Lumina de la capătul ”Coridorului Morții”

M-am născut în 1985, atunci când începea Perestroika. După  Perestroika au venit vremuri grele, mai ales că părinții mei sunt profesori, unul de limbă română, iar altul de istorie. Iar în Moldova, cu limba română și cu istoria nu ajungi nicăieri.

Când am crescut și am absolvit liceul, colegii mei au plecat peste tot. Unul la Madrid, altul la București, al treilea la Lisabona. Colegele au plecat toate la mamele lor, în Italia. Eu am mers la ”Relații Internaționale”, dar contractul era de 3 mii de lei și nu mi-am permis să-l achit. Doar părinții mei, săracii, erau profesori: de limbă română și istorie.

La 7 aprilie am ieșit din casă devreme, pe Dragoș nu l-am trezit, l-am sărutat în timp ce dormea. Am mers la piață, iar toată ziua am vândut doar două curele. Știam că în centrul orașului se întâmplă lucruri groaznice, s-au distrus clădirile Parlamentului și a Președinției…

Când am ajuns în PMAN Parlamentul ardea, iar pompierii nu veneau să-l stingă, nu puteam înțelege de ce. La „Arcul de Triumf” erau mai mulți tineri, ei spunea că tot ce s-a întâmplat în acea zi, a fost pus la cale de comuniști.

Polițiștii au venit brusc, de peste tot, au început să mă lovească, am căzut jos și mă loveau fără încetare. Am simțit o lovitură dură la tâmpla dreaptă, mi-au făcut o gaură acolo. Au continuat să mă lovească până ce am auzit ”aista-i gata”…

                                                                  *      *      *

Așa se începe un spectacol extraordinar, văzut de mine cu câteva ore în urmă. Se numește ”Coridorul Morții” și vă îndemn pe toți să mergeți să-l vedeți. Se joacă la „Satiricus”.

La spectacol, printre alții, a fost și Catan, Ministrul de Interne. După ce șoferul i-a deschis ușa BMW-ului argintiu, vajnicul ministru i-a întâlnit pe scările de la intrare pe părinții lui Valeriu Boboc. A mers și le-a strâns mâna, am vrut să imortalizez momentul, dar nu am făcut-o din respectul pe care îl port celor doi oameni, care au suferit atât de mult din cauza nedreptăților comuniste.

De ce am vrut să imortalizez momentul? Pentru că am vrut să vadă toată lumea ce tupeu are acest Catan. N-are pic de rușine atunci când merge și le strânge mâna unor oameni ce și-au pierdut fiul din cauza unor tipi precum Cociorva sau Saachian, protejați de-ai săi.

Sper însă ca după ce a urmărit acest spectacol, împreună cu Filat, Tănase sau Ghimpu și după ce a văzut lacrimile din ochii părinților lui Boboc, ceva se va schimba.

De fapt, de la Catan nu mă aștept eu la multe, aștept de la omul pe care îl respect enorm și pentru care am luptat cu toate forțele mele pentru a-l aduce acolo unde este acum. Nu știu dacă am contribuit cu ceva, poate că nu, dar am făcut tot posibilul să fie acolo unde este. Sper și cred ca va face și el tot posibilul ca vinovații din aprilie 2009 să plătească pentru ce au făcut.

Adevărul proștilor

Azi, pe secundă ce trecea din talk-show-ul ”În Profunzime” simțeam cum sângele mi se urca la cap și îmi dădeam seama că trăim într-o lume greu de tot de înțeles. O lume în care vezi cum în câteva luni unii oameni se pot schimba la ”380 de grade”, cum spunea stimabilul ex-speaker Moțpan, omul care a stat în școală mai mult și decât Einstein, dar nu pentru că ar fi învățat prea multe, ci pentru că a repetat mai mulți ani unele clase.

Dar să-l lăsăm pe Moțpan deoparte și să revenim la dureroasa problemă de care m-am lovit privind ”În Profunzime” din această seară. Trei invitați: Chirtoacă, Nagacevschi și Cheptănaru - nou viceministru la MAI.

Cu un an în urmă, cel puțin doi dintre ei se aflau în campanie electorală și luptau pentru a da ”Verde pentru Moldova” sau pentru a ”Aduce Schimbarea”. Al treilea dracu’ știe ce făcea, dar cel mai probabil era de cealaltă parte a baricadei.

Cu mai mult de jumătate de an în urmă, doi dintre ei erau într-o nouă campanie electorală, în care distribuiau CD-uri cu fărădelegile din aprilie și promiteau lumii că vor aduce ”Adevărul”. Cu câteva luni în urmă, unul dintre ei a fost numit șef al comisie de investigare a evenimentelor din aprilie 2009.

Cu câteva minute în urmă, unul dintre ei aducea dovezi clare cu care tot mai mulți criminali din poliție, de genul lui Cociorva și Saachian, nu că ar mai merita să fie șefi de poliție municipală sau șefi de tot felul de comisii operative, ci ar trebui să stea drept în celule pe la Pruncu.

Un al doilea, care e viceministru și care ar trebui să aibă grijă ca Saachian și Cociorva să înfunde pușcăria, le lua apărarea cu mult stoicism acestora.

Un al treilea, care e șef de comisie parlamentară pentru investigarea evenimentelor din aprilie, vorbea de prezumții de nevinovăție, de gropile din ogradă pe care și le-a acoperit singur și, ceea ce mi se pare mai grav, a spus că el crede că niciunul dintre cei ce au maltratat oameni în aprilie, nu va fi tras la răspundere. Dacă tu, în calitate de șef al comisiei de investigare, spui pe un post tv, la o oră de maximă audiență, că crezi că cei care se fac vinovați de crimele pe care inclusiv tu le investighezi nu vor fi trași la răspundere, atunci eu m-am lămurit cu comisia ta.

Ce am mai remarcat eu la acest talk-show, este tupeul nemărginit de care au dat dovadă Saachian și Cociorva. După ce că sunt martori clari, care spun că aceștia doi au ucis, bătut și au dat ordine ca oameni nevinovați să fie maltratați, ies pe un post tv și spun că acuzatorii aberează și că ei beneficiază de prezumția de nevinovăție. Băi Saachian, băi Cociorva, da voi sunteți porci băi, păi ăia pe care i-ați omorât în bătaie în aprilie, au beneficiat vreo secundă de prezumția de nevinovăție?

Am mai aflat la acest talk show, că deși Mătăsaru i-a identificat pe Saachian și Cociorva încă de la 14 aprilie 2009, că primul l-a bătut la ordinele celui de-al doilea, dosarul acestor doi a fost clasat de procuratura lui Zubco, care a decis că acești doi criminali sunt curați ca lacrima sau ca apa pură de izvor.

Am mai remarcat eu în această seară că doi polițiști care dețin funcții extrem de importante în MAI, mințeau de înghețau apele de față cu un superior al lor, iar superiorul le dădea dreptate și le lua apărarea.

Și am mai ajuns eu la o concluzie în urma acestui talk-show, că unii tipi își bat joc de noi în ultimul hal, iar la urmă ne mai fac și proști. Și de ce să nu ne facă proști, n-am umblat noi cu CD-uri prin țară și promiteam lumii „Adevărul”? Niște mari proști dom’le suntem.

Fă Doamne din moldoveni, măcar 50 de ceceni

Evenimentele de astăzi din metro-ul moscovit sunt condamnabile. Acolo au murit zeci de oameni nevinovați, unii dintre ei nefiind ruși. Dimineață apăruseră zvonuri precum că și un moldovean ar fi decedat acolo. E păcat, trist și condamnabil...

Totuși, hai să ne punem noi în locul cecenilor. Să vină peste tine niște imperialiști, care-ți calcă-n picioare istoria, credința, obiceiurile, care te nimicesc (la propriu) ca popor și vor să te șteargă de pe fața pământului. Nu e greu să ne punem în locul cecenilor, nu? Pentru că, până la urmă, situația de astăzi din Moldova se poate compara oarecum cu cea din Cecenia. Sigur, cecenii au avut ghinionul de a nu-și obține independența atunci când s-a putut, dar, pe alocuri putem spune că suntem cam în aceeași oală. Țara e plină de ruși, în capitală și orașele mari aceștia se simt ca la ei acasă, nu vor să ne vorbească limba, ne sfidează și disprețuiesc.

Îmi amintesc cum la 7 aprilie 2009, fiind cu fața vopsită în tricolor, mergând pe undeva pe la Botanica, toți rușii de pe stradă o cam luau la sănătoasa când mă vedeau. În acea perioadă fiind probleme cu net-ul, am mers la provider pentru a vedea ce s-a întâmplat. Nu știam că comuniștii (aceeași cacofonie inevitabilă) au avut grijă să ne lipsească de una dintre principalele surse ce schimba istoria chiar la acea oră.

Știți cum arată ăștia care lucrează pe la companiile ce livrează servicii de internet? Niște rusoi tineri, care nu pricep o boabă în română, ori pricep dar nu vor s-o vorbească. Ei bine, la 7 aprilie 2009, intrând în sediul provider-ului de internet, am întâlnit ochii un rusoi speriat vădit la vederea feței mele în tricolor. S-a retras undeva în colțul încăperii și-a început să îngâne ceva de genul ”da eu cu voi, eu bîl vcera acolo cu voi, da az la lucru și nu putut”. Recunosc că nu am putut să-mi rețin un zâmbet, venit după zile lungi în care nu avusem parte de așa ceva. Au fost singurele cuvinte în română auzite din gura acelui tip și am avut ocazia de a vorbi de multe ori cu el.

Peste o lună, când am mers să achit din nou serviciile de net, rusoiul stătea triumfător pe scaun și m-a primit cu un speech 100% în rusă. Era deja mai, iar revoluția departe.

27 martie și populismul ieftin

N-am scris de mult pe blog și țin să-mi cer scuze de la toți vizitatorii pe această cale. Cauzele sunt mai multe, iar aia cu lipsa de timp e cea mai relevantă și în cazul meu.

Nu aveam de gând să scriu neapărat ceva astăzi, eu am scris atunci când puțini o făceau.

Da, astăzi e 27 martie, se fac vreo 92 de ani de la primul pas ce a dus spre ”Marea Unire”, iar la Chișinău s-a făcut spectacol mai mult decât oricând. Tot felul de organizații, tot felul de unioniști, de politicieni și tipi care nu au nicio treabă cu românismul și patriotismul, s-au dat astăzi în spectacol mai mult ca niciodată.

E treaba lor, facă ce-or vrea. Sunt liberi să o facă, doar că mă întreb și eu de ce o fac în 2010 și n-au făcut-o și-n 2009, 2008 sau mai devreme.

Se-ntâmplă cu unirea cam la fel cum s-a întâmplat și cu revoluția, ori așa-zisa revoluție de la 7 aprilie 2009. Au făcut-o câțiva, nu și-a asumat-o nimeni, dar profită mulți. Și nu profită moldoveanul sărman de la țară, care n-a susținut revoluția, ori tânărul din oraș ce-a strigat ”jos comuniștii”, profită tot felu’ de tipi care-au devenit deputați, miniștri, procurori, șefi de poliție etc. .

Patriotismul și românismul nu se manifestă prin marșuri la care se țipă mult și isteric, se fâlfâie drapele, iar când ești întrebat ce sărbătorești spui „Unirea Țării Românești cu Moldova”.

Patriotismul și românismul se măsoară prin fapte. Fapte care sunt făcute la timpul și locul lor. E cam la fel ca și cum tu te-ai chinui timp de câțiva ani să pietruiești un drum care era plin de glod, iar la un moment dat un vecin se laudă că are drum bun la poartă, deși el n-are niciun merit la construirea lui.

(foto)A fost demis măscăriciul „raslaghit”

Zilele trecute, l-am găzduit pe un prieten din provincie care a trecut prin „coridorul morții” în aprilie. Pe lângă toate istoriile de groază pe care mi le-a spus acel prieten, am avut ocazia și de a vedea la aproape un an de zile după maltratări, că încă are foarte multe probleme de sănătate.

Deși e un tânăr în floarea vârstei, care abia de curând a făcut 30 de ani, are probleme de sănătate caracteristice unui om mult mai în vârstă, probleme ce nu existau înainte de a-și pierde de 5 ori cunoștința în câteva ore, ca urmare a maltratărilor venite din partea unor aligatori cu epoleți.

Cu câteva zeci de minute în urmă, accesând „Unimedia”, am văzut poza din acest articol, „culeasă” de pe „odnoklasniki”, acolo unde fostul judecător Dorin Popovici avea profil. Spun avea, pentru că atunci când am accesat eu acest site, judecătorul „raslaghit”(poza pe odnoklasniki este intitulată „Raslabon”) își ștersese deja profilul.

Vă propun un mic exercițiu de imaginație. Dacă nu ați ști că acest măscărici e/a fost judecător și văzând această poză, ce v-ar fi trecut prin cap? V-ați fi gândit oare vreodată că această pramatie este judecător și că are în mâinile sale destinele oamenilor?

Cu siguranță nu și-ar fi imaginat nimeni că un asemenea măscărici ar putea deține o funcție atât de importantă. Acest tip ar putea îndeplini rolul de judecător cel mult într-o comedie ieftină, niciodată în viața reală.

Ei bine, individul a îndeplinit până cu câteva ore în urmă funcția de judecător, iar din cauza lui, sute de tineri au fost umiliți, maltratați, poate chiar și uciși, în aprilie 2009.

Văzând această poză, mă-ntreb oare când a avut loc acest „raslabon”? Nu în timp ce tinerii pe care i-a „judecat” el erau umiliți și bătuți până își pierdeau cunoștința?

La cât de tare se „raslaghește”, cu siguranță venea de pe urma unor judecăți grele de tot, de genul celor din aprilie.

Decizia de a-l demite din funcția de judecător pe acest tip e la fel de drastică precum un bobârnac primit de un pedofil ce a violat zeci de copii. Dacă ar fi după mine, eu l-aș trimite pe acest gunoi să se „raslaghească” câțiva ani pe la Cricova sau Pruncu, acolo unde cu siguranță se vor găsi mulți oameni judecați de el, care îl vor „raslaghi” așa cum trebuie.

În sfârșit, după câteva luni de secetă, am simțit din nou mulțumire de pe urma faptului că „Alianța” este la guvernare. Dacă „Alianța” nu guverna astăzi, măscăriciul „raslaghit” avea să „profeseze” în continuare, iar de pe urma lui să aibă de suferit sute sau chiar mii de oameni nevinovați.

Acum, nu-mi rămâne decât să sper că demiterile nu se vor opri aici, deoarece acest Popovici nu reprezintă pentru justiția moldovenească mai mult decât ar reprezenta un firicel de păr de pe podoaba capilară bogată a prim-ministrului Filat. Ca justiția să fie curățită, urmând ca mulți alți judecători să fie pedepsiți cel puțin la fel. Printre ei, și judecătorul Galben de la sectorul Râșcani, cel ce l-a judecat pe prietenul meu, care va rămâne cu sechele toată viața din cauza acelei judecăți.

Asfaltarea la moldoveni

Zilele acestea ne lovim iar de cea mai pură mostră de tâmpenie de care pot să dea dovadă autoritățile Chișinăului

După ce că toată iarna au „curățat” drumurile de zăpadă atât de bine încât pe carosabilul plin de gropi rămâneau straturi destul de solide de zăpadă, iar în consecință gropile s-au înzecit, iar mai apoi în gropile înzecite au aruncat pietre, care-ți săreau în parbriz și-l făceau țăndări, acum s-au apucat să arunce cu câteva lopeți de smoală în gropile care între timp s-au însutit, ca mai apoi, să scoată smoala din gropile însutite, să meargă cu freza și să asfalteze suprafețe mai mari.

N-ați înțeles nimic? Vă cred, că e greu de înțeles. Hai s-o luăm pe rând.

Iarna aceasta, străzile capitalei au fost curățate extrem de prost. Deși mașinile de deszăpezire mai treceau câteodată pe străzile principale, ele nu făceau decât să „lingă” zăpada la fel cum ling unii...înghețata. De pe urma lor rămânea un strat bine bătătorit de zăpadă, care făcea traficul chiar mai dificil decât înainte. Plus că acea zăpadă se mai topea ziua, pătrundea în asfalt și ieșea ce a ieșit, adică drum stricat. Apoi, când au dat căldurile, muncitorii au început să arunce cu pietre în acele gropi. Pietrele alea astupau gropile cam maximum o oră. După 60 de minute groapa devenea și mai mare, iar străzile se umpleau de pietroaie, care mai nimeresc și astăzi în parbrizurile oamenilor. Cam odată în 3 zile se arunca cu pietre în gropile capitalei... Apoi, zilele astea, când lumea a început să umble la mânecă scurtă, hai și autoritățile să astupe gropile. Numai că iar se face ca la moldoveni: în loc să fie tăiat un perimetru mai mare de asfalt din jurul gropii, ca această să nu apară acolo după o săptămână, muncitorii aruncă câteva lopeți de smoală și „praehali”.

Eu, ca cetățean care a avut mult de suferit din cauza gropilor în ultima perioada, mă revolt și-i întreb pe ”tipii cu smoala” de ce nu lucrează așa cum trebuie. Răspunsul dat de acei tipi m-a lăsat fără replică. Au zis că acum le umplu cu ce le umplu, iar mai apoi vor mai trece odată pe la aceste gropi, ca să le facă așa cum scrie la carte.

Acuma, după ce am ajuns acasă, ca atâta timp cât ești la volan nu te poți gândi decât la evitatul gropilor, am făcut un calcul la câți bani sunt aruncați în vânt de către autorități.

1. Deszăpezire proastă, în urma căreia au apărut gropile. Soluție: Dacă se cheltuiau ceva mai mulți bani și se deszăpezea cum trebuie, erau cu mult mai puține gropi și accidente rutiere.
2. Altă pierdere de bani de pe urma „aruncatului cu pietre”. Cum s-a aruncat în această primăvară de cel puțin 10 ori, vreo 10-20 milioane de lei s-au pierdut și aici. Soluție: Cumperi asfalt mai scump, care se poate pune și la temperaturi mai joase și eviți parbrizele stricate și cele 10-20 de milioane cheltuite.

1. Din nou se pierd bani fără rost în urma „plombatului cu smoală”. Soluție: Vii din prima cu freza și asfaltezi normal, astfel nu se mai cheltuiască bani fără rost pentru „plombarea cu smoală”. Smoală ce nu rezistă mai mult de o lună și pe care oricum o vor scoate când vor merge pe acolo cu freza.
2. Se merge cu freza și se asfaltează normal, „normal ca la Moldova”, pentru că la primăvara viitoare apar gropi și mai mari. Soluție: Cheltui anu’ ăsta mai mulți bani și faci o asfaltare care să nu te oblige să o reiei peste câteva luni sau anul viitor.

PS: Nu-s eu mare geniu, iar lucrurile pe care le-am înșirat mai sus pot trece prin capul oricui, mai ales „minților luminate” de la Primărie. De ce oare atunci nu procedează așa cum trebuie? Oare nu pentru că situația asta penibilă convine cuiva?

PS2: Circulă un zvon prin târg, precum că Slavic Țernă, șeful asfaltărilor și nu numai, ar utiliza asfalt fabricat la apropiați de-ai lui, chiar dacă e de proastă calitate. Să fie așa?

(video)Alții despre „Cociorgî”

object width='300' height='209' id='dq_vp_embed'><

(foto) Despre Blogovăț, la răcoarea unei zile calde

Ieri, a avut loc „blogăvățul”. Inițial nu am vrut să particip la acest concurs, dar, apoi mi-am zis, că dacă este, să fie!

Până la urmă, printre câștigători s-au numărat și unele bloguri bune, mă refer în primul rând la blogul lui Vitalie Cojocari, care a luat marele premiu la „blog media”. Pe Posmotrel, mare câștigător din acest an, îl citesc și eu cu plăcere, dar nu prea văd cum a ajuns să fie „the best” la mai multe categorii.

Un alt blog bun premiat, este cel al lui Paul Hodorogea. Chiar dacă scrie mai răruț, o face destul de drăguț.

Salut și nominalizările primite de Vlada Ciobanu și Vitalie Braniște, alte două bloguri bune, care poate meritau chiar mai mult decât simple nominalizări.

Absolut meritoriu e și câștigătorul de la categoria „Articolul anului”, analiza lui Culiuc fiind una excelentă.

Acum, ca să mă refer și la blogul meu, cred că locul 4 la obținut la „Articolul Anului” și locul 6 la blog personal, sunt meritorii. Și nu neapărat pentru că cele din fața mea ar fi mai bune decât al meu...

Mulțumesc celor care m-au votat, fără ca la fiecare articol scris să le amintesc să o facă și neapelând la proxy servere si altfel de servere. Mulțumesc lui Dumitru Ciorici, care mi-a văzut articolul drept cel mai bun al anului, iar la „blog personal” m-a văzut pe locul 3(se vede de ce are succes Unimedia). Mulțumesc și „Soacrei Mici”, care mi-a văzut blogul printre cele mai bune, dar și lui Nicu Popescu, care mi-a acordat unul dintre cele mai mari punctaje la articol.

Așadar, câștigătorii să pună de băut la cei ce i-au votat, iar marii pierdanți, printre care mă număr și eu, să-și încordeze mușchii și să fie mai buni în 2010.

Culorile panglicilor și culorile moldovenilor

Panglicile, în Moldova, reprezintă garantul succesului politic. În ultimii ani, când din întâmplare butonând telecomanda dădeam peste ”Mesagerul” de la M1, vedeam fețe radioase și fricoase, iar în mijlocul lor un chip rânjind de satisfacție. Că fețele radioase și fricoase aparținea primarului din Hilișoaia, președintelui de raion din Vulcănești, ori directorului de școală din Crăcănații de Sus, iar rânjetul lui Voronin, Lupu, Tarlev sau Greceanîi, reportajul era mereu la fel. Citit de o „băbuță” trecută de 40 de ani, cu voce plină de însuflețire socialistă, care ne vorbea de prosperitatea și frumusețea tărâmurilor moldave. Și mai era ceva ce nu se schimba niciodată, panglica, de culoare roșie stacojie, ca fața lui Voronin după ce revine de la Karlovy Vari...

Acum, pe la ”Mesager” trec la fel de des ca înainte, iar atunci când îl deschid, revăd același trist tablou. Cu unele modificări, dar insignifiante... Fețele radioase și fricoase sunt același, crainica de la Moldova 1 și ea neschimbată, chipuri rânjind există și acum, chiar dacă nu comuniste, iar panglica e nelipsită și ea, doar că nu mai e roșie.

L-am întrebat recent pe un prieten ce se află în anturajul unui tăietor de panglici, dacă iau ei panglicile de la Chișinău sau sunt puse la dispoziție de către cei din localități. Mi s-a zis că de cele mai multe ori le pregătesc cei de acolo, ei alegând și culorile...

Comuniștii au fost, „ai noștri” sunt acum, mâine vor fi alții, dar tabloul nu se va schimba, cel puțin atâta timp cât vom apela la panglici și la cei ce schimbă culorile lor. La fel cum nu se va schimba nici culoarea noroiului, al acelui noroi în care ne bălăcim zi de zi.

Despre Gabi Balint și gropi

Oamenii, în general, au tendința de a-și critica propria țara. Spun că la ei se trăiește prost, sunt nemulțumiți de calitatea serviciilor, de prețuri, de climă, de toate. Această caracteristică derivă din faptul că oamenii își iubesc țara, că întotdeauna vor ca la ei să fie mai bine, că îi doare atunci când văd că la ei acasă lucrurile nu merg așa cum ar trebui.

Știți ce m-a mirat cel mai mult în discuțiile cu oamenii de la țară, în această vară? Ei bine, moldovenii noștri, deși îi au pe cei dragi la munci peste hotare, noroiul este la ei în curte atunci când plouă afară, iar ultimul salariu primit a fost cele 60 de ruble primite de la Kolhoz pe vremea Uniunii, atunci când erau întrebați dacă sunt mulțumiți de condițiile de trai, răspundeau că lor le e bine.

Astăzi, într-o intervenție telefonică la Digi Sport, Gabi Balint, selecționerul naționalei de fotbal a Moldovei, fiind întrebat de cum se trăiește la Chișinău, a spus pe un ton extrem de trist, că deși românii îs vai de capul lor și dincolo de Prut, aici e chiar mai rău. A mai adăugat încă ceva, foarte relevant pentru Chișinăul acestor zile, și anume că deși nu credea că va găsi undeva în lume mai multe gropi decât în București, a dat de ele, aici, la Chișinău.

Astăzi vroiam să mai scriu un articol în care să critic lucrurile care mă nemulțumesc, dar auzind vorbele lui Balint și tristețea cu care le spunea, mi-am zis că nu există o critică mai bună la situația de lucruri de astăzi din Moldova.

(video)Ei îs „menți”, „superaghenți”!

Ceea ce de ce mă temeam s-a adeverit, și încă într-un mod foarte dramatic. Serghei Cociorva, tipul ce a fost acuzat de mai multe fărădelegi de-a lungul carierei sale de polițist, culminând cu aprilie 2009, atunci când a dat ordine să fie schingiuit Mătăsaru, iar mai apoi l-a acuzat pe acesta că i-ar fi furat jumările cumnatului său, a fost promovat în funcția de șef al poliției municipale.
Pentru ce merite a ajuns acest individ într-o asemenea funcție, nu pot să știu, mai ales că a fost acuzat de Chirtoacă pentru faptul că a făcut campanie electorală din greu pentru comuniști.
În opinia mea, este grav și faptul că acest Cociorva a fost numit în această funcție fără ca primarul Chirtoacă să-și dea acordul. Nu știu dacă legislația prevede sau nu un aviz al primarului în asemenea cazuri, dar de vreme ce știm ce s-a întâmplat cu Gumeniță și Botnari, cred că „aliatul” lui Chirtoacă, ministrul Catan, ar fi trebui să se consulte cu el înainte de a lua asemenea decizii.
Nu știu de ce presa foarte democratică și foarte independentă nu ia atitudine în acest caz. Poate Cociorva este nevinovat, poate este curat ca lacrima sau ca apa de izvor. O fi acest Cociorva cel mai cinstit „ment” de pe tărâmuri moldave, dar dacă este așa, avem dreptul să știm, iar rolul presei foarte independente e să ne aducă asta la cunoștință. Iar de nu e așa, iar acuzațiile lui Mătăsaru și Chirtoacă se adeveresc, atunci Cociorva nu numai că nu merită să fie numit într-o asemenea funcție, dar și pe la Procuratură ar trebui să treacă, iar mai apoi prin penitenciarele din suburbiile Chișinăului
Această ”Alianță” continuă să meargă prin arătură, iar cum e primăvară, arătura aia nu doar că are brazdele mari, dar mai e și plină de glod. Iar acest glod sare prin toate părțile și-i murdărește nu doar pe cei din ”Alianță”, dar și pe cei care i-au susținut în campaniile electorale sau pe cei ce i-au votat.
Chiar cu câteva zile în urma, m-am întâlnit cu un tânăr din nordul republicii, care mi s-a plâns că foștii membri PCRM s-au infiltrat în partidele de la guvernare și continuă hoțiile și bătaia de joc la fel ca și până acum. E veridic 100%, iar dacă cineva mi-o pune la îndoială, aș putea veni și cu toate dovezile necesare.
Dar hai să revenim la Cociorva și să ne întrebăm câte sute de tineri au fost maltratați în aprilie. Două sute, trei sute, o mie? Nu știm sigur, că Meleca de la MAI, care e mai veche decât democrația moldovenească acolo, ne spunea prin aprilie că nimeni nu e bătut în comisariate. Apoi ”Alianța” a zis în campanie că au fost mii de copii maltratați, ca mai apoi, tot ”Alianța”, prin gura lui Catan, citată de aceeași Meleca, să zică de fapt că nu au fost chiar mii, ci câteva zeci. Dar să admitem că au fost și câteva zeci, ar trebui să fie și câteva zeci de „menți super-aghenți”, care să fie trași la răspundere pentru faptele lor. A fost vreo unul? Unul, nu mai mulți?! Nu, n-a fost nimeni! De ce n-a fost nimeni? Oare nu pentru că-i protejează alde Cociorva?
PS: În campanie, „Alianța” vorbea de 4 morți în urma maltratărilor polițiștilor. 4 morți, 4 copii, fraților! A fost găsit măcar un tip vinovat? Unul, nu mai mulți! De ce? Oare nu pentru ca-i protejează alde Cociorva? Iar pe Cociorva, pe Cociorva cine-l protejează?

Semne rele 2010 are

Semnale tot mai îngrijorătoare vin dinspre Alianță, nu doar dinspre aia pentru Integrare Europeană, ci și dinspre cea roș-oranj.
Roșca și Voronin se pregătesc de proteste, iar cei ce nu-și fac griji pentru asta, se înșeală amarnic. Cei doi au resursele necesare să scoată în stradă câteva zeci de mii de oameni, iar asta ar trebui să dea de gândit Alianței, mai ales celora care au decis să fenteze legea când au refuzat să meargă la anticipate în acest an.
Moldova este în criză, nu doar economică, ci și psihologică, deoarece mult-așteptata schimbare se lasă așteptată, încă nu se știe cât.
Pentru badea Vasile de la Crăcănații de Sus nu este deloc relevant faptul că Moldova este privită altfel de Europa, că FMI-ul ne-a împrumutat niște bani, ori că fosta guvernare a lăsat țara în colaps economic. Pentru badea Vasile relevant este faptul că din pensia cea de 500 de lei, pe care o primea și anul trecut, trebuie să plătească mai mult pentru lumină, zahăr, cartofi și tractoristului care-i va semăna pământul.
În același timp,pentru George, masterand la USM, nu este deloc relevantă șarada penibilă pe care o face procuratura cu Papuc, Reșetnicov sau Botnari. George, masterandul de la USM, este nemulțumit și de faptul că așa cum a apărut Olejka Voronin, așa a și dispărut. Tânărul masterand mai este supărat și pe faptul că cei ce l-au bătut la 7 aprilie, sunt liberi, bine-mersi, și bat sau iau mită de la alți oameni nevinovați.
În timp ce-și nemulțumește propriul electorat, Alianța mai nemulțumește și legea, deoarece oricum n-am încerca noi să interpretăm unele lucruri, alegeri parlamentare anticipate trebuiau neapărat să aibă loc în 2010. Că unii nu vor mai pupa parlamentul după anticipate, ori că alții nu vor mai fi dubli-președinți, e problema lor. Dar legea e lege și trebuie respectată!
În aceste condiții, big 4-ul politicii moldovenești nu face decât să dea apă la moara contestatarilor politici, în frunte cu Voronin, care printre multe aberații, a spus și niște adevăruri la conferința de presă de astăzi.
Iar dacă se inițiază referendumul de demitere a actualei guvernări, mă tem că rezultatele vor fi mult mai proaste decât cred unii sau speră alții. Asta, deoarece guvernarea nu-nseamnă doar Filat și Lupu, politicieni ce au un capital de imagine destul de bun. Pentru oamenii de la țară mai ales, guvernarea înseamnă Ghimpu, iar acesta nu se bucură deloc de o imagine bună.
Dacă nu mă credeți, uitați-vă în sondaje, ori mergeți la țară și întrebați poporul dacă este mulțumit de președintele pe care îl are. Pot să pariez că 80% se vor declara nemulțumiți.
AIE să nu uite că a fost votată deoarece lumea o percepea ca o antiteză a comunismului, dictaturii, hoției, minciunii, etc. . Dacă vor să mai fie votați și la viitoarele alegeri, să nu uite de această antiteză și să încerce să nu se mai comporte precum o făceau comuniștii.

De ce voi merge la mai multe meciuri de fotbal în 2010

Nu prea am scris despre fotbalul moldovenesc pe acest blog, motive sunt multe, iar cel mai important este legat de calitatea acestui sport pe tărâmuri moldave.
În 2009, nu am mers la prea multe partide ale echipelor moldovenești, deoarece în Chișinău au venit echipe străine de mâna a 3-a, iar la Tiraspol e ceva mai greu să ajungi.
Deși am fost invitat la mai multe partide ale Daciei Chișinău, am refuzat să merg, deoarece „arena” din Ghidighici(pe care au jucat „lupii” în 2009) oferă niște condiții spectatorilor, pe care le cunoaștem cu toții, așa că nu cred că mai merită a fi comentate.

Cum Zimbru nu mai joacă nimic de ceva ani, în Campionatul Moldovei practic nu prea ai la ce partide să mergi, excepție făcând meciurile jucate pe ”Arena Centrală Zimbru”, dintre gazde și Sheriff sau Dacia.
De asta și m-am bucurat la auzul știrii că FC Dacia a închiriat „Baza Zimbru” pentru un an de zile. Astfel, eu, ca spectator, voi putea merge la disputele pe care le va avea aceste echipă pe teren propriu, arena de pe bulevardul Dacia acordând publicului și condiții normale de a privi un meci de fotbal, indiferent de calitatea disputei de pe gazon.
Nu sunt fan nici al Zimbrului, nici al Daciei, dar sunt fan al fotbalului, iar niște meciuri de genul Dacia-Sheriff sau Dacia – Zimbru, jucate acolo, mi-ar face o mare plăcere să le privesc.
Am văzut că cei de la Dacia, odată cu mutatul în noua casă, au adoptat și o strategie de a atrage amatorii fotbalului la meciurile acestora de pe teren propriu, acordând intrarea liberă pentru meciul cu Olimpia, ce se va juca sâmbătă, la 12:00.
Din păcate, partida se va juca pe terenul artificial, din motive de a proteja gazonul de pe arena principală, iar acolo condițiile create pentru suporteri nu sunt tocmai cele mai bune, dar sunt incomparabil peste cele de la Ghidighici.
Mie nu-mi rămâne să sper că odată cu îmbunătățirea timpului, cei de la Dacia se vor muta pe arena mare, acolo unde voi merge și eu pentru ai susține, mai ales atunci când vor juca împotriva Sheriffului.

(video) Comparați

Peste Prut e criză, de bani, nu de talente. Acolo au făcut doar finala, fără invitați de marcă sau alte sindrofii

Dincoace de Prut, de parcă era atât de dificil de ales, am avut și semifinale, am avut și invitați din „străinătățuri”, care pentru un recital iau bani grei. Nu mai zic de cei ce s-au ocupat de organizare, cu câți bani au fost plătiți, dar să fie...

Vă rog doar să comparați cele două piese și să-mi ziceți ce simțiți după primele versuri cântate de Paula și Olia. Eu nu știu de ce, atunci când deschide gura una dintre ele, îmi amintesc de bunica de 75 de ani care strigă după gâște.

Frați de sânge? Frați pe dracu!

Cu  aproape doi ani în urmă, PLDM-ul a colectat semnături pentru susținerea Micului Trafic de Frontieră, ca mai apoi acestea să fie depuse la guvern.

Mă semnam și eu cu plăcere pe acea listă, dacă nu aveam norocul de a deține deja cetățenia română, obținută cu mari greutăți, de altfel.

Cu trei sau patru ani în urmă, nu dețineam cetățenie română, dar aveam mare nevoie de a călători dincolo de Prut. Am făcut rost de toate actele, cu mare dificultate, chiar și de acea „invitație” atât de importantă pentru autoritățile române, dar iar necaz... Ca sa poți intra la consulat, trebuia să te programezi din timp, iar dacă te programai pe 7 iunie, intrai undeva prin septembrie. Așa c-am luat-o spre Odesa, să obțin mult-râvnita viză. Acolo am ajuns pe la 3 dimineața și „m-am pus în rând” într-o listă. Am intrat în consulat abia pe la 4(după amiaza, desigur), atunci când credeam că nu mai am nicio șansă de a intra.

În consulat, niște tipi burtoși și aroganți, după ce au aruncat o privire pe acte, mi-au zis că nu-i în regulă „invitația”. Superb!

Am revenit în Chișinău, am mers la consulat, imediat s-a apropiat de mine un tip cu tenul măsliniu, căruia i-am dat 150 de euro să-mi facă „invitație”. În decurs de câteva zile am obținut și viza. Tipi de genul ălora cu tenul măsliniu mișunau de ordinul zecilor pe lângă consulat, chiar sub ochii funcționarilor români. Dar afacerea prospera, deoarece era aproape imposibil de a obține o viză pe cale legală sau a prostului, cum se mai zice la moldoveni.

La 4 ani de atunci, bucurie mare pe tărâmuri moldave... Mult-așteptatul Acord cu privire la Micul Trafic de Frontieră(că pompos mai sună) a intrat în vigoare. De la Naslavcea la Giurgiulești, moldovenii au dat buluc la consulat, să poată și ei în sfârșit să treacă Prutul. Dar, iar necaz fraților... Mai mult de jumătate dintre cei ce vin, se întorc cu capetele plecate și pumnii strânși. Iar mult-iubiții lor frați de peste Prut se comportă ca niște animale cu ei. Iar hârtie multă, iar „invitații”, chiar și tipii cu tenul măsliniu și-au refăcut apariția. Iar taxele, bănuiesc, sunt mai mari acum, asta cu tot cu criză

PLDM-ul a făcut mitinguri, colectări de semnături și două campanii electorale în care tot a vorbit despre acest Trafic, care se dovedește până la urmă a fi un alt vis nerealizat al oamenilor.

Eu nu vreau să învinuiesc pe nimeni de lucrurile care se întâmplă de ani buni între Moldova și România, dar la Chișinău s-a tăiat și sârma ghimpată, a fost primit Băsescu aidoma unui rege, oamenii cu „obraz” de la Putere spun că limba pe care o vorbesc, e româna. Și mai spun acești oameni, că sunt frați de sânge cu cei de peste Prut.

Din păcate, „frații de sânge mai mari” de peste Prut, continuă să facă mișto(cuvânt pe care l-am auzit la tipii cu ten măsliniu care percepeau taxe pentru „invitații”) de noi și să ne considere niște calici, handicapați sau dracu mai știu ce.

Iar eu, om cu cetățenie română, care a colectat semnături pentru „Micul Trafic”, care l-a votat și susținut pe Panțîru, apoi pe Băsescu, mă-ntreb de ce oare am făcut-o? Ca să facă business tipii cu tenul măsliniu din jurul consulatului?

(video)”Invictus”, un film ce trebuie văzut și de politicienii moldoveni

Știți, probabil, cu toții cine este Nelson Mandela(Morgan Freeman). Omul care după ce a stat 27 de ani în pușcărie, a devenit președinte al unei țări care era în pragul unui război civil, iar ura inter-rasială atinsese cote apoteotice.

Puțini dintre voi știu cine e Francois Pienaar(Matt Damon). E un fost jucător de rugby, căpitan al naționalei Africii de Sud, câștigătoare a Campionatului Mondial de Rugby din 1995.

În anii 90, naționala „Springboks” trecea printr-o perioadă foarte grea, iar în 1995, când au găzduit turneul final al CM de rugby, aveau puține șanse de ieși măcar din grupe.

De aici a intervenit Mandela, omul care atunci când era în pușcărie, se bucura la orice înfrângere a naționalei de rugby a Africii de Sud. Motivul: această națională era considerată una a albilor.

Totuși, din momentul în care Mandela a ajuns președinte, a conștientizat că este președintele tutuor, și-al băștinașilor, și-al albilor. Iar „Springboks” au unit o națiune care părea că este destrămată pentru totdeauna.

Vă sfătuiesc pe toți să urmăriți „Invictus”, dar îi sfătuiesc în mod special pe politicienii noștri să privească acest film. Vor avea multe de învățat!

Circ, vodkă și fudulie

Cineva spunea că sărăcia nu e completă dacă nu e alimentată de prostie. Eu aș mai adaugă că sărăcia alimentată de prostie nu are niciun farmec dacă nu există și fudulie.

Am niște cunoscuți, care, în curând au de gând să se căsătorească. Parcă la prima vedere e totul ok cu ei, studenți ambii, la facultăți bune, inteligenți, sociabili, etc. Trăiesc într-o cameră de cămin 3 pe 2, din banii părinților, dar au planuri mari, planuri de căsătorie, desigur.

Au închiriat încă de un an jumate în urmă unul dintre cele mai luxoase restaurante din țară, acolo unde să faci o nuntă cu câteva zeci de invitați, te costă peste 40-50 de mii euro. Cum tinerii viitori însurăței sunt studenți, trăiesc într-o cameră de cămin de 3 pe 2, din banii părinților, e lesne de înțeles de unde vor veni și cei 50 de mii de euro pentru fabuloasa viitoare nuntă.

Iar părinții, pentru a nu fi mai prejos decât vecinii și rudele, au plecat care prin Italia, care prin Germania și-i dau de zor! Până la nunta odraslelor mult-iubite nu mai e mult, iar cele 50 de miișoare trebuiesc strânse, că de nu, te faci de rușine dom’le…

Acuma și nănașii, invitații și toți ceilalți, trebuie să fie la înălțime. Eu, spre exemplu, dacă voi avea „norocul” de a mă număra printre invitați, nu am cum să calc la nuntă fără câteva sute bune de euro în buzunare, că de nu intri în gura vecinilor(de închinat), a rudelor, prietenilor, etc.

                                                                                * * *

Foială mare prin facebook, blogosferă, internetosferă și celelalte sfere moldovenești. Vezi Doamne, show-uri mari se petrec pe tărâmuri moldave în această perioadă. A debutat extraordinarul, nemaivăzutul, mult-așteptatul (nu mai găsesc cuvinte) show, „Fabrica de Staruri 2”. Vai, Dan Negru a fost invitat ca prezentator, aoleu ce scenă, Dumnezeule, ce lumini!

În același timp, show-uri megalomanice și în „Dealul Schinoasei”. Iar lumini, iar scene, iar vedete mari, iar, iar, iar.... A, și încă un Dan, Manoliu de această dată.

                                                                                * * *

Aseară, priveam finala olimpică la hochei pe gheață, au jucat Canada și SUA, în pauză am intrat pe facebook, iar acolo numai „Fabrica de Staruri” și „Eurovision”... Dan Negru are venituri lunare la Antena 1 ce depășesc câteva zeci de mii de euro, celălalt Dan, Manoliu, primea mai puțin la televiziunea română, dar trecea de zece mii de euro lunar.

                                                                                * * *

Cu ceva vreme în urmă, fratele unui tânăr însurățel, care își va face nunta în restaurant de 50 de mii de euro, m-a rugat să-i împrumut 10 lei, să aibă cu ce să ajungă la școală. Mi-a zis că e cam greu cu banii la părinți, trebuie degrabă sa facă nuntă…