Chiar dacă ne aflăm în miezul campaniei electorale, aceasta este de o apatie insuportabilă. Bine, unii ar zice că apatia nu poate fi insuportabilă, dar campania noastră electorală este atât de anostă, încât mi-e greu să-i dau un alt calificativ.
Cei ce mă vor contrazice cu argumente de genul că e plin orașul de billboard-uri, ori televiziunile de publicitate electorală, nu vor avea nicio șansă de reușită. Nici măcar argumentul cu ”boamba electorală” de la Cotul Morii nu va prinde. Billboard-urile și reclama de la televiziuni nu au decât rolul de a aminti alegătorilor când vor fi alegerile, iar făcăturile electorale ale comuniștilor ne conving doar de faptul că trăim în Moldova, țara în care nimic nu funcționează. Pentru că dacă ar funcționa ceva, n-ar mai exista posturi de televiziune precum NIT și nici măgării electorale care se pretind a fi investigații jurnalistice.
Când spun că vreau campanie electorală, mă refer în primul rând la niște dezbateri adevărate. În prezent, singura televiziune care organizează dezbateri electorale este Moldova 1, însă ce vedem acolo este de un plictis întins la extrem. Singura șansă de a nu te plictisi atunci când urmărești dezbaterile de la Moldova 1, e să participe niște măscărici de genul șefului de la ”Patrioții Moldovei”, care te pot amuza chiar mai bine decât umoriștii profesioniști.
La celelalte posturi de televiziune situația nu este mai roz, deoarece politicienii care contează se lasă aduși doar cu arcanul. Și chiar atunci când vin in studiourile de televiziune, refuză să o facă împreună cu alți politicieni, crezându-se probabil niște primadone de talie mondială.
Singura doză de sare și piper din această campanie, chiar dacă și asta cu ”ciubote roșii”, e legată de vreo filmare cu telefonul mobil de la întâlnirile cu alegătorii ale liderilor noștri politici, de prin nu știu ce colț de țară. Mai e un Lupu care-l atacă pe Filat, un Ghimpu care mai trăsnește câte una ca nuca de perete, vreo bătaie electorală marca Vladimir Voronin, și cam la astea se limitează tot farmecul electoral.
Am urmărit aseară, la Jurnaltv, un fel de talk-show electoral, că nici nu prea știu cum să-i zic, cu participarea lui Mihai Ghimpu și a unor analiști politici. Ei bine, deși talk-show-ul a fost difuzat la o oră destul de accesibilă, am fost în pericol de a adormi de câteva ori. La cel de pe Publika, cu participarea lui Urechean, în general am ațipit, până ce am schimbat canalul la un meci din Liga Campionilor, care mi-a salvat seara.
Actualul format de talk-show-uri electorale, pentru că dezbateri nu pot fi numite, este unul falimentar atât pentru televiziunile care le organizează, cât și pentru politicienii care contează. Pe mine nu mă interesează absolut deloc vreo 35 concurenți electorali. E treaba lor ce fac, ce spun. După mine, nici nu au ce căuta la televiziuni, deoarece nu fac decât să strice farmecul electoralei.
În schimb, mă interesează ce spune un Voronin, un Filat, un Lupu sau Ghimpu. Și nu mă interesează nici ăștia absolut deloc când vin singuri și-și expun implanturile de păr sau costumele de 5 mii de euro bucata. Aș vrea să văd o dezbatere între ei. M-ar delecta o dezbatere între Filat și Lupu, în care ăștia doi ar da cărțile pe față și ar discuta frontal, precum bărbații. Nu să bârfească pe la întâlnirile electorale, ca baba Paraschiva din filmele electorale ale comuniștilor. Mi-ar fi interesant să văd ce au de spus Ghimpu și Voronin, atunci când s-ar afla față în față. Iar de dragul unei dezbateri între Voronin și Filat, în general, sunt gata să las și meciurile de UEFA Champions League.
Din păcate, sunt șanse minime să văd asemenea dezbateri. Așa că nu-mi rămâne să mă mulțumesc cu fotbalul. Bine că măcar Gareth Bale și Aaron Lennon au prins un meci fenomenal ieri seară.
