Tănase, Cheianu și democrația

Dacă avem editorialiști buni în Moldova, atunci cu siguranță doi dintre ei sunt „Constantinii” de la „Timpul”: Tănase și Cheianu. Buni prieteni, cei doi întotdeauna au reprezentat sarea și piperul presei moldovenești, aproape întotdeauna fiind cu cel puțin un cap peste ceilalți gazetari de la noi

Întotdeauna i-am citit cu plăcere pe cei doi, ei reprezetând pentru mine un exemplu de profesionalism, demnitate și curaj chiar și în cele mai dificele momente din istoria recentă. Țin să amintesc aici rolul extrem de important pe care l-au avut în lupta împotriva comunismului, ei întotdeauna fiind niște portavoci forte ale democrației. În ultimele campanii electorale s-au numărat printre jurnaliștii care au avut o contribuție serioasă în lupta de debaracare a comunismului și instaurare a normalității între Prut și Nistru.

Cu atât însă mai mare mi-a fost mirarea când în paginile „Timpului” a apărut un editorial al lui Cheianu, în care acesta își exprima mai multe „Întrebări, întrebări” vis-a-vis de noua putere de la Chișinău. Spun că am rămas surprins, deoarece nu m-aș fi așteptat niciodată ca din partea lui Cheianu să apară genul acesta de „Întrebări”. Dacă totul se termina aici, cu siguranță nu aș fi reacționat. Din păcate a reacționat altcineva, iar acela a fost chiar șeful publicației, Constantin Tănase. Ultimul episod din „Convorbirile publice” ale celor doi s-a derulat chiar astăzi, când Cheianu a zis că hai să-i răspundă și el lui Tănase.

Nu cred că există cineva care să nu fi citit măcar un episod dintre cele expuse mai sus, dar pentru a fi mai explicit voi expune pe scurt la ce se rezumă „Întrebările” celor doi. Ei bine, cei doi își exprimă dezamăgirea și chiar nemulțumirea vis-a-vis de faptul că noua guvernare a uitat de ei în ultimul timp. Că în campaniile electorale erau chemați pe la mitinguri, dar astăzi nu li se mai cere părerea. Ok, cei doi au și n-au dreptate. Au dreptate când se simt poate frustrați că la șefia Ministerului Culturii a fost pusă o persoană incompetentă(epitetul le aparține), dar n-au și nu vor avea dreptate niciodată când ei, ca jurnaliști liberi și independenți vor să se implice în activitatea guvernului. Să nu uite cei doi că la mitinguri au participat pe lângă ei alte zeci, poate chiar sute de mii de persoane. Să nu uite că în campaniile electorale au activat mii de oameni apolitici care și-au lăsat servicul, studiile și familia pentru a se afla zilnic prin satele Moldovei. Dar ceea ce e mai important, să nu uite că sunt doi dintre cei mai apreciați editorialoști din Moldova, iar dacă vor să rămână la fel nu trebuie să-și exprime astfel frustrările, ci să o facă în conformitate cu deontologia de care s-au ținut atâția ani. Domnii Cheianu și Tănase să intervină atunci când lui Ghimpu îi va mai apărea vreun nepot care să vrea să dețină nu știu ce funcție bengoasă. Să intervină atunci când Filat va uita de vreo promisiune pe care o dădea poporului de la microfonul din PMAN, să-l critice pe Focșa sau Cebanu pentru incompetența de care dau dovadă, să ia atitudine atunci când Urecheanu vai mai avea vreo excapadă de genul celora care l-au făcut celebru.

Eu, prietenii mei, toți cei cei au luptat împotriva comunismului, am făcut-o pentru că ne doream o țară unde presa să poată fi liberă, unde oamenii să nu mai fie intimidați și torturați, unde legea și nu nepotismul să stea în capul mesei. Rolul celor doi e să vegheze în continuare asupra acestor valori pentru care am luptat cu toții în ultimii ani. Să critice ce este de criticat, să aprecieze dacă va fi ceva de apreciat, să ia chiar telefonul și să-i sune pe Filat sau Ghimpu atunci când acești vor deraia de la normele democratice. Nu însă să facă presiuni inutile atunci când e un guvern instaurat de o lună, pe care îl și cam bate vântul. Mai ales că până acum guvernul Filat are un început destul de promițător.

Mă-nclin!

(exclusiv) Victor Stepaniuc: Aproape sigur vom avea anticipate

Trebuie să recunosc că am rămas surpins atunci când intrând pe ușa unui agent comercial l-am întâlnit pe tovarășul Stepaniuc răsfoind o revistă. Chiar am întrebat dacă nu cumva am greșit adresa, între timp mai aruncând încă odată o privire pe ușă: nu, nu era nicio seceră și nici măcar un ciocan.

Domnul Stepaniuc își alegea un model al unei porți. Cică soția s-a săturat de vechea poartă. Mie mi-a trecut prin minte că poate cauza schimbării porții e legată de schimbarea Puterii. Dar cine știe?

Țin totuși să menționez că spre deosebire dosebire de alți comuniști, Stepaniuc e un tip foarte sociabil, agreabil chiar. Nu voi uita niciodată cotul în stomac primit de la o gorilă de-a lui Lupu, pe care l-am primit cu vreo trei ani în urmă în incinta unui cinematograf din Chișinău. Stepaniuc însă m-a salutat imediat cum de am intrat, și imediat am și înfiripat o discuție. El era interesant de poartă, eu de ușă la garaj. Nu înțeleagea mecanismul de deschidere a ușii. L-am ajutat chiar și atunci când trebuia să-și aleagă modelul porții.

Discutând despre una, alta, inevitabil am ajuns și la politică. L-am întrebat ce facem cu alegerea președintelui și dacă să ne pregătim de anticipate. Stepaniuc mi-a răspuns că spre asta mergem. Am continuat provocarea spunându-i că poporul s-a cam săturat de anticipate. Totuși Stepaniuc a venit cu o replică pe măsura: „vezi, majoritatea vor anticipate, pentru că cu(cacofonia-i aparține) aceștia la guvernare țara va intra în faliment”. Mi-am stăpânit cu greu un zâmbet, dar am zis să merg mai departe. Am luat vorba despre acordul cu FMI și dacă oare nu vom rămâne fără cele 590 de milioane dacă mergem la anticipate. Răspunsul iar m-a surpins: „Fii pe pace, FMI-ul are și așa un car de probleme pe cap, ei au venit la Chișinău doar pentru a le acorda susținere politică celor din AIE, nu și financiară”. Am zâmbit, în timp ce domnișoara care ne deservea dădea aprobator din cap la orice afirmație a lui Stepaniuc. „Deci vom avea anticipate”? „Da, și asta e și din cauza încăpățânării unora, atât dintr-o tabără cât și din cealaltă”. O fi vorbit de încăpățânarea lui Voronin? Am decis să mă opresc aici cu politica, dar am continuat discuțiile pe diferite teme.

Stepaniuc a ieșit înaintea mea, mi-a strâns mână și mi-a urat succes și mult curaj. Am zâmbit din nou. După ce mi-am terminat și eu treaba, am ieșit gândindu-mă că de fapt Stepaniuc nu e chiar atât de rău pe cât pare. Sau poate în discuția cu mine s-o fi gândit la alegerile anticipate? Oricum ar fi, să știți că mi-a creat o impresie mult mai bună decât mulți alți politicieni pe care i-am cunoscut. Ca om e chiar ok, din păcate nu e la fel ca și politician.

Vai sărmanii comuniști

Observ că-n ultimele zile comuniștii au început ofensiva pe un nou front. Cum încă mii de lingăi ai comuniștilor se mai regăsesc prin organele de forță ale țării, aceștia își dau ultima suflare pentru apărarea ciocanului lui Voronin, pe care l-au lins asiduu în ultimii 8 ani de zile.

Prima rafală a apărut ieri, când distinșii noștri polițiști, niște oameni onești și demni de tot respectul au tras un semnal de alarmă asupra presiunilor care vin din partea Procuraturii lui Zubco. Alde Gumeniță au amenințat cu greva chiar. Aseară, Iurie Muntean, a apărut la Protv cu un nou look, inspirat de la prietenii Roșca și Tkaciuk. La Protv, individul ăla care punea pe picior de egalitate Suedia și Moldova cu ceva timp în urmă, se plângea de presiunile care sunt făcute de noua guvernare asupra lor pentru a-l vota pe Lupu la funcția de președinte. Azi, alți apărători ai cetățenilor, niște soldați promotori ai democrației, colaboratorii SIS, au aruncat în presă o declarație prin care spun că noul șef al SIS-ului face presiuni asupra lor. Vezi Doamne, Gheorghe Mihai le-ar fi cerut ca ei să facă presiuni asupra deputaților PCRM, ca aceștia să-l voteze pe Lupu.

Că e un nou tir gândit de Markusha nu încape îndoială. Nu cred că trebuie să ne mai îngrijoreze prea mult acțiunile lui Tkaciuk, deoarece tipul devine din ce în ce mai slab pe zi ce trece de guvernare democrată. Trebuie însă să ne îngrijoreze că în organele de forță mai există aceste „cârtiți” care iată că nu scapă nicio ocazie de a ataca, chiar dacă o fac sub protecția anonimatului.

Ciudată e și apariția unui mini-articol astăzi „în cel mai tare cotidian național”, în care distinsul Pavel Păduraru îl îndemna pe Lupu să caute voturi în rândurile deputaților comuniști din teritoriu. Motivul: aceștia ar fi făcut tot felul de rele pe vremea când comuniștii erau la guvernare, iar acum ar fi pregătite niște dosare penale de mai mare dragul, care ar fi destinate amenințării acestor deputați pentru... BINGO ... a-și da votul pentru Marian Lupu. Domnul Păduraru zice că informațiile-i parvin datorită faptului că „i-a pus” o bere unui bun prieten comunist. Mda...

Deci avem mai multe întâmplări, între care cu siguranță există o legătură. Ai dracului bărboșii ăștia!

Refuz, rezist, vreau să fiu polițist!

„Un-doi, un-doi, procuratura la gunoi!”, „Nu ne intimidați!”, „Refuz, rezist, vreau să fiu polițist!”, „Nu ne furați epoleții!”.

Iat-așa se va scanda mâine în PMAN. Parcă-l văd pe Gumeniță strigând cât îl țin bojocii „Jos Chirtoacă!”. Papuc și Zubic de sub brazi vor scanda și ei „M..e lui Zubco!”. Iar cei care în aprilie au maltratat sute de tineri nevinovați își vor cere și ei drepturile scandând în gura mare: „Vrem să ne antrenăm, pe copii să-i maltratăm!”.

Ei fraților, am ajuns s-o vedem și pe asta. Hoții și criminalii să iasă să protesteze. Și nu se va întâmplă într-o închisoare, ci chiar în PMAN. Iar în loc de dungi alb-negru pe ei, protestatarii de mâine vor purta uniforme de polițiști de cea mai bună calitate.

Acuma-mi apar și mie mai multe întrebări. Oare criminalii, pardon, polițiștii, au cerut autorizație de la Primărie sau vor motiva că-s mai puțini de 50 și astfel să nu aibă nevoie de autorizație? Asta cu 50 va merge dacă nu va asigura ordinea publică Budeanu, că de apare el pe acolo foc și pară va ieși. Fără autorizație nimeni nu protestează! Ori poate Budeanu o fi și el de partea protestatarilor? Măi da multe semne de întrebare mai apar.

Interesant mi-e ce vor face frații Brega mâine. Ei, ditamai apărătorii drepturilor omului nu trebuie să lipsească de acolo. Și dacă li se năzare protestatarilor ceva și mi ți-i înșfacă pe alde Brega și drept la comisariat îi duc? Nu se duce pe apa sâmbetei tot protestul?

Încă ceva, dacă tot e protest împotriva Procuraturii poate merge Iașa Gumeniță și împrumută de la Anatol Mătăsaru masca aia de porc. Perfect ar fi s-o poarte chiar Botnari. Că el are o talie care s-ar potrivi perfect cu rolul asumat.

Nu vă bucurați la victoria Sheriff-ului. Respectați-o!

Aseară a bătut Sheriff-ul. Unii s-au bucurat, alții nu. Nu pot să spun că m-a bucurat prea mult această victorie, dar nici rece nu m-a lăsat. Vă explic și de ce.

În primul rând trebuie să ne bucurăm pentru victoria Sheriff-ului și să trecem peste orice frustrări de ordin politic. Și eu înnebunesc când știu că în acea echipă se vorbește doar rusa. Mă enervează rău și faptul că cei de la Sheriff se consideră mai mult ruși decât moldoveni. Dar să-i ia dracul pe toți rusofonii și criminalii din jurul acestei echipe! Atâta timp cât în dreptul acestei echipe scrie MDA, înseamnă că ne reprezintă nenorocita de țară. Și o victorie în fața vicecampioanei Olandei poate va mai face vreun update pe Twitter și Facebook despre Moldova. Iar de data asta nu va fi despre Twitter Revolution.

Problema celor ce urăsc Sheriff-ul vine în mare parte în legătură cu istoria noastră. Când rușii și-au cam bătut joc de noi pe parcursul a cel puțin 198 de ani. Îi mai urâm pe ruși că ne sifdează prin orașe, că nu vor să învețe limba statului în care trăiesc. Dar fraților, ăștia-s rușii! E problema lor că nu au minimul de respect pentru poporul de aici. Dacă au ales să se comporte precum porcii. Porci să fie! Dar de ce să fim și noi ca ei?

Nu voi merge în tribune la meciurile Sheriff-ului. Nu voi tremura în fața televizorului la meciurile lor precum o fac la meciurile unei echipe românești... Asta spuneam anul trecut, cu doi ani în urmă, atunci când cei de la Tiraspol se făceau de rușine în Europa. Dar acum când au scos capul în lume, când poate trec de grupe și-aduce un Bayern Munchen(care are mari șanse să ocupe locul 3 în UCL) la Tiraspol, trebuie să uităm de frustrări. Nu vă îndemn să urlați pe străzi „Forța Sheriff!”. Nici să mergeți pe stadionul lor. Dar nu înjurați pe forumuri când aceștia câștigă. Nu-i tratați cu ură pe toți cei de peste Nistru. Doar visăm la Reîntregirea nenorocitei ăsteia de țări! Nu trebuie să le răspundem cu aceeași monetă acelor oameni. Să le aratăm că suntem mai buni decât ei.

Daca așa simțiți, nu vă bucurați la victoria Sheriff-ului. Respectați-o!

Cum ar fi s-o facem de la distanță?

Absurditățile în Republica Moldova nu mai contenesc. Speram că după schimbarea puterii să înceteze și toate tertipurile murdare cu care am fost obișnuiți în ultimii ani. Din păcate mai e și câte-un deputat din AIE care nu prea are simțul penibilismului dezvoltat. Îl credeam pe AMN-istul Untilă mai serios și mai responsabil, dar propunerea cu care a venit zilele trecute mi-a trezit unele dubii vis-a-vis de preșdintele fracțiunii AMN în legislativ.

Domnul Untilă vrea s-o facă de la distanță. Da, ați înțeles corect! Să-și facă treaba de la distanță, adică să voteze în Parlament din Dubai, Baleare sau de la petrecerile unde se dansează salsa. După ce că în legislaturile precedente era ceva normal ca de la ședințele în plen să absenteze câte cel puțin 7, 8 deputați, acum când împrejurările dictează altceva, deputații noștri vor să chiulească dar și să poată vota.

Știm cu toții că în legislativ s-au pricopsit și unii oameni care își fac mult mai mari griji de afacerile personale decât de prezența la ședințele în plen, dar de vreme ce ai candidat pentru funcția de deputat, fii bun și onoreaz-o!

Sper să nu fiu înțeles greșit. Eu am militat pentru ca acești deputați să ne conducă, am convins mii de oameni să voteze pentru AIE și e și „obrazul” meu în joc. E în joc de fapt imaginea întregii Alianțe. Sunt sigur că Moldova 1 va face un reportaj pe potriva legii(dacă aceasta va fi votată). Dar de data aceasta nu-i voi mai condamna pe cei din „Dealul Schinoasei”, pentru că votarea unei asemenea legi e un atentat la adresa bunului simț. O sfidare crasă a alegătorilor celor din AIE.

Untilă propune ca fiecare deputat să poata vota chiar și în cazul absenței la ședințele în plen. Vezi Doamne, ei, de acolo din Maldive, vor examina leagea și-și vor da avizul printr-o scrisoare adresată președintelui legislativului. E o premieră mondială. Una cu siguranță negativă. Să fie serioși domnilor. Cu asemenea legi și eschivări nu vom ajunge niciodată acolo unde ne propunem. Acolo unde vor să ajungă cei ce v-au votat.

Prețul democrației e unul ridicat. Asumațivi-l!

Cum e să reînveți să te bucuri

„Ibrox Park” – 40 de mii de spectatori, un corner în minutul 2, o deviere nefericită și mă întrebam dacă mai merită să mai deschid berea la 1-0 pentru Rangers.

Când începi meciul cu 0-1 la ce să te să te mai aștepți? Mai ales atunci când joacă românii... Dar am uitat un lucru, „Bursucul” e cel mai iubit român din Anglia. O să rămâneți surprinși să aflați că mai există români iubiți în Anglia și în Europa în general. Ei bine, Dan Petrescu este omul care atunci când merge pe „Stamford Bridge”, face turul de onoare al stadionului și este aclamat de 35 de mii de oameni.Tot „Bursucul” e omul care atunci când găsește timp liber merge la Sky Sports și comentează meciurile lui Chelsea. Un fotbalist român care face față unui comentariu în engleză la cea mai pretențioasă televiziune de sport din lume.

Atunci când te numești Unirea Urziceni și primești gol în minutul 2 pe stadionul echipei cu cele mai multe titluri naționale din lume, ai face bine ca până la pauză să nu mai primești vreo două. Dar când îl scoți pe Epaminonda și-l bagi pe Onofraș prin minutul 15, iar după 10 minute egalezi, atunci e posibil să fii un bun antrenor. Când știi să-l ții rezervă pe Daniel Tudor la 35 de ani(cel mai apreciat portar din campionatul Ungariei), și acesta să-ți apară un penalty la fel cum o făcea în tinerețe la Dinamo sau în Ungaria, cu siguranță ești un bun mentor. Când la 1-1 pe „Ibrox Park” nu te retragi și continui să ataci, probabil ești un antrenor curajos. Când la 2-1 îi ții în corzi pe cei de la Rangers și nu te retragi pentru a păstra avantajul, probabil ești un pic nebun. Când ataci și la 3-1, termini meciul cu 4-1 și domini la toate capitolele pe Glasgow Rangers, cu siguranță ești un antrenor mare. Antrenezi Unirea Urziceni, pe Bilașco – eterna rezervă la FC Argeș, pe Onofraș - adus de la un Poli Iași în derivă, pe Fernandez – cel ce s-a consacrat pe la Piatra Neamț sau pe Nicu Epaminonda – omul care cu 5 ani în urmă juca în Divizia C, tot cu Unirea Urziceni.

Aseară am reînvățat să mă bucur. După o serie de eșecuri lamentabile ale echipelor românești a venit ziua de 20 octombrie. Zi în care am demonstrat că putem să câștigăm cu 4-1 atacând. Nu doar să facem câte un 0-0 cinic și plin de noroc.

PS: Imediat după meci i-am văzut la microfoanele TVR pe Bruno Fernandez și Pablo Brandan. Ambii aveau o română care ar trebui să-i facă invidioși pe comentatorii de la Moldova 1. Dar atunci când îl ascultam pe Fernandez altceva mi-a venit în gând: „Ea-ul” și „Davai-ul” jucătorilor de la echipele moldovenești.

(foto)Domnule Catan, bine punctat!

Dacă e vreun ministru din noua guvernare care să se afirmat cu adevărat în scurta perioadă de la investire, acesta e cu siguranță Ministrul Afacerilor Interne, Victor Catan. După ce l-am criticat într-un articol trecut pe el, dar mai mult pe subalternii săi, iată că domnul Catan și cei din MAI au fost receptivi și au reacționat foarte prompt.

Am scris vineri despre felul în care agenții poliției rutiere fac bani de BMW-uri ultimul răcnet. Spuneam despre absurditatea legii care este aplicată de Poliția Rutieră pe tronsonul dintre Porțile Orașului și orășelul Sîngera. Deși acest traseu permite lejer circulația cu cel puțin 80 la oră, până astăzi viteza maximă permisă era de 50 la oră. De aici și agenții Poliției Rutiere care se aciuau din 2 în 2 km cu radarele pentru a profita de nefericiți ca mine care nu mergeau cu 50, ci cu 70 sau 80. Ei bine, zilnic pe acest traseu erau amendați sute de șoferi, iar amenzile nu mergeau în vistieria statului, ci în buzunarele polițiștilor. Am expus cazuri concrete chiar în articolul trecut.

De astăzi însă putem circula fără grijă în acea zona. Chiar de dimineață au fost amplasate semnalizatoare care permit circulația cu 90 de km la oră. O decizie excelentă, care merită cu siguranță apreciată. Nu știu dacă domnul Catan o fi citit articolul meu sau pur și simplu a căzut și el în trecut pradă abuzurilor agenților Poliției Rutiere, dar e cu siguranță o decizie care trebuia luată de foarte mult timp.

PS: Iată așa ați rămas și voi fără flagrantul promis.

PS2: Cu siguranță mulți agenți ai Poliției Rutiere mă blastămă acum, că prin această decizie li se vor ușura buzunarele de câteva mii de lei bune „agonisite” zilnic.

Domnule Catan, ce facem?

Una dintre cele mai dese întrebări pe care le primeam în campania electorală era: „bine fraților, vă votăm, dar ce faceți voi cu poliția asta, cel mai mare necaz al nostru?”. Sigur, urmau promisiuni de tot felul, le vorbeam despre Vitalie Nagacevschi, viitorul Ministru de Interne. Eram în campanie, ce naiba.

Alegerile au trecut. MAI a revenit PLDM-ului, dar polițiștii până una alta toți ăia sunt, iar Nagacevschi n-a mai devenit ministru.

Merg adesea pe bulevardul Dacia, de la ieșirea din oraș până la Aeroport. Deși acolo sunt 2 benzi de circulație în fiecare direcție, separate chiar între ele de o fâșie de gazon de vreun metru, totuși viteza maximă permisă e și acolo 50 km la oră, la fel ca în oraș. Este aproape imposibil ca pe acel tronson sa circuli cu 50, că faci cozi ca pe „Columna” și ești claxonat și înjurat de toți șoferii. Din păcate asta este legea, iar băieții în uniforme stau cu radarul tot timpul prin preajma aeroportului. Dacă mergi cu 80(o viteză absolut normală pentru acea porțiune de șosea) și te prinde radarul – 600 de lei amendă. În zadar încerci să le zici „oamenilor legii” că e absurd să mergi pe acolo cu 50. Vezi Doamne, asta e legea. Băieții se prezintă obraznic, te invită în mașină și-ți arată ecranul radarului. „Ești din 88 Sanea? Iaka 88 și ai avut la oră.” Urmează formalitățile: „600 de lei și 5 puncte penalizare”... dar când se ajunge pe la jumătate de formular parcă nu mai scrie pixul. Mă uit în portmoneu, am două de 50. I-o întind pe prima, pixul iar începe să scrie. Dacă i-o mai dai și pe a doua, „omului legii” îi apare pe loc zâmbetul pe față și poți să faci loc următoarei victime pe bancheta din dreapta.

Procedura se petrece iar și iar. Recunosc că s-a întâmplat să insist și să plătesc amenda integral, așa cum se face conform legii, dar până la urmă de ce dracu să dai 600 la bancă, când scapi cu 50-100 la băieți? Iar ei asta și așteaptă.

Acum la sigur o să săriți. Că cine mă pune dau mită? Păi cum dracu să nu dai dacă e de ajuns să mergi de 3 ori cu 80 pe acolo și rămâi și fără permis și fără salariul pe o lună? Alții o să mă acuze că depășesc viteza. Pe dracu! După „Porțile Orașului” până la Sîngera toți merg cu minimum 70. Salvarea îs șoferii de pe contrasens care-ți mai fac din faruri, dar se întâmplă și ăștia să mai uite. Și-apoi câți din voi n-au dar nimic pe sub mână „oamenilor legii”, medicilor, funcționarilor sau altor moldoveni cu funcții?

Mă deranjează situația. Greșesc și eu, dar dacă nu le dau eu acestor polițiști, o fac cu siguranță cei ce vin în urma mea. Mă deranjează pentru că odată cu venirea noii guvernări poliția e aceași. Același ton, aceeași atitudine, aceeași lipsă de bun simț, aceleași fețe. Ce dracu mai caută Botnari la șefia Poliției Municipale? Dar Grijanovschi? Dar ce dracu caută toți criminalii ăștia care aproape te obligă să le dai mită?

Alegerile au trecut. Nagacevschi n-a mai venit la MAI. Mită în continuare dăm. Legislația e și ea anapoda. Polițiștii se comportă ca niște criminali, nu ca oameni ai legii. Domnule Catan, ce dracu facem?

PS: Promit că-n curând vin cu un flagrant!

Eu votez stabilitatea!

A început un război miniatural în Chișinău. Cu câteve zile în urmă, în preajma procuraturii a fost găsit un colet pe care scria „Moarte lui Chirtoacă”. Aseară, chiar în timpul concertului dedicat „Hramului Orașului”, o grenadă a explodat chiar în mijlocul mulțimii care se delecta cu muzica lui Ștefan Bănică jr. Astăzi, la Ciocana au fost văzute afișe electorale cu celebrul „Votez” comunist. Chiar în aceste clipe la procuratură a fost anihilat un individ care amenința cu detonarea unei grenade.

Lumea care nu prea are acces la internet încă nu a aflat despre ultimele evenimente din Chișinău. Dar cu siguranță diseară NIT-ul se va „îngriji” de niște reportaje pline de „vână”. Care vor vorbi despre revenirea criminalității odată cu plecarea comuniștilor de la putere. Cui convin toate aceste petarde explodate sau neexplodate în Chișinău? Cui i-au convenit devastările de la 7 aprilie?

Eu votez stabilitatea!

Să ne temem de anticipate sau de Lupu?

Alegerile anticipate ar trebui să fie nedorite de nimeni într-un stat normal. Se spune că alegerile anticipate creează instabilitate: pe plan politic, economic și social. Mai bine zis anticipatele apar ca urmare a unei instabilități în stat. Rolul anticipatelor e de a readuce pe cât posibil normalitatea într-un stat.

Republica Moldova vine după anticipate, dar noi suntem foarte departe de normalitate. Noua majoritate e mai fragilă decât un chibrite, iar opoziția dacă nu e puternică, cel puțin e foarte numeroasă. Fragilitatea noii puteri nu derivă neapărat de la numărul de 53 de deputați din 101 pe care îi însumează, dar mai ales datorită lipsei de verticalitate a unor membri ai noii alianțe. Deja s-au consumat unele evenimente care au creat ceva animozități între părțile care formează alianța. Uneori membrii PD, atât cei din guvern cât și cei din parlament sunt preocupați mai mult de a-și proteja foștii colegi comuniști decât de temeinicia alianței. Episodul Lazăr-Dodon sau cel cu Lupu și istoria sunt doar două cazuri care deși par la prima vedere inofensive și lipsite de orice importanță, ar trebui să dea totuși mult de gândit celor din alianță. Ciudat e că și unele ministere în care se vorbește în presă că s-au fi făcut ilegalități majore în perioada comunistă, au revenit PD-ului. Știm cu toții că atât Dodon la Economie cât și Baldovici la Construcții au fost protagoniștii unor scandaluri de proporții. Cel din urmă a făcut chiar și trafic de influență, implicând propriile firme în lucrările de construcție de la parlament și președinție. Ei bine, cele două ministere au revenit acum lui Lazăr și Răducan. Pe Lazăr l-am văzut deja în discuția prietenească de la Protv cu Dodon. Răducan nu pare nici el preocupat de elucidarea crimelor lui Baldovici.

Pe 23 octombrie ar trebui să se petreacă alegerea președintelui statului. Până acum doar Lupu a candidat, iar mai multe voci din PCRM au declarat că nu vor înainta propria candidatură la șefia statului. Au apărut și zvonuri precum că Voronin și-ar fi pregătiti ortacii din Nisporeni pentru anticipate. Nu știu dacă e adevărat, mai ales că Nisporeniul e o redută a democrației, acolo unde comuniștii au fost surclasați de fiecare dată. Nu cred nici că comuniștii nu-l vor vota pe Lupu. Ar fi o prostie crasă din partea lor. Ceea ce se petrece acum nu e decât un circ mediatic. Comuniștii îl vor vota cu siguranță pe Lupu, iar acesta ar putea deveni președinte. Cu Lupu președinte comuniștii își vor prelungi existența, poate chiar vor reveni la guvernare împreună cu PD-ul. Dacă însă comuniștii nu-l vor vota acum pe Lupu, la anticipate atât ei cât și hardughia electorală numită PD vor obține rezultate mult mai mici decât la 29 iulie. Am expus într-un articol recent și pe ce se bazează teoria mea.

Așadar, circul va mai dura câteva zile sau poate săptămâni. Iar în turul 1(cu mai puține șanse) sau în cel de-al doilea(cu șanse reale), Lupu va fi înscăunat în fotoliul de președinte. După aia... Doamne-ajută!

HOTĂRÂRE, fraţilor!

Avem sau nu nevoie de CSI? E o întrebare ce se regăseşte pe buzele multora, mai ales în aceste zile când un nou summit CSI se desfăşoară la Chişinău.

Dacă vrem să răspundem la întrebarea dacă aveam sau nu nevoie de CSI, ar trebui să ne întrebăm ce avantaje ne-au adus anii în care am fost membri ai acestei structuri. Eu, ca simplu cetăţean nu am simţit niciun avantaj din acest statut al Moldovei, de membru al Comunităţii Statelor Independente. Înfiinţarea unui asemenea structuri (care s-a vrut a fi un fel de Uniune Europeană a Estului) ar trebui să aibă ca principale baze aspectele economice, mai apoi cele politice. Ei bine, cu toate că jumătate din exporturile noastre merg în CSI, cu toate că plătim gazul la un preţ ceva mai mic decât în Europa, pe plan economic CSI-ul practic nu ne-a avantajat cu nimic până acum. Oricine ar veni să mă contrazică, să-şi amintească mai întâi că suntem cea mai săracă ţară din Europa şi una dintre cele mai sărace din CSI(dacă nu chiar cea mai săracă). Cred că mai rău de atât nu se putea pe plan economic.

Pe plan politic, CSI-ul ne-a adus şi mai puţine avantaje. Ne-a adus mereu în exterior o imagine de vasală a Rusiei, căreia îi este frică să facă vreo mişcare fără încuviinţarea Kremlinului. Conflictul Transnistrean a rămas şi el la nivelul anilor 90, adică nesoluţionabil. Iar asta s-a datorat mult inclusiv „partenerilor” noştri din CSI, care dacă şi-ar fi dorit vreun moment reglementarea conflictului transnistrean atunci problema malului stâng al Nistrului nu mai exista astăzi. Am menţionat şi mai sus că statutul de membru CSI ne-a împiedicat întotdeauna să ne afirmă independenţa faţă de Rusia, prezentându-ne în ochii Occidentului ca un vasal al Kremlinului. Ţin să mai afirm că din cauza că am aderat la CSI nu suntem acum membri UE, sau măcar să avem statut de ţară asociată cu Comunitatea Europeană. Dacă cineva vrea să mă contrazică, mai întâi să arunce o privire puţin mai la nord de noi, la statele Baltice, membre deja de 6 ani ale UE. Şi să nu veniţi cu argumente că balticii nu sunt moldoveni, de mentalitate, de vecinătate sau nu mai ştiu ce. Ele pur şi simplu nu-şi au rostul aici.

Noua guvernare să nu uite că inclusiv prin vocea actualului Ministru de Externe a vorbit despre dezavantajele pe care le aduce Republicii Moldova statutul de membru CSI. Tot prin vocea domnului Leancă s-a vorbit şi de necesitatea aderării la NATO.

Sigur, e summit CSI, noua guvernare are doar câteva săptămâni de la instituire, ar fi pe undeva şi absurd să strigăm chiar la acest summit că dorim retragerea din CSI sau aderarea la NATO. Totuşi, mai e un an până la viitorul summit de la Moscova. Un an în care trebuie să spunem clar şi hotărât ce vrem. Uniunea Europeană aşteaptă acum mai mult decât oricând hotărâre din partea noastră. Iar declaraţii de genul ”Nu ne încurcă deloc să fim membri CSI până ce vom adera la UE” sunt nişte blasfemii la adresa bunului simţ. Mai ales atunci când vin din partea unor “specialişti” în politică externă de genul lui Andrei Popov.

Nu ne dăm noi drept specialişti, dar asta nu înseamnă că am fi şi proşti. Hotărâre fraţilor! Cei ce v-au susţinut în campania electorală au fost hotărâţi şi au făcut-o necondiţionat!

Mulțumesc, fraților!

7 aprilie 2009. Veneam după 72 de ore nedormite. Dar ce mai conta?
Ieri, pe 6 aprilie, la aceeași oră: plângeam. Viitorul meu era distrus. Eu eram distrus, mâinile mele, capul, sufletul, toate atârnau în jos. Ani de speranță și de luptă se destrămară brusc.
Dar astăzi, 7 aprilie, speranța mi-a reînviat. Aseara am fost 10 mii de tineri și am protestat pașnic. Am aprins lumânări, am scandat, am plâns împreună. 10 mii de tineri cu sufletul curat au devenit frați. Frații unei cauze nobile. Azi, la 10, ne revedem în piață. Vom fi mult mai mulți! Vom protesta în continuu, până vom obține alegerile anticipate, până se va dovedi că comuniștii au fraudat alegerile.
6 aprilie 2009 reprezintă una din zilele pe care nu o poți uita niciodată – atunci ți-a revenit speranța. 7 aprilie 2009 este o zi pe care lumea nu o va uita niciodată - atunci, tinerii basarabeni au demonstrat că nu diferă atât de mult de tinerii europeni. Atunci, noi am demonstrat că suntem viitorul. Ne-am spus punctul de vedere, am reușit să ne redirecționăm viitorul pe o cu totul altă turnură. Am obținut aproape ce ne-am dorit. Degenerarea evenimentelor și persecuțiile care au urmat nu a fost vina noastră, a fraților care au plâns împreună pe 6 aprilie. Vinovați sunt cei ce azi vor să-și spele orice urmă din vină, inclusiv cu ajutorul noii guvernări. Dar nu vreau să vorbesc de ei. Promit că voi avea grijă de ei. Trebuie să promitem că vom avea grijă de ei! Să o facem în memoria lui Valeriu Boboc și a tuturor victimelor evenimentelor sângeroase ce au urmat zile de 7 aprilie.
Diseară la 6, noi, frații, ne vom reîntâlni. Vom aprinde o lumânare, le vom mulțumi fraților noștri care nu mai sunt printre noi. Vom plânge din nou împreună...

Dodon și Lazăr: rebeata, davaite jîti drujna

Cu riscul de repeta ideea unui coleg de blogosferă, reporterul Protv București Vitalie Cojocari, îmi exprim și eu mâhnirea în legătură cu „tusovka” de aseară dintre Lazăr și Dodon, întreținută de Lorena Bogza, care a avut și ea parte bună din vină pentru discuția anemică dintre cei doi.

Cum „În Profunzime” au fost invitați fostul și actualul Ministru al Economiei, era de așteptat ca să iasă scântei în acea emisiune, din păcate cei doi și-au dat în vileag interesele, sau mai bine zis au demonstrat că reprezintă aceleași interese. Deși lui Lazăr mingea i-a fost ridicată la fileu de „n” ori, atât de Lorena Bogza cât și de Dodon, acesta a preferat s-o lase să cadă în propriul teren, și astfel echipa sa să piardă puncte prețioase. AIE a avut de pierdut aseară la capitolul imagine, în primul rând. Practic actualul Ministru al Economiei a recunoscut că economia moldovenească în mandatul lui Dodon a fost înfloritoare și prosperă, iar declinul pe care-l invocă toată lumea nu a fost decât un motiv de ceartă electorală. Tot „drugul” lui Dodon, Valera Lazăr, l-a iertat pe primul și atunci când a venit vorba de importurile de carne, și când s-a discutat de privatizarea hotelului „Codru”, chiar și atunci când Dodon l-a acuzat voalat pe unul dintre colegii lui Lazăr, Veaceslav Ioniță. Dacă aseară venea un panamez care nu are nicio treabă cu politica moldavă, cu siguranță paria că cei doi erau din aceeași tabară, privind emisiunea de la Protv.

Din păcate scopul celor doi a fost atins. Imediat după emisiune m-a sunat un prieten care m-a întrebat ce părere am despre emisiune. I-am răspuns că nu am nicio părere deoarece nu am văzut-o, preferând aseară să ies cu o domnișoară drăguță decât să privesc doi anemici la TV. Dar revenind la subiect, prietenul era foarte entuziasmat de cele văzute, spunându-mi „că situația economică e mult mai bună decât au făcut-o să pară cei de la PLDM, la asta a ajuns de acord chiar și Lazăr cu Dodon”. Atunci mi-am zis că trebuie neapărat să privesc emisiunea. Am făcut-o azi dimineață și m-am convins că scopul lui Dodon și a lui Lazăr deopotrivă a fost cel de a spăla imaginea guvernării comuniste din ultimii 8 ani. Cei doi părând să vină cu texte învățate pe de rost încă dinaintea emisiunii.

Talk-show-ul de aseară mi-a alimentat și mai mult temerile vis-a-vis de noblețea intereselor reprezentaților partidului lui Lupu, reprezentanți ce sunt interesați mai mult de a proteja „druziaua” comunistă decât interesele poporului.

Lupu, năravurile și anticipatele

Alianța pentru Integrare Europeană trece prin clipe din ce în ce mai grele. Unul dintre liderii Alianței, fostul comunist Marian Lupu, nu pierde nicio ocazie de a-și reconfirma statutul de comunist statalist. Declarațiile gen: „Ghimpu să înțeleagă că Parlamentul nu e grădiniță”, „Noi suntem moldoveni și vom studia Istoria Integrată”sau „Veceaslav Ioniță ar putea provoca agiotaj pe piața valutară”, au apărut astăzi pe site-ul de casă al comuniștilor, Omega. Lupu le-a primit în biroul său pe fetele lui Tkaciuk cu păr roșu exact ca în perioada frumoasă când ocupa un loc de frunte în PCRM, acordându-le roșcatelor chiar și un interviu exclusiv și generos.

Prin declarațiile apărute astăzi pe Omega, Lupu pare să bată șaua ca să priceapă iapa. Un fel de sunt și nu cu voi. Dacă vreau pot fi și cu ceilalți, e de ajuns doar să mă enervați, iar eu să-mi umflu mușchii mai tare.

Pe zi ce trece mă conving din ce în ce mai mult că Lupu a mers cu AIE nu pentru că i-ar fi păsat prea mult de obiectivele celor 3 partide ce au format inițial alianța, de binele poporului nici măcar atât. A demonstrat cât de mult i-a păsat de basarabeni în cei 8 ani cât a fost comunist. Lupu de fapt a mers cu cele 3 partide liberale pentru că doar în acest fel își putea atinge obiectivul: de a deveni șef al statului. Dacă Lupu se hotăra să meargă cu PCRM-ul, în urma unui calcul simplu ar fi reieșit că o ipotetică alianță PD-PCRM ar fi avut 61 de mandate și o majoritate absolută. Dar știm cu toții că în politică nu merge același calcul ca și în matematică, iar Lupu a mirosit asta. Șansele însă de a deveni șef al statului cresc din ce în ce mai mult pentru Lupu. Se pare că atât europenii cât și rușii pun presiuni din ce în ce mai mari asupra comuniștilor, pentru ca aceștia să acorde cele 8 voturi necesare alegerii președintelui. Dar și aici pare a fi mai mult un joc de-a șoarecele și pisica. Cred că comuniștii vor vota candidatura lui Lupu la președinte, iar asta nu din cauza ipoteticelor presiuni venite dintr-o parte sau alta, ci doar că aceasta e cea mai bună soluție pentru ei.

Vineri, peste Prut toți miniștrii PSD au demisionat. Deja la București se coace o moțiune de cenzură. Căderea guvernului Boc este iminentă, iar în locul ei se pare că va fi instalat un guvern PSD-UDMR, cu susținere PNL. Ar fi o mulțumire a liberalilor pentru serviciul adus de PSD în legislatura precedentă, atunci când social-democrații au susținut guvernul minoritar PNL-UDMR doar pentru a lovi cât mai puternic în aversarul lor direct, PD-L.

La Chișinău noul guvern este instalat de ceva mai mult de o săptămână. Pot să spun că noua guvernare a debutat cu dreptul, vizita lui Filat și Leancă de la Bruxselles spulberând orice semn de întrebare asupra direcției noului executiv. Din păcate guvernul de la Chișinău nu are decât susținerea a 53 de deputați din 101. În parlament, guvernul Filat nu a avut practic încă niciun hop de trecut. Nicio lege mai delicată nu a fost dezbătută sau votată, iar o eventuală lege asupra revenii la „Istoria Românilor” cu siguranță nu ar acumula cvorumul necesar. Și nu e vorba aici neapărat de Istorie, ci de cu totul alt lucru. Majoritatea celor din PD urmăresc propriile interese, iar acestea cam diferă de cele ale alianței.

Sunt șanse mari ca Lupu să devină șef al statului. Atunci guvernul Filat chiar s-ar trezi într-un pericol iminent: Lupu și comuniștii să-și dea interesele pe față, să destituie actualul guvern și să instituie unul format din PCRM și PD. Nu i-ar împiedica nimic să facă asta, iar Moldova atunci chiar s-ar pierde într-o gaură fără fund... Mai există însă o variantă. Lupu să nu fie ales președinte, iar vara sau toamna viitoare să avem anticipate. În toată această perioadă instituțiile statului s-ar democratiza. Filat la guvern, Ghimpu la șefia statului, Urecheanu la șefia Parlamentului și Chirtoacă la Primărie ar câștiga mult în imagine în această perioadă. Rezultatele ipoteticelor anticipate ar putea fi covârșitor în favoarea partidelor liberale, care ar putea forma guvernarea și să aleagă peședintele fără ajutorul comuniștilor, cu secere sau trandafiri.

La vremuri noi, tot...boi

Aș fi vrut să scriu acest articol încă de luni, atunci când am aruncat o privire asupra site-ului guvernului și am constatat cu stupoare că în guvern se vorbește în continuare „limba moldovenească”, că nu avem Ministerul Tineretului și Sportului și că există în continuare defunctele Ministere ale Reintegrării și Administrației Publice Locale. Atunci, am zis că poate e prea devreme...

Când accesezi site-urile ministerelor - aceeași mâncare de pește împuțită. Toate se deschid în „limba moldovenească”, iar în unele cazuri vedem că în funcțiile de miniștri sunt încă vechii comuniști. Unii se vor aprinde și-mi vor reproșa că-s vremuri grele, că n-a avut când Filat să se ocupe de pagina guvernului și a ministerelor. Eu cred că de mult trebuiau făcute schimbările de rigoare, mai ales că personal am atenționat asupra problemei.

Să nu uităm că actuala guvernare AIE nu ar mai fi existat dacă nu exista internetul. Dacă nu exista twitter-ul, Facebook, Odnoklasniki, câteva site-uri și bloguri, atunci comuniștii guvernau și astăzi bine mersi, iar actualii miniștri și deputați ar fi fost care prin CMC, care ar fi făcut spume prin opoziție. Majoritatea tinerilor care s-au ocupat cu informarea vis-a-vis de evenimentele din aprilie nu au primit un ban pentru asta. Și cei de la Unimedia, și bloggerii, chiar și Jurnaltv-ul, au informat întreaga lume mai degrabă din voluntariat și din dragoste de țară (oricât de banal ar părea), decât pentru nu știu ce dividende. Site-ul guvernului, însă, la fel ca și cele ale ministerelor au moderatori bine plătiți, care dorm în „caloși” și nu-și fac treaba. Probabil nici nu-i zorește nimeni s-o facă. Ce le pasă lor de paginile electronice ale ministerelor? Ce le pasă lor de informarea tinerilor care i-au adus la guvernare?

Traian Ungureanu l-a întrebat pe Vlad Filat cum rămâne cu situația limbii române de la Chișinău. Filat a dat un răspuns lacrimogen, la care unii și-au șters ochii cu batista. Batistele ștergeau ochii și prin 90, dar totul a rămas la stadiul de batiste ude. Sper să nu fiu înțeles greșit. Nu sunt unionist și nu pledez pentru așa zisa „Unire”. Unit sau neunit, tot român rămân. De vreme ce tinerii români au contribuit decisiv la schimbarea puterii, aceștia ar trebui măcar respectați. Un prim pas ar fi ca pe paginile electronice guvernamentale sintagma „MD” să fie înlocuită cu „RO”. Dar ce să facem, atunci când una ca Melleca e în continuare șefa serviciului de presă la MAI?