Retrospectiva lui 2009

2009 e cu siguranță cel mai bun an al vieții mele. Este pentru prima dată în 21 de ani, când la 31 decembrie mă simt mulțumit de ce am realizat în anul care se încheie. Sigur, se putea mult mai bine, dar nemulțumitului i se ia și ce are, așa că nu am de ce să mă plâng.

Anul a început greu, cu o lună ianuarie în care pregăteam terenul pentru campania electorală din aprilie. O campanie în care îmi puneam mari speranțe.

În februarie am reușit să-mi iau mașină, ușurându-mi astfel substanțial viața. Tot în februarie și-a dat startul și prima campanie electorală a anului, iar telefoanele începeau să fie ascultate, mai ales dacă te suna cineva important.

Luna martie a adus ceva căldură și totodată o ușurare a muncii electorale. Chiar dacă făceam mai mult muncă de birou, coroborată și cu flash-moburi sau proteste de amploare în PMAN, în martie am slăbit cu 3 kg(la câte am eu, e destul de mult).

Aprilie a fost o lună în care nu cred că am însumat mai mult de 100 ore dormite. Până la 5 a fost foarte multă treabă. La 5 a căzut cerul pe mine. Pe 6 eram distrus total, dar spre seară parcă se mai înfiripa o speranță. Ziua de 7 a fost una a contradicțiilor. Deși știam că vandalizările nu sunt deloc bine venite, chiar am și făcut tot posibilul pentru a le împiedica(mi-am luat și câțiva pumni la rinichi pentru asta), cu greu m-am abținut să nu iau și eu o piatră și să arunc într-una dintre clădiri. Apoi au urmat zile și nopți lungi, zeci de telefoane și sute de mail-uri primite zilnic. Mii de vizitatori unici zilnic pe blog, o activitate extrem de intensă, prin care, cred că am contribuit și eu cu ceva la ce a urmat. La sfârșitul lui aprilie mai dădusem jos 3 kg(dacă era de unde dădeam și mai mult).

Mai, a fost luna speranțelor, iar politicienii nu au dezamăgit. Zinulea nu a fost aleasă în primul tur, iar eu, în sinea mea mă pregăteam deja pentru campania din vară. Am pus un kilogram la sfârșitul lui mai.

Iunie a adus anticipatele și totodată o strategie de atac a campaniei electorale. Pe la sfârșitul lui iunie mi-am schițat deja localitățile în care voi merge în campanie. Am redactat ziarul ”Adevărul”, care a fost distribuit în sute de mii de exemplare de tineretul liberal democrat.

În iulie nu cred că am însumat mai mult de 100 de ore dormite. Deplasări de sute de kilometri cu mașina, de la Chișinău la Drochia, Soroca, Rîșcani, Orhei, Strășeni sau Criuleni. Am făcut aproape 8 mii de kilometri cu mașina în acea lună. Am avut zeci de prieteni ce m-au însoțit în deplasări, am vorbit cu zeci de mii de oameni, am distribuit zeci de mii de CD-uri. CD-uri pe care de fapt le imprimam tot noi, în nopțile nedormite dintre deplasări. La ora 21:20, pe 29 iulie, țipam prin casă la fel cum o făceam la golul lui Ganea din 2000, cu naționala Angliei la Europene. Conform exit-pollului, comuniștii pierduseră alegerile. A urmat o noapte de numărătoare paralelă la sediul PLDM, în urma căreia am rămas cu ceva dubii.

În august m-am mai relaxat puțin, am lăsat politica la o parte, am mers chiar câteva zile la mare, dar gândurile tot la Lupu stăteau.

Până la urmă a ieșit bine, în septembrie, când s-a și format noul guvern. Am început să mă distanțez puțin de PLDM, deoarece bună parte din misiunea mea s-a încheiat. În plus, erau zilnic sute de noi membri pe acolo, așa că... . Totodată, în septembrie am înțeles că rolul meu este să veghez ca măcar o mică parte din cele promise în campanie să se realizeze, pentru celelalte erau noii membri.

Octombrie mi-a adus și câteva dezamăgiri, pe care le-am taxat fără nici o ezitare. Am fost unul dintre primii și puținii care au spus cu voce tare că nu și-l doresc pe Lupu președinte.

Noiembrie a adus turul doi al alegerilor prezidențiale și un job ok pentru mine. Plus ceva critici din partea unor colegi de partid, vezi Doamne, prea îi critic.

Decembrie l-a adus pe Băse președinte și pe Lupu dezamăgit. Nici bucurie nici scârbă mare din partea mea.

Acum, aruncând o privire asupra a ceea ce este mai sus, realizez că în 2009 am cam ignorat probleme din plan personal, dar am compensat la capitolul dăruire pentru cei din jur. Iar asta mă mulțumește enorm.

Încă nu știu ce voi face în 2010, probabil îmi voi continua job-ul. Poate mă voi implica și în campania electorală, dacă aceasta va exista. Cred că voi arunca o privire și pe plan personal.

Ceea ce-mi doresc și vă doresc de fapt și vouă, e ca în 2010 să culegeți roadele sacrificiilor făcute în 2009! Eu cred și sper, că la sfârșitul lui 2010 vom avea coșul plin!

La Mulți Ani, fraților!

(video)Arhitectul-șef al capitalei se șterge la fund cu 5 mii de lei

Am rămas de-a dreptul stupefiat când am văzut o știre pe jurnaltv. Se pare că primarul Chirtoacă i-ar fi întrebat pe funcționarii din Primărie despre veniturile pe care le iau lunar aceștia. Ei bine, toți burtoșii de pe lângă Chirtoacă au declarat că au salariu de 1700 de lei, cu celelalte venituri ajungând cu chiu cu vai la 5 mii. Și că acești bani nu le-ar ajunge pentru mai nimic. Nu cred că mai mult de 10% dintre moldovenii care lucrează în țară să aibă venituri lunare de peste 5 mii de lei, dar dacă burtoșii din Primărie zic că e puțin, așa o fi.

Culmea nesimțirii a venit însă din partea altui funcționar plătit din banii noștri. Îi spune Vladimir Modârcă și este arhitectul capitalei. Ei bine, acest nesimțit a declarat că salariul din Primărie nu-i ajunge nici măcar pentru o partidă de biliard și că oricum el și-a pierdut cardul pe care îi era plătit salariul, așa că de jumătate de an nu mai are acces la el.

Fraților, cum vă simțiți voi după ce auziți asemenea declarații din partea arhitectului-șef capitalei? Acest individ ne râde în nas, că 5 mii de lei nu-i ajung nici de biliard și că lui nici nu-i pasă de acești bani, deoarece și-a pierdut cardul și nu și-i ridică. Câți dintre voi dacă vă pierdeați cardul ce vă aduce 5 mii de lei pe lună nu mergeți imediat să cereți emiterea altuia? Cred că toți făceați asta. Dar acestui tip, care e arhitect-șef al capitalei, îi este în cot de aceste 5 mii de lei, el lucrează cu zeci sau chiar sute de mii de euro atunci când autorizează tot felul de construcții dubioase. Iar dacă vedem cum se ridică aceste construcții, atunci chiar înțelegem de ce Modârca merge la partide de biliard ce costă mai mult de 5 mii de lei.

Nu știu cum a reacționat primarul când a auzit această nesimțire, eu să fi fost în locul său îi ceream demisia imediată acestui individ. Dar noi știm că sutele de mii de euro ce provin din autorizările de construcții ilegale nu intră doar în buzunarele lui Modârca, așa că avem toate șansele ca să avem mult și bine un arhitect-șef la capitală ce se șterge la fund cu 5 mii de lei.

Trăim în Moldova, adică într-un mare căcat!

Superlativele anului 2009

Dacă tot suntem la final de an şi topurile curg gârlă, hai să nu rămân şi eu de căruţă şi să întocmesc nişte topuri ale mele în anul 2009.

Aşadar, voi începe cu ceea ce cred eu că a fost mai important pentru evenimentele produse în 2009.

Prima categorie la care ţin să mă opresc este Jurnalistul Anului:

1. Oleg Brega – pentru curajul deosebit de care a dat dovadă în timpul protestelor din aprilie. Pentru echidistanţă şi hotărâre.

2. Oxana Iuteş – pentru că a fost singurul jurnalist ce a transmis live din mijlocul evenimentelor din aprilie. Pentru profesionalism şi curaj.

3. Petru Terguţă – pentru că e cel mai bun jurnalist moldovean în viziunea mea. Pentru profesionalism şi curaj.

A doua categorie este Portalul Anului:

1. Unimedia – pentru că au informat corect întreaga lume în timpul evenimentelor din aprilie. Pentru revoluţionarea pieţei online din Moldova.

2. Jurnal.md - pentru că şi-au dat seama de importanţa pieţei online în timpul evenimentelor din aprilie, atunci când au şi fost principalii furnizori de informaţie asupra a ce se întâmpla în Chişinău. Pentru lansarea noii pagini, care pare a fi cea mai profesionistă din ţară.

3. Curaj.net – Pentru ce altceva decât curaj? Pentru că au avut o contribuţie importantă la ieşirea tinerilor în stradă pe 6 aprilie.

Televiziunea anului:

1. Jurnal TV – pentru că încearcă să fie prima televiziune de ştiri din Moldova. Pentru că au informat corect în timpul evenimentelor din aprilie, dar şi ulterior.

2. Protv – pentru că au cel mai profesionist buletin de ştiri. Pentru că şi-au păstrat echidistanţa în condiţii grele pentru ei.

3. TV 7 – pentru că atâta timp cât nu a fost Chiril Lucinschi la PD, au avut cel mai echidistant buletin de ştiri. Pentru curaj şi profesionalism.

Publicaţia anului:

1. Timpul – pentru profesionalism şi contribuţia importantă la debarcarea comunismului.

2. Jurnal - pentru profesionalism şi contribuţia importantă la debarcarea comunismului.

3. Ziarul de Gardă – pentru curajul de a aduce lumină în ilegalităţile comise de Putere.

Editorialistul anului:

1. Constantin Tănase – pentru că mă face să mai citesc ziare moldoveneşti.

1. Constantin Cheianu – Îi acord primul loc şi lui Cheianu, deoarece scrie cel mai bine din Moldova. Pentru că ştie să-şi recunoască greşelile, fie şi în faţa unui “june”.

3. Petru Bogatu - pentru spiritul analitic de care dă dovadă de fiecare dată. Pentru că e cel mai echidistant editorialist de la noi.

Politicianul anului:

1. Vlad Filat – pentru că a crescut într-un an cât alţii în 10(chiar ştiu despre ce vorbesc când spun asta). Pentru că a ştiut să aducă cei mai buni oameni de partea sa.

2. Marian Lupu – pentru că a ales democraţia în detrimentul comunismului. Pentru că a dat dovadă de consecvenţă în cadrul AIE.

3. Dorin Chirtoacă – pentru că a adus aproape de unul singur 15 parlamentari PL-ului.

Sportivul anului:

1. Alexandru Epureanu – pentru că a venit la echipa naţională de fotbal şi a dat totul pe teren. Pentru că a reuşit un transfer la una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din Rusia.

2. Ion Luchianov – pentru că e o mare speranţă a atletismului moldovenesc.

3. Victor Cotiujanschi – pentru că este continuatorul tradiţiei Republicii Moldova în box.

La final ţin să menţionez că am făcut aceste topuri doar la ce mă pricep şi eu cât de cât. Deşi cu siguranţă avem actori buni, publicişti, muzicieni etc, fiind un necunoscător al acestor domenii nu mi-am permis să risc alcătuirea unor topuri anapoda.

Crăciun fericit!

Nu știu care este minunea sărbătorilor de iarnă, dar pe mine mă fac mai bun. Și azi am mai tras niște înjurături prin trafic, am mai scris pe blog niște comentarii mai acide, dar parcă spre seară a început să-mi pară rău de toată răutatea pe care am afișat-o în ultimul an.

Dincolo de simpatii politice, de cercuri de prieteni în care regăsim, de obiective și viziuni, măcar în această perioadă trebuie să încercăm să fim mai buni.

Pe această cale îmi cer scuze tuturor celor pe care i-am „aninat” de-a lungul anului. Cer iertare și tuturor cărora le-am greșit, vreau ca mâine să intru cu sufletul curat în magia sărbătorilor.

Felicit pe toți vizitatorii blogului cu ocazia sărbătorilor de iarnă! Vă doresc multă căldură sufletească, să uitați de stresul zilnic și de toate problemele cu care ne confruntăm! Să încercăm să fim mai buni cu cei din jur, deoarece ne vom simți mai împliniți.

Crăciun fericit, fraților!

Pavlicenco a făcut din suferința unui om motiv de dispută politică

Inițial nici nu am luat în seamă inepțiile unei doamne care-și varsă pe blog ura acumulată ca urmare a insucceselor politice. Scriu acest scurt post doar pentru că numeroși cititori ai blogului mi-au cerut mai multe detalii asupra acestui caz.

O doamnă guralivă, care se lăuda cu ceva timp în urmă că are 10% în sondajele reale, iar în ziua alegerilor a luat mai puțin de 1%, a început recent o amplă campanie de denigrare a PLDM-ului. Denigrare e de fapt mult spus, deoarece poți să denigrezi pe cineva atunci când ai argumente forte, nu doar când îți verși frustrările de femeie nesatisfăcută de câțiva ani (politic fraților).

Ultimul scuipat cu venin al doamnei nesatisfăcute, se referă la alocarea de către guvern a unei sume de bani destinată tratamentului unui deputat grav bolnav, care are nevoie stringentă de o sumă mult mai mare decât cea alocată de guvern.

Vladimir Eremciuc suferă de o maladie gravă, iar în acest sens, guvernul a luat o hotărâre de a aloca din fondul de rezervă o anumită sumă de bani suferindului. Hotărârea aparține guvernului, nu lui Negruță sau Filat în particular, cu atât mai puțin PLDM-ului. Doamna însă, având un război unilateral mai vechi cu partidul condus de Filat, găsește orice motiv de a-și mai vărsa frustrările asupra aceste formațiuni. Din păcate, de această dată a lovit rău de tot în bară, transformând suferința unui om în motiv de dispute politice. Nu știu dacă această femeie are pic de moralitate în ea, de suflet nu mai zic. Dacă ar fi avut, s-ar fi interesat de starea sănătății lui Eremciuc înainte de a abera pe blog.

Eremciuc, înainte de a fi deputat comunist, e om. Un om care a făcut și greșeli la viața lui, dar care se găsește într-o situație foarte dificilă, iar în aceste momente trebuie să uităm de tot felul de culori politice sau frustrări personale. Guvernul condus de Filat a făcut și greșeli, nu însă și în acest caz. Ba din contra, prin alocarea acestor bani, Filat a demonstrat încă odată că este un politician matur, echilibrat, dar și mai important, că este un om. A trecut peste toate rivalitățile politice și a ajutat un om aflat în dificultate, iar acest gest nu poate fi decât apreciat. Puteam avea dubii dacă aloca această sumă unui coleg de partid sau altcuiva, dar nu a făcut-o, a alocat banii unui comunist, unui rival politic.

Prin această tevatură absurdă a lui Pavlicenco, ne dăm seama încă odată de ce Filat este unul dintre cei mai iubiți politicieni din țară, și de departe cel mai profesionist și, totodată, de ce Pavlicenco este o frustrată care în viața ei nu va avea nici a mia parte din succesul lui Filat.

PS: Doamnă Pavlicenco, fiți sigură că dacă vă găseați în aceeași situație precum Ermeciuc(deși nimeni nu vă dorește asta), ați fi fost tratată la fel, deși, nu cred că meritați!

Țară de politicieni, dom’le

Aseară am avut un coșmar. Se făcea că peste tot în Moldova dădeai peste politicieni. Tineri, bătrâni, proști, mediocri, acceptabili(că buni nu prea există), dar peste tot te împiedicai de ei. Servisem vreo 3 beri înainte, iar necesitățile fiziologice nu-mi dădeau pace. Fug într-un veceu, dar și acolo necaz – politicieni peste tot dom’le. Nemaiputând să rezist, am făcut-o direct pe unul. Un pipi așa lung, ca după 3 beri. Ca n-aveai unde arunca un ac de atâția politicieni moldoveni. Să vă spun cine e politicianul pe care am făcut pipi? Nu, nu vă zic, că acuș se supără. Nu mai zic de lingăii de serviciu, ce se vor repezi la secțiunea comentarii și vor arunca tot felul de pătlăgele împuțite.

Iar azi mi-am frământat toată ziua creierul pentru deslușirea visului. Mă gândeam să merg și pe la astrologi, prezicătoare sau chiar la popa, dar mi-am adus aminte că-s politizați și ăștia până-n măduva ciolanelor și-am zis să renunț.

Răspunsul mi-a parvenit însă, în paginile „celui mai tare” ziar de pe tărâmuri moldave, „Timpul”. Azi, pe ultima pagină erau laureații galei „Satiricus”. Cu câteva zile în urmă, tot în paginile celebrei gazete, erau laureații galei „Timpul”. Gale peste gale dom’le! C-așai moldoveanul, petrecăreț sadea.

Arunc eu o privire,două peste articolele cu pricina și pe loc îmi vine o revelație. Am înțeles de unde vin coșmarurile – de la gale. Adică gala ca gala, laureații îs buba, frate. Citesc un nume, doua, trei, 7, 11, 15... Mă uit în pod, apoi în ziar, iar încep a citi – iar numai politicieni. Îmi amintesc că aseară privii „10 pentru România”. Ei bine, deși nu merită comparație superba gală a celor de la București cu ce se întâmplă la noi, totuși problema nu e la nivel organizatoric, ci la cui dai premiile. Aseară, doi politicieni au luat premii: Băse că e Băse, și Deaconescu, pentru că e o legendă. În rest, au fost premiați oameni de valoare: sportivi, ziariști afaceriști, companii, actori, muzicieni etc. La noi, însă, numa’ politicieni frate. Cel mai curajos e ăla, cel mai bengos e celălalt, cea mai tare e aia, cel mai ... e X, cel mai ... e Y. Politicieni și gata!

Abia pe la urmă, când toți se plictisesc, poate și pe la Chișinău să apară și vreun amărât de actor sau publicist, da ăla își ia și el o foaie A4, iar pe paginile ziarului nici măcar nu e nominalizat. În schimb politicienii, frate, poze mari, zâmbete, vestimentație ultimul răcnet, aplauze isterice, prezentări lacrimogene... Ți se face scârbă!

Acum mă întreb și eu ca un naiv ce sunt, dacă avem noi oameni cu adevărat de valoare ce merită apreciați la aceste gale? Avem noi un sportiv de renume mondial? Poate chiar cunoscuți în toată lumea nu’s, dar tot mai e câte un amărât de medaliat pe la europene. Afaceriști cinstiți și de succes? Poate nu e cea mai fericită combinație, dar dacă nu’s și cinstiți și de succes, să-l aducem pe Stati, că e de succes sau pe nea Vasile Pârloagă, care crește și el 3 vite și 7 porci pe la Crăcănații de Sus, că e cinstit. Cred că sunt și oameni care cântă bine, avem și actori care nu se fac de râs. Da’ nu e frate loc de ei, noi îi avem pe Lupu, Ghimpu, Filat, Tănase, Diacov, Urechean, Untilă, Cernei, Chirtoacă, Focșa, Fusu, Hadîrcă, Palihovici... Dacă scriu mai departe numele tuturor laureaților îmi mai ia vreo 10 minute, așa că mă opresc. Citiți gazeta „Timpul” de astăzi sau cea de vineri și-o să vedeți toți oamenii de valoare moldavi, politicieni cap-coadă.

Îmi amintesc cum ieri, cineva de la „10 pentru România” spunea că dacă ar România avea politicieni la fel de buni precum sportivii(datorită numărului mare de sportivi laureați), atunci ar fi cea mai puternică țară din Europa. Acuma ce comparație să facem noi la galele noastre? Că dacă numai politicienii îs laureați, înseamnă că în politică suntem cei mai tari, deci dac-om avea sportivi la fel de valoroși precum politicienii, reiese că am fi pe primul loc în clasamentul pe medalii de la olimpiadă? E pe dracu’!

Trăim în Moldova, adică într-un mare, mare căcat!

Mesaj adresat tinerilor (nu numai) implicați în politică

Niște „tineri politicieni” îmi reproșau recent că ar trebui s-o iau mai ușor cu criticile asupra unor membri PLDM. Că, vezi Doamne, făcând în ultimul an campanie electorală pentru acest partid, practic m-aș compromite pe mine însuși criticându-i pe acești politicieni.

Îmi amintesc cum cu ceva vreme în urmă, „un tânăr politician” a fost invitat la un talk show la un post de televiziune. Știu că acel „tânăr politician” se găsea în compania lui Sergiu Mocanu, pe lângă alți invitați. Atunci când Mocanu a început să critice Alianța și lipsa acesteia de reacție în privința evenimentelor din aprilie, dar și a altor gafe pe care le face, tânărul nostru a început s-o facă pe avocatul Alianței, deși nu avea niciun argument întru susținerea tezelor sale și chiar de le avea nu cred că și le-ar fi putut vreodată susține.

Am rămas amărât rău în urma acelui talk show. Din două motive. Primul – „tinerii noștri politicieni” uită de obiectivele lor și de demnitate imediat ce ajung să roadă din ciolanul puterii. Al doilea – sunt atât de slabi încât compromit imaginea de Organizație de Tineret a unui partid politic din Republica Moldova.

În felul meu, am fost și eu în ultimul an un fel de tânăr implicat în politică. Dar, oricât de ciudat ar părea pentru Moldova anului 2010, n-am făcut-o nicio clipă pentru a obține nu știu ce dividende personale și nici măcar pentru că aș fi crezut 100% în forța și cinstea partidului pentru care am militat și pentru care încă militez. M-am implicat pentru niște idealuri, pentru a aduce acea mult râvnită schimbare în Republica Moldova. Iar când spun „schimbare”, nu mă refer la aducerea unor oameni în locul altor oameni. Atunci speram, mai sper și încă acum la o reformă, la un progres vizibil și palpabil. De asta și mă revolt atunci când văd ca la MAI s-a schimbat un agramat criminal pe un tip care pare a fi de treabă, dar înafară de faptul că nu poate citi de pe o foaie la o conferință de presă nu s-a remarcat cu nimic. M-am revoltat și m-am simțit frustrat atunci când la MTS a fost adus un tip care n-are nici în clin nici în mânecă cu sportul, iar felul în care gândește și acționează îl aseamănă mai mult cu sovietic scos de la naftalină decât cu un politician cu viziuni noi. M-am simțit rușinat și atunci când l-am văzut pe tipul pus în fruntea Ministerului Sănătății cum ne spunea că oricum domnișoara, care murit la 19 ani din cauza că o ambulanță a ajuns la ea în vreo 40 de minute, murea mai devreme sau mai târziu. Am răbufnit și atunci când l-am văzut pe Papuc, unul dintre principalii vinovați de evenimentele din aprilie, a venit la procuratură ca martor, în loc de acuzat. M-am întrebat și de ce miniștrii de la Economie și Construcții nu au scos la iveală fraudele de sute de milioane pe care le-au făcut predecesorii lor comuniști. Fraude și ilegalități pentru care cei doi făceau bravadă în timpul campaniei electorale. Lista de revolte, frustrări, rușinări enervări sau răbufniri, poate continua la infinit, dar cred că prin exemplele de mai sus m-am făcut bine înțeles.

Acum, îmi amintesc că în campaniile electorale din 2009 au fost implicați sute de tineri, poate chiar mii. Și ei au militat pentru aceleași lucruri ca și mine, cred eu. De ce atunci ei tac? De ce se mulțumesc cu fărâmiturile de la dejunul colegilor lor seniori?

Dragi colegi, suntem tineri, unii dintre noi chiar foarte tineri! Avem în față un viitor lung, avem și un trecut. Cum aș putea eu merge în viitor, peste 6 luni, să zicem, în satul Țarigrad(acolo unde am făcut campanie în iulie) și să răspund la întrebările oamenilor pe care i-am convins să voteze cu partidul meu? Să o fac în stilul „tânărul politician” care avea tupeul să-l contrazică pe Sergiu Mocanu? Nu, pentru că aș fi penibil.

Cred că ar trebuie să ne gândim la viitor. Să ne bucurăm că, inclusiv cu ajutorul nostru, la Putere au ajuns oameni demn de tot respectul, care sunt plini de intenții bune. Dar trebuie să ne întristăm că pe lângă aceștia, la Putere au ajuns și tot felul de indivizi care nu sunt cu nimic mai buni decât predecesorii lor. Rolul nostru nu s-a încheiat la 29 iulie, atunci când i-am ajutat pe acei politicieni să ajungă la Putere. Noi trebuie să ne păstrăm verticalitatea, să luptăm pentru obiectivele noastre, să facem tot posibilul să fim mândri de noi. Suntem tineri, prea tineri pentru a ne compromite!

A ajuns cuțitul la os

Voiam să scriu încă de ieri acest post, dar în speranța că se va face ceva pentru a rezolva problemele am zis să-l cruț pe Chirtoacă. Din păcate, acest june aflat în călduri își bate joc în ultimul hal de chișinăueni.

Ieri, când mă întorceam de la servici, am văzut 6 mașini ieșite în decor(ca la F1), în unele cazuri situația era foarte gravă, în altele șoferii se alegeau doar cu o roată ruptă sau cu un parbriz stricat. Motivul e lesne de înțeles. Dacă prin oraș au mai presărat câte o mână de nisip, atunci cum treceai de „Porțile Orașului” stăteau nămeți de 20 de centimetri pe carosabil. Înjurături, hei rupuri, sânge, debandadă și multă zăpadă, asta era priveliștea de ieri de pe bulevardul Dacia, segmentul dintre „Porțile Orașului” și „Aeroport”. Căscat fiind și sigur și de pneurile mele noi nouțe „eskimo”, pe la intersecția cu drumul spre Băcioi am pățit-o și eu. Încercând să evit o mașină care a frânat brusc în fața mea, dar și fiind șofer neexperimentat pe zăpadă, m-am trezit în 2 timpi și vreo 7 mișcari de groază ale autotmobilului meu, tocmai pe contrasens, mașina escaladând spațiul de demarcare dintre cele două sensuri de drum.

Consecințele nu au fost foarte grave, un pneu rupt și-o spaimă serioasă trasă. Nu reușesc bine să ies din mașină, că în urma mea încă un automobil escaladează spațiul de demarcare, dar din păcate pentru ei, n-au mai ieșit pe contrasens cum mi s-a întâmplat mie, ci s-au oprit direct într-o țeavă destinată spațiului publicitar. Doi răniți grav și o mașină bună de aruncat la fier vechi, cu asta s-au ales sărmanii oameni. Aveau și ei pneuri de iarnă și nici viteza nu era exagerat de mare, din păcate zăpada de pe drum și acel panou publicitar „trântit” drept în mijlocul drumului au dus la niște urmări sinistre.

Ei, am ajuns eu ieri acasă, iar azi mi-am zis că merg cu transportul public la servici. Am ieșit din casă la 8:30 și-am ajuns la „Casa Presei” la 10:06. Mai întâi, am așteptat microbuzul timp de 40 de minute(intervalul la care trec microbuzele în mod normal e de 10 minute), apoi, nu era de ajuns că șoferul merge cu 10 km la oră, dar mai apăruseră și niște pasageri care n-au vrut să plătească, iar șoferul a oprit în mijlocul drumului și-a zis că nu merge mai departe.

Nu mai zic nimic de „peisajele” pe care le vedeam pe traseu, nămeți de 30 de centimetri pe carosabil, mașini abandonate în șanțurile de pe marginea drumului. Imagini dezolante...

Acum ar trebui să urmeze un mesaj transmis acestui iresponsabil ales în funcția de primar, dar bunul simț și respectul pentru cei ce mă citesc mă fac să mă abțin. Cert e că eu nu am văzut pe vremea niciunui primar asemenea orgii pe drumurile din Chișinău, dar mai ales în suburbiile capitalei(acolo unde Dorinel se laudă că a luat cele mai multe voturi).

Îi transmit totuși tânărului și europeanului primar că ar fi bine să nu dea ochii cu șoferii care și-au distrus mașinile în aceste zile, deoarece palmele primite de la pensionari sunt nimic pe lângă ce l-ar aștepta pe acest crăcănat cu ochelari.

Despre şobolani

Aseară, am privit În Profunzime cap-coadă după câteva luni bune în care acest “cel mai bun talk show” politic din ţară nu-mi mai trezea absolut niciun interes. De calitatea "tocşoaielor” de la noi promit să vorbesc altă dată. Astăzi altceva mă “arde” mai tare.

Scriam cu ceva timp în urmă despre o discuţie mai neconvenţională cu cel mai aprig adept al aberaţiilor statalisto-moldoveniste de pe plaiuri moldave. Pe atunci, Stepaniuc nu dădea absolut nicio impresie că şi-ar dori să părăsească partidul. Ba din contra chiar, era un mare adept al alegerilor anticipate şi îmi vorbea cu pasiune despre incapacitatea actualei puteri şi despre “dorinţa” moldovenilor de a avea anticipate. Când i-am zis că anticipatele ne vor arunca în colaps economic, Vitea a replicat că Alianţa e un colaps economic, şi doar o revenire la Putere a comuniştilor ne poate salva de faliment.

După 2 luni, acelaşi Stepaniuc, părăseşte corabia comunistă(vorba lui Iurică Munteanu), iar argumentele pe care le aduce în susţinerea pasului său, se bat cap în cap cu ce-mi spunea individul cu ceva timp în urmă. Aseară, în timp ce urmăream cum “ţâşnesc” minciunile pe gura acestui individ, mă întrebam dacă mai are măcar un strop mic, mic de tot de demnitate. Mă uitam la el şi îmi ziceam cum s-a schimbat viziunea cu “380 de grade”(vorba intelectualului Moţpan) a acestui tip.

Răspunsurile mi le dădeam chiar în timpul talk-show-ului, atunci când îmi venea în minte faza cu Ţurcan şi steagul de pe parlament. Atunci când sesizam cum în ultimul timp Stepaniuc şi-a tot luat şuturi în fund de la Voronin pe parcursul ultimilor ani. Orice semn de întrebare mi-a spulberat, însă, prietenul meu mai vechi, Dima Diacov, chiar astăzi dimineaţă. Dima a sărit cu gura la Postoico şi Muntenu şi le-a luat apărarea celor 4 şobolani care tocmai părăseau corabia comunistă în derivă. Diacov chiar şi-a exprimat profunda speranţă că vor mai pleca şobolani şi din organizaţiile teritoriale comuniste. Iar el, Diacov, ditamai guzganul îi va adăposti pe toţi sub acoperişul trăsurii sale la care în loc de cai e înhămat un lup.

Unii prieteni se bucurau de plecarea şobolanilor din PCRM, le-am zis că nu e niciun motiv de bucurie, deoarece aceştia vor merge la PD, iar asta nu e bine deloc pentru viitorul Alianţei şi al ţărişoarei noastre.

Ştiţi ce face un şobolan când nu mai sunt grâne în hambarul în care s-a adăpostit? Merge în următorul!

Nu Pământul e centrul universului

Suntem cea mai săracă ţară din Europa, avem cel mai prost sistem educaţional nu doar din Europa, dar chiar din întreaga lume civilizată, iar asta nu e ne este de ajuns, continuăm să ne dăm în petec.

Sunt şi eu creştin, am fost botezat creştineşte. Mai trec şi de uşa bisericii din când în când, dar mi-e din ce în ce mai ruşine cu aşa-zişii creştini de pe plaiuri moldave.

Definiţia cea mai simplă a creştinului, pe care o putem găsi în orice simplu dicţionar explicativ este de „om bun, cumsecade, evlavios”. Ei bine, aceste caracteristici nu par a fi deloc reprezentative pentru o bună parte dintre moldovenii ce se autointitulează creştini şi apărători ai credinţei.

Nu cred că un adevărat creştin ar arunca în capul homosexualilor cu pietre. Doar Hristos a condamnat acest lucru atunci când nişte „Cibrici” ai anului 30 aruncau cu pietre într-o prostituată. Nu cred că un adevărat ortodox ar face spume la gură atunci când un om va sărbători Crăciunul pe 25 decembrie, în rând cu toată lumea. Mă îndoiesc că un om cumsecade ar încerca să le bage pe gât copiilor noştri încă un obiect de studiu inutil în şcoli – religia. Şi cu siguranţă un apărător al credinţei nu ar proceda precum au făcut ieri vandalii cu însemnele evreilor.

Aceste manifestări violente ale aşa-zişilor creştini moldoveni nu fac decât să trezească scârbă şi antipatie faţă de ei. Au o judecată de tip medieval, deşi ne aflăm deja în secolul 21, „cibricii” procedează precum în secolele 16-17, atunci când zeci de oameni de ştiinţă remarcabili au fost închişi, ucişi sau chiar arşi de vii, doar pentru simplul motiv că au spus adevărul.

Problema moldoveanului şi aşa-zisa credinţă care li se pare că o propagă sau o apară nu provine de la faptul că aceştia ar fi buni, cumsecade sau inteligenţi. Aceste manifestări demne de junglă vin din faptul că aceşti oameni nu au avut niciodată parte de o educaţie normală şi nu au primit sau nu au vrut să primească informaţii reale şi corecte. Mă uitam cu milă la manifestanţii de ieri ai lui Cibric, acei oameni ieşiseră din biserică pentru a se război cu evreii. Eu ştiam că rolul bisericii e de a-i face pe oameni mai buni, nu de a cultiva ură printre ei.

Sincer să fiu, după ce văd că se întâmplă în rândurile ortodocşilor de la noi, nu mai am nicio dorinţă de a merge în biserică. La noi, biserica e SRL de înavuţire pentru preoţi, de îndobitocire pentru oameni şi sursă de voturi pentru comunişti. Prefer să merg într-o biserică de tip catolic, să aprind o lumânare şi să ascult superbele cântece de acolo, de cât să merg într-o biserică ortodoxă moldovenească, acolo unde cuvântul lui Dumnezeu a fost răstălmăcit în aşa fel încât să aducă foloase cui trebuie.

Fraţilor, cu o aşa atitudine vom rămâne pe veci în mocirlă şi rahat. Avem nevoie de o altă mentalitate, dacă vrem să ajungem în rând cu lumea civilizată. Anii trec, ştiinţa progresează văzând cu ochii, iar noi ştim cu toţii că nu Pământul e centrul universului.

(video) Criminalii - martori şi avansaţi în funcţii. Victimele - în morminte şi spitale

Speram ca ieri, când fostul Ministru de Interne, cel cu diplomă cumpărată prin Caucaz, a mers la procuratură, se va face măcar un strop de lumină în elucidarea crimelor din aprilie, dar procurorii lui Zubco au pus preşul peste toate.

Nu ştiu ce mai poate fi spus după ce ne-am asigurat încă odată că organele de forţă de la noi sunt în strânsă legătură, protejându-se între ei ca fraţii. Unul dintre principalii vinovaţi de ce s-a întâmplat în aprilie 2009, Gheorghe Papuc, a mers ieri la procuratură în calitate de… martor dom’le. Deşi ancheta asupra acestui individ trebuia pornită de mult, el nefăcându-se vinovat doar de crimele din aprilie, ci şi de alte infracţiuni comise în perioada guvernării comuniste, Papuc umblă bine-mersi, mai venind pe la Procuratură în calitate de martor.

Martor la ce, mă Zubco? La crimele pe care le-au făcut subalternii săi la ordinul lui? Sau sunteţi voi nu ştiu ce super-buper anchetatori şi aţi descoperit noi metode de anchetă: criminalii să fie audiaţi ca martori? Dacă e aşa, atunci, tovarăşe Zubco, sunteţi demn de Cartea Recordurilor. Eu mă gândesc foarte serios să trimit un mail celor de la Guiness Book, pentru a le povesti despre descoperirile voastre senzaţionale în domeniul anchetării.

Mă simt frustrat, enervat, supărat, mâniat, spuneţi-i cum vreţi, dar când l-am văzut pe Papuc cu câtă nonşalanţă vorbea despre profesionalismul său, am început să turbez de mânie. Nu mai zic nimic de declaraţiile procurorului care l-a audiat pe criminal. Mie mi s-a părut a fi un imbecil, un mare imbecil!

Eeh, dar de ce să ne mai mâniem noi aşa, fără rost? Ne-am mâniat şi atunci când l-au numit pe Cociorva, cel ce l-a maltratat pe Mătăsaru, comisar al capitalei, ne mâniem când vedem că pe zi ce trece nimeni nu este tras la răspundere pentru ce s-a întâmplat în aprilie. Fraţilor, de ce să ne mâniem noi aşa, fără rost? Poate ne mâniem într-o zi vreo 30 de mii şi ne ducem la Zubco şi-i cerem socoteală?

(video) Fără politică: Rammstein

Fără politică: Rammstein. Deși, în piesele nemților sesizăm și mai mult sau mai puține nuanțe politice

Amerika

Ohne Dich

Preşedinte cu 1%,fost candidat cu 19%

Dacă răsfoim istoria recentă a lumii cu greu cred că mai găsim o situaţie similară. Un preşedinte al statului, fie el şi interimar, care mai este şi Preşedinte al Parlamentului, se bucură de doar 1% din încrederea ţării pe care o conduce. În acelaşi timp, un fost candidat la preşedinţie, fie el şi unic, se bucură de 19% din încrederea moldovenilor.

Nu e nici glumă, nici farsă. Sunt datele unui sondaj IPP realizat în noiembrie, conform cărora în Ghimpu au cea mai mare încredere doar 1%, iar în Lupu 19. Iar motivele care au adus aici, vom încerca să le aflăm mai jos.

Dacă aruncăm o privire asupra aceleiaşi măsurători, observăm că moldovenii în proporţie de peste 60% se informează de la televizor. Iar dacă mergem la Crăcănaţii de Sus, atunci acolo Nit-ul şi Moldova 1 sunt singurele programe ce arată fără „buburuji”. Iar să revin la politica editorială a canalelor enumerate mai sus nu are rost. Ţin doar să menţionez că aseară, la „Mesager”, Lupu mai nu a fost „bocit” de timp de jumătate de oră, în timp ce Ghimpu apărea ca un dictator ce interzicea „sărmanului” Iura Munteanu să vorbească de la microfonul parlamentului.

Nu cred că Lupu va mai fi „bocit” prea mult timp. Uşor, uşor problema alegerii preşedintelui va intra în umbră, iar prin „Dealul Schinoasei” se anunţă reforme. Aşa că până pe la toamnă, măsurătorile cu siguranţă vor arăta altfel, chiar şi în cazul lui Ghimpu. Politician pe care nu-l văd cu nimic mai prejos la capitolul încredere decât pe Lupu.

Mare câştigător al sondajelor pare a fi în schimb Vlad Filat, liderul PLDM are 14,1% încredere şi înregistrează cel mai ascendent trend dintre toţi cei ce au apărut în măsurători. Reuşitele sale în calitate de prim-ministru, echipa pe care şi-a atras-o de partea sa, dar şi discursul său politic(mai bun şi mai bun pe zi ce trece), fac din Filat o figură credibilă, competentă şi interesantă publicului larg. Aşa că pe viitor nu ne putem decât aştepta la o creştere şi mai mare pentru liderul PLDM.

De cealaltă parte, mare pierdant pare a fi Dorin Chirtoacă, cel după mai bine de doi în de stat în fruntea Primăriei începe să scadă vertiginos în încredere. Motivele le cunoaşteţi cu toţii şi nu cred că mai merită enumerate. Înafară de unul, poate. N-a existat anul ăsta „Brad 3”, că de era, cu siguranţă oropsitul Chirtoacă mai avea câteva procente în plus. Că pe asta a crescut Chirtoacă, victimizarea continuă la care a fost supus din partea regimului comunist. Dorine, acuma ai frâu liber. Noi aşteptăm capitala europeană pe care ne-ai promis-o.

Până la noi sondaje, aşteptăm şi mişcări masive în politica moldavă. Cele mai multe se anunţă la PD. Să vedem dacă s-or comuniza, pardon, stângi cu totul...

(video) Fără politică: Holograf

O nou rubrică fără politică. Astăzi două piese superbe a celor de la Holograf.

Numai ea

Vine o zi

Bucurie dublă

Mă bucur că Lupu a ratat șansa de a deveni președinte al Moldovei. Nu-l agreez pe Lupu din motive lesne de înţeles şi am spus întotdeauna cu voce tare că nu mi-l doresc pe acesta preşedinte sub nicio formă.

Nu voi proceda precum alţii, care şi-au ascuns intenţiile şi până la scrutinul de azi şi o vor face şi de astăzi încolo. Deja titlurile lacrimogene au început să curgă. Toţi deplâng soarta oropsitului şi bravului lup comunist. Vezi Doamne, Moldova iar a căzut pradă luptelor politice, iar campanie electorală şi nu mai ştiu ce. Nu domnilor, e bine că astăzi nu s-a votat preşedintele. Dacă Lupu ar fi fost ales, cu siguranţă ar fi existat mişcări de forţă în Alianţă. PD-ul ar fi devenit partidul cu cea mai mare reprezentare în parlament, iar Diacov cu siguranţă îşi umfla pieptul şi voia mai multe locuri în guvern. Ar fi apărut iar tot felul de declaraţii din alea de „centru stânga”, iar „plahotniucii” urmau să fie promovaţi şi mai asiduu.

Ce s-a întâmplat astăzi este binevenit şi din prisma faptului că fiecare dintre cele 4 partide îşi vor da arama pe faţă şi vom vedea ce hram poartă. Odată cu începerea campaniei electorale cu siguranţă fiecare va dori să-şi întărească poziţiile pe cât mai mult posibil, iar asta ar putea crea şi inevitabilele animozităţi. Spun că ar putea crea, deoarece las o mică rezervă şi pentru posibilitatea că Alianţa e „extraordinar” de consolidată şi că totul va merge „drujna” pe mai departe, aşa după cum se spune şi în materialele cu titluri lacrimogene. Să vedem...

M-a dezgustat discursul lui Diacov de astăzi de la microfonul parlamentului. Acest hoit politic târât rând pe rând în parlament de diferiţi actori politici, a ieşit la tribună şi-a dat startul campaniei electorale. Vezi Doamne, PD-ul lui e cel mai tare partid, ei o să ia cele mai multe voturi. Că el nutreşte speranţe în consolidarea alianţei şi tot felul de baliverne cu care ne-a obişnuit de când îl ştim. Diacov să privească atent că ultimele mişcări de prin teritoriu îl vor scoate cu totul din ecuaţii, iar la următoarele alegeri are toate şansele să pățească la fel ca Cernei la AMN.

Dar nu vreau să fac multe previziuni astăzi. Sunt bucuros de victoria lui Băsescu în România. Savurez şi prima bucurie pe care mi-au adus-o comuniştii în 8 ani de zile, iar ce-o fi pe mai departe om vedea. Se anunţă referendum, constituţia va fi modificată, iar preşedintele va fi ales de popor. Atunci, dacă Lupu va merita să fie ales, va fi! Dacă nu, va fi cine va merita. Dar până la noi prezidenţiale mai e drum lung, iar reuşitele guvernului vor aduce multă lumină în culoarele întunecate ale politicii moldave.

Întrebare: Ce faci când ești prostănac? Răspuns: Începi a țopăi!

Recunosc că nici gestul lui Băsescu de aseară, de a începe discursul cu câteva minute înainte de anunțarea rezultatelor EXIT-POLL n-a fost tocmai fair-play, dar nu se poate nici pe departe compara cu toată șarada făcut de Geoană și Antonescu, șarada ce a culminat cu țopăitul de spitalu’ 9 a lui Geoană.

Rezultatele EXIT-POLL-urilor de aseară au fost exact în trendul întregii campanii. Cu cât mai agresive au fost televiziunile ce le-au prezentat, cu atât mai favorabile pentru Geoană erau și sondajele. La Antena 3 nu exista nicio urmă de îndoială, toți salivacii, în frunte cu Ciutacu radiau de bucurie, iar replica lor favorită era „Domnu’ președinte Geoană”. La Realitatea, cu excepția lui Tolontan și poate a lui CTP, toți spuneau că jocurile au fost făcute. La TVR era mai multă moderare, iar la... cum îi spune? B1 parcă, nu? Acea televiziune de nișă, cu un sondaj făcut de un institut necredibil, puținii dintre oamenii din studio îl dădeau pe Băse câștigător. Sincer îmi venea și mie greu să cred că CSOP-ul a realizat un sondaj corect, deoarece se bătea cap în cap rău de tot cu celelalte sondaje, dar iată că într-un final el s-a dovedit a fi unul perfect corect.

Acum nu-mi rămâne decât să-mi exprim profunda părere de rău pentru că am votat în primul tur cu Antonescu, un om ce m-a dezamăgit enorm în turul II, mai ales aseară, când se tot ținea de fundul lui Geoană peste tot: „domnu’ președinte Geoană, domnu’ președinte Geoană”. Jalnic, patetic, rușinos!

Și abia aștept să-i văd diseară pe salivacii de la Antena 3, cum or să mai dreagă ei oare busuiocul. Vântu, Voiculescu, dați-i mă afară pe toți! Niște incompetenți! Cum chiar n-au putut ei să-l bată pe cheliosul de Băse?

În concluzie: Felicitări România, felicitări și mie, care am fost ieri tocmai la Anenii Noi pentru a-l vota pe Trăienel! Iar de mâine măi Băsescule, apucă-te dracului de treabă, nu fă ca în ultimii 5 ani de zile!

PS: Ciutacu, Gâdea, Stan, luați pietroiul și legați-l de gât!

PS2: Geoană, Antonescu, pregatiți-vă de congres!

(video)Hotineanu, să-ți fie rușine!

La ce bun să se mai ducă ambulanța, că oricum fata mai devreme sau mai târziu murea? Asemenea declarații ies din gura Ministrului Sănătății, Vladimir Hotineanu. Și nu sunt făcute în anii 20 ai secolului trecut, ci chiar în 2009. Plin de profesionalism, nu?

Nu știu cum este posibil ca un Ministru al Sănătății, care în loc să pună la zid Serviciul de Urgențe, să facă o comisie de anchetă sau orice alt lucru care ar duce la elucidarea acestui caz, ne spune că un copil de 18 ani oricum murea. Mare pagubă nu s-a făcut din cauza faptului că ambulanța a ajuns la locul unde zăcea tânăra la 32 minute de la apel. Este incredibil fraților, incredibil! Adică eu dacă mă înec cu un os de curcan, atunci pot să mor liniștit, că oricum mai devreme sau mai târziu trebuia să mor, iar „urgența” care ajunge în mai mult de jumătate de oră nu are nicio vină.

Fraților, eu vă propun ca de astăzi lângă masa din bucătărie să stăm cu „cleștele” de scos jăraticul din sobă, că de se întâmplă vreo nenorocire nu putem conta pe „Salvare”. Luăm cleștele, îl băgăm pe gât și ne rezolvăm singuri problemele. De nu, murim, iar mare pagubă n-o să fie, că așa decide Hotineanu.

A, și mai am o propunere. Să punem mână de la mână, să cumpărăm o herghelie de cai și să facem niște ambulanțe improvizate. Ambulanțele cu atelaj la sigur vor ajunge mai repede la urgențe decât bolizii Ministerului Sănătății. Poate facem și-un servici alternativ de urgență? Ori poate îl schimbăm dracului pe actualul ministru. Eu îmi doresc un ministru căruia să-i pese de sănătatea mea, nu un individ care să zică plin de nonșalanță că nu e mare pagubă de viața mea.

(Video) Fără politică: Vama Veche

Revin din nou fără politică. Ziua de azi o dedic celor de la Vama Veche, o altă trupă desființată, din păcate.

Vama Veche – Vara asta

Vama Veche – Nu am chef azi

Exemplu de susținere a unei echipe de fotbal

Sunt rapidist, dar înainte de toate sunt român și-mi respect prietenii. Așa voi motiva prezenţa mea pe arena din Tiraspol de aseară. Motivul prezenţei mele pe stadion a mai fost alimentat şi de interdicţia de a merge la meci cu care a fost tratat premierul Republicii Moldova, Vlad Filat. Mă-ntreb cum oare e posibil ca un club care cică ar reprezenta Moldova în competiţiile europene, poate să-i interzică premierului aceste ţări să participe la acel meci. În acest caz înseamnă că acest club nu reprezintă Moldova, deci dacă noi am fi la fel de porci ca şi cei din Transnistria i-am trata la fel, dar bine că măcar autorităţile noastre dau dovadă de mai multă luciditate decât mafioţii din fruntea Transnistriei.

Dar să revenim la Fotbal. Ne-am pornit spre Tiraspol undeva spre orele 17:00. La aşa zisa vamă n-am avut nicio problemă, ba chiar ne-am permis să glumim cu ofiţerul care ar fi trebuit să ne verifice actele. La intrarea pe stadion am fost supuşi unui control riguros, dar acestea sunt normele UEFA, deci e ceva normal. M-a bucurat mult respectul cu care am fost trataţi de organele de forţă transnistrene. Am rămas chiar impresionat plăcut, cu toate că s-a petrecut şi un mic incident chiar înaintea partidei. Mi-am făcut o poză cu un drapel al României, iar un stewart, probabil din exces de zel, m-a chemat la un superior pentru a se da mare. Superiorul a zâmbit însă şi a zis că nu e nicio problemă. Stewart-ul a insistat însă, că e drapelul României. Superiorul şi de această dată a zâmbit şi m-a rugat să-mi reiau locul în tribune.

Meciul din teren a fost anost rău, atmosfera din tribune creată de suporterii stelişti a fost însă de-a dreptul senzaţională. Până şi comentatorii acelui meci au remarcat de mai multe ori prestaţia noastră, iar steliştii ne-au aplaudat îndelung la finalul partidei. Din păcate au apărut spre final nişte grupuri răzleţe care au început a scanda trivialităţi la adresa lui Gigi Becali. Lucru contestat de mine şi de băieţii cu care am venit la meci. Treaba noastră e să ne susţinem favoriţii, nu să înjurăm pe stadioane.

La finalul meciului n-a câştigat nimeni, deoarece Steaua a ieşit total din competiţie, iar Sherifful trebuie să bată neapărat la Istanbul pentru a merge mai departe, iar Twente să nu obţină mai mult decât un egal la Bucureşti. De fapt, poate a câştigat cineva. Au câştigat chişinăuienii respectul unei Românii întregi. Am dat un exemplu de cum se încurajează echipa favorită timp de 90 de minute, fără să înjuri sau să scandezi diferite slogane politice lipsite de sens pe un stadion de fotbal. Deşi au existat şi excepţii, ar trebui ca toţi împreună să facem tot posibilul pentru a nu se mai repeta aceste situații.

(video) Fără politică

Un nou post fără politică. De această dată voi plasa două piese a băieților de la Bere Gratis, superbe. Păcat că băieții nu prea au mai scos nimic în ultimul timp.

Bere Gratis – Eu nu am să te las

Bere Gratis – Străzi Albastre

Români peste noapte

Ieri a fost unu decembrie, ar fi trebuit să fie ziua națională a tuturor românilor, dar eu n-am simțit-o chiar așa. Motive sunt mai multe, dar mă voi opri la doar unul dintre ele. Și anume la atitudinea celor din jur.

Îmi amintesc cum în anii în care comuniștii erau la Putere, 1 decembrie aproape nu exista la Chișinău. Erau doar câteva grupulețe de tineri cu suflet mare și suflare românească pură, care serbau acest eveniment istoric. Și nu o făceau cu mare pompă, pentru suflet era de-ajuns să asculți „Deșteaptă-te române” și să pui o floarea în memoria strămoșilor noștri. Îmi amintesc cum colegii mei de liceu făceau glume pe seama mea, atunci când la 1 decembrie îmi puneam la ringtone-ul telefonului mobil imnul național al României. Îmi amintesc și de conducerea liceului care făcea spume la gură atunci când încercai să faci ceva pentru a serba această zi importantă. Nici la monumentul lui Ștefan cel Mare, la clădirea unde a fost „Sfatul Țării”, nici la „piatra” de pe Alba-Iulia nu era prea multă mișcare.

În 2009 însă s-a produs o schimbare radicală de viziune a unora. Iar forfota în jurul acestei zile a luat proporții inimaginabile. Bine, nu mă refer la președintele interimar Ghimpu sau la Dorin Chirtoacă, aceștia doi sunt români de când îi știu, iar gesturile făcute ieri de cei doi nu pot fi decât salutate de mine. Am în vedere mase de oameni ce ani de-a rândul nu crâcneau în fața comuniștilor, ce vorbeau moldoveneasca sau în cel mai bun caz limba de stat, iar ieri se afișau cu pompă drept mari români. M-a scandalizat de-a dreptul atitudinea unor oameni ce timp de 8 ani îi țineau isonul lui Stepaniuc și lui Voronin fără crâcnire, iar ieri făceau glume pe seama lor și se dădeau drept fii ai lui Traian. Atunci m-am întrebat ce va fi în 2010 de 1 decembrie, dacă la Putere vor reveni comuniștii. Răspunsul e unul simplu: vor fi iar moldoveni și vor vorbi iar în limba de stat.

(video)Fără politică

Cred că a trecut mai bine de un an de zile de când nu am mai ascultat muzică. Mă refer la acea muzică ce-ți mângâie sufletul. Campanii electorale peste campanii electorale, alegeri, ne-alegeri. Să mai trecem peste astea. Începând de azi, voi avea o rubrică în care voi plasa piese care-mi plac, asta pentru început. După, mai vedem.

Dolores O’Riordan – Ordinary Day

Dolores O’Riordan – Stay with me

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

Astăzi, ca de obicei în drum spre servici, atmosfera a fost întreținută de Radio 21 și „demenții”

Întrebarea zilei era „ce urați României?”. Pe lângă mii de kilometri de autostradă, pasaje supra și subterane, locuri de parcare cât mai multe, „Putere” fără prostănaci și blonde, am auzit și una care chiar mi-a plăcut enorm. Un taximetrist a zis că de 1 decembrie își dorește să-și pună pe el steagul Uniunii Europene și să invite dulcea și frumoasa Românie la o cină romantică. Nice, mi-am zis. Chiar ar fi nevoie un alt punct de vedere al UE asupra României.

Eu îi doresc României oameni de care să fie mândră, în rest totul se rezolvă.

LA MULȚI ANI ROMÂNIA!!!