În ultimele două articole am vorbit despre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu și influențele pe care le are acesta pe ambele maluri ale Prutului. Dacă în România Vîntu a fost foarte aproape de a prelua puterea totală, doar votul diasporei dându-i planurile peste cap oligarhului, atunci, în Moldova, acesta are o misiune mult mai ușoară. Sigur, Vîntu nu este direct interesat de a prelua controlul și la Chișinău, el mai degrabă făcând aici jocurile bunului său prieten Vladimir Plahotniuc.
Vîntu și Plahotniuc, siamezii escrocheriilor
Și dacă ne uităm un pic în trecutul celor doi (Vîntu și Plahotniuc) sesizăm o asemănare izbitoare. Ambii tipi au luat-o foarte de jos, cu excrocherii mai mici, pentru ca mai apoi să dea lovitura vieții și să se îmbogățească peste noapte.
Vîntu a început-o cu contrabanda de alimente, pe când era angajat la Serviciul de Stat pentru Alimentare Publică din orașul Roman. A fost descoperit și trimis la pușcărie, acolo de unde a luat niște lecții care l-au ajutat foarte mult în viață, după cum a recunoscut și singur. După ce a ieșit din pușcărie, imediat după revoluție, a profitat de tranziția economică prin care a trecut România, atrăgându-și în acea perioada faima de a fi unul dintre cei mai abili și periculoși escroci. Lovitura vieții a dat-o la FNI, prin intermediul căruia a păcălit peste 300 de mii de români, ale căror averi și le-a însușit. Apoi, când media a început să aibă o importanță capitală, Vîntu și-a tras trusturi întregi de presă. S-a lansat în politică prin intermediul PSD-ului, din care a făcut propria-i jucărie, fiind șeful din umbră a partidului. El l-a făcut pe Geoană președinte al social-democraților precum și candidat la Președinția României.
Plahotniuc, deși n-a trecut prin pușcărie, a avut un start în ale ”mânăriilor” destul de asemănător cu prietenul său de peste Prut. A început cu contrabanda de struguri și țigări în România, acolo de unde și a făcut primii săi bani. Din păcate, la noi presa se împartă în cea pro-Plahotniuc și în cea face pe ea de frica oligarhului. Din această cauză s-au și scris foarte puține despre afacerile acestuia, mai ales din perioada 2001-2005. Așa că este destul de greu de spus care a fost lovitura vieții lui Plahotniuc. Eu aș spune însă că a făcut-o la ”Victoriabank”, acolo unde, ajutat de instituțiile de forță ale statului, a preluat conducerea. Apoi, s-a lansat și el în media, însușindu-și două dintre cele trei frecvențe tv naționale, pe care le-a transformat în ”Prime” și ”2Plus”. Ultima asemănare izbitoare între cei doi este legată de ”intrarea în politică”. Plahotniuc a cumpărat PD-ul lui Diacov și l-a pus în funcția de Președinte pe Lupu. Apoi a umplut lista electorală a acestui partid cu oameni de încredere ai săi.
Gușă, omul de legătură între Vîntu și Plahotniuc
Un rol foarte important în ascensiunea lui Vîntu a avut-o Cozmin Gușă, cel ce a fost pentru mai mulți ani la rând consilierul său. Din stenogramele înregistrărilor convorbirilor telefonice ale lui Vîntu, vedem cum oligarhul îi cere de mai mai multe ori sfatul lui Gușă în mai multe probleme. Tot Gușă a fost și șeful de campanie a lui Geoană, cei 3 dându-și întâlniri în dese rânduri la vilele oligarhului.
După ce a eșuat în tentativa de a-l face pe Geoană Președinte, Gușă i-a fost împrumutat de către Vîntu lui Plahotniuc. Odată cu Gușă, în Moldova a ”descălecat” și Sergiu Toader, fostul șef al Realitatea TV, actual director la Publika. Legăturile strânse dintre Gușă și Toader au și făcut posibilă apariția lui Plahotniuc la Publika TV.
Tot Gușă este cel ce a adus o întreagă echipă de specialiști în tehnologii electorale la Partidul Democrat, al cărui șef de campanie și este, chiar dacă încă neoficial.
Din informații sigure, am aflat că în viitorul apropiat se pregătește și o tranzacție între Vîntu și Plahotniuc, prin care cel din urmă ar prelua o parte din acțiunile Publika TV. Zvonurile sunt alimentate și de politica editorială pe care o duce televiziunea lui Vîntu, care în ultimul timp s-a transformat într-o mașinărie propagandistică a PD-ului și de denigrare a PLDM-ului.
E greu de spus care va fi viitorul relațiilor dintre cei doi. Cunoscându-le însă abilitățile, îmi vine greu să cred că într-o societate precum cea de la noi, le va veni foarte greu să reușească. În primul rând pentru că noi nu avem nici presă adevărată, care să scrie despre fărădelegile acestora, dar nici politicieni puternici, care să nu aibă frică de oligarhi. Dar, la subiectul acesta voi reveni ulterior.
