Comuniștii - Bădărani, Mincinoși, Dezinformatori

Am văzut primele spoturi electorale ale comuniștilor. Nu le voi prezenta pe acest blog, deoarece moralitatea nu-mi permite să postez asemenea măgării aici.

Cine are nervii tari poate să inte aici și să se convingă de cât de josnici și murdari pot fi „sugativele” lui Voronin.

Nu știu dacă CEC-ul se va sesiza în acest caz, dar cu siguranță ar trebui s-o facă! În primul rând, cei care au realizat aceste spoturi au prezentat în imagini clădirile președinției și parlamentului, ceea ce conform Codului Electoral este interzis.

Un alt lucru absolut imoral, care ar trebui sancționat de CEC, este tăierea din context a unor declarații ce aparțin liderilor opoziției. În unul din spoturi, Urechean caracterizează bădărănia comuniștilor, dar la fel ca și în suptul din deget al lui Starîș „Atac asupra Moldovei”, cuvintele sale sunt denaturate, reieșind că de fapt alegătorii opoziției ar vota niște bădărani. La fel, sunt rupte din context și cuvintele lui Vlad Filat.

Ca să nu mai zic că în acele spoturi au apărut împotriva voinței lor cetățeni simpli, cum ar fi Anatol Mătăsaru sau alți simpli tineri protestatari, care au fost folosiți de către comuniști.

În concluzie: comuniștii nu doar că au încălcat orice limită a moralității, dar au și încălcat grav legislația. Aștept CEC-ul să se sesizeze. Dacă nu o va face, va demonstra încă odată că se numără printre „sugativele” lui Voronin.

(video)Adevărul

Un film excelent, care arată adevărata față a evenimentelor din 7 aprilie 2009. Un film ce trebuie promovat! Un film pe care personal, voi face tot posibilul pentru a ajunge în casele câtor mai mulți oameni!

"În apărarea Moldovei", partea III @ Yahoo! Video

Voronin, Lupu, Roșca și „săponu”

Era 4 iunie, dis-de-dimineață. La „Vila Prezidențială” de la Condrița foială mare. Tocmai ieșea Starîș pe poartă când intră Marian Lupu. În curte, și SUV-ul lui Roșca. Markusha se învârtea și el pe acolo, dădea mâncare la câini.

Lupu intră supărat în vilă, și când colo...Voronin și Roșca făceau treabă.

Vădit stingherit, Voronin se încruntă la Lupu:

„Oi Marian, eu dî câti ori v-am zis, când îs cu Iurică nimeni nu mă deranjează!!!

Roșca se sculă din genunchi și-și șterse barba:

„Marian, ce cauți tu aici? Doar trebuia să fii la Diacov!”

„Nu vrea, nu vrea și gata!”, spuse Lupu cu un accent dâmbovițean fals.

„Cum așă?! Parcî am zis că-l eliberez pe Gabitză!”, grohăi Voronin.

„Șefu', a zis că până ce nu faceți treabă și cu el, nu-mi dă partidul și gata!”

Roșca sări ca ars:

„Nu, nu și nu! Vova niciodată n-o să facă treabă cu Diacov. Vova i-a meu și gata!”

Voronin încerca să calmeze spiritele:

„Iurcik, tași tu oleacă! Marian, mâncate-ar nenea Sîdor Sârbu di intelighent și ești, ci vre' concret Diacov?”

„Nu știu șefu'. El a zis că vrea să facă treabă cu mata.”

Voronin oftă plin de mândrie:

„Of, cî tari mă mai vor curvili din țara asta!”

Roșca iar sări ca ars:

„Vova, tu ce ma faci pe mine curvă?”

Voronin înceracă să dreagă busuiocul:

„Iurcik, eu di Diacov zâșeam cî-i curvî. Tu, Iurcik, tu nu ești „skolizkii” ca șî dânsu.”

Urmă o îmbrațișare tandra între Voronin și Roșca, iar celui din urmă îi trecu orice supărare.

„Șefu', hai ce facem? Că și Braghiș așteaptă?”

„Marian, spune-i lui Diacov că-i fac harem. Îi aduc tot ci vre', feti fierbinț', băieț' ochioși... Da nu pot să-l las pe Iurcik” îi făcu din ochi Voronin.

„Și Diacov îl are pe Serebrian! Ce-i trebuie lui Vova?”, interveni Roșca.

„Ei, Serebrean nu face nici cât o ceapă degerată. E mult mai focos șefu'!”, adăugă Lupu cu un zâmbet subtil.

„Oi, oi, rebeata. Ia tășeț' voi oleacî. Hai cî treși vremea, văd cî Markusha o terminat di hrănit cânii, da noi vorghim dispri Diacov. Fașim așă: di la o luni ti duși la Diacov. Vezi el concret și dorești. Îi dăm și vre', numa tu șî Corman si fiți în listă primii. Las cî Oleg sî înțălegi cu Gabitza și cu Chiril și o să fiți promovați pe la Vip Magazin și TV7 mai șeva di cât Iurcik la Eutv și eu la Nit. Ne-am înțăles?”

„Bine șefu'! Dar când să mai trec pe la dumneavoastră?”

Între timp Roșca plecă la baie să-și spele barba.

„Marian, oi gata! S-o terminat cu trecutu' pi la mini. Deamu' ești democrat!”

„O să-mi fie dor de dumneavoastră, șefu'!”

„Ei lasî doru'! Iaca și Iurcik va da mai rar pe la mine. Știi Marian, pe Iurcik îl facem vice-premier!

Lupu se schimbă la față:

„Cum șefu'? Cum așa? Eu doar cât v-am rugat să mă înaintați pe mine la președinte? Ce v-a făcut Roșca?”

„Marian, tași mai înșet! Mai fac vara asta treabî cu dânsu'! Da după asta treși Diacov la cabinet. Tu așa să-i spui lu' Dmitri. Cî îl bag di tăt în pământ pi Roșca, da după asta fac treabî cu dânsu. Asta numa' dacî întraț' în parlament: pi tini ti punem prezident, da cu Diacov fac treabă. Horoșo?”

„Bine șefu'! Cum spuneți! Deja cu strategia de campanie stabilim cu Markusha. Dacă să vă atacăm sau nu prea.”, spuse Lupu în timp ce ieșea.

„Da, Marian. Markusha o să-ți spuie tăt!”

Imediat după ce ieși Lupu din cameră, se ivi și Roșca din baie. Era doar în șliț și cu un săpun în mâna stangă, iar în dreapta avea un șobolan. Aruncă săpunul jos, șobolanul îl băgă în șliț și se aplecă să ridice săpunul...

În timp ce urca în BMW, Lupu auzi nechezate din camera de unde tocmai ieșise. Roșca necheza, iar Voronin grohăia.

Poveste de viață

O poveste adevărată și emoționantă trăită de un prieten

Când am aflat de decizia CEC-ului cu privire la declarațiile de ședere prin care poți vota și în altă parte decât acolo unde ai domiciliul permanent, nu prea am fost de acord. Nu din cauza că nu ar fi fost o decizie bună, ci mai mult din cauza termenului extrem de restrâns în care se puteau face aceste declarații. Dar cum unde-i lege nu'i tocmeală, am început să mă implic și eu activ în acest proces, sunându-mi prietenii care se aflau în situația de a scrie aceste declarații. Din păcate nu toți au reușit s-o facă, nu din cauza că nu ar fi dorit, ci din cauză că majoritatea lor având serviciu, le venea extrem de greu să ajungă și la preturi pentru declarații.

Tot sunând pe unul și pe altul, mi-am dat seama că bunicuța mea, care e trecută de 80 de ani și care stă la noi de vreun an, bătrânețea fiind pentru ea obstacolul de a-și trăi sfârștiul vieții acolo unde s-a născut, în Drochia, este în aceeași situație.

I-am zis bunicuței în glumă că o s-o iau și pe dânsa la Primărie pentru a scrie această declarație. Spun că am zis-o în glumă deoarece îmi dădeam seama că este aproape imposibil pentru ea să ajungă până la etajul 2 al Primăriei din sat, având serioase probleme cu deplasarea. Totuși, gluma mea a devenit un lucru foarte serios atunci când am văzut lipsa de interes a celor ce se găseasc în Chișinău, pentru a face aceste declarații, dar și văzând proasta mediatizare în presa de la noi a deciziei CEC. Amintindu-mi și de votul din 20 mai și cel repetat din 3 iunie și cât de mult a contat un vot, gluma inițială cu bunicuța mea a devenit pentru mine o datorie civică!

În următoarea zi m-am dus de dimineață cu pașaportul sovietic al bunicii să vorbesc cu secretara pentru a-mi permite să scriu eu acea declarație în locul bătrânei mele bunici, iar dacă nu mă crede să sune acasă pentru a se convinge. Din păcate nu a mers, secretara din Primărie spunându-mi că este imposibil acest lucru. Deși am ieșit din Primărie foarte indignat, am realizat totuși că secretara avea partea ei de dreptate.

M-am întors acasă trist și i-am spus bunicii că o voi lua a doua zi la Primărie. Bunica a fost de acord.

A doua zi m-am trezit încă de la 7, pentru a reuși să-mi duc bunica la Primărie, iar mai apoi să reușesc și la servici. Am intrat în camera bunicii, iar dânsa s-a trezit pe loc, spunându-mi că se îmbracă imediat și dându-mi de înteles printr-un zâmbet fin că nu a uitat de ce-mi promisese cu o zi înainte. Am luat bățul de care se sprijinea i-am dat mâna și am pornit spre Primărie.

Ajunși în fața Primăriei, am dat de cele 18 trepte care ne despărțeau de biroul secretarei. După primele 3 trepte, bunica a început a răsufla extrem de greu, atunci mi-am dat seama că este imposibil pentru ea să ridice și celelalte 15 trepte. Am hotărât să ne întoarcem, însă bunica nu a fost de acord: „dragul meu, am rezistat eu 40 de ani la tutun, iar tu crezi că nu voi putea ridica aceste scări?”. Știu că bunica mea de-a lungul vieții a trecut prin multe greutăți, iar aceste 18 trepte trebuiau și ele ridicate.

După 10 minute, când am ajuns în biroul secretarei, bunicuța era atât de obosită încât nici nu mai putea vorbi. Am luat eu declarația și am completat-o. Semnătura trebuia însă să aparțină bunicii. Bunicuța a scos ochelarii(despre care nici nu știam că-i avea) și zâmbind și-a scris familia cu litere latine. Secretara s-a mirat mult când a văzut că bunica mea știe alfabetul latine, la care bunica i-a răspuns că nu va uita niciodată cele 4 clase pe care le-a învățat cu românii. Secretara ne-a povestit apoi că a văzut cazuri în care tineri de 20 de ani nici nu puteau semna.

După toate aceste întâmplate m-am întrebat de ce oare soarta țării noastre este hotărâtă de inculți și agramați?

Totuși, această întâmplare fericită cu bunica mea, am început a vedea acest drum al bunicii mele spre Primărie, cu drumul Opoziției spre victorie. Un drum extrem de dificil, plin de greutăți și sacrificii. M-am mai întrebat dacă este în stare Opoziția noastră să facă aceleași eforturi precum bunicuța mea?

Voronin - Cap de serie nr. 1 printre niște „Lucky Loseri”

Cum turneul de tenis de grand-slam de la Wimbledon este în plină desfășurare, mi-am permis să fac o paralelă dintre spectrul politicii moldave și celebrul turneu de pa iarba londoneză.

Un lucky loser e un jucător ce nu intră pe tabloul principal al unui turneu, iar în cazul abandonului unui alt jucător care este deja calificat pe tablou, acesta îi ia locul. La fel și cu Voronin, este favorit mereu în fața oricărui alt politician de la noi.

Din păcate, tabloul principal al politicii moldave este foarte restrâns, iar cei ce-l formează n-ar ajunge niciodată la un turneu similar cu Wimbledonul, ci s-ar cantona prin turneele Chalanger, mult mai slab cotate, la care fac parte ori tinerele speranțe, ori jucătorii amatori. Cum pe la noi tinerele speranțe ori nu există, ori nu sunt promovate, tind să cred că cea de-a doua categorie ne-a împânzit politicul.

Văzând astăzi cum Voronin se împiedica de virgulele unui discurs anchilozat și lipsit de logică, m-am întrebat cine este de vină pentru că el stă de-atâția ani în fruntea statului? Răspunsul îl mai caut și acum.

Cică de vină e poporul împrostit de presa aservită, gloata de lingăi ce și i-a tras pe lângă el, fraudarea alegerilor și tot felul de motive plauzibile mai mult sau mai puțin. Liderii opoziției noastre ar fi gata să găsească și acul în carul cu fân, doar pentru a arunca vina pe circumstanțe, dar în același timp uită că și ei fac parte din aceste circumstanțe.

Sunt 41 de deputați din partea opoziției. 41 de oameni ce-au primit onorantul vot al oamenilor ce gândesc în această țară. Primul pas în demonstrarea faptului că merită acest vot l-au făcut la 3 iunie 2009. Din păcate, acesta a fost și singurul, deputații opoziției oprindu-se pe loc din acea zi. S-au reapucat de afaceri imobiliare, au plecat în vacanță, au început a dansa salsa, uitând că până la alegeri este un timp foarte scurt.

Mai aveți 34 de zile dragi deputați. Mișcați-vă fundurile în mașinile voastre de lux. Luați-vă fiecare câte 2-3 tineri lângă voi, un laptop și un proiector și mergeți naibii prin sate. Arătați lumii și un alt aspect, nu doar ce-l ce se vede la Nit și M1. E șansa voastră să faceți ceva pentru această țară, nu o ratați! 41 de deputați, câte 3 sate pe zi în 35 de zile pot străbate de două ori în lung și-n lat Moldova!

Dacă nu vreți să rămâneți veșnici lucky loseri, demonstrați că puteți fi capi de serie. Dacă nu o faceți acum, veți fi în postura lui Yen Hsun-Lu pe lângă cea a lui Roger Federer. Aș vrea și eu să văd un Andy Murray sau un Nole Djokovici, de Rafa Nadal nu mai zic, că tot e accidentat săracul...

(video) Zece scânduri costă cât o casă

„Zece scânduri, și-o terasă, costă toate, toate costă cât o casă, Ridzi”. Ăsta e hitul verii peste Prut. De ce? Pentru că ministra top model, Monica Iacob-Ridzi, a cheltuit 700 de mii de euro pentru un eveniment dedicat „Zilei Sportului”. Evenimentul, întâmplător sau nu, s-a petrecut chiar în plină campanie pentru „Europarlamentare”. Tot întâmplător, la eveniment a participat și noul europarlamentar, Elena Băsescu.

Totul a mers ca pe roate, EBA a ajuns europarlamentar, o companie ce-și avea sediul într-un bloc inexistent s-a trezit peste noapte cu un capital de câteva sute de mii de euro, iar ministra top-model, a pus și ea deoparte câteva zeci de mii de euro. Însă ca să vezi necaz, „blestemații” aștia de gazetari iar și-au băgat coada. Astfel, cei de la „Gazeta Sporturilor” au aflat că MTS-ul(Ministerul Tineretului și Sportului) a cheltuit 75 de mii de euro pentru o scenă care era formată nici mai mult nici mai puțin decât din 10 scânduri. Tot din actele semnate de ministra Ridzi, reieșea că pentru prestația formațiilor care au evoluat la concert s-a plătit 60 de mii de euro, pe când trupele nu încasaseră decât 15 mii.

Ca să facem o comparație, un eveniment asemănător, petrecut în aceeași zi, a fost făcut cu aproximativ 50 de mii de euro, dar trebuia de undeva să-și plătească EBA bill-boardurile... Și ca să vă dați seama cât de mare este suma cheltuită de MTS, vă aduc la cunoștință că Federația Română de Box(care aduce constant medalii la Campionate Mondiale și la Jocuri Olimpice) are un buget anual de aproximativ 500 de mii de euro.

Vedeți mai jos și un hit dedicat ministrei hoațe. Hit, ce alături de toate anchetele făcute de jurnaliștii de peste Prut, va duce la demisia Monicăi Iacob-Ridzi.

Iar acum, pentru a face o comparație între ce se întâmplă într-un stat integrat în UE(deși și acolo sunt un număr mare de probleme) și în statalitatea lui Volodea Voronin, vă învit să urmăriți un material video. Veți vedea cum individul pus în funcția de Ministru al Construcțiilor, recunoște fără pic de jenă că a făcut trafic de influență, acordând firmei la care deține 80% din acțiuni (fără licitație) dreptul de a efectua lucrările de reconstrucție la președinție și parlament. Ce au făcut vajnicii noștri jurnaliști? Au tăcut chitic. Ba chiar s-au lăsat apostrofați de Ministrul ce se ocupă cu traficul de influență.

Acum mă întreb ce se întâmpla la Chișinău, dacă în fața ministerului condus de afaceristul Baldovici veneau jurnaliștii și făceau o manifestație de genul celeia petrecute în fața MTS? Cu siguranță ministrul traficant de fasole praf în valoare de 10 milioane de euro, Gheorghe Papuc, le dădea o lecție de bună purtare și-i ținea în carcere vreo 48 de ore.

Acum stau și mă întreb de ce dracu ne mai plângem că trăim în rahat? Păi în România miniștrii sunt constrânși să-și dea demisia din cauza a 10 scânduri, pe când la noi fac trafic de influență, spală sute de milioane de lei, fac trafic de droguri, ucid și maltratează tineri, iar în schimbul acestor lucruri primesc medalii de onoare de la Voronin.

De vină sunt și cei ce tac! Jurnaliștii moldoveni ori îl ling pe Voronin și Compania, ori le este frică să deschidă gura prea tare. Asta e, așa țară, așa jurnaliști.

Fenomenul idolatrizării sau naivitatea moldovenilor

Constat cu regret că unii moldoveni, fie ei votanți ai comuniștilor, fie ai opoziției, suferă de o naivitatea întinsă la extrem, uneori ajungând chiar să idolatrizeze niște persoane, care, cred eu, nu ar merita niciodată o asemenea onoare.

Primul moldovean idolatrizat, la care vreau să mă refer este nimeni altul decât primarul capitalei, Dorin Chirtoacă. De-a lungul timpului, am avut câteva articole în care l-am criticat pe Chirtoacă pentru insuccesele de la Primăria Capitalei. Deși am specificat clar că mă număr printre susținătorii primarului, iar micile critici pe care i le aduc au rolul de a-l ajuta, unii așa-ziși susținători ai vice-președintelui PL au sărit ca arși. M-am ales cu tot felul de apelative, injurii sau chiar amenințări. Nimeni însă din cei ce-au adus aceste injurii, nu a venit cu un argument viabil în susținerea tânărului primar, deși ele există.

E bine cunoscut și votul pe care-l dă moldoveanul pentru Partidul Liberal. Mulți dintre votanții liberalilor votează „pentru Chirtoacă”. Întrebându-i de ce fac acest lucru și dacă mai cunosc alți oameni în acest partid, votanții „lui Chirtoacă” tac, ori eventaul spun că-și dau votul pentru el că „este tânăr”. Nu vreau să fiu înțeles greșit(deși cu siguranță se va întâmpla acest lucru), conștientizez perfect însemnătatatea PL-ului pe scena politică de la noi, fără acest partid fiind poate imposibilă debarcarea comunismului, dar... prefer să mă abțin.

Mai am încă ceva de adăugat la adresa tânărului primar. Nu cred că în aceste momente de criză, ar fi trebuit să părăsească din nou Primăria și să fie cap de listă al liberalilor. Oricum, electoratul știe și așa că spunând PL spui Chirtoacă și cred că era mai mare nevoie de Chirtoacă la Primărie decât în campania electorală.

Al doilea zeu moldav este Iurie Roșca. Deși individul în cauză are mult mai puțini fanatici decât Chirtoacă, aceștia sunt mult mai periculoși decât ceilalți, fiind gata chiar și să ucidă de dragul idolului lor. Roșca este idolatrizat de cei pe care-i ține aproape, reușind să-i aducă pe acei oameni mai aproape de „zombi” decât de oameni cu capul pe umeri. Ei văd în tot ceea ce face Roșca numai lucruri bune, îl cred pe Roșca salvator național și, sunt siguri că Roșca va ajunge președinte. Să creadă în continuare...

Cel de-al treilea caz despre care vreau să vorbesc este un pic diferit: Fenomenul „Șefu'”. În campania electorală, erau mulți angajați pur și simplu înnebuniți după șeful lor. Dacă șefu' spunea să voteze pentru un partid, angajații o făceau. Dacă șefu' spunea că în ziua alegerilor nu trebuie să se meargă la vot, angajații urmau stoic sfatul idolului lor. De la unii am auzit chiar că șeful lor merită să fie președinte! Măi să fie!

M-am oprit la fenomenul „Șefu” și dintr-un alt considerent. Am scris cu câteva zile în urmă un articol în care pe lângă multe alte nume dubioase ale scenei politice moldovenești, se numără și cel al lui Gabi Stati. Deși marea majoritatea mi-au dat dreptate, au existat și tot felul de contestatari, care au atins culmile paranoii întru susținerea businessmanului. Tot din cele spuse de ei am înțeles că sunt angajați ai lui Stati, de asta și îl idolatrizează la extrem pe acest om. Poate Gabi Stati a și făcut multe pentru angajații lor. Le-o fi dând salarii mult mai mari decât media pe țară. Le-o mai fi dând și tot felu' de prime, de sporuri de salarii, etc. . Foarte bine, Gabi Stati a făcut ceva pentru ei, dar nu a făcut nimic pentru mine, ca să merite laudele mele. Nu văd ce-a făcut concret și pentru Moldova, acest Stati. Că are câteva mii de angajați? OK! Bravo lui, a contribuit cu 0, 1% la economia națională. Dar dacă avea angajații aștia în Europa, trebuia să-i plătească de vreo 7 ori mai bine...

Ce a mai făcut Stati pentru Moldova? A, cică a finanțat clubul „Dacia”. Măi ce finanțare, deși are câți bani au Becali, Borcea, Copos și Bucșaru la un loc, le dădea salarii „lupilor” de câteva sute de dolari. Primii și-au dus echipele prin Champions League, pe când „Dacia” se bătea prin Intertoto.

Mai e ceva de adăugat de Stati? Poate pumnii dați poliției în tribuna Stadionului „Zimbru”? Ori poate impertinența cu care îi tratează pe bieții jurnaliști care se roagă de el să le spună câteva cuvinte atunci când acesta este în arest. Mocanu și Mătăsaru au spus atâtea, Stati nimic!

Stati face petreceri la care îi promovează pe viitori opozanți constructivii, Marian Lupu și cvasi-anonimul Igor Gorman, deveniți peste noaptea(a eliberării lui Stati) mari vedete „Vip Magazin”.

(video) Diacov, Stati, Lupu, Roșca - O nouă schemă diabolică a comuniștilor

Aflându-ne la un moment de răscruce în istoria Republii Moldova, este imperativă nevoie să ne amintim cine sunt adevărații vinovați pentru votul din 4 aprilie 2005.

Așadar, vă invit să urmăriți un material video care este foarte relevant în cazul votului de acum mai bine de 4 ani, care a făcut ca Republica Moldova să trăiască încă 4 ani în mizeria comunistă.

În primă instanță, vedem că Roșca era hotărât să meargă la anticipate. Din Conferința de presă convocată de creștin-democrați(min 1:45), vedem clar că liderii acestui partid erau hotărâți pentru a merge la alegeri noi. În aceeași zi, la conferința de presă a BMD-ului(min2:30), Diacov stă ascuns ca un gândac, doar Urechean fiind cel ce spunea sus și tare că-și dorește anticipate. Așadar, Diacov era hotărât încă înaintea lui Roșca să voteze cu comuniștii! Ne convingem de asta și la conferința de presă de a doua zi(min. 4:00), unde Diacov spune clar că va vota președintele comunist. Nu se știe când s-a hotărât și Serebrian să meargă la acest pas, cert e că Roșca a fost ultimul ce s-a lăsat convins să-l voteze pe Voronin, asta după ce cuplul Serebrian-Diacov strânseră deja mâna cu liderul comunist. Diacov și Serebrean au fost cei ce l-au votat pe Lupu și la funcția de Președinte al Parlamentului, la începutul lui aprilie 2005. Îmi vine greu să cred că Roșca mai vota la 4 aprilie 2005 pentru Voronin, dacă în prealabil nu erau convinși ceilalți doi lideri să facă acest lucru.

La sfârșitul anului 2007, Voronin a început deja pregătirile pentru alegerile din 2009. Știind că PCRM-ul va avea nevoie de aliați pentru încă 4 ani de guvernare, Voronin a aruncat o privire asupra acoliților săi. Roșca era în genunchi, fiind catalogat drept un trădător. Diacov și Serebrian nu stăteau nici ei mult mai bine, PSL-ul și PD-ul fiind mai aproape de 0%, decât de pragul electoral de 6%(mai ales după plecarea lui Filat din PD, care se pare că nu mai era dispus să facă jocurile murdare ale lui Diacov).

Așadar, primul pas în crearea unui nou satelit pentru comuniști și în legislativul din 2009, a fost fuzionarea PSL cu PD, prin care, spera Voronin, și-a asigurat votanți fideli și în viitorul legislativ.

Cum PPCD-ul lui Roșca nu avea nicio șansă să treacă în viitorul legislativ, și nici noua „hardughie” electorală, Diacov-Serebrian, nu stătea mai bine, Voronin a decis să-și mai infiltreze trepadușii în rândul unei formațiuni politice. Asta s-a și întâmplat cu PSD-ul lui Braghiș, care s-a ales cu oameni de genul lui Mușuc, care în caz de accedere în parlament, ar fi mers în tabăra comuniștilor.

Cel de-al treilea pas, a fost crearea UCM-ului lui Tarlev, care susținut de tot felul de indivizi și mai dubioși decât el, îi făcea aproape siguri pe comuniști de accederea în parlament.

Din fericire, niciuna dintre stratagemele comuniștilor nu au mers, toate constucțiile lor electorale eșuînd lamentabil. Cum opoziția parlamentară a dat dovadă de verticalitate și consecvență, Voronin a trecut la următorul pas. Întâi, a ținut în frâu sentimentele revoluționare ale lui Serebrean, nepermițându-i acestuia să migreze spre alt partid politic. Apoi, și-a infiltrat în rândurile PD-ului mai mulți lingăi, lider(în a linge) fiind Marian Lupu. Tot Voronin a fost cel ce i-a convins pe Roșca și pe Tarlev să nu candideze la anticipate, ambii slugoi ai comuniștilor mergând cu mesajul ca electoratul lor să voteze PD-ul lui Lupu. Un alt pas important în această schemă a fost eliberarea lui Gabi Stati, ginerele lui Diacov. Imediat după eliberarea magnatului, tabloidul său, „Vip Magazin”, organizând un show de zile mari, al cărei „primadonă” n-a fost nimeni altul decât Marian Lupu, viitorul opozant constructiv. Să nu ne mire dacă în campania electorală, „Vip Magazin”, „TV7” sau chiar „Protv”, vor promova cel mai asiduu proiectul lui Voronin, Lupu-Diacov.

Lupu și „hardughia electorală”

Țin să recunosc că tot entuziasmul meu legat de plecarea lui Lupu de la comuniști nu a fost decât apă de ploaie. Nu știu de ce, dar speram ca măcar în ceasul al 12-lea, acest politician să treacă peste toate complexele și să-și croiască o carieră politică adevărată.

Spuneam că singura șansă a lui Lupu de a deveni cu adevărat cineva pe arene politică de la noi, e să meargă în rândurile unui partid serios, de unde să atace comuniștii. Din păcate, vlăjganul cu accent dâmbovițean a dovedit încă odată că e un individ fără personalitate. A ales o „hardughie electorală” care l-a angajat pe post de șef de șantier electoral pentru a-i face o reparație cosmetică. Din păcate, „hardughiile” de acest gen n-au nicio șansă de a fi reparate, singura șansă e să le demolezi până la temelie, iar pe locul lor să construiești ceva nou.

Cum însă timpul e foarte scurt, nefiind timp de demolări și reconstrucții, cei din spatele „hardughiei” au zis să facă o încercare disperată de arunca ceva găleți de mortar și de a da cu bidineaua peste el. Până la urmă, mortarul s-a dovedit a fi de o calitate execrabilă, și oricât te-ai strădui să-l acoperi cu vopsea, n-ai nicio șansă.

După cum ziceam, pe post de șef de șantier îl avem pe Lupu. Acesta a venit de-acasă cu niște materiale de construcție expirate de mult: Valeriu Lazăr, Corman, Candu și alte denumiri care fac să ne stea mintea'n loc. Diacov, fostul șef de șantier, vine și el cu niște găleți sparte, cărora nu prea mai ai ce le face, decât să le arunci la groapa de gunoi. Serebrean și Nantoi sunt două exemple perfecte. Serebrean chiar a vrut să părăsească șantierul, dar fiind ignorat de toată lumea, nu i-a rămas decât să se mulțumească cu ce are, adică niște găuri mari...în fund ;).

Unii mari analiști sau jurnaliști, care de-a lungul timpului au avut cam același traseu ca și șeful de șantier, Lupu, încearcă și ei să cosmetizeze „hardughia”, dându-ne de înțeles că aceasta ar putea lua fața unor construcții mult mai solide și mai frumoase, cum ar fi PLDM. Să fim serioși, domnilor jurnaliști a lu' pește. Adică să-l comparăm pe Lazăr cu Ioniță? Ori pe ăla, cum îi spune, Corman, cu Tănase? Are vreo șansă oare să se ridice vreodată Candu la același nivel cu Nagacevschi? Să fim serioși, trepădușilor!

E clar, acum, după ce „hardughia” a primit niște mortar expirat din găleți sparte și a fost vopsită-n grabă cu email de ultima calitate, ne va fi prezentată ca nu știu ce construcție consolidată, aflată în centrul unui cartier rezidențial de lux. Cei ce ne-o vor prezenta în această ipostază îi știm, sunt Nit-urile, M1-urile și celelalte agenții de șlefuire a rahatului uscat. Dar să fim serioși, fraților. „Hardughii” avem cu duiumul, galeți sparte la tot pasul, produse expirate nu mai zic, iar rahatul, fie el și slefuit, se află în toate instituțiile de stat. Ne-am săturat de toate aceste produse bune de aruncat la gunoi, noi vrem marfă proaspătă, sănătoasă, nu rahat!

(anunț)Votați acolo unde vă aflați

La fel ca în alegerile din 5 aprilie, și la cele din 29 iulie, cetățenii care nu se vor afla la domiciuliu în ziua votării, vor putea vota la locul de trai temporar. Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să mergeți la pretura sectorului în care vă aflați(dacă sunteți în Chișinău) sau Primăria localității, cu o copie a buletinului de identitate, pentru a depune o declarație cum că la 29 iulie vă veți afla la om altă adresă decât cea specificată în buletin. ATENȚIE! Acest lucru este posibil doar până la 26 iunie, așa că GRABIȚI-VĂ!

Vă rog să transmiteți această informație tuturor celor ce la 29 iulie nu se vor găsi la domiciliu! Mulțumesc!

SIS-ul își face treaba și nu prea

La nici o oră de la apariția articolului recent, în care dovedeam că președintele Voronin trebuie să se supună „Parlamentului României”, securiștii, care-mi accesează de zor pagina, au ordonat să se facă schimbările de rigoare la termenii pe care i-am specificat eu. Însă, cum mie îmi place corectitudinea și cum cei vinovați trebuie să plătească, voi prezenta dovezile din care reiese clar că cei de la „Registrul de Stat” au comis un plagiat grosolan, care trebuie sancționat conform legii.

Așadar, Screen-urile făcute înainte ca SIS-ul să facă modificările:

Iată așa arăta „Dicționarul plagiat al comuniștilor” cu 2 ore în urmă. Acum, termenii însemnați de mine sunt șterși de pe acea pagină. Semn că securiștii lui Reșetnikov dau avid din coate. Doar că prostia nu poate fi ștearsă cu buretele. Cu toate că aceste dovezi au fost șterse, și acum putem găsi pe acea pagină termeni gen „parchet”, „Asociația Magistraților din România” sau trimiteri la diferite legi sau articole din „Codul Penal” , care spun cu totul altceva decât în dicționarul lor. E o dovadă clară de plagiat, și cu toate că au încercat să dea gunoiul sub preș, securiștii lui Reșetnikov au demonstrat încă odată că sunt niște ageamii și-și primesc banii nemeritat!

Prostu' nu e prost dacă nu-i și mândru

Un articol prin care dovedim încă odată forța „statalismului maldavinesk”

E bine cunoscută ura bolnăvicioasă pe care o simte Voronin și troglodiții săi pentru România. Au născocit chiar limbi și istorii noi și i-au acuzat pe români de toate relele de pe pământ. Ce să mai, ei sunt „maldaveni” și punctum...

Registrul de Stat al Actelor Juridice al Republicii Moldova și-a tras site: www.justice.md . Încă de când deschidem pagina, vedem că este disponibilă în două limbi: „maldavineaskî” și, desigur, rusă.

Pagina n-arată chiar rău de tot(am înțeles că se cheltuie câteva sute de mii de lei anual pentru întreținerea ei). Bine, intrăm deci pe pagina oficială a „Registrului de Stat”. Sigur, nu o avem disponibilă în română, așa că o vom accesa în „maldavineaskî”. Accesez „dicționarul de termeni juridici”. Mă interesează termenul „trădare”. Nu de alta, dar vreau să al acționez în judecată pe Tkaciuk de înaltă trădare și neavând studii juridice am vrut să mă documentez puțin de pe site-ul buclucaș. Când colo, ca să vezi bucluc, citind explicația acestui termen, aflu că trădători pot fi doar românii sau cel puțin așa înțeleg eu. Dar ca să vă convingeți cu toții de ce am trăit și eu, vă fac un copy-paste al acestui termen.

Așadar, iată cum cei de la „Registrul de Stat” înțeleg trădarea: TRADAREA - este fapta cetateanului roman, a persoanei fara cetatenie care are domiciliul in Romania sau a strainului aflat in serviciul statului roman de a stabili legaturi cu o putere sau o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, in scopul de a suprima sau stirbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de inlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica, politica sau a capacitatii de aparare a statului, ori de aservire fata de o organizatie straina sau putere straina, precum si de intrajutorare a unei organizatii ori a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati inamice impotriva securitatii nationale. Deși Tkaciuk s-ar încadra perfect aici, e totuși o problemă, nu e român trădătorul. Mă conformez, deci nu'l pot acuza pe Tkaciuk de trădare că nu e român, dar hai să mai aruncăm o privire la ceilalți termeni...

Cum lingăul porc, Starîș, a calomniat zeci de mii de cetățeni, vreau și pe ăsta să-l dau în judecată. Așadar, intru pe acest site, tot la „dicționarul de termeni juridici” să mă pun la curent cu termenul „calomnie”. Aici, iar necaz: CALOMNIA - face parte din grupul delictelor contra demnitatii, asezate in capitolul VIII, titlul I, art. 225, Codul penal, partea speciala, si care consta in afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public. Deci deschid codul penal la articolul 225, iar acolo scrie ceva de poluarea mediului. Cum Starîș n-a poluat mediul în „Atac asupra Moldovei”(deși îl poluează zilnic prin corpul său infect), ceva nu se leagă. În explicația termenului scrie ceva, în „Codul penal” altceva. Ca la „maldaveni”.

Am vrut să mă lămuresc și la capitolul „Curte Constituțională”, care la noi are mai nou nume de „Curtea lui Voronin”. Vreau să-i dau și pe aștia'n judecată, pentru că iau decizii doar după cum le dictează Voronin. Ce-am văzut, m-a lăsat fără cuvinte. Vă las cu termenul de pe site-ul „maldavinesk” al „Registrului de Stat”. Așadar: CURTEA CONSTITUTIONALA - este unica autoritate de jurisdictie din Romania care se supune doar Constitutiei si Legii sale de organizare si functionare. Se pronunta numai asupra problemelor de drept, neputandu-se pronunta asupra modului de interpretare si de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau, a concordantei sau neconcordantei acesteia cu dispozitiile constitutionale. M-am crucit și mi-am scuipat în sân când am citit și asta. Tovarășe Voronin, ce naiba faci?! Deci Curtea Constituțională „maldavineaskî” este singura autoritate de jurisdicție din România, care se supune Consituției. Ce dracu e cu statalismul tău?

Cum tovarășul Vladimir Nicolaevici Voronin după o beție cruntă îi „amnistiase” pe toți „trădătorii” din 7 aprilie, am vrut să iau cunoștință și cu acest termen. Aici, bucluc și mai mare!!! Oricâte amnistii ar declara Voronin după bețiile de la Cricova, ele nu sunt valabile, deoarece amnistia este un act de clemență al „Parlamentului României”. Dacă nu mă credeți, vă dau un copy-paste la termen: AMNISTIA - cauza care inlatura raspunderea penala alaturi de prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor. Aceasta cauza inlatura posibilitatea aplicarii sanctiunilor si nu priveste caracterul penal al faptei. Este un act de clementa a puterii supreme legislative (Parlamentul Romaniei) prin care se inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita. Ea se acorda prin lege si, daca intervine inainte de condamnare, inlatura raspunderea penala, iar daca intervine dupa condamnare inlatura si executarea pedepsei, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, educative si asupra drepturilor persoanei vatamate (nu inlatura actiunea civila). Eh, Vladimir Nicolaevici, deci reiese că tu trebuie să te supui „Parlamentului României”, sau cum naiba?

Acum, după consultarea „Dicționarului de termeni juridici”, de pe site-ul oficial al „Registrului de Stat”, reiese că Tkaciuk nu e trădător pentru că nu e român, că Starîș a calomniat poluând mediul, că Curtea Constituțională este o instituție română de fapt, și, că Voronin trebuie să se supună Parlamentului României.

Dacă trebuie să se supună parlamentului de peste Prut, pentru ce dracu îl îmbogățim pe Baldovici și-l reparăm pe cel din centrul Chișinăului?

UPDATE 14:50 Se pare că Tkaciuk a dat ordin să se revisuiască pagina. Dicționarul de Termeni Juridici de pe www.justice.md a fost șters.

(video)Doi dictatori, două regimuri - aproape nicio diferență

Doi dictatori, două regimuri - aproape nicio diferență

Brutarul moldovean:

Ajutorul de cizmar de peste Prut:

Singurele diferențe sunt perioadele în care au fost realizate cele două reportaje de îndobitocire și calitatea imaginii. În rest - doi agramați ajunși conjuctural în fruntea unor state, linși asiduu de niște indivizi fără demnitate care vor să fie jurnaliști.

29 iulie - Ziua Națională a Fraudei Comuniste sau Ziua Mobilizării Naționale?

Fraților, am ajuns s-o trăim și pe asta. Îi credeam în stare de multe pe comuniști, dar să organizeze alegeri într-o zi de miercuri, chiar nu m-am gândit niciodată.

Nu e nevoie de prea multe analize și descifrări ca să-ți poți da seama de noua măgărie pe care au pregătit-o Voronin și Tkaciuk. Votanții opoziției sunt în mare parte oameni activi, cu locuri de muncă, iar cei ce nu vor munci la 29 iulie, probabil vor fi plecați în vacanță. În schimb, tiotia Valea și moș Costache vor fi cu siguranță acasă, pregătiți pentru a apăra cauza comunistă.

Acum, important e să nu fim demoralizați, să ne anulăm vacanțele dacă ele sunt pregătite pentru acea perioadă și, să facem tot posibilul ca la 29 iulie să mergem la vot. Totuși, e o zi decisivă pentru viitorul nostru, și nicio stratagemă comunistă nu trebuie și nu poate să ne împiedice să ne construim viitorul.

Comuniștii vor încerca să fraudeze din nou, vor face orice pentru a se menține la putere. Acest pas, cu 29 iulie, coroborat cu diminuarea ratei de partcipare la vot, demonstrează încă odată că comuniștilor le este frică de rezultatul alegerilor anticipate și că vor face tot posibilul să-l împiedice pe votantul cu cap pe umeri să ajungă la urne.

Voronin a pregătit pentru 29 iulie Ziua Națională a Fraudei Comuniste, noi trebuie să le dăm planurile peste cap, iar această zi să fie cunoscută ca Zi a Mobilizării Naționale Anticomuniste!

Ministrul Învățământului (Educației și Tineretului) trebuie să demisioneze

Încă odată sistemul comunist și-a dovedit penibilitatea...

De dimineață, absolvenții claselor a 12-a trebuiau să susțină examenul de BAC la proba la alegere. Cum unii sunt mai deștepți decât ceilalți și cum la examenele de BAC se fură ca'n codru, astăzi s-a mai scris o filă a istoriei Moldovei comuniste. Zeci de licee din țară nu au putut scrie examenul de BAC, iar alții, în loc să înceapă la orele stabilite, au început cu 3 sau 4 ore mai târziu. Se pare că unii băieți mai deștepți în IT au dat peste cap sistemele ministerului condus de comunista cu cetățenie română, Șavga.

Eu, în locul tinerilor ce trebuia să susțină astăzi examenul, aș da în judecată tot ministerul de rahat al învățământului(educației și tineretului), în frunte cu cârpa comunistă, Larisa Șavga.

Îmi amintesc cum eram eu la BAC: am învățat toată noaptea, pentru ca a doua zi la 9 trebuia să susțin examenele. Anul acesta, în loc de orele 12:00 sau 13:00, când trebuia să iasă din sălile de examen tinerii, au ieșit la 17:00(cei mai norocoși), altora spunându-le că o să scrie examenul miercuri. Vezi Doamne, așa „vrea mușchii lu' Șavga”. Ce randament să mai aibă la examen acei tineri ce au stat în sălile sportive până la ora 17:00? S-o întrebăm pe Șavga!

În România, fostul ministru Adomniței, a demisionat pentru că nu știa câte steluțe are steagul UE pe el. Dacă se întampla ceva asemănător cu ce s-a întâmplat la noi, cu siguranță demisiona nu numai ministrul, ci toți cei ce dețin funcții înalte în sistemul de învățământ. La noi, peste o săptămână sau două, dictatorul Vladimir Nicolaevici Voronin, cu siguranță că îi va da nu știu ce medalie sau ordin de onoare Șavgăi.

Până una alta, și astăzi, ca și în celelalte zile, s-a copiat de or să aibă toți nota minimă 8. Asta e, ne învățăm tinerii să fure încă de pe băncile liceului... Iar vina nu-i a lor, ci a celor ce conduc, de genul lui Țvircun sau Șavga.

„El Nino” - lecții de profesionalism patriotic

Fernando Torres are 25 de ani. S-a „născut” pe „ Vicente Calderon”, stadionul celor de la Atletico Madrid. A zis că mai bine se lasă de fotbal decât să joace la Real Madrid. Nu a fost cazul, cei de la Liverpool au dat 35 de milioane de euro pe el.

Serghei Covalciuc are 27 de ani. S-a născut în Ucraina. Și-a bătut joc de fotbal în naționala Moldovei, iar la compartimentul cetățenie de pe cel mai vizitat site de fotbal din lume, Covalciuc este trecut ca rus.

„El Nino” are un salariu de 7 milioane de euro pe an.

Covalciuc are vreo 250 de mii de dolari la ruși.

Torres a marcat 24 de goluri la națională(inclusiv cu cele 3 de azi). În acest sezon a jucat peste 50 de meciuri în toate competițiile. Dacă nu avea o accidentare în toamnă, cu siguranță bifa 70. Torres nu a refuzat niciodată naționala, deși nu primește prea mulți bani pentru convocările sub tricoul ibericilor.

Covalciuk nu știu câte goluri a marcat pentru naționala Moldovei.Nu cred că mai mult de 1. Cert e că a primit vreo 2 ani titlul de cel mai bun jucător moldovean al anului. De câțiva ani refuză să mai vină la naționala Moldovei. Se spune că jucătorul născut în Ucraina, cu cetățenie rusă, dar care și-a bătut joc de naționala Moldovei, ar veni să joace pentru echipa lui Dobrovolski, dacă ar primi bani pentru asta.

„Cupa Confederațiilor” se joacă în Africa de Sud, în mijlocul iernii. Lui „El Nino” nu-i este frică însă de cele 5 grade Celsius de la Rustenburg. „El Nino” avea mâna dusă la suflet când cânta imnul Spaniei. A intrat pe teren și-a marcat 3 goluri în 15 minute neozeelandezilor.

Covalciuk a jucat vreo 10 meciuri în ultimul an. El nu vine la națională pentru că nu e de „nasul” lui. El nu va pune mâna dreaptă la suflet atunci când va cânta „Limba Noastră”, el nu știe această limbă...

„El Nino” - lecții de patriotism profesionist. E spaniol get-beget.

Covalciuk - lecții de batjocură. Ce este? Ucrainean, rus? De ce atunci i-am dat titlul de jucătorul anului? De ce l-am lăsat să-și bată joc de echipa națională a Moldovei?

Africa de Sud și Matthew Booth

Merg la „Carmez”, o rusoaică trecută de mult de prima vârstă, cu o privire insipidă și mirosind a tranpsirație, mă întreabă: „șto hoceși maladoi celavek?”.

Imnul Africii de Sud iese din sufletele a 60 de mii de oameni. Camerele de filmat trec pe rând pe la Mhlongo, Sibaya, Gaxa, Parker și... parcă se opresc la Booth: un vlăjgan de 197 de cm, cu o față aspră de european muncitor, prin venele căruia curge sângele conquistadorilor veniți în Kapetown pentru a se înavuți peste noapte din uriașele zăcăminte de aur, galben, dar mai ales alb.

O rog gentil pe doamnă să-mi dea un kg de mușchi de vițel, în română, desigur. „Ne panimaiu”.

Centralul uruguayan dă fluierul de start pe „Ellis Park”. Știam că Africa de Sud și Irak nu-mi vor oferi un spectacol prea mare, dar ca la orice „Mondial”, și la „Cupa Confederațiilor” nu-mi permit să ratez niciun meci. Atunci când e vorba de meciuri de genul acesta, o fac pentru a mă delecta cu o calitate impecabilă a transmisiunii și pentru a afla lucruri noi despre cultura celor două state exotice(mai mult sau mai puțin) care intră în teren.

„Un kg de mușchi de vițel”. „Scroafa” face ochii cât cepele: „Șto, șto?”

Minutul 13, un atac timid al irakienilor. Pata de culoare din defensiva sud africanilor face o deposedare perfectă - 60 de mii de spectatori îl huiduie de parcă le-ar fi cel mai mare dușman.

„Doamnă, de ce sunteți dumneavostră angajată aici”? „Scroafa” începe să răsufle din ce în ce mai greu. O altă cumpărătoare mă ia la 3 parale(în maldavineaskî): „tineretu ista n-ari chik di obraz!”.

Minutul 18, Booth face o intercepție - 60 de mii de suflete huiduie. Younis Mahmoud intră prin alunecare și-l deposedează pe „alb”. Suporterii echipei la care joacă Booth sunt extaziați de bucurie.

„Maldavanka” îi spune'n rusă „scroafei” ce să-mi dea, eu întorc spatele și ies din magazin.

În Johanesburg un meci foarte anost, fără ocazii, fără sclipiri... Joacă două echipe modeste.

Matthew Booth, cel ce este cel mai bun jucător de pe teren, face o deposedare perfectă, deși e înconjurat de 2 irakieni nu dă în aut, ci pasează perfect pentru Sibaya. Orice public ar fi sărit în aer la o asemenea execuție a fundașului lor central, nu și cei 60 de mii de la Johanesburg, ei îl huiduie parcă și mai tare pe cel mai bun jucător al lor din meciul de astăzi.

Booth era singurul „alb” din primul 11 Africii de Sud, iar Johanesburg-ul e un oraș în care „albii” nu sunt înghițiți deloc. Naționala Africii de Sud se află într-un moment foarte greu, de când și-a închis „Ajax-ul” majoritatea școlilor de fotbal de acolo, fotbalul în acea țară este din ce în ce mai slab.

Rușii în ultimii 200 de ani ne-au dus în Siberia, ne-au îndobitocit, și-au bătut joc de noi. Ne-au făcut să fim fără identitate, niște hoinari ai istoriei. Oameni ai nimănui, fără scopuri în viață.

Olandezii au făcut din Africa de Sud cel mai puternic stat african, economia căruia este comparabilă cu cea a Australiei. Mai la nord de ei, tanzanienii au o speranță de viață de 34 de ani, la cei din Africa de Sud, e aproape dublă.

Matthew Booth a cântat cel mai tare imnul Africii de Sud...

„Scroafa” de la „Carmez” nu știe care este „Limba Noastră”...

„Lupu, te implor, vino la mine!”

În ultimele zile m-am convins încă odată de penibilitatea „clasei politice” moldovenești. Niște trepăduși disperați după fotoliile din parlament, indivizi fără simțul ridicolului și fără pic de demnitate, așa i-aș cataloga pe mai mulți politicieni care se bat cu pumn'n piept că sunt „politicieni de stânga”.

Cum Lupu a demisionat din PCRM, toată haita de Chiuhuahua de pe centru stânga s-a repezit la el, care mai de care cu oferte mai deocheate. Ba chiar s-au luat și la bătaie între ei, Diacov și Braghiș, ascuțându-și colții care le-au mai rămas, poate, poate îl cooptează pe Lupu în șandramaua lor, care se cheamă partid politic de centru-stânga.

După ce ieri Diacov i-a oferit partidul pe tavă lui Lupu, iar Braghiș a făcut și el conferință de presă dând de înțeles că Lupului îi plac mai mult „mărțișoarele” decât „trandafirii”, astăzi și celebra lideră de partid, Ana Tcaci, și-a oferit șandramaua dezertorului comunist. Și mai penibil mi-a părut celebrul „politician cu viziuni europene”, Serebrean Oleg, cel ce cu o săptămână în urmă era gata să se roage de cei de la PLDM pentru a fi primit în partid, iar cum i-a apărut perspectiva de a-l folosi pe Lupu pe post de vehicul electoral, s-a răzgândit pe loc, redevinindu-i dargi „trandafirii” lui Diacov. Cred că „politicianului cu viziuni europene” ar trebui să-i spunem Serebreanu-Răzgândeanu, nu de alta, dar prea des face cotituri bruște domnu'...

Tarlev stă și el la pândă, nu de alta, dar le-ar sta bine la braț(în viziunea lui). Tarlev, prim-ministru dat afară în șuturi, și Lupu, speaker dezamăgit de faptul că Voronin nu-l prea ia în seamă. Credeți că acumulează împreună mai mult de 6%? Eu cred că vor câștiga o ceapă degerată în plină caniculă, nu mai mult.

Nici celelalte două soluții, cap de listă al PSD-ului sau al PD-ului, nu mi se pare mare șoc electoral, în cazul în care Lupu ar opta pentru unul dintre cele 2 partide, nu cred că ar putea fi sigur de accederea în parlament.

Așadar, șandramale berechet pe centru-stânga, toate cu șanse egale cu 0 de a trece pragul electoral. Nici în cazul în care ar merge pe o listă comună nu cred că șansele șandramalelor ar crește prea mult. Ba chiar riscul de a se dărăpăna 3 sau 4 șandramale unite, este mai mare decât de a se dărăpăna una singură.

Din câte-l cunosc eu pe Lupu, nu-mi prea vine a crede că s-ar aventura el prin bodegile de centru-stânga. Nici să-și construiască partid nu e o idee prea bună. Îți trebuie vreo lună cel puțin numai ca să ți-l înregistrezi, să colectezi semnături, etc. . Cum startul campaniei bate la ușă, scenariul cu crearea unui nou partid de către Lupu, cade imediat.

După cum afirmam și într-un articol anterior, șansa lui Lupu e să strige, să țipe, să dea tare de tot cu pumnu'n masă și să-i atace pe comuniști așa cum îi vine lui mai bine. Și să recunoaștem, cine mai bine decât Lupu i-ar putea ataca pe comuniști? Cu siguranță atacurile lui Lupu asupra comuniștilor sunt mult mai credibile pentru alegătorii acestui partid, de cât cele ale lui Ghimpu Filat și Urechean la un loc.

Lupu trebuie să-și aleagă un partid serios, cu șanse, cu structuri teritoriale, cu ajutorul căruia să-și poată promova mesajul anti-comunist. Mesaj care l-ar propulsa atât pe el, cât și pe partidul din care face parte ca cea mai puternică forță de opoziție.

Dacă nu vrea sinucidere politică și guvernare comunistă dictatorială încă 4 ani, Lupu să negocieze cu unul dintre cele 3 partide de opoziție puternice. După cum îi sugeram și anterior, Lupu cred că ar face o treabă excelentă în rândurile AMN-ului, de unde cu un mesaj ferm și bine gândit anti-comunist, poate să ridice „soarele” până pe la 20% și, în același timp, că coboare PCRM-ul până la 30-35%. Părerea mea...

(video) Ce spui, Papuc?

Evenimentele din 7 aprilie sunt o rușine pentru organele de forță moldovenești. Dacă asta se întâmpla într-o țară cât de cât normală, în care democrația ar funcționa măcar la potențial minim, cu siguranță Ministrul de Interne și șeful Serviciilor Secretet ar fi trebuit să-și depună demisia, dar nu au făcut-o.

De ce ar face-o? Păi dacă și-ar da demisia Papuc, cine naiba să mai facă trafic de fasole? Cine altul, dacă nu servilul ministru cu diplomă cumpărată, ar închide ochii la toate afacerile murdare ale clanului Voronin?

Vreau să mă opresc însă la un alt aspect, și anume la faptul că tot sunt scoase la iveală tot mai multe dovezi ce susțin teza că evenimentele din 7 aprilie au fost regizate de comuniști și jucate de serviciile de forță.

Mai jos veți vedea declarațiile lui Anton Gamurari, care vine cu niște dezvăluiri destul de interesante.

Eu cred că asemenea dezvăluiri n-ar trebui să rămână fără o replică pe măsură. Îi aștept pe Papuc și Reșetnikov să vină cu dovezi care să infirme cele spuse de Gamurari. În caz contrar, am tot dreptul să-l cred pe ex-viceministrul MAI și să afirm cu toată certitudinea că Papuc și Reșetnikov sunt principalii vinovați pentru ce s-a întâmplat la 7 aprilie. Cu permisiunea lor petrecându-se toate orgiile de atunci.

Unde merge Lupu

Ascultând comentariile lui Voronin și ale lui Tkaciuk vis-a-vis de plecarea lui Lupu din PCRM, putem sesiza lejer că cei doi sunt afectați de plecarea lui ex-președintelui parlamentului din partid.

Deși majoritatea „analiștilor”, a jurnaliștilor sau a politicienilor din opoziție spun că pasul lui Lupu este opera celebrului „regizor” comunist Mark Tkaciuk, eu cred că nu este așa.

La anticipate, cu Lupu pe liste, șansele comuniștilor de câștiga alegerile anticipate, trebuie să recunoaștem că sunt destul de mari. Fără Lupu, politician ce se bucură de o încredere comparabilă cu cea a lui Voronin, cu siguranță rezultatul PCRM-ului de la anticipate va fi mai mic. Cât de mult vor pierde comuniștii de pe urma plecării lui Lupu, depinde deja de cât de mult vor profita cei din opoziție de acest lucru.

Comuniștii pot pierde 20% de pe urma plecării lui Lupu

Mi-e greu să pronostichez viitoare destinație a lui Marian Lupu, este însă mult mai ușor de a face o scurtă analiză asupra plusurilor și minusurilor pe care l-ar putea avea un partid dacă Lupu ar figura pe lista sa. Cert este însă că în dependență de cum vor manevra partidele de opoziție cu această plecare, procentul pierdut de PCRM va fi mai mare sau mai mic.

Dat fiind faptul că Lupu a declarat că viitorul apropiat îl va găsi tot în prim-planul politcii moldovenești, dar că nu se va regăsi nici într-un caz printre radicaliști, voi încerca și să fac o scurta analiză a posibililor destinații pe care le are.

PL?

Dintre cele 3 partide de opoziție prezente în parlament, putem exclude din start PL-ul ca destinație a lui Lupu.

Motive sunt mai multe, iar dacă prin absurd Lupu ar merge la PL, atunci ar avea de pierdut atât el ca imagine, dar mai ales partidul condus de Mihai Ghimpu. Nu cred că prea mulți din votanții actuali ai PL-ului îl agreează pe Lupu și ar vota cu acest partid și în cazul venirii lui aici, mai degrabă ar migra spre PLDM. Sunt sigur și de faptul că foarte puțini votanți ai comuniștilor ar opta pentru PL, dacă s-ar ajunge la acest pas. Motivele le cunoaștem cu toții...

PLDM?

Deși acest scenariu ar avea mai multe șanse de izbândă decât cel cu partidul lui Ghimpu, tind totuși să cred că și acesta este mai degrabă ireal. La fel ca și în cazul PL-ului, și votanții liberal-democraților sunt anti-comuniști înverșunați, ce nu ar vedea cu ochi buni venirea lui Lupu pe listele acestui partid. Deși liberal-democrații nu sunt la fel de radicali ca și liberalii, iar o parte bună dintre votanții comuniștilor ar putea să voteze pentru „verzi”, există și riscul ca o parte din actualii votanți ai acestui partid să migreze spre PL în cazul în care Lupu s-ar regăsi pe lista PLDM.

AMN?

AMN este într-o cădere liberă. Urechean pierde tot mai mult teren în raport cu Filat și Chirtoacă, simpatia lui fiind în cădere vădită. Am mai spus-o, și o repet - AMN-ul este de fapt pierdantul cel mai mare al alegerilor din 5 aprilie. Controlând 18 raioane ale republicii, purtând sigla BMD-ului(bloc ce în 2005 era văzut ca principalul pol anti comunist, și care a acumulat 28% acum 4 ani) și având și o rețea teritorială excelent dezvoltată, AMN-ul a acumulat un procentaj extrem de mic față de potențialul adevărat al acestui partid. Motivele le-am enunțat anterior și cred că sunt bine cunoscute de voi toți.

Mergând în anticipate în aceeași formulă și având aceeași strategie ca și în campania recent încheiată, AMN-ul riscă să obțină chiar și mai puțin decât la 5 aprilie. În aceste condiții, apariția pe listele AMN a unei figuri precum este Marian Lupu, ar fi oxigen pur pentru partidul lui Urechean. Profitând de rețeaua teritorială foarte bine dezvoltată și formulând un mesaj anti-comunist ferm și bine gândit, care să fie promovat de Lupu, AMN-ul ar câștiga electorat, distrugând în același timp și din imaginea comuniștilor.

Lupu spre opoziția extra-parlamentară?

Fostul Președinte al Parlamentului mai are cel puțin două opțiuni. În opinia mea, niciuna dintre ele nu ar fi în favoarea nici a lui Lupu și nici a simplului cetățean.

Prima opțiune este PPCD. Partidul lui Roșca, avându-l cap de listă pe Lupu, poate ar obține puțin peste 3%, dar nu sunt sigur că ar și trece pragul electoral. Alăturându-se unui personaj compromis 100%, Roșca, Lupu s-ar compromite și el de tot. Un asemenea proiect cu siguranță va trezi mari dubii în ochii electoratului și nu va avea nicio șansă de reușită.

O a doua opțiune este reprezentată de mergerea lui Lupu pe listele unuia dintre cele 3 partide de centru-stânga: UCM, PSD sau PD. Se vehiculează și vesiunea conform căreia Lupu s-ar regăsi în fruntea unei liste comune a celor 3 partide. Și aceasta ar fi cu siguranță un pas cel puțin dubios. Nu știu ce credibilitate ar avea în fața electoratului o struțo-cămilă electorală, având în fruntea listei un amalgam de oameni total diferiți. Ce încredere ar avea electoratul în o lista cu Lupu, Braghiș, Tarlev, Diacov, Nantoi, Klimenko, Serebrian, Petrache, Andronic ș.a.m.d. . A tunat și i-a adunat! Mi-e greu să cred în viabilitatea unei asemenea formule.

În concluzie: Dacă Lupu este cu adevărat sincer, dacă măcar 50% din discursul său de dimineață se bazează pe adevăr, atunci cred că va analiza bine următoarea sa destinație. Pentru mine, Lupu la AMN ar fi cea mai viabilă formulă, atât pentru el cât și pentru acest partid, dar și pentru omul simplu...

Comuniștii 5-0 Opoziția

Comuniștii 1-0 Opoziția

Furtuna de ieri, care a durat 15 minute, ne arată încă odată cât de șubredă este opoziția noastră. Deși mini-furtuna s-a lăsat cu ceva pagube materiale(putea ieși chiar și cu victime omenești), presa aservită comuniștilor nu a ezitat să utilizeze și această furie a naturii în scopuri electorale. Eutv și Moldova 1 au creat iar reportaje în care au bătut bine de tot în Chirtoacă. Că tot veni vorba de tânărul primar, acesta chiar se confruntă cu probleme serioase. Comuniștii n-au ezitat să blocheze din nou conturile Primăriei. Motivul - Chirtoacă ar trebui să achiziționeze din banii noștri case miliției lui Papuc. Cei ce ne-au „cotonogit” bine după 7 aprilie și iau mită ca-n Codru(dacă-mi permiteți formularea) mai ales după intrarea în vigoare a noului Cod Rutier, mai vor și case din banii noștri, iar aceste case să fie cumpărate tocmai în 2009, când e criză financiară și când Primăriei Chișinău i s-a alocat cel mai mic buget din ultimii ani. Iar ca să fie tabloul complet, „Apă Canal” se joacă cu sănătatea oamenilor, sistând livrările de apă în plină vară, la temperaturi de peste 30 de grade.

Comuniștii 2:0 Opoziția

Filmul lui Starîș, chiar dacă e unul demn de milă, și-a făcut efectul asupra grupului țintă, adică mătușa Vîrvara și tiotia Aniuta, și se încadrează perfect în tirul de atacuri pe care l-au început comuniștii imediat după 3 iunie. Cunosc destui oameni care s-au arătat panicați după ce au urmărit în „prime-time” făcătura murdară a lui Starîș.

Comuniștii 3:0 Opoziția

L-am văzut cu toții zilele trecute pe Roșca, cum îi sticleau ochii de fericirea anticipatelor. Ei bine, Roșca de această dată chiar ar putea avea șanse de a trece pragul electoral. Chiar dacă PCRM-ul va sacrifica ceva procente de la morți sau de la cei cu 15 fișe de buletin, sacrifciul ar putea să merite... Și chiar de nu trece, Praporșcicii, Burcii, Racii, Salahorii și Ciobenii sunt gata să se avânte într-o campanie de denigrare a opoziției, mult mai murdară decât cea recent încheiată.

Comuniștii 4-0 Opoziția

Tot felul de trepăduși electorali stau și așteaptă o mică fărâmitură de la Voronin, dar s-ar putea alege cu o ditamai hrincă de pâine. Diacov, Tarlev și Braghiș, hămesiți și obosiți de alegerile recent încheiate, așteaptă nerăbdători să se așeze la festinul pe care li-l propune Voronul Șef. În acontextul acesta, meditațiile lui Lupu încep să aibă o însemnătate tot mai mare. Până și Serebrian s-a răzgândit pe loc când s-a trezit în fața oportunității de a-l avea pe Lupu cap de listă. Gata, ar fi gata să meargă pe listă cu oricine, numai să fie alături de virilul comunist care ar putea deveni centrist peste noapte.

Comuniștii 5-0 Opoziția

Având la îndemână pârghiile administrative, Voronin, Markusha și restul, vor alege cu siguranță ziua de petrecere a alegerilor care i-ar pune în cea mai favorabilă ipostază. Până atunci, imperiul mediatic și resursele administrative vor sluji cu hărnicie statalismul comunist, până și calamitățile naturale vor fi puse pe seama opoziției...

De la 3 iunie și până astăzi, scorul este unul zdrobitor în favoarea comuniștilor. Unde este opoziția? Să se bucure de mica victorie de acum o săptămână?

N-am avut cu cine să votez

Alegerile Europarlamentare petrecute ieri peste Prut m-au făcut să nu particip pentru prima data la un scrutin de când am făcut majoratul.

Nu știu câți basarabeni au mers la cele 3 secții de vot deschise la Chișinău. Cu siguranță că numărul am fost mult mai mic decât la Referendumul de Demitere a lui Băsescu sau la Alegerile Parlamentare Uninominale. Nu pot să spun că am urmărit cu prea multă atenție campania electorală de peste Prut, dar atâta cât am văzut-o eu, a fost luptă pentru orice, numai nu pentru fotoliile de europarlamentar. Geoană a făcut tot felul de acte populiste, încercând să câștige capital electoral pentru alegerile prezidențiale din toamnă. Antonescu a încercat să demonstreze că poate fi lider de partid și că ar avea șanse la prezidențiale. Până una alta, eu zic că Antonescu nu e nici lider de partid și că nu are nicio șansă la prezidențiale, rezultul PNL-ului fiind unul lamentabil. Băse n-a rămas nici el în urmă, făcând din fiică-sa vehicul electoral(după cum spuse Geoană imediat după aflarea rezultatelor alegerilor), dar și având grijă ca rezultatul PD-L-ului să nu scadă prea mult. Vadim și Gigi au revenit și ei în prim-planul politicii românești, obținând un rezultat extrem de bun, acesta fiind datorat în mare parte recentei arestări a lui Becali, dar și a absenteismului record de la urne. Așadar, cei 27% dintre românii prezenți la urne, au trimis la Bruxselles niște oameni total dezinteresați de fotoliile pe care le vor încălzi în următorii 5 ani, care toată această campanie nu au făcut decât jocurile liderilor de partid ce vor să ajungă la Cotroceni. În aceste condiții, toate speranțele românilor pentru a le fi reprezentate drepturile în Parlamentul European ar putea veni de la cei 3 eroi ai campanii recent încheiate: EBA, Gigi și Vadim... :)

Iată și rezultatele după numărarea a peste 90% dintre voturi:

PSD-PC: 30.8%

PL-D: 29.75%

PNL: 14.53%

UDMR: 9.1%

PRM: 8.7%

EBA: 4.2%

Starâș - cu cât înaintează în vârstă, cu atât mai penibil

Am privit și eu filmul celor de la Nit. Sincer să fiu, mă așteptam la ceva mai mult. Nu că ar exista dovezi asupra versiunii fantasmagorice cum că opoziția ar sta în spatele evenimentelor din 7 aprilie, dar la zecile de mii de euro pe care le iau lingăii de la Nit, mă așteptam să lucreze mai bine.

La ce se rezumă aberațiile lui Starâș? La niște trunchieri supte din deget și la niște convorbiri telefonice care nu au absolut nicio relevanță. Spre exemplu din discuția(cea mai puternică dovadă întru susținerea fanteziilor lui Starâș) dintre Chirtoacă și Coteț, se vede clar că viceprimarul PLDM era foarte îngrijorat și încerca să facă tot posibilul pentru a-i readuce pe protestatari în PMAN, iar Chirtoacă, neînțelegând prea bine ce se întâmplă de fapt la Parlament, pur și simplu a spus că protestatarii știu ce fac. Discuția dintre Stati și Marinescu reprezintă o dovadă și mai penibilă. Niște oameni care fac glume la telefon, la fel cum putea să facă oricine dintre noi în acea zi... Dacă din sutele de ore pe care le-au ascultat s-au ales doar cu aceste dovezi, atunci sunteți penibili rău tovarășilor.

Restul așa-ziselor dovezi în general nu merită a fi luate în seamă. Vreau doar să atrag atenția „Procurorului General Voronist-Roșchist”, Gurbulea, și nepotului lui Voronin, Reșetnikov. Aceste două persoane, care ar fi trebuit să aibă grijă să nu se întâmple grozăviile de la 7 aprilie, apar acum în fața camerelor comuniste de la NIT cu acuze extrem de grave, neprezentând însă nicio probă în acest sens. Dacă acuzele veneau din partea lui Starâș, ok. Starâș e un „durnalist” ce linge asiduu comunismul și poate să spună ce vrea, oricum nu e luat în seamă de prea multă lume. Dar acești doi indivizi se pare că sunt puși în acele funcții doar pentru a dansa după cum le cântă tătuca, altfel îmi vine greu să cred că șeful SIS(cel ce ar trebui să știe tot ce mișcă în țară) poate veni cu asemenea acuze, absolut neargumentate și neprobate.

De Gurbulea nici nu mai zic, deoarece sunt arhi-cunoscute scenariile sale SF pe care le prezenta în fața presei, scenarii care se dovedeau a fi bune doar pentru a regiza un film ieftin, dar nu și de dovezile unui Procuror General.

Până una alta, îmi declar dezamăgirea față de încercarea ieftină de manipulare pe care au regizat-o comuniștii. Eu să fiu în locul lui Voronin l-aș concedia pe Starîș și i-aș mai și cere toți banii înapoi, nu de alta, dar e slab de tot individul...

PS: Din câte știam eu, ascultarea telefoanelor fără înștiințarea celui ce este ascultat, este ilegală. Mai este ilegal ca organele de anchetă să prezinte presei(chiar dacă e presa ce linge) aceste convorbiri. Aștept ca cei ce au fost ascultați fără permisiunea lor să atace în instanță nedreptatea la care au fost supuși. Parcă simt că iar va ieși cu multe milioane la CEDO...

Frauda comunistă dată peste cap de gasterbaiteri. "Italienii" şi "românii" au dat o lovitură grea comunismului!

E sigur, avem anticipate!

Opoziţia nu a trădat

Mă gândeam să scriu acest articol încă de la aflarea rezultatelor finale ale alegerilor din 5 aprilie 2009, dar pur şi simplu nu găseam momentul potrivit. Iar dacă se întâmpla ca cineva din opoziţie să trădeze şi într-un final să fie ales un preşedinte comunist, atunci rostul acestui articol avea să fie inexistent, iar efortul eroilor lui, zadarnic. Din fericire nu a fost aşa, toate predicţiile mele pesimiste fiind date peste cap de 3 partide de opoziţie, care au demonstrat că şi în Republica Moldova există opoziţie cu coloană vertebrală şi nu şi-au trădat alegătorii.

Calculul comunist a fost bine gândit: Fraudăm ca să avem exact 61 de mandate

Rezultatele alegerilor din 5 aprilie este cunoscut de toată lumea, nemaiavând rost să amintesc cu ce procentaj şi număr de mandate s-a ales fiecare partid. Vreau să scot în evidenţă altceva, ce s-a dovedit decisiv şi ne-a salvat de la "moartea Republicii Moldova". Tind să cred că PCRM-ul a manipulat exact aşa cum şi-au dorit cu rezultatele acestor alegeri, fiind siguri că fratele Roşca nu mai trece pragul, ei s-au asigurat că vor guverna(fura) ţara încă 4 ani, fraudând atât încât să aibă exact 61 de mandate.

După ce ne-au salvat ţara de la colaps financiar, rudele noastre de peste hotare ne-au salvat şi de la dispariţie

Socoteala din palatul comuniştilor însă nu s-a potrivit cu cea din târgul european. Comuniştii nu s-au aşteptat la un asemenea activism din partea moldovenilor din Europa. Frauda comuniştilor de până la 61 de mandate, fiind dată peste cap de spiritul civic al părinţilor şi fraţilor noştri plecaţi în Europa pentru a ne face viaţa mai uşoară. După ce ne-au întreţinut ţara timp de 8 ani, ferind ţara de faliment datorită miliardelor de euro pe care i-au transferat în Moldova, gasterbaiterii au salvat încă odată Moldova . De această dată, prin votul lor activ şi corect, moldovenii din Europa ne-au ferit de la "moarte". Când spun "moarte", mă refer în primul rând la moartea spirituală, dar şi pe plan politic şi financiar, a Moldovei. Dacă PCRM-ul se mai menţinea încă 4 ani la guvernare, atunci cu siguranţă această ţară râmânea fără tineri şi orice urmă de democraţie avea să se topească din Moldova. Dictatura comunistă avea să ne aducă acolo unde-şi dorea "Kremlinul", la rusificare şi la formarea unei enclave ruseşti de genul Kaliningradului, doar că un pic mai mare.

95% dintre moldovenii din Europa au votat pentru opoziţie

După cum spuneam, comuniştii au făcut un calcul corect, fără voturile de peste hotare ei aveau să obţină exact 61 de mandate, însă mama mea, tatăl tău, fraţii noştri, nu au fost de acord. Au mers activ la vot şi au spus un hotărât „STOP COMUNISM!”.

Iată cum arată rezultatele din secţiile de votare cele mai importante din străinătate:

Secţia Consulară RM în România: Buletine valabile-1449. PL-840, PLDM-356, AMN-101, PCRM-35

Ambasada RM în România: Buletine valabile 2776. PL- 1504, PLDM-800, AMN-189, PCRM-48

Consulatul Republicii Moldova în Bologna, Italia: Buletine valabile-3375. PL-2035, PLDM-750, AMN-209, PCRM-89

Ambasada Republicii Moldova în Italia: Buletine valabile-1553. PL-624, PLDM-463, AMN-144, PCRM-74.

Cele două secţii din Franţa: Buletine valabile-1348. PL-636, PLDM-350, AMN-125, PCRM-53.

Din păcate comunităţile moldoveneşti din Spania şi Irlanda au fost private de dreptul de a vota. Dacă

comunişti(cacofonie inevitabilă) ar fi ascultat de repetatele apeluri ale opoziţiei şi ar fi deschis secţii de vot şi în aceste ţări, cu siguranţă că şi acolo rezultatele ar fi fost asemănătoare cu cele din Italia, Franţa sau România.

Alegeri anticipate

Urmează o campanie electorală dificilă, comuniştii vor face tot posibilul să se menţină la putere. Noi însă am demonstrat la 6 şi 7 aprilie că suntem mai puternici ca ei. Să o facem şi în această campanie! Iar rezultatele alegerilor (şi cu ajutorul celor de peste hotare) să aducă victoria noastră, a democraţiei, a libertăţii şi a dragostei de ţară.

STOP COMUNISM!

articol publicat și pe inpanamea.ro

(video)S-a sinucis Voronin, s-a trezit Moldova!

Trăiesc momente unice. După seara zilei de 6 aprilie nu am mai trăit asemenea emoții. Atunci am simțit că Moldova renaște, și cu toate piedicile venite din partea clicei voronisto-roșchiste, Moldova a făcut un pas important spre trezire, spre democrație, spre libertate!

După cum spunea și Veaceslav Untilă, la 3 iunie 2009 s-a încheiat prostituția politică din Republica Moldova. Eu aș mai adăuga că la 3 iunie 2009 a apărut și profesionalismul politic, deoarece pentru prima dată în 20 de ani de independență, avem politicieni care au pus interesele naționale mai presus decât interesele personale.

De fapt anticipatele au survenit în urma rigidității și aroganței lui Voronin, cel ce nici măcar în ceasul al 12-lea nu a fost în stare să întrețină o discuție onorabilă cu opoziția. Nu opoziția și-a dorit anticipate, nu opoziția este vinovată că în toamnă vom avea alegeri parlamentare noi. Voronin este principalul vinovat. Voronin a fraudat alegerile din 5 aprilie, Voronin a incendiat parlamentul, Voronin ne-a maltrat și ucis prietenii. Voronin a fost cel ce s-a încăpățânat să-și continue dictatura, punând laba de această dată pe funcție de Președinte al Parlamentului, de unde era hotărât să continue hoțiile și bătaia de joc. Voronin este cel ce nu a vrut niciun moment să poarte o discuție cu opoziția, cerând votul lor, dar nedând nimic în schimb. Când spun ca nu a dat nimic în schimb, nu mă refer la milioane de euro sau la funcții de marionete, ci la crearea unor condiții cu adevărat democratice, care ar aduce schimbarea mult-așteptată.

Voronin s-a sinucis politic în 2009. Spun asta văzând și ce se întâmplă în sânul comuniștilor, dar și urmărind reacția simplilor cetățeni sau a observatorilor internaționali. Indiferent de rezultatele alegerilor anticipate, cariera politică a lui Voronin e aproape de sfârșite, este un proces natural irevocabil.

Priviți aroganța cu care i-a tratat pe cei de la PLDM, cadavrul politic în formare, Vladimir Voronin. Se pare că Tkaciuk nu l-a mai învățat și de această dată cum să se comporte, altfel greu îmi pot explica rigiditatea și prostia de care a dat dovadă liderul PCRM în ultimul timp.

Moldova a primit o șansă de reabilitare, iar pe umerii noștri stă misiunea de  a duce această reabilitare la bun sfârșit. Doar noi, unindu-ne eforturile și luptând pentru nobilul scop de a face din Moldova o țară de care să fim mândri, putem să ducem la bun sfârșit scoaterea de pe arena politcă a comuniștilor, dar și să aruncăm ultimile lopeți de țărână asupra mormântului lui Voronin.

PS: Între aflarea rezultatului alegerilor și publicarea acestui articol, am mers la un magazin de materiale de construcții pentru a-mi procura câte ceva. Acolo am fost îmbinat de zâmbetul radios al unei doamne foarte amabile, care era managerul acelui magazin. Doamna, trecută de prima vârstă, m-a întrebat dacă știu că vom avea anticipate. I-am răspuns că da. Cineva de lângă noi a spus că oricum anticipatele nu vor aduce nimic nou, doamna i-a replicat însă scurt: „indiferent de rezultatul alegerilor, astăzi s-au schimbat multe în Moldova, pentru prima dată sunt mândră de politicienii noștri, pentru prima dată am încredere în politică”. 

Acesta este de fapt marele câștig al evenimentelor din ultimele două luni, ne-am ales cu încredere în clasa politică!

Basarabia și România au dat mâna, s-au unit!

La 1 iunie 2009, s-a scris o nouă filă a istoriei. Basarabia și România au făcut încă un pas spre remedierea greșelilor istorice, realizând o uniune spirituală care s-ar putea dovedi decisivă pentru viitorul tuturor românilor, în special al celor basarabeni.

Sigur, titlul și „intro-ul” acestui articol par mai mult de domeniul SF, totuși, nu e chiar așa. 

Deși ne aflăm în vremuri vitrege, poate cele mai dificele din istoria recentă a Basarabiei, un grup de români adevărați de pe ambele maluri ale Prutului s-au hotărât să aducă mai aproape sufletele basarabenilor de cele ale fraților lor, români.

www.înpanamea.ro, este primul site ce ne încearcă să ne facă să trecem peste toate barierele de ordin psihologic, fizic și moral, dintre românii basarabeni și frații lor de peste Prut. 

Oxana Greadcenco, Ion Urusciuc și subsemnatul(români basarabeni get-beget), alături de Costi Andriescu, Archip Andreea, Corina Popescu, Ionut Fantaziu și alți frați de peste Prut, vom realiza cel mai nervos(în sensul bun) blog românesc, cu români de pretutindeni.

Așa că dacă te-ai săturat de mizeria din jurul tău, dacă vrei să-ți verși toate sentimentele negative undeva unde te vor asculta și alții, nu ezita să spui un „înpanamea” apăsat, să tastezi acest titlu în browser-ul tău, iar noi te vom aștepta acolo pentru a „înpăna” împreună.

PS: Pe lângă multe alte articole bune, aici puteți găsi și primul articol al subsemnatului de pe „înpanamea”.