În ultima vreme, tot mai mulţi încearcă să facă nefericita comparaţie între Iurie Roşca şi Marian Lupu. Cică dacă Lupu va merge spre comunişti, va proceda exact ca Roşca în 2005. Eu aş lua-o altfel, deşi sunt de acord că în cazul formării unei alianţe PCRM-PD cineva va avea aceeaşi soartă precum Roşca, doar că, nu cred că acesta va fi Lupu.
Spun asta pentru că electoratul lui Lupu nu se confundă absolut deloc cu cel al PPCD, iar în cazul coaliţiei PCRM-PD, Marian Ilici nu va obţine o amărâtă de funcţie de vicepreşedinte de Parlament. Da, poate că va fi o lovitură pentru o parte din electoratul PD-ului dacă partidul pentru au votat ar coaliza cu PCRM, dar pe termen lung, în condițiile în care Lupu ar deține funcția de Președinte al Țării, nu cred că democrații vor scădea dramatic, ba din contra.
Mai periculos pentru Lupu ar fi ca acesta să nu obțină funcția de Președinte, iar în 2011 să avem anticipate. Poate, în asemenea caz, PD ar avea de pierdut destul de mult, mai ales că acolo atârnă greu și piatra de moară numită Plahotniuc.
Să aibă soarta lui Roșca riscă, însă, cu totul altcineva. Și este vorba tocmai de omul care a și preluat, în mare parte, fostul electorat al PPCD-ului.
Spun asta bazându-mă pe faptele lui Mihai Ghimpu din ultima vreme. Fapte care încep să semene destul de mult cu cele ale lui Roșca, de acum câțiva ani. Sigur, nu cred că Ghimpu ar vota vreodată pentru un Președinte comunist, dar atunci când faci jocurile lui Plahotniuc și ale PD-ului, împingând zelos acest partid spre o alianță cu PCRM, e aproape la fel de grav ca și atunci când l-ai vota pe Voronin la funcția de Președinte.
Pentru că, comportamentul din ultimele zile ale lui Ghimpu pare a fi cel puțin ciudat. Spun pare a fi, referindu-mă strict la alegătorii PL-ului, oameni care la 28 noiembrie au mers la vot crezând în sinceritatea și corectitudinea lui Ghimpu, ca la imediat o lună după acel vot, regretând amarnic alegerea pe care au făcut-o. Puțini au fost cei ce ar fi crezut vreodată că Ghimpu, în loc să le reprezinte alegerea, intră în cârdășie cu tipi precum Plahotniuc și Lupu, șantajându-l în ultimul hal pe Filat.
Ce este însă și mai grav, e faptul că Ghimpu nu își pregătește acum propria sa sinucidere politică și nici chiar pe cea a alegătorilor săi. Ghimpu, prin faptele sale, seamănă mai degrabă cu un terorist kamikaze, care odată cu sinuciderea sa, va avea grijă să îngroape viitorul și alegătorilor săi, dar și a celor 60% care au votat la 28 noiembrie pentru cursul pro-european al Moldovei.
Nu știu de ce Ghimpu nu are absolut nicio pretenție la CCCEC și PG, instituții bătute în cuie pentru Plahotniuc și la conducerea cărora vor rămâne, în continuare, Chetraru și Zubco. În condițiile în care și-a adjudecat deja Ministerul Apărării, este de neînțeles dorința arzătoare a lui Ghimpu de a obține și MAI. Mai ales că această dorință a apărut abia duminică, când practic se pregătea parafarea Alianței pentru Integrare Europeană 2.
Toate aceste ciudățenii, luate laolaltă, par a face jocurile PD-ului, dând tot mai multe motive acestui partid de a merge spre o alianță cu PCRM.
Sper totuși, ca până joi, Mihai Ghimpu să-și amintească de soarta fostului său bun prieten, Iurie Roșca. Adevărata față a lui Roșca am văzut-o în 2005, ca în 2010 să vedem că cel ce i-a preluat electoratul, Mihai Ghimpu, i-a preluat și apucăturile.
