Cine sabotează AIE?

Astăzi, am avut parte de o premieră pentru Parlamentul Republicii Moldova, o premieră cel puțin pentru ultimii 10 ani, când o ședință a durat până după ora 21:00.

Nu prea am acordat mare atenție la ce s-a întâmplat până la 7, deoarece s-au produs ciondănelile frecvente, care nu cred că merită a fi luate prea mult în seamă. În schimb, după apariția lui Muruianu la microfonul parlamentului, lucrurile au început să fie destul de interesante.

În timpul discursului lui Muruianu am ajuns la o gravă dilemă: individul ăsta ori e prost, ori îi consideră pe cei din jurul său proști? A treia variantă care mi-a venit în gând, e că acest tip are un tupeu și o impertinență inimaginabilă, de vreme căuta scuze de-a dreptul penibile pentru zecile de milioane pierdute la CEDO. Întâi a dat exemplu țările vecine, că cică și acolo s-ar pierde dosare, apoi a început să dea vina pe colegii și subalternii săi de la CSJ, cum că aceștia ar avea mai multe dosare pierdute decât el. Sincer, când îl auzeam pe acest individ, mă dumiream încă odată cât de prost trebuie să fie poporul dintre Prut și Nistru pentru a se învrednici de un asemenea judecător-șef al țării. Cum dracu să dai vina pe subalternii tăi, doar tu ești responsabil de instituția pe care o conduci? Apoi, exemplul României, care la o populație de 6 ori mai mare decât a Moldovei, un număr aproape egal de dosare pierdute, mi se pare la fel de penibil.

Tupeul lui Muruianu a continuat și când unii deputați au încercat să-i acorde întrebări, acesta ascunzându-se după nu știu care articol din constituție și refuzând să dea explicații parlamentarilor.

Pe la 20:30, eram sigur că scăfârlia lui Muruianu va cădea, mai ales că toate părțile componente ale AIE, cu excepția celora care se consideră mai speciali(PD), i-au cerut demisia acestuia.

PCRM-iștii și MU-iștii, au părăsit sala de ședințe, probabil nefiind obișnuiți cu asemenea ore târzii la parlament. Un prieten îmi spunea că ei la ora asta stau cu curul în jacuzzi și fumează calean, o fi și-așa. După părăsirea acelor tipi a sălii parlamentului, în mod normal, ar fi trebuit să rămână 53 de deputați AIE, care puteau lejer să voteze propunerea de demitere a lui Muruianu. Iar eu, eram în continuare sigur, că Muruianu va fi demis.

Dar să vezi necaz, după câteva vreo priviri aruncate prin sală de către Mihai Ghimpu, s-a ajuns la concluzia că din sală nu lipsesc doar PCRM-iști și MU-iști, ci și AIE-iști. S-a constatat lipsă de cvorum, iar cazul lui Muruianu s-a amânat pentru zile mai „bune”.

Eu, deocamdată nu știu cine sunt deputații AIE care au părăsit ședința înainte de încheierea ei, dar am toate motivele să cred că acești deputați au sabotat  ședința și că au părăsit sala tocmai pentru a nu vota demisia lui Muruianu. Până la proba contrarie, voi gândi în continuare așa... Și voi rămâne cu șampania special pregătită pentru Muruianu, nedeschisă, și cu gustul amar, că și de această data Alianța s-a înecat la mal.

Atenție, zboară cu bancnote false!

Când eram mic, urmăream cu mare ardoarea „polițistele” americane, în care mai tot timpul exista o valiză cu bani, cel puțin una. Valiza aia plină cu bancnote era, de fapt, eroul principal al filmului, chiar dacă pe ecranul „Alifa” vedeam „celebrele” fețe ale lui Silvester Stallone, Van Damme, ală cu mușchi - șeful Californiei sau băiatul cu plete - prieten cu „filantropul” Gabi Stati.

Și lumea se împușca, se omorau între ei, iar până la urmă, valiza cu bancnote, pentru care se omorau toți, era aruncată ori dintr-un elicopter, ori de la etajul 84 al nu știu cărui „zgârâie nori”, iar musculosul lua fata și-o ducea în camera de hotel.

Urmărind evenimentele care bântuie Moldova în ultima perioadă, nu știu de ce parcă-mi revin în minte unele scene cu celebrele filme. Când am citit astăzi, viitorul celebru citat al lui Voronin ”cu bani și țiganii dansează”, pe loc mi-a venit în fața ochilor un mafiot rus, cu havana între dinții de aur, care plătește dansatoarele într-un bar de streptease, să-și unduie fundurile pe lângă nasul său. Iar la noi pe post de de femei goale au fost celebrele noastre vedete: Pașa Stratan, Nelly Ciobanu, Gheorghe Țopa, Andrei Porubin, „Bratvaua Advahov” sau Ian Raiburg. Ultimul, chiar a recunoscut fără nicio jenă, c-a dat din cur, pardon, a cântat, fiind remunerat cu bani gheață, chiar la colțul scenei.

Numai că atunci când sângele urca mai tare-n instalație, iar voturile se aglomerau buluc în urna comunistă, a apărut Van Damme de Moldova, alias Victor Bodiu, care a dat cu documentu’ desecretizat în cap la toți, și-a demonstrat că mafiotu’ rus, alias Voronin, a folosit bani publici pentru prostituarea muzicienilor. Și la noi, ca-n filmele de la Hollywood, a apărut și veriga slabă, mâna dreaptă a mafiotului, un fel de curvă care trădează atunci când vede pumnul lui Van Damme între ochii săi, adică Victor Stepaniuc. Ăsta s-a codit cât s-a codit, și-a recunoscut c-a făcut boroboața, chiar dacă destul de voalat.

Acuma, ca similitudinile să continue, ar urma ca FBI și LAPD de Moldova, adică Zubco și cu Catan, să-i ia pe toți de subțioară și să mi ți-i arunce vreo 10-15 anișori în „Alcatraz”, adică la Cricova.

Numai că, trezindu-ne la realitate, ne dăm seama că Bodiu nu e nici pe departe ca Van Damme, că Zubco seamănă mai degrabă cu mafioții ruși decât cu agentu’ FBI, iar că organele lui Catan se aseamănă perfect cu miliția rusă, aia pe care o corupi cu 10 ruble. De „Alcatrazul” moldovenesc ce să mai zicem? Că acolo în „corobka cu poroșok” se bagă de toate...

Iar noi, telespectatorii, ne enervăm că vedem mereu același film, în care toate mai merg cum mai merg, dar când ajung la Zubco și Catan, se împotmolesc rău de tot, și totul iese cu totul altfel decât ar trebui și ori nu mai privim televizorul, ori mergem să vedem filme mai bune, undeva prin Europa.

A, ar exista o similitudine, banii ăia care plutesc aruncați de la fereastra etajului 84,(că elicoptere nu avem) și lumea care aleargă disperată după ei. Numai că atunci când arunci o privire mai atentă la bancnote, constați că ele nu-s decât niște falsuri scoase la xerox. Te enervezi și mai tragi o sudalmă, că iar te-au „frecat” ai tăi.

Despre boi, impertinenți și rahat, toate Made in Moldova

Săptămâna asta a debutat în forță. S-au petrecut câteva evenimente aparent lipsite de o prea mare importanță, dar care, pe mine m-au convins încă odată că rahatul în care ne bălăcim are metri mulți în înălțime, și chiar de te urci în stejarul verde, înalt și frumos, tot nu scapi de el.

Luni dimineață, Olejka a fost la CCCEC(știu ei pentru cine și ce), iar miștourile, aroganțele și bătăile de joc au fost la înălțime. Miliardarul ultimilor 8 ani a venit și a glumit cu reporterițele, s-a urcat în „rabla” de x5 și-a șters-o. Ne-a lăsat o bucurie nouă, că l-am văzut, și celor din mass-media, că așa o să aibă și ei niște imagini cu marele miliardar, scump rău privirilor. Pot să pariez că nu-l mai vedem degrabă.

Tot luni, hoțul vice-pretor al sectorului Centru, a fost repus în funcție de „Curtea de Apel”. După ce și-a ridicat case de milioane în centrul capitalei, și-a întreținut „Merțanurile” din banii predestinați pentru acoperirea gropilor, și a făcut to felul de alte porcării, Chirtoacă l-a demis. Dar, ca să vezi, Chirtoacă cică a făcut abuz de putere, iar vajnicii judecători moldavi l-au repus în funcție pe Budurin.

Apoi, Catan și-a dus subalternii la teatru. Și nu la oricare, ci la „Made în Moldova”. Dar să duci polițistul moldovean la teatru e ca și cum ai lua boul din grajd și l-ai pune să se uite la ”Teleenciclopedia”, el o să ragă de vreo două ori și o sa-ți mai tragă și o balegă în mijlocul casei. Cam așa au făcut și „boii cu epoleți”, aproape toți, cu excepția șefului și a altor câțiva, au început a strâmba din nas și a casca atunci când se vedeau în rolurile de pe scenă. Iar când reporterii îi întrebau dacă s-au regăsit în spectacol ori nu, ăștia ori fugeau, ori dădeau răspunsul cvasi-cunoscut: La serviciul de presă toate întrebările. Boul tot bou rămâne.

În timp ce „musorii” erau la teatru, Muruianu făcea mișto pe la CSM. Atunci când umblam și eu cu pieptul umflat că iaca Tănase a luat atitudine și îi cere socoteală impertinentului din fruntea CSJ, acesta a pățit cam ca și Chirtoacă la Primărie. Degeaba a luat atitudine, că gașca de la CSM o să-i dea o sancțiune mică pe acolo, iar Muruianu o să stea bine-mersi în funcție și o să aibă tupeul să submineze în continuarea autoritatea ministrului Tănase.

Ei, după ce se întâmplă astea în numai două zilișoare, ce îți mai mai vine să faci? Să te uiți în pod și să te întrebi cine dracu te-a dat în rahatu’ ăsta? Sau s-o apuci și tu „hăisa”, să procedezi ca ei și să nu te simți mai prost?

Încep să dau dreptate lui Jora, un vecin care-mi zise dăunăzi că „nu mai vedem noi ghini pi pământu ista, tot cu curu gol o să stăm, iar alde Aleg Varonin o să se scalde în bani”. Oricât nu am încercat să-l conving că „Alianța” o să facă ceva în viitor, omul tot o ținea pe a lui. Dar cum l-aș mai putea convinge, dacă nici eu nu mai cred în ce spun?

(video) Voronin jr. la CCCEC

Știți, azi am avut o mare bucurie în suflet. Cam de mult timp nu m-am bucurat așa. Motivul mulțumirii mele sufletești, a fost că, în sfârșit, l-am văzut pe Oleg Voronin. Să nu credeți că mi-ar fi tare drag tipul, dar parcă prea era o fantoma acest individ, despre care multe se vorbeau, dar nimic nu se știa. Niciodată nu a apărut în fața presei, iar mass-media de la noi, când realiza vreun reportaj despre acest individ, recurgea la 2-3 poze învechite.

Iar acum, cu secundă ce trecea și îi vedeam mutra fiului fostului președinte, parcă nu știu cum am uitat de foamea din stomac, de măseaua care mă durea și de nervii pe care tocmai îi acumulasem în urma căderii cu mașină într-o groapă enormă de pe străzile capitalei.

Recunosc, am așteptat clipa asta ani de-a rândul, iar aceste câteva minute în care l-am văzut pe Voronin jr. în filmulețele de pe net, au venit parcă aidoma unui pahar de apă după o zi de arșiță într-un deșert african(nu-s prea bun la comparații, dar trecem).

Tipul n-a dezamăgit deloc: a vorbit în rusă, a spus că n-are nicio vină, că e vorba de răfuieli politice, că de toate e vinovată „gazeta Timpul” și că el a uitat ce venituri și ce cheltuieli a avut anul trecut. Iaca toate ca toate, dar la faza cu veniturile și cheltuielile chiar îl cred, deoarece au fost atât de mari încât sigur că e imposibil să-ți amintești de ele.

Ce mai rămâne de spus? M-au dezamăgit unii jurnaliști, care deși nu știau rusa prea bine, făceau forțări supraomenești să poată vorbi în această limbă cu Voronin, deși se vedea că acesta cunoaște bine româna. Mi-a plăcut Angela Gonța, care a vorbit tot timpul în română, dar a și avut ce vorbi, adresând niște întrebări care l-au pus în dificultate pe Voronin jr. .

Cine-l protejează pe Muruianu?

Mâine se va face o săptămână de când nomenclaturistul din fruntea CSJ, Ion Muruianu, într-un acces de turbare tipic sovietică, a dat cum sărmana noastră mass-medie de pământ, așa cum vrură mușchii săi.

Intenționat nu am scris nimic atunci, deoarece am vrut să văd care va fi reacția celor care au fost „plefturiți” în ultimul hal, de un individ care de-a lungul carierei sale s-a învrednicit de multe rele. Reacția presei moldave a fost tipic moldovenească, niște lamentări, conferințe de presă, solidarizări și alte acțiuni întâlnite mai des între cele două râuri.

I s-a cerut chiar și demisia lui Muruianu, dar parcă i-ar păsa lui tare de ce cere anemica noastră presă. Azi, celebrul editorialist, Constantin Tănase, a cerut și el Alianței să pună piciorul în prag și să treacă „Rubiconul”.

Ce uită gazetarii și purtătorii noștri de microfon, e faptul că tocmai oamenii cei mai vizați în a-l condamna pe Muruianu, nu au făcut-o deloc, sau au zis ceva, dar au făcut-o cu jumătate de gură.

Primul om care trebui să dea de pământ cu Muruianu, e chiar fiul editorialistului ce îndeamnă trecerea „Rubiconului”, Ministrul Justiției, Alexandru Tănase. Domnul Tănase a fost prezent la ședința buclucașă, în care Muruianu a scăpat porumbelul, dar nu prea am văzut să intervină atunci. Apoi, a dat niște declarații în care a condamnat și nu prea aberațiile șefului CSJ. Și mai explicit a fost șeful Comisiei Parlamentare Juridice pentru Numiri și Imunități, Ion Pleșca. Pleșca i-a sărit imediat în apărare lui Muruianu, spunând că acesta s-a lăsat pradă nervilor și că ar trebui înțeles.

De ce presa noastră nu a luat deloc în colimator aceste „intervenții” domoale ale lui Tănase și Pleșca? Poți să ceri tu mult și bine demisia lui Muruianu, deoarece acesta având obrazul mai ceva decât „tureatka cherzovcilor” îi este drept în p... de toate cererile presei. Dar atunci când șeful său de la Justiție l-ar scutura un pic, altfel ar reacționa eroul public nr.1 al săptămânii care e pe cale de a se încheia.

Dacă Muruianu nu va demisiona, asta va fi numai și numai din vina presei, deoarece când face un lucru, îl face doar pe jumătate.

Eu înțeleg că fiecare „câine turbat” din presa noastră, nu e de fapt decât câte un cățeluș pufos, mângâiat de câte un stăpân, care de cele mai multe ori se dovedește a fi politician. Dacă vor să dovedească măcar de această dată că nu e așa, atunci să-nceapă să le ceară socoteala lu alde Tănase și Pleșca pentru cele zise și lipsa lor de acțiuni în acest caz.

Atâta timp cât Muruianu va fi tolerat de actuala Putere, el va juca fotbal cu presa moldavă de câte ori va dori, pentru că ăsta e el, un pion care juca la comanda comuniștilor, iar acum probabil, face la fel, doar că și-a schimbat șefii. Așa că dragă presă, mult-stimat Constantin Tănase, luați vătraiul și pocniții pe toți cei ce îl protejează pe acest tip care și-a bătut joc de voi. Să vedeți cum vor reacționa „justițiarii” șefi din țara noastră, atunci când le veți pomeni numele lor alături de cel al lui Muruianu...

Circul continuă

După ce vajnicul Zubco a ieșit zilele trecute și-a asigurat toată frumoasa țărișoară „că nu e cumătru cu VLAD Plahotniuc”, mass-mediaNA moldovenească a luat apă în gură și s-a apucat de alte probleme, gen Pavel Turcu sau „vai sărmanii câinișori”.

Iar între timp, la Procuratura lui Zubco, circul continuă sub cele mai bune auspicii, ba chiar azi a intrat pe fir și CCCEC-ul(despre care, în campania electorală, unele partide se băteau cu pumnii în piept că îl vor desființa), care l-a chemat la o plimbare pe celebrul Olejka Voronin. Dar mă abătusem de la problemă, spuneam că circul de la Procuratură continuă, iar de această dată Zubco a început să-i facă PR cadavrului împuțit Iura Roșca.

Ei bine, deși Roșca ar fi putut fi citat la Procuratură pentru excrocherii și crime mult mai mari și mai recente, Zubco a zis să facă oleacă de vâlvă prin mass-mediaNA și să-l cheme pe fostul mare opozant constructiv într-un dosar penibil, din care cu siguranța Roșca va ieși cu barba curată.

Liderului Oranj i s-a redeschis un dosar asupra unui banal eveniment petrecut încă prin 2002, atunci când bărbosul ar fi agresat nu știu pe cine. Mda... Acum suntem în 2010, iar de atunci Roșca a agresat alte zeci de persoane, a furat ca-n codru împreună cu comuniștii, și-a însușit zeci de imobile prin Chișinău(asta doar ce știu și eu de prin mass-mediaNA), dar Zubco o face pe prostul și îi redeschide un dosar lui Roșca, din care acesta cu siguranță nu va avea de câștigat de cât puțină imagine, de om sărac și hăituit.

De ce face aceste prostii Procuratura nu știu. Că-s proști sau că așa primesc comenzi? Ori poate pentru a mai amăgi oleacă „prostimea”(cum ne văd ei pe noi, ăia care-am luptat pentru democrație și libertate). Cred că ultimele două variante. Lumea este însetată de răzbunare, vrea ca toți cei ce și-au bătut joc de ei în ultimii 8 ani, să fie trași la răspundere, închiși, pedepsiți, etc. Cum asta nu se va întâmpla niciodată, dar cum actuala Putere trebuie să arunce cu oleacă de praf în ochii lumii, recurge la tot felul de citații penibile pe la Procuratură sau mai nou, CCCEC.

Că tot ne amintirăm de CCCEC. Astăzi, un tip care știe cam ce se mănâncă prin politica moldavă, mi-a zis că Olejka Voronin va „onora” invitația la CCCEC degrabă, dar cum aproape nimeni nu știe cum arată fiul fostului președinte decât teoretic, la invitație se va prezenta un tip care doar seamănă cu Olejka, asta ca circul să fie mai interesant!

Mi-am zis că e puțin posibil un asemenea scenariu, la care tipul a râs și mi-a zis că-s un naiv! Suntem niște naivi!

Încă un adaptabil în „Dealul Schinoasei”?

Azi am aflat numele celor 12 candidați pentru șefia „Moldovei” 1. Recunosc că o bună parte dintre aceste nume nu-mi spun aproape nimic, iar google-ul nu mă ajută cu mai mult.

Am apelat la un om care se învârte de ceva ani prin cercurile jurnaliștilor mai mult sau mai puțin servili, iar acesta mi-a zis să stau fără grijă. „La șefia televiziunii va fi pus ori Sașa Grosu ori Valera Frumusachi, pot să pariez la o ladă de bere că am dreptate”, asta mi-a zis tipul.

Întrebîndu-l de ce crede că va fi ales unul dintre aceștia 2, am primit un răspuns simplu: „pentru că-s de-o mamă cu Marin și Dorogan”. Un fel de băieți care vor lucra precum li se va spune, așa cum au făcut-o toată viața lor.

Și-aruncând o privire în CV-urile(destul de sărace)celor doi, tind să-i dau perfectă dreptate „omului meu”. Acești doi candidați sunt niște adevărați supraviețuitori, adaptabili, cum mai obișnuiesc eu să le zic, pentru a nu le jigni imaginile imaculate.

Grosu a fost președinte al Televiziunii naționale în perioada 2002-2004, după care, pentru merite deosebite, a fost avansat în funcția de director al celebrului hotel „Dacia”, funcție exercitată din 2004 până în 2009.

Frumusachi lucrează la televiziune de pe vremea sovietelor, cu o pauză de 5 ani, când a fost șef la Catalan TV. Între 1999 și 2000 a fost consilier al Președintelui Parlamentului RM. Cine a fost speaker în acea perioadă? Vă dau 3 secunde să vă gândiți! Ați ghicit, Diacov!

După ce n-a mai pupat Diacov parlamentul, Frumusachi s-a întors în „Dealul Schinoasei”, unde a stat până în 2004.

Din 2006 până în 2008, Frumusachi a fost membru CCA și a contribuit decisiv la retragerea licenței TVR din Republica Moldova. El fiind un aprig promotor al offshore-ului din Cipru(cică a lui Plahotniuc), care se mai cheamă 2 plus și care activează bine-mersi și în vremuri AIE-iste.

Sper să nu aibă dreptate „omul meu”, pentru că dacă după „naftalinarii” Marin și Dorogan, dacă la televiziune vine unul dintre ăștia doi, atunci eu îmi pun o bombă pe mine, merg la TRM și fac un bine societății. Bine, cu bomba e o glumă, dar cu siguranță nu mai privesc niciodată rahaturile de acolo.

Cred, totuși, că mintea cea de pe urmă a AIE-iștilor va veni măcar acum, iar la șefia televiziunii să fie ales Mircea Surdu, singurul candidat dintre cei 12, care ar putea într-adevăr să facă ceva acolo. Dacă ar fi ales Surdu, ar fi o șansă să avem și noi televiziune, pentru că acest om este într-adevăr un profesionist 100% și un om care are și ceva verticalitate, nu multă, dar îi surclasează pe „naftalinarii” Frumusachi și Grosu la acest capitol.

Lemnele și AIE

Iarnă grea a mai fost asta... Încă înainte de a pleca Zina la „zarabotca” în Italia n-au fost așa geruri.

Lemnele-s pe terminate, iar asta nu doar la mine, dar și la vecinul Marin și la cumătrul Vlad. Mișa n-are grijă, copiii i-o fugit de-acasă, iar el mai are vreo 3 borcane cu rachiu de perje și nu-i trebu’ nici foc.

Ne-am întâlnit noi alaltăieri la mine, să vedem cum ne încălzim mai departe. La Marin situația e cea mai grea, o tăiat chiar și cireșul cela din fundu’ grădinii și l-o pus pe foc. Degeaba i-au plâns odraslele, l-a tăiat și în sobă!

Mișa, cu ochii vineți, după ce a alunecat în fața porții din cauza gheții nu mai contenea să înjure primaru’ că n-o azvârlit nisip, ne-a zis să cumpărăm niște spirt „medițânskii”, să-l amestecăm cu „campot” de zarzăre și nu mai trebu’ niciun fel de căldură.

Marin, care trăgea dintr-o țigară Doina, scoasă nu știu de ce dintr-un pachet de Temp, a zis că are el un cumătru la „cocigarcă”. Ne ducem noaptea cu vreo 3 sticle de vin și ne dă el la schimb vreo câțiva saci de cărbuni.

Vlad, care și-o lăsat după anu’ nou păr mai lung, tocmai din cauza frigului, ca să nu-i înghețe capul, a zis să luăm toporu-n spate și să tragem o fugă până la pădure să doborâm vreo doi stejari.

Ifim stătea și el fără grijă. La dânsu’ saraiul îi plin de lemne, are strânse încă de prin 2004, pe vremea când lucra pădurar. Și-o pus și „steclopachet” pe vremea ceea...

Ei, tot de la un ulcior la altul, ideile tot veneau și veneau și ne-o prins „Mesagerul” în plină dezbatere aprinsă. S-o început cu Ghimpu, dădea niște medalii la vreo doi mustăcioși, cică pentru merite nu știu de care. Vlad o ridicat paharu’ în cinstea lu Ghimpu, că nu l-o votat pe degeaba: iaca o adus schimbarea, Voronin dădea medalii la primari comuniști, da el la jurnaliști.

Următoarea știre o fost cu Lupu: zicea „că ca caracter și ca conținut” iarna asta chiar e grea, dar și bugetul e gol, așa că tre’ să mai răbdăm. Ifim o propus să ciocnim pentru Lupu, că tare frumos mai vorbește și că atunci când o să ajungă președinte tare bine o să mai trăim.

Am băut și pentru Lupu, asta în timp ce la Mesager l-o arătat deamu’ și pe Filat. Săracu’, spunea cât e el de obosit de când e premier, că nici pe Sanda nu prea o mai vede de atâtea griji. A zis că la anu’ o să fie creștere economică de un procent, iar salariul mediu posibil să crească aproximativ cu 10 lei. Când l-o auzit Mișa, ochii săi vineți au început a lăcrima de jelea premierului. A ridicat paharul și-a propus să bem pentru dânsul, că l-o votat și se vede: lucrează de zor, nici pe la femeie pe acasă nu prea mai trece sărmanul. Am băut noi și pentru Filat și i-am urat sănătate și putere oropsitului premier. Când o început o știre cu Urechean s-o stins lumina și tare s-o mai amărât Marin, că el a făcut vara asta propagandă prin sat pentru „Soare”. Am aprins candela și-am ciocnit și pentru Urechean, că el sărmanu’ îi bătrân și bolnav, dar tot nu se lasă de probleme țării și lupta pentru prosperitatea noastră.

Pe la 1 a început a plânge Gheorghiță, băiatul meu cel mic, a zis că-i este frig, asta deși era învelit cu două plăpumi. Mișa ne-a sfătuit să-i turnăm 50 de grame, că o să se încălzească. L-am îmbrăcat eu pe Gheorghiță în palton și l-am trimis înapoi la culcare...

Mâine e duminică, am zis că mergem la biserică să aprindem o lumânare, poate o încălzi Dumnezeu vremea și n-o mai fi nevoie de foc în sobă, că înghețăm cu toții. O să ne mai rugăm și pentru cei 4 lideri ai Alianței, să le dea Dumnezeu putere să reziste greutăților pe care le întâmpină zilnic. Ne-am zis cu toții că nouă încă ne e bine în comparație cu Filat, Urechean, Lupu și Ghimpu. Noi avem doar problema lemnelor de iarnă, ei au pe cap toată țara...

Dacă viitorul aparține tinerilor, să-i facem să simtă asta!

Văd că inițiativa lui Ghimpu, de a le acorda dreptul la vot tinerilor peste 16 ani, a suscitat tot felul de frustrări prin frumoasa țărișoară.

Au apărut „specialiști” care ne spun nouă că un „copil” de 16 ani e un mucos, un pierde vară fără discernământ, care nu trebuie să voteze sub nici o formă. Cred că aceste concluzii ale pseudo-specialiștilor apăruți peste noapte, vin din propriile frustrări trăite în vremea adolescenței, când ăia mai în vârstă îi tratau cu vreo sudalmă atunci când încercau „să-și bage nasul acolo unde nu le fierbe oala”.

Mie nu-mi pasă de frustrările mai vechi sau mai noi ale pseudo-specialiștilor, dar eu știu că în 2005, când abia împlinisem 16 ani, făceam campanie electorală pentru un partid timp de săptămâni de-a rândul, și o făceam cu un oarecare succes. La 16 ani cunoșteam programul politic al principalelor partide din țară și îți puteam recita și dacă mă trezeai la 4 dimineața listele de primii 10 candidați a cel puțin 4 partide politice.

Mai știu că tinerii ce au astăzi 16 și 17 ani(cel puțin jumătate) și-au dorit enorm să poată și ei vota, iar acest lucru nu l-au făcut pentru că era un moft de copil, ci o necesitate pentru a-și face un viitor mai bun.

Vă mai spun că în campania electorală din iulie, am mers de mai multe ori în localități cu tineri care încă nu făcuseră 18 ani, dar care aveau o dorință și o putere de convingere pe care greu o găsești la un om de orișicare altă vârstă. De cunoștințele sale din domeniul politic nu mai vorbesc.

Să vă mai zic că în campania din iulie am întâlnit mii de oameni, de diferite vârste, dar majori, care nu știau de existența decât a PCRM-ului(pe care îl numea simplu - VARONIN) și a lui Roșca, și care mergeau la vot ca vacile la cireadă?

Protestele din aprilie nu știu dacă mai merită amintite, deoarece cunoaștem cu toții că cel puțin 10% dintre protestatari erau sub 18 ani.

Viitorul aparține tinerilor, iar dacă o fată de 16 ani își poate convinge bunica de 60, să voteze pentru partidul pe care îl susține, de ce nu ar avea și discernământul suficient să aplice ștampila acolo unde trebuie?

Să votăm pentru filme cu coloană sonoră originală și subtitrate în română!

Site-ul oficial al rețelei de cinematografe „Patria”(www.patria.md) a inițiat recent un sondaj, în care vizitatorii sunt îndemnați să aleagă felul în care-și doresc să urmărească filmele: dublate în rusă și subtitrate în română sau cu coloană sonoră originală și subtitrate în română. Bine, eu n-am specificat că cea de-a doua variantă sună cam tendențios, ceva de felul „In limbi straine (germana, franceza, engleza, japoneza, chineza) si subtitrate in limba romana” . Dar fie, trecem peste asta!

Dubios e că doar în câteva ore de la lansarea sondajului, se înregistraseră mai multe voturi decât însăși numărul de vizitatori ăe care îi are site-ul într-o zi, iar voturile erau în marea lor majoritate pentru varianta cu dublare în rusă. Dar noi trecem și peste asta!

Ce vă rog eu pe toți, e să intrați pe acest site și să votați. Iar atunci când veți vota, să vă întrebați cum s-ar simți un neamț dacă ar intra într-un cinematograf, iar filmele ar fi traduse în turcă. Să vă amintiți cât de incorect și cu câte rusisme vorbim noi și cum ne batem joc zilnic de limba română. Să vă întrebați dacă doriți sau nu să fiți respectați la voi acasă. Și de ce nu, dacă preferați ca în cinematografe să auziți vocile actorilor care de-a lungul vieții s-au învrednicit de sute de premii, ori să-i auziți pe niște ruși răgușiți în locul lor? Apoi, în dependență de răspunsurile la aceste întrebări – să votați!

Eu am votat, și cred că e clar pentru toată lumea care a fost alegerea mea!

Zvonuri și legături primejdioase

Era odată un tip, Vladimir Plahotniuc îi spunea. Cică tipul ăla era un fel de mână dreaptă a lui Voronin. Alții spunea că din contra - Voronin era mâna dreaptă a lui Plahotniuc. De multe ori, acest Plahotniuc era confundat cu Voronin jr., că așa-i moldovanul, acuză pe cel ce-i mai aproape de șeful care stă la lumină. Dar, de fapt, se mai spunea că Plahotniuc ar regiza din umbră economia frumoasei Moldovioare...

Nu se știe dacă mai există sau nu Plahotniuc, dar cu siguranță nu mai există Voronin. Adică el există, dar existența sa devine din ce în ce mai anonimă. Se povestește, însă, că afacerile lui Plahotniuc, care prosperau pe vremea lui Voronin, nu au încetat să prospere. Un exemplu este celebrul „Petrom Moldova”, acolo unde e benzina cea mai scumpă, și tot acolo unde se scumpește prima. De voie, de nevoie, ceilalți petroliști o scumpesc și ei, asta după ce Parlicov dă avizul lui Plahotniuc, pardon, „Petromului”. Cine nu mă crede, să verifice unde a avut loc prima majorare de prețuri la benzină în ultimii 3 ani. Întotdeauna la „Petrom Moldova”!

Dar nu doar benzină vinde Plahotniuc la moldoveni, se zvonește c-ar vinde și carne, că de când e el șef la o anumită bancă, aia a cam început a monopoliza piața. Dar sunt doar zvonuri, zvonuri și iar zvonuri. Noi doar avem „Ogradă de conturi”, sau curte, cum i s-o mai zice? Doar avem ”Porcuratură” sau Procuratură? Deci dacă astea nu se sesizează, înseamnă că afacerile lui Plahotniuc sunt perfect legale, iar banii pot să curgă în frumoasa Moldovioară

Da, avem și Porcuror General, iertată-mi fie greșeala absolut neintenționată, iar acest Procuror, fuse înaintat de nu știu care „partid politicianist”. Iar aseară, când vruse lumea să afle cine propuse Procurorul, în studiol „Profunzimii” se creaseră rumori, frustrări și ridicări de voce. Domnul președinte Urechean era cel mai indignat, iar domnul președinte dublu Ghimpu sări și el ca ars!

Se mai auzise un zvon, cică unii ar fi primit bani de la Plahotniuc, ca să pună la Banca Națională și la Procuratură pe cine trebuie. Dar cu siguranță zvonurile vin doar din partea celor ce vor să „desființeze” vajnicul AIE.

PS: De această dată nu e zvon! Un tânăr fiu de patriot român, Corneliu Ghimpu, era și încă mai este, prim-vicepreședinte la banca eroului zvonurilor noastre, Vladimir Plahotniuc. O legătură absolut banală și neînsemnată. Asta dacă nu îmi rodeau urechile acele zvonuri, cu procuratura, cu banca și cu banii, primiți de unii ca să pună în funcții pe alții!

BBC la TRM? Da, dac-ar fi un fel de Acasă TV

Opinia publică moldovenească e în fierbere acum, s-au ales organe noi de conducere la TRM, iar un asemenea eveniment nu poate fi trecut cu vederea, mai ales că e unul foarte sensibil pentru mulți dintre noi.

La fel ca orice schimbare, și aceasta din ”Dealul Schinoasei”, a venit cu multe speranțe, „iuhu-uri” și aruncări în sus ale pălăriilor. Da’ așa suntem noi, moldovenii, ne entuziasmăm rapid, ca să ne dezumflăm și mai repede atunci când ne lovim de cruntul adevăr.

Venirea lui Constantin Marin la șefia TRM, l-a făcut pe un coleg de blogosferă, mai entuziast de felul său, să inițieze o campanie de promovare a modelului BBC în Moldova. Acțiunea ca acțiunea, pare ok, ar avea chiar și șanse de reușită dacă nu ne-am afla între Prut și Nistru și prin vene nu ne-ar curge sânge de moldovean.

Aș susține cu cea mai mare plăcere această acțiune, dacă aș crede că ar avea măcar 1% șanse de reușită, cum BBC în Moldova nu e decât o Utopie, nu am cum să mă alătur unei astfel de acțiuni.

Ca să nu par că vorbesc în vânt, aș vrea să aduc și câteva argumente întru susținerea opiniei mele:

1. Pe site-ul TRM există o secțiune a audiențelor TV. Cele mai urmărite evenimente la Moldova 1, sunt telenovela „Fata Grădinarului” și meciurile de Uefa Champions League. „Fata Grădinarului” e urmarită de oamenii de la țară, mari amatori de telenovele, iar meciurile de Champions League sunt urmărite pentru că lumea nu are alternativă, dă volumul la 0 și se uită la M1. BBC nu transmite nici telenovele și nici fotbal. Telenovele din motive lesne de înțeles, iar fotbal pentru că nu are potența financiară necesară să cumpere drepturile unor competiții importante.

2. Pentru a fi asigurat bugetul TRM, după modelul BBC, e nevoie ca fiecare familie de moldoveni să plătească o taxa lunară de 30-40 de lei. Eu i-aș plăti cu dragă inimă daca-ș avea un BBC în miniatură la Schinoasa, dar ar face-o și Tiotia Valea sau Badea Ghiță?

3. Pentru a transforma mormanul de fiare vechi din Dealul Schinoasei într-o companie viabilă, e nevoie înainte de toate, de profesioniști și de oameni care și-ar dori asta. Credeți că acele băbuțe și moșnegei (nu mă refer neapărat la vârsta angajaților de la TRM) în frunte cu moș Constantin Marin, ar fi în stare să facă o asemenea schimbare radicală? Dar „Puterea” credeți că ar fi vreodată de acord să piardă controlul asupra companiei?

4. Pentru că publicul moldav e de o asemenea textură, că nu ar urmări niciodată un pot de telviziune de genul BBC.

Mă bucură faptul că avem tineri de genul lui Tudor, cu inițiativă și entuziasm, dar atunci când 50 + 1 dintre moldoveni vor gândi ca el, vom avea o televiziune publică excelentă și în general un mod de viață total diferit de cel de astăzi.

Până se va întâmpla asta, trebuie să ne întrebăm de ce la TRM a fost pus nu șeful cu cel mai bun program, ci cel care era scris pe fițuici cu mult timp înainte de alegeri. Să încercăm să facem presiuni ca politica editorială a TRM-ului să fie făcută într-o proporție cât de mică în interesul cetățeanului, adică să difere de cea care a fost în ultimii 50 de ani.

PS: Dacă moldovenii ar plăti vreodată taxe pentru o televiziune, atunci aceea ar arata ca Acasă TV (fără subtitre, ci cu dublare în rusă) ori ca NIT-ul, să dea premiere mondiale non-stop (copiate de pe torrents și dublate de Electricica).

Un adaptabil șef la TRM

Nu știu ce reprezintă acest Constantin Marin, noul șef al TRM, dar faptul că a fost decan la USM tocmai în perioada cea mai înfloritoare a comunismului voronistic, mi se pare cel puțin dubios. Nu zic că ar fi omul lui Voronin, al comuniștilor sau al altcuiva, dar știu sigur că cei ce au rezistat în funcții în perioada 2001-2008, au un simț al adaptabilității foarte dezvoltat.

O fi specialist bun(cea mai utilizată replică pe tărâmuri basarabene), dar eu numai când mă uit la fața lui, îmi creează impresia unui moș scos de la naftalină și „trântit” într-o funcție unde se va plia perfect pe postul de marionetă.

Am ascultat și programele a mai mult de jumătate dintre candidați, iar printre ele am regăsit unele cel puțin la fel de bune cu cea a acestui Marin, dar din păcate nimeni nu i-a luat în seamă pe acei oameni, creând-u-se  încă odată impresia că totul era prestabilit din timp, așa cum se întâmpla mai tot timpul pe la noi, în Moldova.

Noul director al TRM nu va aduce absolut nici o schimbare în „Dealul Schinoasei”. Iar când mă refer la schimbare, am în vedere nu doar schimbarea macazului la „Mesager”, ci o reformare adevărată a acestui colos mâncător de bani publici, care să fie cu adevărat în slujba și utilitatea cetățeanului.

Pentru a schimba ceva la TRM, trebuie să concediezi 70-80% dintre cei ce lucrează acolo încă de pe vremea „sovietelor”, să angajezi în schimbul lor cam de 3 ori mai puțini oameni tineri, sub 35 de ani, pe care să-i plătești ok și pe care să-i lași să se manifeste.

Acest moș pus în fruntea TRM nu-și va permite niciodată să schimbe cu adevărat la față TRM-ul, deoarece aducând oameni noi, riști să fii nevoit să-i concediezi peste câteva zile. Ăștia tineri nu vor da din codiță precum vrei tu. În schimb, actualii angajați, care s-au adaptat regimurilor precum șobolanii în subsolurile din capitală, vor fi foarte ușor de controlat și manipulat în continuare. Iar în Moldova, „adaptabilitatea” este cea mai apreciată virtute.

Ce ne rămâne de făcut? Nu știu! Știu doar că eu voi continua să am pachetul Digitv, din care Moldova 1 nu va face parte niciodată. A, și poate să mâncăm ceva dulce, pentru a scăpa de senzația de amărăciune lăsată de așa-zisele alegeri de la TRM.

SRL Moldovanul

Obișnuiesc să mai discut cu oamenii pe chat-uri, site-uri de socializare sau să mai arunc o privire prin caietele colegilor. Deși acei oameni au trecut prin gimnazii, licee, iar acum îs studenți la facultăți cu nume pompoase, te-apucă groaza când citești prima frază ieșită de sub mâna lor. Te-ntrebi ce fel de avocați, economiști, specialiști în comunicare sau mai dracu știe, o să iasă din ei, dacă nu știu să articuleze corect o frază, de virgule și cratime nu mai vorbesc.

Azi am fost la un spectacol de teatru, pentru a doua oară în ultimele 6 luni. Foarte puțin! Dacă am face o comparație cu filmele văzute la celebrul nostru cinematograf „Patria”, atunci ar reieși că vad cam 12 filme la un spectacol de teatru.

Spectacolul era despre viața unor profesori de limbă română, pe care viața i-a făcut să „lucreze cu limba” prin Grecia, ori să-și deschidă „WC-uri cu răspundere limitată”.

Am revăzut oarecum soarta profilor din Moldova, mi-am amintit și de ce pe vreme gimnaziului aveam un prof de română care se ”întărea” cu o sută de grame înainte de lecții, și care la cei 50 de ani pe care-i avea citise cam o treime din cât citisem eu până în clasa a 9-a. Mi-am explicat încă odată de ce 80% dintre concetățenii noștri nu pot să scrie, să se exprime corect, să lege o frază într-o limbă curată.

La un moment dat, mi-a apărut o imagine cu sălile de cinematograf, mult mai mari decât cea de la Satiricus, dar și mai plină cu lume. Un bilet la cinema costă cam de 3-4 ori mai mult decât cel de la teatru, așadar rațiunile financiare pică.

Cu vreo 3 săptămâni în urmă, l-am întrebat pe un amic ce părere are despre subtitrarea filmelor în română. Băiatul e student la ”drept”, nu a citit nicio carte în viața sa(cel puțin așa spune el), iar filme subtitrate la tv nu privește, „pentru că se enervează”... A zis că el „își bagă p... în kinăuri titrate” . Nu vă mai vorbesc și despre felul în care se exprimă în scris sau de sutele de euro pe care le cere de la părinți în perioada sesiunilor.

Joaca de-a ancheta

Când eram mic, mă jucam cu prietenii din mahala „de-a bandiții și polițiștii”. După ce „bandiții” își făceau de cap și furau merele, mingile, strugurii sau ce le mai cădea pe la mână, interveneau polițiștii, care declanșau ancheta.

Eu o făceam întotdeauna pe banditul, nu știu de ce îmi plăcea această postură, mai ales că la fel ca și în viața reală, cei mai grei de cap alegeau să fie polițiștii, iar eu puteam să fac lejer mișto de ei.

Până la urmă, anchetatorii mei se încurcau așa de tare în evenimente, că ori se supărau și ne băteam, ori izbucneam cu toții în râs și ne apucam de un nou joc.

Nu avea să-mi amintesc niciodată de aceste jocuri din copilărie, dacă nu mă confruntam cu ele în viața reală, chiar în aceste zile.

Procuratura Generală a inițiat o joacă de-a ancheta, un fel de „de-a bandiții” din copilăria mea. Voronin, Tkaciuk, Papuc, Reșetnikov și alții, se perindă zilnic pe la procuratură, fac mișto cu procurorii, fumează, mai fac câte o glumă sau pur și simplu se joacă la calculator, care uneori se mai strică. Apoi ies la declarații. Voronin e cel mai sincer, spune că a fost un joc acolo, Tkaciuk nu mai contetnește să cânte baliverne de genul loviturilor de stat, iar Reșetnikov a venit cu cea mai mare gogomănie, cică Voronin trebuia asasinat.

Purtătoarele de microfon chicotesc, camerele de luat vederi se zdruncină, site-urile duduie de noi declarații, iar diseară la știri vor fi subiecte berechet.

Voronin, Reșetnikov, Tkaciuk și toți ceilalți, se află printre principalii vinovați de ce s-a întâmplat în aprilie. Dar la Procuratură vin cu zâmbetul pe față, stau câteva ore în sediu, ies și fac glume cu purtătoarele de microfon. Apoi ies procurorii, aștia spun aceleași baliverne, iar ziua trece.

Cum se explică faptul că criminalii ies cu fețele senine din sediul procuraturii? E cam aceeași explicație în jocurile copilăriei mele, deși eu luam merele și le ascundeam, făceam mișto de„ polițiști”, apoi le arătam ascunzătoarea și le mâncam cu toții.

Atâta timp cât Voronin și haita sa vor ști că nu există niciun interes din partea procuraturii pentru dezlegarea misterului din aprilie, ei vor veni și vor glumi cu așa-zișii anchetatori. Se vor urca în mașinile lor de lux, vor merge acasă și vor privi știrile, site-urile și ziarele și se vor amuza.

În procuratură, la SIS, la poliție, în structurile de forță ale țării, se află exact aceeași oameni care erau și înainte de aprilie 2009. Ei nu-l vor înfunda niciodată pe Papuc sau Reșetnikov, pentru că s-ar spânzura automat și pe ei.

Așa că show-ul poate continua la nesfârșit sau, până când naivii alde mine vor înceta să mai pună întrebări.

Voronin are dreptate!

Nu i-am dat niciodată dreptate tovar-ului Voronin, cel puțin nu cât a fost președinte. Nu o fac nici acum, dar tovar-ul a spus ceva foarte interesant la monologul de sâmbătă seara de la NIT.

Câinii care așteaptă să-i dau dreptate în cazul „Filat-Arhităctoru” să-și înfigă colții cariați în propriul fund, deoarece nu le voi da motive de satisfacție.

În altă problemă e posibil să fi avut dreptate tovar-ul, și nu sunt deloc sigur că a făcut acea declarație în conformitate cu fițuica pregătită de Tkaciuk și Starîș cu mult înainte de a se aprinde reflectoarele din studioul muced, tot de prin Dealul Schinoasei.

Tovar-ul Voronin a zis că procuratura nu caută unde trebuie atunci când anchetează hrincile de slănină de pe Papuc și Botnari, și că ar trebui să caute la SIS. De fapt, Voronin a spus doar juma’ de adevăr. Într-adevăr, la SIS se află cheia marelui mister, dar nu doar acolo. Și nu cred că vajnicul Zubco și subalternii săi nu știu unde să ancheteze, mai degrabă ei nu vor să ancheteze. Frații lor de arme se află și acum în rândurile regimentelor creierilor spălate, mai numit și SIS, iar rolul lor e să apere acele creiere, nicidecum să la ancheteze.

Cine nu-mi dă dreptate mie și lui Voronin (cred că o iau razna de vreme ce mă compar cu tovar-ul), să pocnească doar o clipă din degete și să-și amintească de tipul ăla care se adăpa cu șampanie la geamurile parlamentului în timp ce acesta ardea. Tipul era, BINGO, de la SIS. Dacă nu e relevant nici acest argument, atunci să ne amintim că pe vremea falnicului comunism nici o frunză nu cădea fără știrea armatei conduse de Reșetnikov. Telefoane ascultate, infiltrări printre membri de partid, angajați ai diferitor companii, etc. Vă sună cunoscut? Apropo, cu ascultatul telefoanelor. Parcă se încălcaseră nu știu care legi când i-au ascultat telefoanele lui Chirtoacă și Stati. Nimeni nu răspunde, niciun vinovat, nimic?

Tovar-ul Voronin are dreptate când spune că cheia elucidării „misterului” din aprilie se află la SIS. Dar nimeni nu-l ia în seamă. Pentru vajnicii jurnaliști și analiști, mult mai importante s-au dovedit a fi picanteriile de genul ”Arhităctoru-Filat”. Dar da, trăim în Moldova, țara în care toți dacă nu sunt frați, sunt măcar cumătri, iar sângele apă nu se face.

Apropo, dacă vreți să știți de ce niciodată nu vom afla adevărul despre ce s-a întâmplat în aprilie 2009, cercetați cine e actualul șef al SIS și de către cine a fost înscăunat acolo. La fel faceți și cu vajnicul procuror Zubco, cel ce a pus pe linie moartă instituția pe care o conduce. Pe vremea lui Gurbulea măcar existau asasinii lui Roșca, azi nu mai există nimic. Aha, da, iar un semn de întrebare. Care procuror se ocupa de asasinii lui Roșca? Unde e el? Cică tot trebuia tras la răspundere. Mda... Să mă mai întreb și ce face Gurbulea? Nu e cazul, Gurbulea chiar are mulți cumătri, cumătri cu Zubco.