Pentru ea...

Dumnezeu prima oară, când a plâns printre astre, el a plâns peste țară cu lacrima limbii noastre.

Nu sunt multe de spus în aceste clipe. Totuși, pentru prima dată în 20 de ani simt ceva aparte în data de 31 august. Simt că sentimentul de mândrie națională începe să reînvie în noi. Pentru unii e puțin, pentru mine acest lucru înseamnă totul, mândria de a fi român, de a vorbi limba română, de a te bucura pentru semenii tăi.

Vă las cu superbul omagiu adus limbii române de unul dintre cei mai mari promotori ai ei, regretatul Ion Aldea Teodorovici.

Despre niște căpușe

Știm cu toții ce este o căpușă. Acea ființă care se prinde de un corp, sugându-i sângele. De ele scapi cu greu, ori le smulgi (dacă ai posibilitatea) ori plesnesc de la atâta subt de sânge.

Mesagerul - Mereu același

Nu am crezut niciodată că cei de la Moldova 1 pot fi atât de proști, ori atât de loiali regimului ce i-a făcut cu apartamente și automobile ultimul răcnet. Aseară însă m-am convins că pentru unii nu există nicio limită a penibilului și a degradării.

După cum spuneam în postul anterior, era foarte important ce va da „Mesagerul” de aseară. Am lăsat meciul interesant pe care-l priveam, tocmai pentru a vedea ce se mai debitează la programul dezinformativ de spălare a creierilor. Spre mirarea mea, nimic nou.

S-a observat imediat că cei ce-o fac în 3, au făcut-o și aseară (Stepaniuc, Todercan și Răilean). Munca lor în grup mai dând naștere unei strășnicii ce nu poate fi decât rodul unor creiere bolnave de putere.

Nu s-a simțit nicio schimbare nici în tonul căpușei masculine ce citea cuvintele de pe prompter. Deși, rezonabil ar fi fost din partea acelui individ (încă tânăr), ca în ceasul al 12-lea să lase rahaturile ce curg pe prompter și-aș să iasă demonstrativ din emisie. Poate ar mai fi avut o șansă...

N-avem loc dom'le

Nu că m-aș fi așteptat să văd aseara la Moldova 1 un talk show cu participarea celor din alianță, dar nici la o explicație de o stupizenie ieșită din comun din partea lui Todercan nu m-am așteptat.

Acest individ care urmează cu stoicism pașii (nu prea)regretaților Gonța și Teleșcu (în toate), nu a putut găsi o explicație mai plauzibilă decât faptul că în cei 4000 de metri patrați cât măsoară clădirea televiziunii nu au găsit o cameră 4 pe 3 pentru a face un talk show de 45 de minute.

Ok domnilor, să zicem că nu aveați unde, dar cu studioul „Mesagerului” cum rămâne? Fără probleme s-ar fi putut ține o mică dezbatere de 20 de minute chiar în cadrul programului de la 21:00.

Tot despre căpușe

Dacă lași căpușile să sugă până plesnesc, atunci ele îți sug o bună parte din sânge, plus că le mai și rămân ghiarele în piele. Așa că cea mai bună soluție e să le smulgi, iar după asta să le calci în picioare, pentru a nu mai suferi și alții din cauza lor.

Ce-a fost mai greu a trecut

Avem un nou președinte de parlament. Acesta este Mihai Ghimpu, președintele Partidului Liberal, un cunoscut apărător al cauzei naționale, și nu un ultra-naționalist, după cum scrie agenția de dezinformare a lui Mark Tkaciuk, Omega.

Cei ce spun că greul abia acum începe sunt patetici. Am spus că greul începe la 23 mai, la 3 iunie, când a început cea de-a doua campanie electorală, când am aflat rezultatele finale ale alegerilor, când s-a format alianța, întotdeauna am spus că greul abia acum începe. Eu zic că ce a fost mai greu a trecut.

Parlamentul are un președinte democratic pentru prima dată în ultimii 16 ani. Un adevărat patriot, poate pentru prima dată în istoria Republii Moldova. Parlamentul are un președinte care nu va „trimite la plajă” în fața camerelor de vederi niciodată pe un concurent politic. Un om care nu merge în vacanțe în Croația atunci când zeci de mii de oameni au casele inundate și sunt rămași pe drumuri.

Fraților, hai să fim odată și optimiști. Să scăpăm de complexele și stereotipurile noastre de moldoveni.

Să ne bucurăm, astăzi, 28 august de victorie! Victoria noastră, a celor ce ne iubim țara. Cei care ne-am sacrificat pentru victoria democrației. Cei care am luptat pentru viitorul copiilor noștri.

Comuniștii sunt în panică, ca dovadă căderea nervoasă pe care a avut-o Voronin astăzi. AIE a dat dovadă de unitate, ca dovadă votul unanim la funcția de președinte al parlamentului a lui Mihai Ghimpu.

Pentru astăzi mai rămâne un singur lucru important, „Mesagerul” de diseară.

27 august - Ziua unei republici independente care nu a existat niciodată

E ora 9:00. Telefonul mă trezește, parcă nervos și el că îl deranjează cineva după mai multe zile full.

„Alex, tu nu vii la depunere de flori?”

„La naiba, azi e Ziua Independenței?!”

Spre rușinea mea(nu prea mare), uitasem de dimineață că azi e 27 august, „Ziua Independenței” sau mai nou, „Ziua Republicii”, denumită astfel de  „tavarișii” comuniști.

INDEPENDÉNȚĂ s.f.  Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie.

REPÚBLI//CĂ ~ci f. 1 Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanți aleși pe un anumit termen.

Ok, deci „Ziua Independenței”. Dar hai să vedem dacă am fost noi vreo clipă independenți în cei 18 ani de când s-a pus și pe hârtie așa zisa noastră independență. Suntem noi în situația în care ne-am bucura de suveranitate națională? M-aș îndoi, mai ales că în ultimii 18 ani  atunci când a fost vorba de o decizie importantă pentru viitorul Republicii Moldova, fie Snegur, fie Lucinschi, fie Voronin, au alergat cu limba de-un cot la Moscova și au cerut îngăduință de la țar. Hai să vedem noi dacă suntem în starea de neatârnare și drept de a rezolva liber problemele noastre interne, fără amestec din afară. Eu zic că nu suntem și că n-am fost niciodată nici în această stare ci mai degrabă o marionetă în mâinile Moscovei. Dacă aveam macar cât de cât dreptul de a ne rezolva probleme noastre interne și externe, de mult nu mai exista conflictul transnistrean și nici toate problemele de identitate națională de care ne lovim astăzi.

Nici noul apelativ, de „Zi a Republicii”, ales de comuniști probabil pentru că nu dădeau o ceapă degerată pentru așa zisa independența a micuțului nostru stat, nu este tocmai cel mai potrivit. Așadar, republica este forma de guvernământ în care organele de conducere sunt alese pe un anumit termen și nici nu pot deține mai multe funcții în stat suprapuse. Cum niciuna dintre cele concepții de bază nu este respectată la noi, riscăm să ne pierdem și statutul de republică.

E ora 10:20, deși e Ziua Națională a statului al cărui cetățean sunt, nu simt asta. Nu sitm că suntem o republică independentă. Poate la anul. Cine știe?

De ce trebuie să ne temperăm emoțiile (2)

La prima vedere Nicolae Negru are perfectă dreptate când îl îndeamnă pe Vlad Filat să ocupe funcţia de prim –ministru, iar pe liderii celorlalte partide necomuniste - funcţiile de viceprim-miniştri. E o logică însă total formală, ruptă din contextul realităţilor politice şi care nu ţine deloc cont de unele scenarii periculoase puse la cale de staff-ul comunist.

Chiar dacă pînă la apariţia articolului în cauză, nimeni parcă nici nu observase că PLDM a obţinut în scrutinul din 29 iulie primul loc printre partidele necomuniste, de la un timp încoace se insistă pe faptul că liberal-democraţii trebuie să preia guvernarea.

Exemplele din experienţa Marii Britanii, Germaniei şi Israelului, unde liderul partidului victorios, de regulă, devine şef de Guvern, nu sunt deloc relevante. În primul rând, din simplu motiv că în ţările menţionate avem de a face cu republici parlamentare, unde este realizată separaţia puterilor şi unde Primul ministru este realmente prima persoană în stat. Nimeni nu poate spune cu exactitate ce fel de republică avem noi astăzi. Formal avem o republică semiprezidenţială, unde şeful statului are împuterniciri foarte largi, iar imixtiunile lui în activitatea executivului au parţial acoperire legală. De facto, Voronin a construit o republică mai mult decît prezidenţială, supunîndu-şi toate ramurile puterii.

După modul de alegere a şefului statului suntem o republică parlamentară, însă acest lucru intră în contradicţie flagrantă cu împuternicirile legale ale reprezentanţilor puterilor în stat.

Este evident că revenirea la statul de drept şi la respectarea principiului separaţiei puterilor poate fi făcută doar prin operarea modificărilor chibzuite a legislaţiei şi prin asigurarea echlibrului dintre puterea legislativă, executivă şi cea judecătorească. Acest lucru poate fi realizat numai de o echipă puternică şi profesionistă din Parlament, care consecvent va ajusta legislaţia la normele europene. Fără acest efort legislativ extraordinar nu vor putea funcţiona în continuare nici executivul, nici justiţia şi nici administraţia publică locală.

Mai mult decît atât, Parlamentul practic încă nu şi-a îndeplinit una din cele mai importante funcţii, cea de control asupra executării legilor şi hotărârilor adoptate. Or, fără acest control toate eforturile de creaţie legislativă a Parlamentului rămân literă moartă, iar reformele n-au niciun rost.

Autorul îndemnului: „Toţi la executiv” îşi motivează raţiunile sale prin gravitatea crizei economice. Da, criza într-adevăr necesită soluţii neordinare şi acţiuni energice, însă să nu uităm că criza din Moldova nu este atât urmare a situaţiei din lume , cât e rezultatul politicii falimentare a regimului Voronin. Subordonarea întregii activităţi economice clanurilor comuniste este adevărata cauza a situaţiei deplorabile în care se află ţara noastră. Să nu uităm că Moldova mai este cuprinsă şi de o criză politică internă şi una de imagine în exterior, care ne-a adus pe marginea prăpastiei. Banii nu vin nu atât din cauza Guvernului, cât din cauza lui Voronin, care a instaurat o dictatură personală improprie ţărilor de pe continent, care nu poate asigura un climat investiţional favorabil. Încălcarea gravă a drepturilor omului, aservirea presei de către putere, marginalizarea societăţii civile sunt lucruri care nu pot fi tolerate de comunitatea europeană şi care nu ţin numai de activitatea unui Guvern.

Avem după mai bine de 8 ani o majoritate parlamentară care trebuie să readucă Republica Moldova pe drumul reformelor democratice. Anume aici se va da marea bătălie pentru viitorul nostru. Numai printr-un efort legislativ susţinut vom putea stăvili revenirea la putere a forţelor extremiste de sorginte comunistă. Fiind absolut de acord că şi Guvernul este un factor decisiv pentru soarta democraţiei, nu putem să nu recunoaştem că atât timp cât există un vid legislativ şi un nihilism juridic total, Parlamentul este obiectivul major al partidelor liberal-democrate. Şi dacă acceptăm cu uşurinţă proiectul Negru, prin care toţi liderii partidelor necomuniste trebuie să plece în executiv, atunci revanşa comunistă poate veni foarte repede printr-o eventuală şi verosimilă demisionare a Guvernului şi prin plasarea înafara politicii reale a celor mai reprezentativi politicieni. Or, anume acest lucru şi-l doresc comuniştii.

Vlad Filat are perfectă dreptate atunci când, în calitatea sa de lider al partidului învingător, decide să meargă în Parlament, acolo unde se decide nu numai soarta economiei, ci soarta ţării în ansamblu. Vom putea să evadăm din comunism, vom şti să construim un stat democratic, vom avea şanse reale de integrare europeană - toate acestea se vor decide în confruntările politice din Parlament. Şi liderul liberal-democrat, conştient de importanţa Legislativului în perioada de tranziţie de la totalitarism la democraţie, şi-a asumat responsabilitatea enormă pentru aceste obiective majore, ignorând tentaţiile şi sfaturile bazate pe tradiţia de a încăleca cu orice preţ Guvernul.

UEFA își cam bate joc de fotbal

Văzând meciul dintre Sheriff și Olimpiakos Pireu m-am convins încă odată că noua politică pe care merge forul condus de Plattini este una greșită.

Sheriff-ul, o echipă care a ajuns în play-off-ul UCL datorită unei tone de noroc(cei ce au văzut meciul de la Praga știu de ce spun asta) și-a demonstrat limitele în meciul cu campionii Greciei, cei de la Olimpiakos Pireu. Deși formația greacă era o echipă abordabilă, niciun moment nu s-a pus problema învingătoarei în meciul de la Tiraspol, diferența de clasă dintre cele două echipe văzându-se clar.

Era și greu să nu se vadă, deoarece una e e să-i ai drept adversari în campionat pe Panhaitinaikos, sau AEK Atena si cu totul altceva e să joci cu Steaua-Rapid Ghidighici sau Viitorul Orhei. Diferență uriașă între cele două echipe este și la lot. Enzo Maresca(titular în cele doua finale de Cupa Uefa câștigate de Sevilla), Luciano Galleti(fost jucător în naționala Argentinei) Olof Mellberg(căpitanul Suediei) Papadopoulos și Nikopolidis(campioni europeni cu naționala Greciei) nu se pot compara niciodată cu Erohin, Arbănaș, Tarhnișvili(cel ce este umilit de Mitrioglu la golul 2) sau Namașko(ce a luat un gol de cascadorii râsului de la 35 de metri).

Până la urmă, transnistrenii au asigurați cel puțin 3 milioane de euro din participarea în grupele Europa League, acolo unde nu vor juca una dintre Sivasspor și Șahtior, Trabzon sau Toulouse, Breda sau Villareal, Vaslui sau AEK, Nacional sau Zenit. Nu degeaba am menționat aceste nume de echipe, deoarece noul format al preliminariilor UCL este unul absolut incorect. Încă din turul 3 preliminar s-au format două grupe valorice. Una în care erau echipele clasate pe locurile 4, 3 sau 2 în cele mai puternice 10 campionate din Europa, și alta, în care erau plasate echipe precum Sheriff, Aktobe, Sant Julia, Ventspils, Levadia Tallin, Debrecen, etc, campioane în țările cu cel mai slab fotbal de club din Europa.

Așadar, datorită noului format al preliminariilor UCL, vom avea în grupe echipe precum Ventspils sau Zurich, Debrecen sau Levski, Salzburg sau Maccabi, în timp ce Șahtior, Panhaitinaikos, Sporting, Anderlecht, Timișoara și Celtic Glasgow vor fi nevoite să meargă în Europa League.

E un format ce pe mine mă depășește. Sper ca cei de la Uefa să-l regândească, nu de alta, dar riscăm să aducem în UCL echipe de genul Sheriffului, care și-ar lua 7-8 de la echipe precum Real, Chelsea, sau Bayern Munchen. Nu știu ce farmec ar mai avea o competiție de Champions League în care s-ar înregistra rezultate de 6-0 pe linie.

De ce trebuie să ne temperăm emoțiile

Înainte de toate vreau să spun că îmi exprim punctul de vedere ca un simplu cetățean, nici într-un caz în calitate de membru de partid.

Îmi manifest nedumirerirea vis-a-vis de editorialele unor așa ziși analiști de pe fâșia dintre Prut și Nistru. Astăzi, Nicolae Negru(pentru care nutresc un deosebit respect) a publicat un editorial în care se întreabă „De ce Filat nu vrea să fie prim-ministru?”.

Ok, domnul Negru vine cu o serie de argumente prin care vrea să ne demonstreze că Filat ar trebui neapărat să fie prim-ministru. Negru ne vorbește de Brown și Marea Britanie, de Merkel și Germania, chiar de Berlusconi și Italia. Până aici e perfect, dar nou nu trăim în Belgia, ci în Moldova. Să fi uitat asta mult-stimatul analist?

Sigur, intențiile lui Nicolae Negru par a fi din cele mai bune. El vrea să-i vadă în guvern pe toți cei 4 lideri ai partidelor din AIE. Filat - prim ministru, iar Ghimpu, Lupu și Urechean - viceprim-miniștri.

Cu tot respectul, dar pare o teorie foarte fantezistă și total negândită. Să trimiți toți liderii acestor partide în guvern, e aproape de o sinucidere curată. Practic guvernul ar fi format din primii oameni din listele partidelor, iar în parlament ar rămâne, să recunoaștem, personalități de o calitate net inferioară celor din guvern. Comuniștii, cu cele 48 de mandate ale lor, ar putea găsi lejer încă 4, 5 nemulțumiți din rândurile celor 53 de AIE-iști. Iar de aici până la o moțiune de cenzură și o demitere a guvernului e doar un pas. Atunci, ne-am trezi cu Filat, Lupu, Ghimpu, Urechean, Tănase, Lazăr, Șalaru, Untilă, toți demiși din guvern și cu niște deputați din aceste 4 partide, ca s-ar trezi peste noapte în opoziție, iar la guvernare am avea o coaliție comunisto-trădătoare, la fel cum s-a întâmplat în ultimii 4 ani.

E însă cu totul o altă situație să-i ai pe Filat, Lupu sau Urechean la conducerea parlamentului și a statului. De aici ar putea tempera mult mai ușor sentimentele potențialilor răzvrătiți și în același timp, chiar și în cazul căderii guvernului, i-am avea în continuare în parlament. Că doar pentru asta am votat la 29 iulie.

Sigur, ar fi mai eficient un guvern cu liderii partidelor. Dar decât să am un guvern eficient pentru câteva luni și alți 3, 4 ani de guvernare comunistă și de parlament amorf, mai bine să am un parlament puternic, care să știe să-și protejeze guvernul nou format.

(Video) Dați un leu pentru Diacov sau cum s-au transformat câinii în lupi

Abia acum am înțeles eu de ce Diacov s-a înhăitat cu Lupu pentru a ajunge în parlament. Fiind supus unor presiuni constante din partea clubului Dinamo și a instanțelor de judecată, Diacov era nevoit să plătească prejudicii în valoare de câteva sute de mii de euro din cauza deja celebrului scandal de plagiat.

Ratând și Parlamentul la 5 aprilie și știind că va avea de plătit milioane bune dinamoviștilor, Diacov a găsit antidotul tuturor durerilor de cap, iar acesta s-a numit Marian Lupu.

Nu-mi aminteam de acest caz amuzant, dacă nu vedeam astăzi că cei de la Cațavencu nu abordau și ei subiectul în stilul lor inconfundabil.

Ca să distragem atenţia de la scandalul cu închisorile CIA din Bucureşti, am decis să pîrjolim stadioanele, să secăm Prutul şi să scoatem la iveală un scandal internaţional cu fotbal, muzică pentru cîini, politică moldovenească şi ceva urme de proprietate intelectuală pe care le analizează Tribunalul Municipiului Bucureşti.
Microbiştii ştiu cu siguranţă, restul planetei va afla acum: imnul echipei de fotbal cu piciorul Dinamo Bucureşti se numeşte "Faceţi loc, vin cîinii roşii" – şi nu "Lăsaţi-ne să ne pregătim pentru Liga Campionilor!", cum credea multă lume. Începutul este cam aşa: "Faceţi loc, vin cîinii roşii (…) Trupa din Ştefan cel Mare / Fie vreme bună, fie vreme rea / Cîini pînă la moarte şi dincolo de ea", pentru restul vă invităm pe stadion, pe internet, la televizor, practic, peste tot.

La sfîrşitul lui octombrie 2008, la al II-lea congres al Tineretului Democrat din Republica Moldova, cei prezenţi au cîntat în sală o variantă a imnului dinamovist ce păstra întocmai melodia şi adaptase uşor cuvintele, limba cîinilor nefiind cu mult diferită de moldovenească şi română. În loc de "cîini", juniorii democraţi moldoveni spuneau "pedişti". Torţele au lipsit, nimeni n-a dat la gioale, iar scandări despre stelişti nu s-au semnalat.

Următorul pas: dosarul 49.033/3/2008 din 19 decembrie 2008, aflat pe rolul Secţiei a V-a Civilă de la Tribunalul Municipiului Bucureşti; reclamant: FC Dinamo Bucureşti; pîrît: Partidul Democrat din Republica Moldova; obiectul: drepturi de autor şi drepturi conexe; materia juridică: proprietate intelectuală; următorul termen: 10 septembrie.
Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al PDM: "E o chestie trăznită, un grup de copii a modificat cîteva cuvinte, la un congres, ca să se distreze. Iar cei de la Dinamo sînt foarte serioşi, cică am comis un furt. (…) E o distracţie, se întîmplă la nunţi, la orice cumetrie… Poţi să spui că e furt cînd faci beneficii, vinzi un disc, ce mare brînză? Nici nu mai ştiu cît ne cer, sute de mii… Cred că Dinamo are mari probleme financiare. O să organizăm o campanie: «Daţi un leu pentru Dinamo!»."

Eh, dom'le președinte de onoare, eu aș zice mai degrabă „dați un leu pentru Diacov”. Sau poate vine și de această dată salvarea din partea lui Lupu. Posibil...

Dar iată și de unde a apărut tot scandalul, vă voi prezenta mai jos originalul imnului lui FC Dinamo, dar și imnul de cascadorii râsului a „Tinerilor Lupi”, pardon, democrați, că pe atunci Lupul Roșu nu-și schimbase încă blana.

Parcă seamănă un pic Cătălin Munteanu cu Victor Zubcu. A, nu, fostul mijlocaș dinamovist are vreo 20 de centimetri peste liderul tinerilor lupi

Start?

Alegerile s-au validat.

Optimiștii spun că Moldova s-a restartat. De azi începe o numărătoare inversă, care va culmina cu implimentarea tuturor reformelor necesare pentru Integrarea Europeană, respectiv cu Integrarea propriu zisă.

Pesimiștii spun că ne așteaptă experiența statului vecin, Ucraina. Unde deși „restartul” s-a dat încă din 2005, vecinii de la est nu au înregistrat mari progrese, ba chiar sunt într-un regres continuu.

Realiștii ce zic? Nu știu dacă mai există și o a treia tabără în acest moment în Republica Moldova, acea a realiștilor. Sigur, există tot felul de lichele, care provin din tabără fostei puteri și a lingăilor acestora. Dar ei, din fericire, sunt pe cale de dispariție. Sau, cine știe, poate se vor și reorienta?

De fapt acesta este și cel mai mare pericol care îi paște pe reprezentanții coaliției. Cel de a păstra parte din vechile structuri, care au dat dovadă de o loialitate extraordinară tuturor regimurilor ce s-au perindat din 90 până încoace. Deja îl și vedem pe Gumeniță cum se lingușește pe lângă Chirtoacă. Și cei de la Curtea Constituțională și-au ascuns ceasurile primite în dar de la Voronin și au validat alegerile, deși, să recunoaștem, puteau să nu o facă.

Până și vis-a-vis de mine, un simplu membru al unui partid din coaliție, se simte o altă atitudine din partea celor ce până mai ieri mă urau de moarte.

Fraților, dacă vrem să dăm multașteptatul „Start” trebuie să nu mai fim moldoveni. Nu, nu trebuie să ne schimbăm materialul genetic(deși n-ar fi o soluție proastă). Când spun că nu mai trebui să fim moldoveni, mă refer la atitudinea noastră mioritică, împăciuitoare, iertătoare, cumătrimul, hoția etc. Mai direct spus, niște fraieri și ageamii.

Moldova are o șansă extraordinară.

Iar noi, putem să valorificăm această șansă. Noi, prin luptă, prin implicare am reușit să aducem aceste 4 partide la guvernare. Tot noi, acum, trebuie să mergem la cei ce vor fi miniștri, speakeri, deputați, și să le cerem să nu uite de acele obiective pe care am mers și le-am propagat prin țară.

Nu trebuie să ne gândim la funcții, la salarii grase, sau să ne culcăm pe o ureche.

Greul acum începe fraților. Tentațiile sunt mari, dar să nu uităm ceea ce am promis celor ce ne-au dat votul. Eu nu vreau să pun capul în jos atunci când mă voi întâlni cu cei ce i-am convins să voteze pentru noi.

Să ne apucăm de treabă!

Muiați îs posmagii?

Îl ascultam ieri pe Sergiu Mocanu, care își depăna recentele amintiri din coșmarul la care a fost supus de către miliția lui Papuc. În general am auzit lucruri arhi-cunoscute, care nu m-au mirat cu nimic. A fost însă o dezvăluire a lui Mocanu, care pur și simplu m-a șocat. Viceministrul Afacerilor Interne, Valentin Zubic, a mers în detenție pentr a-l șantaja pe Mocanu ca acesta să declare că România a fost implicată în evenimentele din 7 aprilie. Lui Mocanu îi era oferită la schimb „libertatea” celor doi fii ai săi.

Nu știu dacă a fost așa sau nu, dar nu am niciun motiv de nu-l crede pe fostul consilier al lui Voronin, mai ales acum,când m-am convins că este și el o victimă a comunismului.

Indiferent însă dacă ceea ce a declarat Mocanu ar fi fost sau nu adevărat, aceste dezvăluiri ar fi creat într-o societate normală un adevărat șoc mediatic. S-ar fi sesizat procuratura, organele de anchetă, presa ar fi explodat, iar Mocanu ar fi apărut la toate posturile de televiziune.

Mi s-a făcut însă încă o dată rușine de societatea în care trăiesc. Este imposibil, dar imposibil ca asemenea fapte ale unui Viceministru de Interne, repet, Viceministru de Interne, să rămână fără absoulut nicio reacție din partea nimănui. Televiziunile noastre libere și echidistante au avut ca știri de top comedia penibilă dintre Petrache sau Tarlev și, desigur, senzaționala știre despre o nouă „rundă de negocieri”, care cică s-ar fi petrecut pe undeva...

Băi jurnaliștilor, dă-l naibii de profesionalism. Păi vă este servit pe tavă un asemenea scandal mediatic și voi fugiți la comedia lui Petrache.

Lory, asta e temă de talk show „Ediție Specială”, după cum îi spui tu. Viceministrul de Interne a comis o faptă foarte gravă, dar la ce bun să mai vorbim mult și fără sens. Deseară la știri o să vedem un reportaj de prin vreun club de fițe, de talk show „Ediție Specială” nici nu mai pomenesc. La noi în țară doar Lory poate să țină un asemenea talk show, iar Lory e la mare...

Ce contează cu adevărat

Acum, că cică s-au schimbat polii de putere la Chișinău, toată lumea discută numai despre asta. Orice prieten, amic, rudă, cunoscut nici nu se salută bine și mă și asaltează cu bine cunoscutele întrebări: Cine și ce funcție va ocupa? Se va crea alianța? Când se întrunește parlamentul?.

Sigur, opinia publică e într-o alertă continuă în aceste zile, dar oare nu uităm noi ce este mai important?

Poate am eu o fire mai răzbunătoare, poate sunt eu mai dezechilibrat puțin (vorba Lupului roșu năpârlit), dar înainte de trecerea cu bine a crizei economice, politice și încă de care mai este, eu vreau altceva.

Vreau să-l vă pe Papuc pe banca acuzaților.

Vreau să aflu cine e killerul lui Roșca.

Vreau să aflu cine sunt animalele care mi-au bătut prietenii la 7 aprilie.

Vreau să știu și eu ce e cu „Glorinalul”, „Orhei-Vit”, „Petrom”, „Andy's Pizza” și toată lista de proprietăți ilegale ale lui Olejka Voronin.

Vreau să stiu ce se va întâmpla cu Vila de la Condrița, dar și cu zecile de kilometri de gard ce împrejmuiesc pădurea.

Mă întreb câți ani de pușcărie va face procurorul Gurbulea, cel ce a mințit obraznic de „n” ori.

Mă întreb ce se va întâmpla cu zecile de proprietăți însușite ilegal de către Iury Ivanovici Roșca.

Mai vreau să știu dacă judecătorii, procurorii, anchetatorii care sunt vinovați de zecile de milioane de euro pierdute la CEDO, vor răspunde pentru asta.

Sigur, dacă voi continua lista de mai sus risc să am sute de fraze care se încep cu „Vreau” sau „Mă întreb”. Pentru că într-adevăr, ultimii 8 ani de zile foarte mulți criminali s-au îmbogățit peste noapte. Foarte mulți polițiști au omorât oameni. Și un fiu, a furat tot ce se putea în țara asta.

Datoria celor ce vor avea puterea pe mai departe, este să elucideze măcar jumătate din toate semnele de întrebare pe care le are populația vis-a-vis de business clanul criminal al lui Voronin. După acești 8 ani de zile de crimă organizată, trebuie să se lase cu multe arestări, cu ceva condamnări și cu alte multe naționalizări.

Dacă nu naționalizări, măcar deposedări. Nu de alta, dar bugetul statului ar avea de câștigat miliarde bune dacă am vedea ce e cu toate firmele lui Olejka...

Comedie estivală

Mare necaz pe capul presei chișinăuene. Sâmbătă, „blestemații” ăștia din „Big four” și-au găsit să convoace o conferință de presă în care să anunțe rezultatele splendidei coaliții pentru Integrare Europeană. Ca să vezi necaz, televiziunile noastre, care în weekend poartă „vîhadnoiul” au fost nevoite să-și scotă de prin cluburi reporterii și să-i trimită sâmbătă chiar de dimineață pe la Infotag. Spre suprinderea mea, am văzut acolo și reporteri ale unor televiziuni (online sau offline), care niciodată în istoria lor scurtă n-au prezentat știri în weekend, dar iată ce „nenorocita” de alianță i-a pus la treabă pe reporterii moldavi.

Ce-am văzut sâmbătă seară la „cel mai echidistant” post de televiziune orășănesc(până ce), în general m-a lăsat fără cuvinte. Realizatorea celebrului talk-show a fost pur și simplu scoasă cu de-a sila de prin cluburile de noapte și pusă să „aprofundeze” problemele țării în zi de sâmbătă seară.

Nici mari „analiști” n-au avut pic de răgaz. Unii au fost mai ponderați, dar a atras atenția „the special one”, cel cu intenții de preamărire, care nu s-a ferit de loc să înțepe total neacoperit pe cei ce-i stau în calea „marilor speranțe”.

Tot mai spre weekend am rămas și fără iubiții conducători. De la Truscaveț la Bodrum, din Balcik până-n Ibiza, am umplut Europa cu guvernanți, președinți și mare scule comuniste. Și asta în plină criză, și politică și economică.

Acuma stau și mă întreb dacă cei din „Big four” vor prinde și două-trei zilișoare pe nisipurile fine ale Mediteranei, ori ei or fi așteptând să taie pâinea și apoi s-o mai vedea?

Un guvern de tehnocrați sau un consens național?

E din ce în ce mai greu să vii cu o predicție pentru rezultatul negocierielor dintre cele 4 partide, așa zise de opoziție. După cum spuneam și în post-ul recent, orice formulă pe care și-ar asuma-o viitoarea alianță este extrem de riscantă, mai ales pentru cel ce va ocupa fotoliul de prim-ministru.

Un prim-ministru și un viitor guvern ar sta practic pe un butoi cu pulbere în aceste condiții. Având susținerea șubredă a 53 de deputați coalizați de nevoie și adversitatea 48 de comuniști cărora nu le pasă deloc de interesul național, te poți trezi după 2-3 luni de exercitare a funcției că nu mai ești premier, desigur, același lucru fiind valabil și pentru cabinetul de miniștri. Parcă văd cum moțiunile simple și cele de cenzură vor bântui pe la „Palatul Republicii”, asta după ce timp de 8 ani au lipsit cu desăvârșire.

În aceste condiții e de înțeles perfect scepticismul cu care privesc partidele liberale funcțiile din guvern, mai ales că se întrevede clar faptul că Lupu vrea să-i trimită acolo, în timp ce el își dorește funcția de Președinte al Statului și președinția câtor mai multe comisii parlamentare. Lupu în funcția de Președinte și având și comisiile parlamentare, ar avea la degetul mic guvernul, putând oricând să-l demită cu ajutorul celor 48 de comuniști. În atare condiții, comuniștii ar împușca doi iepuri deodată: ar scăpa de deputații incomozi(Filat, Ghimpu, Tănase, Nagacevschi, Fusu, Urechean) deoarece aceștia după exercitarea unor funcții în guvern nu ar mai putea reveni la funcția de deputat, și în același timp comuniștii le-ar mai și da o serioasă lovitură de imagine acestora.

Așadar, fiți de acord că în condițiile în care Lupu nu inspiră deloc încredere, putând trece oricând în tabăra comuniștilor, soluții de a ieși din impas sunt puține.

1. Liberalii să se declare în opoziție, acesta fiind scenariul dorit cel mai puțin.

2. Liberalii să obțină funcțiile de Președinte al Parlamentului și Președinte al Țării, iar Lupu de prim-ministru.

3. Funcția de prim-ministru să fie ocupată de un tehnocrat, la fel și unele funcții de miniștri.

4. Soluția este și cea pe care o cred și cea mai rațională și corectă. Cele 4 partide să ajungă la un consens, să iasă în fața presei cu un acord semnat de toate cele 4 partide, în care se angajează să susțină necondiționat viitorul guvern. Sigur că un asemenea acord nu aduce obligații legale ci doar morale, totuși alegătorul ar vedea cine este trădătorul și va ști cum să procedeze la viitoarele alegeri, care cu siguranță nu vor fi la termen...

Cine va fi mielul sacrificat?

În actualul context politic de la Chișinău, ocuparea unuor funcții în conducerea statului ar putea echivala mai degraba cu sinucideri politice.

Teoretic, exitsă 3 funcții în stat importante, la care ar trebui să râvnească cei 53 de deputați ai (fostei) opoziții: Președinte de Stat, Președinte al Parlamentul și Prim-Ministru. Nu le-am înșirat neapărat într-o ordine ierarhică aceste funcții, deoarece depinde mai mult de persoana care deține o funcție, decât de funcția în sine. Cazurile Voronin-Ostapciuc, Voronin-Tarlev, Voronin-Lupu și Voronin-Greceanîi, spun totul.

Practic, singura funcție care-ți dă o oarecare siguranță e cea de șef de stat. Odată ajuns acolo riști doar să ți se limiteze consituțional prerogativele, în rest, stai pentru 4 ani bine mersi în Palatul Prezidențial.Mai există și riscul de a li se părea la vreo 61 de deputați că nu e ceva în regulă cu tine și să-ți voteze demisia, dar asta e mai puțin probabil.

Apoi vine cea de Președinte de Parlament. Ești ales de 52, ești demis de 61 de deputați.

Prim-Ministrul are însă de departe jilțul cel mai șubred. Un guvern susținut doar de 53 de deputați este unul cam în bătaia vântului.E de ajuns ca 2 indivizi dintre cei 53 să nu voteze de mai multe ori legi ale guvernului, ca acesta automat să intre în nefuncționalitate, iar prim-ministrul și miniștrii să se trezească șomeri, deoarece nici la funcția de deputat nu ar putea reveni.

Așadar, bătălia cea mare se dă la negocieri. Este foarte important ca viitorul prim-ministru să obțină cât mai multe asigurări înainte de a se lansa pe o punte atât de șubreadă, altfel riscă să piardă foarte mult, mai ales la capitolul imagine. Ar mai fi o soluție un guvern de tehnocrați, dar la acest subiect mă voi referi în articolul următor.

Negocierile secrete: Sfidare a electoratului sau un pas politic matur?

Urmăresc și eu cu interes forfota făcută în ultimele zile de către cei 4 lideri ai opoziției, care negociază formarea unei viitoare coaliții care să guverneze Moldova.

În paralele urmăresc și reacția presei de la Chișinău, dar și a așa-zișilor analiști politici moldoveni. Și unii și alții sunt frustrați. Presa, pentru că oricât ar încerca să scoată ceva la iveală, nu-i reușește. La analiști e și mai delicată problema, niciunul dintre cei 3 partipanți la talk show-ul „În profunzime” nu s-a hazardat să dea vreun pronostic, deși anume acesta este și rolul lor, de a ști mai multe decât noi.

De aici și o adevărată paranoia a secretizării. Presa acuză partidele că prin această secretizare vor pierde credibilitatea electoratului. Iar analiștii(care nu știu de fapt nimic), văd în aceste secretizări diferite teorii ale conspirației, interese ale estului și vestului, implicații ale lui „moscovescu” și „bruxelescu”, etc.

Ce este însă cel mai ciudat e că ceea ce fac cei 4 lideri de partid este perfect normal. Poate ar fi fost mai indicat ca în general întâlnirile lor să fie total ferite de ochii presei, așa nici nu se mai oboseau reporterițele noastre și îi mai scuteam și pe analiști de tot felul de pronosticuri fantasmagorice.

Auzisem aseară din gura cuiva că de fapt la aceste negocieri n-ar trebui să participe doar cei 4 lideri, ci toți deputații sau chiar birourile politice ale acestor partide. Cred că e o mare gogomănie. E de ajuns că sunt 4(și așa prea mulți), ce ar ieși dacă acolo ar fi 20, 53 sau 100 de oameni? Nimic, vă spun eu. Cu siguranță că cei 4 se sfătuiesc cu cei din partid înainte de a merge la aceste negocieri.

Și mai prostească mi-a părut teza prin care se dădea de înțeles că aceste negocieri ar trebui să fie făcute sub văzul presei. Păi ar fi bine pentru voi, marii jurnaliști și analiști, ca să nu vă mai faceți de cacao că nu cunoașteți nimic. Hai să ne gândim puțin, ce negocieri ar ieși în văzul presei? Îmi vine să râd când mă gândesc la un asemenea scenariu. Și nici nu-mi amintesc să-l fi văzut în alte părți. Da, e adevărat că după negocieri se iese într-o conferință de presă unde sunt făcute publice rezultatele. Dar să-l vezi în direct la tv pe Lupu cum își scoate nervos ochelarii, pe Ghimpu cum fumează de „fericire”, pe Filat cum bate cu pumnul în masă sau pe Urechean care zice „eu vreau și voi fi Președinte”, este o altă versiune fantasmagorică a presei naive de la noi.

Sper că electoratul celor 4 partide înțelege că de aceste negocieri depinde viitorul Moldovei, orișicare presiune din partea lor inflamând și mai mult spiritele. Cât despre jurnaliști și analiști, atunci când vor fi ei profesioniști adevărați, poate și nivelul de maturitate a politicienilor de la noi va fi unul mai înalt. Până una alta însă, presa mai are mult de lucru... De analiști nici nu mai zic, pe ăștia nici măcar nu-i avem.

Negocieri de frunză verde

Am cam tăcut în perioadat post-electorală. Tăcerea mea nu e neapărat un deziderat al lipsei de subiecte sau a pierderii talentului de a scrie, ci mai degrabă a multelor semne de întrebare care persistă asupra mea. Cum nu am vrut să vă încarc și pe voi cu nelămuririle mele, am preferat să fiu mai retras în ultimul timp. Totuși unele evenimente din ultimele zile au făcut să dispară unele semne de întrebare, așa că mi-am luat inima-n dinți și-am zis să vă împărtășesc și vouă din frustrările mele.

I-am văzut cu toții pe cei 4 lideri de opoziție cum s-au întâlnit de mai multe ori în ultimele zile. Dacă spuneți că apelativul de lider de opoziție este prea mult pentru unii dintre ei, atunci sunt de acord să-mi retrag cuvintele de mai sus...

Așadar, avem 4 politicieni, avem restaurante glamuroase, avem ținute lejere și mai avem și niște jurnaliști netalentați, pe care nu-i prea duce capul să scoată prea multe din cei 4.

Dacă cineva se bucură de pe urma acestor întâlniri, atunci ar trebuie să fie doar patronii restarantelor în cauză, dacă este cineva care vede un pas spre crearea coaliției anti-comuniste, ar trebui să-și țină puțin în frâu extazul.

Negocieri nu se fac nici într-un caz la restaurant, iar dacă le faci nu chemi Protv-ul. Să nu creadă cineva că au aflat cei de la Protv din pod că cei 3 se vor întâlni duminică la un anume restaurant, mai ales că jurnaliștii de la noi obișnuiesc să aibă „vîhadnoi” în weekend. Oricum, cei 4, care duminică au fost de fapt 3, au aruncat o nadă bună celor de la Protv, dar și telespectatorului. Cu toții știm că ceva se face, dar nimeni nu știe ce anume. Important e că aceste negocieri la frunză verde le vede și Voronin, care cu siguranță înghite în sec când vede cum cei 3 mănâncă frigărui chiar la o azvârlitură de băț de vila lui... Chiar, de ce așa aproape de vila lui Voronin?

Eh, din păcate Protv-ul n-a observat nimic...

(foto) Șocant: Comuniștii implică în politică minori de 12-13 ani

Pe parcursul campaniei electorale recent încheiate am văzut de mai multe ori copii sub 15 ani care distribuiau ziarul „Comunistul”. Mă întrebam atunci cum acei copii au fost racolați de comuniști și dacă știu ei imaginea căror criminali o promovează.

La prima întrebare mi-am răspuns. Copilașii distribuitori de „Comunistul” au fost racolați prin intermediul a tot felul tabere de îndobitocire a creierilor.

Vă voi prezenta mai jos câteva poze a așa zișilor comsomoliști(distribuitori de „Comunistul”), de pe site-ul tinerilor comuniști. Eu știam că devii comsomolist o dată cu majoratul, nu la 12 ani. Dar cum alături de comunistul Petrenco nu ar veni nicio dată un tânăr cu majoratul ce are capul pe umeri, liderul comsomolist a hotărât să-și întărească rândurile cu copii care nici măcar n-au ajuns la pubertate.

Grișa, nu e ăsta pedofilism politic?