toții adevărați profesioniști în domeniile în care activează. Vor fi deschiși cu tine și îți vor dezvălui și ție „cheia succesului”. Mai multe informații găsiți pe www.academiasuccesului.blogspot.com .

Basarabenii Ciumac și Gorbunov

„Basarabeanul Tolea Ciumac l-a băgat în tomberon pe Dan Diaconescu!” Senzațional! Bubuia presa a doua zi, „basarabeanul” Ciumac a făcut faza zile, chiar a săptămânii.

Un alt basarabean, Gorbunov, face furori prin Brașov. Cel mai mare criminal! Senzațional, bubuie presa de peste Prut.

La 5 februarie s-a dat startul campaniei electorale de la Chișinău... Presa de peste Prut nu avea nicio treabă, ei tot de Gorbunov se ocupau.

La 8 februarie în Chișinău a fost organizat un mitting de protest vis-a-vis de refuzul guvernării comuniste de a deschide mai multe secții de votare în strănătate! Presa de peste Prut, iar cu Tolea și cu Magda. Nici chiar tragicul deces al maestrului Vieru nu a fost prea mediatizat, cu excepția TVR-ului și a Protv-ului (Realitatea mai puțin) celelalte posturi TV au avut reportaje sporadice, realizate „ca din topor”, și puse pe post spre finalul programelor de știri. Nici presa scrisă n-a fost mai „brează”. Dăunăzi, a fost finala Eurovision de la București, cineva spunea că Zdob și Zdub sunt practic singurii români care fac o excelentă combinație între muzica tradițională românească și ritmurile moderne. Cei din jur au cam strâmbat din nas când au auzit asta. De ce oare? Anul trecut, Cătălin Josan a fost înțepat de către una dintre prezentatoarele Eurovisionului. Că de ce oare nu a participat la Chișinău?

Realitatea este tristă, într-o emisiune de la Realitatea TV,o doamnă deputat(îmi pare rău că nu-mi mai amintesc numele său) spunea că ea e sătula de maghiari și rromi, nu mai are nevoie și de ruși(cu referire la o eventuală unire a celor două maluri ale Prutului).

Da, noi suntem ruși, comuniști, inculți, sărăntoci, hoți, criminali! Asta e percepția multor români de peste Prut atunci când vine vorba de românii din Republica Moldova! Gorbunov și Ciumac sunt vedete locale, dar din păcate se uită de Mailat....

Asta e, presa de peste Prut e materialistă. Cum și-ar mai vinde ei produsul dacă ar scrie de campania electorală de la Chișinău? Nu, ei îi au pe Ciumac și Gorbunov, iar ăștia sunt un brand deja...

Un „defect al naturii” ce se vrea jurnalist

Știe toată lumea ce este un defect al naturii, nu? Defectele naturii pot afecta orice. Un arbore, care crește mai ciudat, un animal care se poate naște cu malformații, gen două capuri. Din păcate, defectele naturii nu ocolesc nici oamenii. Deși se manifestă ca niște afecțiuni grave, care de cele mai multe ori nu pot fi vindecate, defectele naturii asupra omului sunt și ele diverse. Uneori indivizii pot fi afectați fizic, alteori și psihic, din păcate câteodată se întâmplă ca unii oameni să fie „defecți” atât psihic cât și fizic.  Aici este și problema cea mai gravă. Noi, basarabenii, avem destule cazuri de defecte ale naturii asupra omului. Regretabil este faptul că acești „defecți” sunt lăsați la noi în libertate, statul nefiind interesat deloc de soarta lor, unii din ei fiind chiar persoane publice, președinți de partid sau jurnaliști.

Astăzi voi vorbi de unul dintre „defecți”, o sculă în mâinile lui Iurie Roșca. E folosit la postul zEU Roșca tv, și, dacă aș avea fața lui(Doamne ferește), nu aș ține nicio oglindă în casă. Dacă aș fi o rudă de-a lui, aș face tot posibilul ca individul să ajungă cât mai grabnic într-un ospiciu, pentru că are malformații grave ale creierului. Individul, care este o bătaie de joc la adresa telespectatorului, apare zilnic la postul tv al lui Roșca, furat de la chișinăueni.

Nu-l privesc prea des, pentru că mi-e frică să nu se spargă ecranul televizorului atunci când vorbește, pentru că are o față de ciclop, iar dacă CCA-ul de la Chișinău și-ar face treaba, „defectul naturii” ar fi acuzat de terorism la adresa bunului simț, atât de porcos și minciunos este! Probabil v-ați dat seama cu toții despre cine vorbesc, nu-i rostesc numele pentru că e posibil ca „Valeriu Gurbulea, acest tânăr procuror onest” (citat de la „defectul naturii” ) ar putea să acționeze imediat întru ajutorul lingăului său.

Ei bine, astăzi, la o bălăcăreală în mocirlă, pe care o realizează săptămânal „defectul”, am auzit ceva care m-a făcut să-mi fie rușine de prostia unora. „Defectul” lui Roșca a spus că Filat ar fi în spatele manifestării din fața procuratorii, când niște „porci” au atacat manifestanții pașnici cu gaze lacrimogene. Bă „defectule”, și tu, Iury Ivanovici Roșca, chiar atât de proști ne crezi? Păi dacă era instrumentat totul de Filat, nu ieșeau sute de polițiști care să-i rețină pe indivizi? Mă intrigant ratat, Iury Ivanovici Roșca! Dacă acești indivizi erau puși de Filat, se mai adăposteau în spatele procuraturii? Mă „defecților”, dacă era în spatele aceste măgării cineva din opoziție, nu erau deja cu toții reținuți și închiși? Doar imaginile cu mutrele „porcilor” agresori circulă peste tot, la televiziuni, pe net. Roșca, ești din ce în ce mai slab, ești jalnic! Fă mă o instrumentare care să pară cât de cât credibilă, nu arunca cu rahat în stânga și dreapta, doar pentru că ție îți place rahatul! Punct!

Cernei și gafele copilărești

Oleg Cernei a dat-o în bară rău de tot astăzi. După cum anticipam cu o săptămână în urmă, Cernei nu a fost luat în considerare prea mult de liderii AMN, acordândui-se locul 31 pe listele AMN. Loc ce-i face imposibilă accederea în parlament consilierului AMN-ist. De la articolul pe care l-am scris săptămâna trecută, Cernei a gafat enorm de două ori. Prima dată a făcut-o luni, când deși știa care va fi locul său din lista AMN, a ieșit într-o conferință de presă în care a venit cu o listă  proprie.În acea listă, Cernei figura pe locul 7 :). A doua gafă, dar cu mult mai gravă, a făcut-o astăzi, când aidoma unui copil căruia i s-a luat jucăria, Cernei a mers la CEC încă de dimineață și a început să i se plângă presei, aducând acuzații extrem de grave partidului din care face parte. Cernei s-a dat în spectacol toată ziua, zicând că îi este rușine cu lista înaintată de AMN, și, că această listă a fost făcută „datorită jocurilor de culise”, unele locuri fiind chiar obținute pentru bani. Televizunile voronisto-roșchiste au speculat imediat declarațiile, începând buletinele de știri cu plângerile membrului AMN. O lovitură destul de serioasă pentru acest partid, care a venit chiar în startul campaniei electorale. Cernei a postat și pe blog un material compromițător pentru AMN. Iar poza din articol simboliza un apus de soare :).

Acum mă întreb în naivitatea mea dacă Cernei știa ce colegi are și de ce abia acum a spus că îi este rușine cu asemnea colegi? Mă mai întreb cum va fi privit de colegii săi în continuare... Asta în caz că va rămâne la AMN, tot mai multe voci spunând că Cernei este în negocieri serioase să meargă la PL. În joc se pare că ar fi unele funcții din cadrul primăriei capitalei, variantă înaintării lui Cernei pe listele PL  cazând. Dar, dacă aș fi în locul conducerii de la PL, m-aș feri de o asemenea „afacere”. Nu de alta, dar Cernei poate oricând să-ți joace festa. A dovedit-o nu o singură dată.

PS: Nu sunt fan al AMN, nu am nimic nici cu Oleg Cernei, dar ce a făcut astăzi consilierul AMN este de-a dreptul penibil și îl descalifică și ca om, dar mai ales ca politician.

Povestea lui Voronțov(buhaiul alcagolic) și a lui Roșkov(cameleonul)! (partea a doua)

Prima parte a poveștii noastre se încheiase cu răpirea lui Cubreacenco, regizată de cele două instrumente KGB-iste, Voronțov și Roșkov. Ca să nu dea nimeni de el, cei doi s-au hotărât să „amplaseze” obiectul „furat” chiar în inima capitalei, mai exact la intersecția străzilor Ismail Cu Ștefan cel Mare. Poporul, într-un acces de furie a căzut în plasa coaliției ascunse PCRM-PPCD și a continuat să iasă în stradă într-un număr covârșitor. În același timp, Voronțov junior continua să acapareze toate afacerile rentabile din țară, fără să fie nestingherit de nimeni.

Timpul trecea, Cubreacenco reapăruse, cu barbă și cu atacuri asupra Transnistriei, vezi doamne că transnistrenii l-ar fi „furat”. Cum campania electorală din 2005 se apropia, Roșkov s-a mai liniștit un pic și și-a început artileria împotriva singurei forțe de opoziție care la vremea ceea reprezenta un pericol pentru coaliție, BMD. La alegeri comuniștii au câștigat, dar de data aceasta fără a deține majoritatea absolută, astfel era nevoie stringentă de ajutorul lui Roșkov și a sculei sale, PPCD. Cu voturile „cameleonului”, „buhaiul alcagolic” a obținut un nou mandat de președinte, iar prietenia dintre cei doi s-a dat în vileag după mai mult de 15 ani de existență. Acesta a și fost începutul sfârșitului dominației rusești din Moldova. Ba mai mult „buhaiul alcagolic” și-a amintit de vremurile din tinerețe și a început s-o țină în beții crunte. „Cameleonul” a înnebunit și el de tot. A început să țipe de la Tribuna Parlamentului, să scrie cărți cu tot felul de aberații în ele și să-și dea în vileag prietenia cu Voronțov pe față, fără ocolișuri.

În 2007 s-au consumat două evenimente importante, care au zdruncinat și mai mult coliția pro rusă, Voronțov-Roșkov. Primul, a fost câștigarea Primăriei Chișinău de către Dorin Chirtoacă, iar per total pe țară, tot opoziția a preluat conducerea în majoritatea raioanelor. Al doilea eveniment important din 2007 a fost apariția pe scena politică a unui nou partid, PLDM. O echipă formată din tineri profesioniști, formați în marea lor parte în occident sau Statele Unite.

Anul 2008 a accentuat și mai mult paranoia cuplului Voronțov-Roșkov. Prin luna aprilie, fiind sub aburii alcoolului, Voronțov a recunoscut chiar că „face treabă” cu Roșkov(cum s-or fi simțit soțiile celor doi?). „Cameleonul” își dădea tot mai mult în vileag efectele turbării. Oamenii plecau unul după altul de la PPCD, cazul „Furatul lui Cubreacenco” fusese dat în vilag(doar o parte), iar Roșkov afectat serios de paranoia, vedea kileri la tot pasul. În parlament proiectele de lege mergeau ca „unse”, comuniștii și slugile credincioase a lui Roșkov votau tot ce „trebuia”. La televiziunile cuplului „cameleonico-alcagolic” țara prospera, pe cânt realitatea cu totul alta era.

În timp ce comuniștii și adepții lui Roșkov gafau în continuu, alte două partide, PLDM și PL acumulau capital electoral pe zi ce trecea. Oamenii dându-și seama scârboșenia cuplului Voronțov-Roșkov și că au fost mințiți timp de 20 de ani, au înțeles care sunt forțele ce pot aduce Moldova pe un făgaș normal și s-au dezis de comunisto-roșkoviști.

PS:Până la alegeri mai sunt 2 luni, știm cu toții că cei 20 de ani de așa zisă independență au fost o farsă regizată de Moscova, unelte fiind Voronțov și Roșkov. Campania electorală va fi dură fraților, cele două stârpituri vor face tot posibilul să se mențină la putere, dar noi nu mai suntem proști!

Deșteptare națiune!

Povestea lui Voronțov(buhaiul alcagolic) și a lui Roșkov(cameleonul)! (Partea întâi)

Cică era odată un milițian și un colecționar de maculatură. Și trăiau cei doi într-o țară mare-mare. Se întindea ea de la Vladivostok la Kaliningrad și se numea Țara Sovetelor. În ea toți trăiau în armonie și bună înțelegere! Deși erau chinezi, ceceni, români, estonieni, mongoli, ruși sau azeri, toți trăiau în bună înțelegere și iubire profundă. Și se numeau între ei „tovarăși”. De la președintele Țării Sovetelor până la milițianul nostru sau colecționatul de maculatură, toți erau tovarăși în gândire și în acțiune.

Dar iată că se apropiau vremuri cenușii pentru falnica Țară a Sovetelor. Estonienii,românii, azerii, gruzinii sau armenii, nu mai doreau să fie tovarăși cu rușii și au decis să se dezică de fosta Țară a Sovetelor și să apuce pe un drum nou, al democrației și al libertății. După multe lupte aprigi, diriguitorii sovietici și-au dat seama că nu mai pot împiedica drumul spre independență al celorlalte state și au decis să controleze din umbră noile republici desprinse de Țara Sovetelor. Dar pentru aceasta era nevoie de oameni credincioși gândirii „tovărășești” și după lungi căutări KGB-iștii ruși au decis să dea fiecare republică pe mâinile unor oameni credincioși lor. Moldova a ajuns pe mâinile „milițianului” Voronțov și a colecționarului de maculatură Roșkov. La prima vedere cei doi nu aveau prea multe în comun, îi unea doar ura față de români și dorința lor de afirmare. Nu de alta, dar ambii au fost foarte marginalizați de-a lungul tinereții lor. Roșkov era numit „cameleonul” în tinerețe, pentru că își schimba atât de repede opțiunile că până nici proprii părinți nu puteau să aibă încredere în el. Și de Voronțov se ferea lumea, era numit „buhaiul alcagolic”. Toți consătenii se temeau de el, pentru că se îmbăta zilnic, se urca pe motocicleta sa „URAL” și-i fugărea pe toți cei ce-i ieșeau în cale. Era ditamai „miliționerul”.

Ei, acum că-i cunoaștem mai bine pe Roșkov(cameleonul) și Voronțov(Buhaiul alcagolic), putem merge mai departe cu povestea noastră. Așadar, rămăsesem la momentul în care KGB-ul îi alesese pe cei doi să tragă sforile în Moldova. Lui Roșkov i-au poruncit să-și crească barbă și să meargă la Chișinău pentru a se da mare revoluționar și a câștiga încrederea românilor de acolo, iar pe Voronțov l-au trimis la o clinica de dezalcoolizare din Moscova, ca în următorii ani să-l școlească pentru reîntoarcerea în Moldova. Ambilor le-a mers de minune, Roșkov, datorită calităților sale cameleonice a câștigat încrederea luptătorilor pentru independență de la Chișinău, devenind mai apoi deputat, iar Voronțov se lăsase de băutura și era un elev destoinic al școlii demonice KGB-iste(el și cu unul Ianukov erau printre cei mai buni elevi).

Datorită deputatului Roșkov(care-și găsise deja câțiva tovarăși la Chișinău) nu s-a relizat Unirea cu România, iar pe teritoriul Moldovei au apărut și două enclave rusești (Transnistria și Găgăuzia), ca mai apoi tot cu ajutorul lui Roșkov să fie scoasă din ilegalitate existența Partidului Comunist. Atunci a și fost trimis Voronțov la Chișinău, edificând imediat Partidul Comunist. Totuși, chiar dacă „Cameleonul” reușise să se „descotorosească” de toți oamenii de bună credință din „Frontul Popular” și să facă din el o afacere personală, iar „Buhaiul Alcagolic” și-a atras de partea sa toți foștii nomenclaturiști sovietici, rezultatele nu erau cele așteptate de ei. La putere venise guvernul Sturza, țara intrase pe un făgaș normal, relațiile cu România erau mai bune ca niciodată, iar rușii erau supărați foc. Deși obiectivul principal KGB-iștilor era ca să nu-și dea seama nimeni de legăturile strânse pe care le aveau cei doi eroi ai poveștii noastre, constrânși de situație cei doi s-au coalizat pentru prima dată și au dat jos guvernul Sturza.

La următoarele alegeri, Partidul Comunist, condus de Voronțov, a câștigat 71 de mandate și nu avea nevoie de o coalizare cu PPCD-ul lui Roșkov. Atunci, în urma unei înțelegeri între cei doi, Voronțov a început să fure tot ce se putea din Moldova, să controleze toată economia statului și să „scape” prin orice metode de cei incomozi. Pentru ca cetățenii să nu-și dea seama de aceste ilegalități, l-a trimis pe Roșkov în stradă pentru a protesta împotriva „limbii moldovenești” și a „istoriei integrate”, doar pentru a distrage atenția opiniei publice da la hoțiile lui Voronțov. De fapt ei erau într-o coaliție strânsă, chiar Voronțov și KGB-ul finanțând protestele conduse de Roșkov. Tot împreună, cei doi, au decis să-l „fure” pe Cubreacenco(mâna dreapta a lui Roșkov) pentru a continua distragerea atenției publice de la ilegalitățile pe care le face guvernul comunist.

(va urma...)

Filmul anului (The Curious Case of Benjamin Button)

Extraordinar! E cel mai tare film pe care l-am văzut vreodată. O producție de excepție în regia lui David Fincher, avându-i ca protagoniști pe Brad Pitt și Cate Blanchett. Nominalizat la 13 categorii ale premiilor „Oscar”, „The Curious Case of Benjamin Button” este un film pe care nimeni nu trebuie să-l rateze.

Brad Pitt îl interpretează pe Benjamin Button, un bărbat care se naște sub forma unui om bătrân, întinerind pe măsură ce înaintează în vârstă, pentru a sfârși ca un bebeluș. Parte romantism, parte meditație asupra destinului și-a vieții, filmul este inspirat dintr-o povestire a lui F. Scott Fitzgerald, care, la rândul lui, a fost inspirat de o remarca a lui Mark Twain: "ce păcat că cea mai buna parte a vieții vine la început, iar cea mai rea la sfârșit..." Chiar așa să fie?

Recomand tuturor filmul, ce poate fi descărcat aici...

PS: Alte filme demne de văzut, turnate anul trecut: „Defiance”, „Changeling”, „Gran Torino” sau „Doubt”

Filmele anului (Slumdog Millionaire)

Câștigător a 4 premii „Globul de Aur”, pentru cel mai bun film, cea mai bună regie(Danny Boyle),cel mai bun scenariu(Simon Beaufoy) și cea mai bună coloană sonoră(A.R. Rahman), „Slumdog Millionaire” este și mare favorit pentru a triumfa și la „Oscar”, unde este nominalizat la nu mai puțin de 10 secțiuni. Filmul este o coproducție Americano-Indiană, în realizarea sa fiind implicate și Holywood-ul și Bolywood-ul, iar rezultatul a fost unul pe măsură!

Jamal, un puști crescut pe străzile Bombay-ului, participă la varianta indiană a concursului de cultură generală „Vrei sa fii milionar?”. Fără o educație prea aleasă, "vagabondul" răspunde corect la întrebare după întrebare, făcând organizatorii concursului să-l suspecteze că trișează. Este puștiul un geniu? Are noroc? Sau este vorba de destin?  Scopul lui Jamal este sa sa castige cele 20 de milioane de rupii puse in joc sau un altul, mai personal?

Scenariul seamănă leit cu cele din filmele indiene, dar de data aceasta fiind implicați și producători americani, a ieșit ceva mult mai interesant.

Așadar, „Slumdog Millionaire”, locul 2 în preferințele mele, dar favoritul specialiștilor, poate fi descărcat aici...

(va urma...)

Filmele anului (The Reader)

Au mai rămas 3 filme despre care voi vorbi la capitolul filmele anului. Nu în zadar le-am lăsat la urmă, după mine anume unul dintre aceste 3 ar merita să câștige „Oscarul” pentru cel mai bun film.

Așadar, locul 3 în preferințele mele este drama „The Reader”, avându-i în distribuție pe Ralph Fiennes și Kate Winslet. The Reader a fost nominalizat la 7 secțiuni ale „Globului de Aur”, câștigând la secțiunea „Cea mai bună actriță în rol secundar”- Kate Winslet. „The Reader” a mai fost nominalizat la 5 categorii pentru „Oscar”, și are șanse reale de a câștiga la cel puțin 3 dintre ele.

"The Reader" este inspirat din romanul lui Bernhard Schlink, publicat in 1995, care are la bază povestea unei aventuri dintre un adolescent și o femeie mai în vârstă. Cei doi incep o relație amoroasă, pasională și intensă, care se termină brusc în momentul în care Hanna (Kate Winslet) dispare, fără nici o explicație, din viața tânărului.  Începutul acțiunii se începe în anii 40 ai secolului trecut și se petrece în Germania implicată în cel de-al 2-lea război mondial. Odată cu sfârșitul războilui ce doi se întâlnesc din nou. Va mai avea vreo șansă povestea lor de dragoste?

E o poveste ce m-a impresionat profund și care merită cu siguranță văzută. Filmul poate fi descărcat aici...

( va urma...)

Filmele anului (Vicky Cristina Barcelona)

Cu o distribuție de excepție(Scarlett Johansson, Penelope Cruz, Havier Bardem), Vicky Cristina Barcelona este un film predestinat momentelor în care ai nevoie de o pauză ca urmare a unei lungi perioade de stres. Câștigător al „Globului de Aur” pentru cel mai bun film-comedie, filmul în regia lui Woody Allen este un film plăcut, de pe urma căruia te alegi măcar cu câteva ore de spirit noncomformist.

Implicat într-o relație de prietenie cu Christina și Vicky, două turiste americane, atrăgatorul pictor interpretat de Javier Bardemare are curând parte de interminabile conflicte cu fosta lui iubita, extrem de geloasă. De aici se și încep o serie de aventuri care merită văzute.

Vicky Cristina Barcelona poate fi descărcat de aici...

(Va urma...)

Filmele anului (Frost vs Nixon)

Un film de la care cu siguranță am avut câte ceva de învățat. Nominalizat la 4 categorii ale „Globului de Aur” și la 6 secțiuni al premiilor„Oscar”, Frost vs Nixon este un film care ori îți place la nebunie, ori nu te impresionează deloc.

America anilor 70 consideră că pedeapsa primită de președintele Nixon(Frank Langella) în urma scandalului „Watergate” este mult prea mică.Frost(Michael Sheen), este gazda unui talk-show de scandal ținut la o televiziune australiană. Ambiițiile tânărului jurnalist sunt însă mult mai mari. Reușește pentru 500.000 de dolari să-l convingă pe Nixon să-i acorde o serie de interviuri despre viața și activitatea sa. De aici se începe un adevărat război psihologic între cei doi. Cine va câștiga? Greu de prognozat, cert e că Nixon a dominat întotdeauna orice moderator, iar șansele de reușită ale lui Frost sunt destul de mici...

Filmul poate fi descărcat aici...

(va urma...)

Filmele anului (Wall-e)

Dacă un film de animație te poate impresiona până la lacrimi, atunci cu siguranță „Wall-e” este unul dintre ele. Câștigător al „Globului de Aur” pentru cel mai bun film de animație și nominalizat la 6 secțiuni pentru premiile „Oscar”, filmul regizat de Andrew Stanton este considerat unul dintre cele mai de succes filme de animație din istoria cinematografiei. 

Este anul 2700, iar Pământul este acoperit de gunoaie, ca urmare a secolelor de consumerism nesăbuit. Oamenii au plecat de pe Terra lăsând în urmă o armată de mici roboți a căror sarcină este să facă planeta iarăși locuibilă. În urma unei erori de programare, singurul robot activ este micul Wall-E. El se îndragostește de Eve, un robot trimis de oameni pentru a vedea cum evoluează operațiunile pe Terra. Wall-E are un singur vis, să-și afle un camin în Univers.  

Acțiunea este palpitantă, ținându-te pe tot parcursul filmului cu ochii ațintiți la ecran(monitor). Dacă vrei să râzi, să plângi și la sfârșitul filmului să te alegi cu sentimentul că nimic nu este imposibil, urmărește „Wall-e”, unul dintre preferatele mele pentru filmul anului.

Poate fi descărcat aici...

(va urma...)

Filmele anului (Revolutionary Road)

Atunci când Leonardo di Caprio și Kate Winslet joacă ambii în același film, cu siguranță iese ceva bun. Așa s-a întâmplat și cu Revolutionary Road, film ce a fost nominalizat la 6 secțiuni „Globul de Aur” și doar la una pentru „Oscar”. Kate Winslet chiar a și primit „Globul de Aur” pentru cea mai bună actriță într-un rol principal.

 Acțiunea se petrece în anii 60 ai secolului trecut, April(Kate Winslet) și Frank(Leonardo di Caprio) sunt un cuplu tânăr, ce-și duce viața într-o suburbie a orașului Connecticut, alături de cei doi copii ai lor. Sub aparențele unei vieți implinite, April și Frank ascund o mulțime de frustrări legate de relația și carierele lor. Refuzând să se conformeze stilului de viață al „consumeristei” societăți americane, ei visează să plece în Paris, acolo unde Frank visa să locuiască încă de pe vremea burlăciei, pentru a-și implini visurile artistice. Pe măsură ce relația lor este subminată de gelozii și egoisme, planurile de viitor devin tot mai greu de pus în practică. 

Este o dramă tulburătoare, o lecție de viață expusă de doi actori senzaționali. Nu știu de ce a fost nominalizat doar la o secțiune pentru „Oscar”, cu siguranță merita mai mult. 

„Revolutionary Road” poate fi descărcat aici...

(va urma...)

Filmele anului (Milk)

Cum politicul domină covârșitor între postările modestului meu blog, ar părea un pic stranie noua temă pe care o voi aborda în următoarele postări, mai ales că de mâine se începe și mult-așteptata campanie electorală. 

Pe lângă politic și sport sunt și un cinefil înnăscut, care urmărește cu atenție tot ce e nou în lumea filmului. Cum „Globurile de Aur” s-au decernat deja, iar „Oscarul”  bate la ușă, voi face o scurtă prezentare a filmelor care au fost nominalizate la premiile „Globul de Aur” și la „Oscar”.

Voi începe cu un film care deși a fost nominalizat la 8 categorii pentru premiile „Oscar” și la 2 pentru „Globul de Aur”, pe mine nu m-a prea convins. Și nu m-a convins nu pentru că nu ar fi un film bun ci pentru că „Milk” este un film al cărui subiect l-am putut digera destul de greu. În filmul regizat de Gus van Sant, avându-i ca protagoniști pe Sean Penn și Josh Brolin se vorbește despre America anilor 70, unde conflictele inter-rasiale și gender erau la ordinea zilei și se regăseau pe prima pagină a ziarelor sau ca subiecte principale la programele de știri. Harvey Milk(Sean Penn) candidează la funcția de consilier orășenesc, este ales după mai multe încercări, fiind reprezentantul comunităților gay din oraș. Deși mie nu prea mi-a plăcut subiectul, filmul este o lecție de viață care merită a fi urmărită. Filmul poate fi descărcat de aici...

(va urma)