Încă o dovadă de imaturitate politică

Consider că mult prea multă tevatură se face pe marginea ”Paradei Militare” de pe 9 mai de la Moscova. Nu știu dacă era cazul să mergem sau nu să sărbătorim 65 de ani de la așa zisa încheiere a celui de-al doilea Război Mondial.  Eu, în schimb, știu că cea de-a doua conflagrație mondială s-a încheiat de fapt în septembrie 1945, dar dacă rușii spun că s-a întâmplat la 9 mai, așa o fi. Și mai știu că în urma acelui război, Moldova dintre Prut și Nistru nu a fost în postura de a-și apăra Patria, ci în cea de a o trăda. Iar Patria a fost trădată, de vreme ce am fost dezlipiți de la țară și am devenit Republică Sovietică și Socialistă. Deci ce facem, mergem să sărbătorim faptul că am devenit sovietici?

Dar, să ne întoarcem în 2010 și să ne întrebăm cum am ajuns în această postură. Totul era bine și frumos pe tărâmuri moldave, nimeni nu-și bătea capul de parade militare și alte chestii, până la momentul în care o publicație rusă, care e bine cunoscută pentru faptul că de-a lungul timpului a servit regimul de la Kremlin foarte iscusit, inclusiv în problema statelor CSI, a publicat o porcărie de articol despre un posibil viitor scandal diplomatic dintre Moldova și Rusia. Analizând atent acel articol, vedem că publicația rusă a avut grijă mai mult să amenințe Moldova și să atragă atenția asupra ”catastrofei” care ar urma unei posibile neprezentări a soldaților moldoveni la parada de la 9 mai.

De aici și tot scandalul a pornit. Presa moldovenească a luat foc, politicienii au început să dea declarații iresponsabile ori populiste, iar în guvern s-a instalat panica.

Spun că în guvern s-a instalat panica, pentru că ”Ministrul Apărării” nu a procedat deloc corect atunci când a lansat bizara afirmație precum că soldații moldoveni nu ar fi pregătiți pentru participarea la paradă, acesta fiind susținut și de președintele Ghimpu, care a adăugat că soldații moldoveni pot mărșălui numai în PMAN din Chișinău, unde e asfalt, nu și la Moscova, unde e caldarâm. Cred că mult mai corect era din start, dacă cei doi spuneau clar, de ce, în viziunea lor, militarii moldoveni nu ar trebui să participe la paradă, dar nu să invoce motive puerile, de genul celor de mai sus sau a lipsei banilor.

Atât le-a și trebuit comuniștilor și PD-iștilor, care când au auzit de motivul invocat de Marinuță, pe loc s-au transformat în filantropi și s-au oferit să acopere ei toate cheltuielile ce țin de participarea la paradă.  Apoi Filat a zis că bani sunt, s-a discutat ceva în interiorul Alianței și, până la urmă, s-a decis ca militarii să participe la paradă.

După asta, vădit rănit în orgoliu, președintele Ghimpu a zis că dacă participă soldații nu mai merge el. Și iar necaz, iar „scandal diplomatic”, iar „destrămarea Alianței”, iar pichetări în fața guvernului, ”Spune nu participării la paradă”, iar, iar, iar… .

Și de la ce toate astea? Până la urmă, până mai alaltăieri se știa că Ghimpu va participa, iar soldații nu. Azi se știe că participă soldații, iar Ghimpu nu mai participă.  Cine totuși creează un impact mai mare la participarea la o asemenea paradă, niște soldați amărâți, ori însuși șeful armatei, președintele statului?

Pentru mine, din punct de vedere istoric, nu trebuia Moldova în general să participe la acea paradă. Tot din punct de vedere istoric, e mai grav ca la paradă să participe președintele decât soldații. 

În schimb, din punct de vedere politic, mai ales atâta timp cât la paradă participă și mai mulți șefi de stat și armate ale unor state membre UE și NATO, era un privilegiu atât pentru președintele Moldovei cât și pentru armata națională să se afle în preajma unor viitori sau actuali parteneri.

Păcat, mare păcat că populismul încă stă în capul mesei la majoritatea politicienilor moldoveni, iar aceștia nu-și dau seama că prin acțiunile lor aduc un mare prejudiciu de imagine acestui amărât pământ.

PS: Cam cum ar fi dacă ai fi chemat la o nuntă împreună cu copii tăi? Inițial, declari că vei merge singur la nuntă, deoarece doar tu deții un costum, nu și copii. Ca mai apoi, când soția găsește bani să le cumpere haine, tu zici că dacă se duc ei la nuntă nu te mai duci tu.

Toate-s vechi și nouă toate

De multe ori trăiesc sentimente contradictorii vis-a-vis de președintele Ghimpu. Uneori îmi face impresia că deși e neghiob și încăpățânat ca un catâr, măcar e cinstit. De multe ori observ însă că Ghimpu de fapt nu e chiar atât de neghiob și că accesele de populism îl apucă din ce în mai des.

Cum printr-un concurs de împrejurări a ajuns președinte, domnul Ghimpu vrea cu orice preț să tragă foloase din astea, iar regretabil e că pe alocuri seamănă izbitor cu predecesorul său, Voronin.

Domnul președinte a început în ultima vreme să arunce cu tot felul de ”Ordine” în stânga și dreapta, iar decretele semnate de Ghimpu curg cu duiumul. Dăunăzi, nu știu pentru care merite, Ghimpu l-a decorat pe Veaceslav Manolachi, scurgătorul de bani, pardon, rectorul USEFS. Toate bune și frumoase, mese-nbelșugate, zâmbete, bătăi din palme până la sfârâit, etc. . Pentru ce merite s-o fi ales Manolachi ”Ordinul Republicii”, cea mai înaltă distincție în stat, știe numai Ghimpu. La fel cum a știut și Voronin, când, în 2005, l-a decorat pe același Manolachi cu ”Gloria Muncii”. Se zvonește prin târg că Manolachi și în 2005, dar și acum, s-ar fi ales cu aceste decorări datorită contribuțiilor active din timpul campaniilor electorale. Și cum Manolachi în numai 5 ani s-a transformat din marxsist-leninist în mare român, această metamorfoză o fi demnă de ”Ordinul Republicii” în viziunea domnului Ghimpu.

Mă-ndoiesc că Ghimpu nu știa de ”afacerile” pe care le are acest Manolachi, cu vânzări de terenuri de sport pe care să se construiască centre comerciale și blocuri de locuit, cu concedierea profesorilor incomozi și cu mita din partea studenților, care e la ea acasă în acea instituție, ca peste tot de altfel.

Și isprăvile de acest gen ale lui Ghimpu nu sunt singulare, ele curg ca apa pe Nistru, iar alta s-a petrecut chiar azi. Președintele care aruncă medalii în stânga și dreapta a decis să mai agațe una și de gâtul unei judecătoare, Anastasia Pascari pe numele ei. Nu știu cine e doamna, să fie sănătoasă, dar oare dacă pierzi o serie de dosare la CEDO, te mai poți învrednici de ordinul ”Gloria Muncii”? Și ca să vă dumiriți încă odată despre absurditatea și tendențiozitatea lui Ghimpu, vă aduc la cunoștință că această Pascari a pierdut nici mai mult nici mai puțin de 12 dosare la CEDO, fiind pe locul 5 în topul judecătorilor moldoveni cu dosare pierdute la Curtea Europeană. Ca o comparație, vă amintesc că Muruianu a pierdut „doar” 8, deci după logica lui Ghimpu ar merita și fostul președinte al CSJ vreun ”Ordin al Republicii”.

Toate-s vechi și nouă toate, după cum spunea marele poet. Eu aș mai adăuga că schimbarea în bine, cu oricine, numai cu Mișa Ghimpu nu vine.

Roșca poluează și Facebook-ul

Facebook-ul ăsta chiar e bun rău. Să-i dea Dumnezeu sănătate celui ce l-a ”inventat”. Printre numeroasele sale utilități, această rețea de socializare îți mai dă șansa și de urmări spasmurile dinaintea morții a unor foști politicieni, compromiși atât de mult în lumea reală, încât doar în lumea virtuală își mai permit să vorbească sau chiar să trăiască.

Unul dintre cei ce se ocupă cu „tremuriciul” pe Facebook , e fostul celebru clovn-adjunct al politicii moldovenești, Iury Ivanovici Roșca.  Și aici eu îl înțeleg perfect pe Roșca. Dacă clovnul-șef Voronin se mai bucură de o oarecare popularitate, iar atunci când îi abate să convoace o conferință de presă(de regulă imediat după ce iese de la dezalcoolizare) prin sală mai vin câteva dudui cu microfoane, atunci la Roșca situația e cenușie de tot. Poți să fluieri prin sală atunci când clovnul-adjunct convocă un briefing. Cu excepția colegilor săi de la Flux și, poate, a unor colege de la Publika, venite pe nevăzute la Iorga 5, sala e goală, așa că Roșca își varsă năduful pe Facebook.

Iar aici vine și un semn de întrebare: fiind la curent cu îndoielnicele cunoștințe de engleză de care dă dovadă Roșca, am impresia că acesta nu știe cum se citește cuvântul ”Facebook”. Lui i-o fi părând că se citește „Fâsbuk”, adică un fel de „țară a fâsurilor”, de vreme ce tot o ține într-una în fâsuri de presă de când și-a creat cont de socializare pe această rețea.

De fapt, ce vorbesc eu? Care cont de socializare la Roșca? De parcă ar fi el în stare de socializare. El, ca clovn-adjunct, nu poate decât să-i distreze pe prietenii de rețea, socializarea fiind prea dificilă pentru el. La fiecare fâs pe care îl trage Roșca pe „peretele” său, sunt interzise comentariile. Adică ele nu sunt chiar interzise, că de vrei - comentezi, numai că el imediat le șterge. Pe toate ca unu! Iar comentariile sunt șterse instantaneu, deoarece Roșca e online 24 din 24, la orice oră pe orice timp. Parc-ar fi Stepaniuc, nu alta.

E bun rău Facebook-ul ăsta, de nu exista el, cu siguranță Roșca sfârșea pe undeva pe la Costiujeni. Dar așa, bolnăviorul de el, și-a făcut din „fâsbuk” o Moldovă a lui, în care el e președinte. Racii și salahorii sunt consilierii săi de imagine, Cubreacov e prim-ministru, iar Praporșcic președinte al parlamentului. În timp ce poporul său e alcătuit din cei 5-6 tipi care dau „like” într-o veselie la toate fâsurile. Aibă grijă Dumnezeu de mintea lor…

Nichiforii Moldovei și presa

Câți dintre voi au auzit de Adrian Nichifor până în fatidica zi de duminică, 11 aprilie 2009. Puțini de tot, nu? Dar câți dintre voi nu ați fost călcați de jeep-uri pe trecerea de pietoni? Câți nu au fost intimidați în trafic de tot felul de regi ai șoselelor, care sunt gata să dea peste tine  dacă nu te ferești din calea lor. De câte ori vi s-a întâmplat ca prin cluburi de noapte să vedeți tot felul de rași pe cap, care atunci când intră toți se feresc de ei?  Nu vi s-a plâns niciodată vreo rudă de la țară că au fost nevoiți să plătească „impozit” la tot felul de tipi dubioși?

Nichiforii de azi, sunt ”Micii” și ”Bulgarii” anilor 90. Și sunt mult mai mulți decât atunci. Mai bine pregătiți, mult mai protejați și care își permit facă orice. Știți cum a ajuns Nichifor să-l ucidă pe fratele comisarului de Nisporeni? Pentru că tocmai subalternii acelui comisar, ori poate însuși comisarul,au  închis ochii la toate fărădelegile acelui tip. Sătenii din localitatea în care Nichifor și-a arătat mușchii, povesteau că atunci când acesta mergea pe o uliță, toți o coteau prin alte părți. Că satul era un fel de poligon continuu de tragere și că cei ce încercau să le atragă atenția cowboy-lor de Grozești, se alegeau cu o corecție fizică a la Perju sau Gumeniță. Grozeștiul se află la vreo 8 km de Nisporeni, credeți că vreo una din aceste orgii s-ar fi petrecut fără aprobarea poliției nisporenene? Cine crede e naiv!

Bănuiți de ce victimă acestui individ a căzut tocmai fratele comisarului? Pentru că tocmai era fratele comisarului, iar noi știm cum se comportă frații și fii de comisari moldoveni pe la noi.

Întâmplarea de la Grozești e doar o picătură din Nistru. Indivizi asemănători acestui Nichifor se întâlnesc peste tot? Poate n-or fi ei finanțatorii ”Fulgerului” sau deținători de arsenale de luptă, dar excelează la alte capitole și peste tot se bucură de protecția acelor oameni care tocmai ar trebui să-i sancționeze, adică poliția. Un amărât de țăran care a împușcat un iepure cu o ”rugină” de pe vremea primului război mondial, primește o bătaie cruntă și rămâne fără armă, în timp ce acei care se joacă ”de-a bandiții” cu Kalașnikovuri sunt mângâiați pe cap. Iar de astea se îngrijesc polițiștii, de la comisarul de raion până la ultimul sectorist.

Am scris abia acum despre acest caz, deoarece simt cum atenția mass-mediei începe să se focalizeze asupra altor probleme. Iar asta ar fi o mare greșeală din partea lor. În mare parte, datorită mass-mediei a auzit toată țara despre acest Nichifor, iar când spun mass-media, mă refer în primul rând la Publika și Jurnaltv, care au „turuit” zile întregi asupra acestei probleme.

Nichifor ar trebui să-și petreacă restul vieții după gratii, iar procuratura și MAI-ul să declanșeze o anchetă pentru a afla cum a fost posibil ca poliția din Nisporeni, și nu numai, să închidă ochii asupra crimelor acestui individ.

Cazul petrecut la Grozești, dacă va fi tratat conform legii, ar trebui să fie o lecție în primul rând pentru polițiști. Comisarii ar trebui să se gândească atunci când vor mai proteja criminali, că propria lor familie ar putea cădea victimă acestora, așa cum s-a întâmplat și la Nisporeni.

Dacă Nichifor va fi pedepsit conform legii, atunci cazul acestuia ar trebui să-i tempereze un pic și pe ceilalți indivizi care procedează la fel ca ei.

Și, nu în ultimul rând, cazul Nichifor poate fi o lecție și pentru presa de la noi. Un mic succes al celor două televiziuni lansate recent, primul de acest gen.

De ce comuniștii stau tare în sondaje

Datele sondajului dat publicității ieri, nu ar trebui să mire pe nimeni. Dacă duminică ar fi alegeri anticipate, comuniștii ar fi votați de 30%, PLDM de 14 %, PD-ul ar acumula aproape 11%, PL 7%, iar restul partidelor nu mai contează. Mai sunt și 34% de nehotărâți, iar unde ar merge voturile lor e greu de spus.

Dacă facem un calcul simplu, vedem că cele 3 partide care formează acum „Alianța” ar acumula chiar mai puțin în raport cu comuniști în comparație cu rezultatul obținut la 29 iulie de PLDM, PL, PD și AMN. Atunci cele 4 partide au acumulat aproximativ 50%, în timp ce comuniștii 44%, adică 6 puncte procentuale mai mult. Astăzi, ”Alianța” ar avea doar 1% peste comuniști. Dacă nu uităm și faptul că o componentă a ”Alianței” e mai alunecoasă decât săpunul în apă, atunci rezultatele acestui sondaj trebuie să ne alarmeze rău.

Spuneam mai sus că cei ce se miră că comuniștii au rămas acolo unde erau și în iulie 2009, nu ar trebui s-o facă. E posibil ca ei să nu obțină 44%, poate undeva pe la 38-40%, în cel mai bun caz. Iar cele 7 puncte pe care le-ar putea pierde PCRM-ul nu vin neapărat datorită „extraordinarelor” reforme înfăptuite de AIE, ci mai degrabă curvismului moldovenesc. Sunt câteva zeci, până la o sută de mii de oameni, care au votat în iulie 2009 pentru comuniști, iar acum ar opta pentru un partid de cealaltă parte a baricadei și care provin din poliție, din serviciile desconcentrate, din transfugii comuniștilor, etc. Adică niște tipi fără scrupule, care ar schimba luntrea la „orice oră pe orice timp”. Nu-i așa, tovarășe Stepaniuc?

Partidul ce a crescut puțin în sondaje e PLDM, iar asta se datorează faptului că premierul Filat e foarte vizibil. Și nici aici nu stau la bază reformele „colosale” ale guvernului Filat, ci mai mult alegerea celui mai mic rău. Cum n-ai da, Filat dă mult mai bine pe sticlă decât Ghimpu, oamenii care, în viziunea poporului, conduc țara în acest moment. Dacă nu ignorăm și unele succese al guvernului condus de președintele PLDM, cum ar fi atragerea mai multor credite, vizite prin statele occidentale și o schimbare la față a Moldovei pe plan extern, ne putem explica și ascensiunea pe care o are acest partid

PD-ul se menține sus, chiar foarte sus, dat fiind faptul că vizibilitatea lui Lupu scade pe zi ce trece. Din păcate lumea(în special duduile de peste 50 de ani) îl mai țin minte pe acest tip de doi metri, care s-a cam dat la fund în ultimul timp, mai ales în delicata perioadă din primele zile ale lui aprilie 2010. Continui să cred că Lupu va pierde din popularitate pe zi ce va trece până la alegeri. Cu cât mai târziu vor fi anticipatele, cu atât mai puțin va lua Lupu.

PL-ul a coborât undeva acolo unde îi și este locul, adică în jurul a 10%. Problema liberalilor derivă din plafonarea lui Chirtoacă pe fondul nereușitelor de la primăria capitalei, dar și a neghiobiilor de care nu ezită să dea dovadă niciodată președintele Ghimpu. Mitul Chirtoacă dispare pe zi ce fetițele entuziasmate de „carisma” acestuia se maturizează, dar și odată cu creșterea în popularitate a lui Vlad Filat, oamenii conștientizând că nu numai Chirtoacă e tânăr și că există politicieni care pe lângă populism mai și fac câte ceva, chiar dacă nu prea mult.

AMN-ul a primit ceea ce merită. Urecheanu nu a știu să-și atragă oameni de valoare în partid și a promovat în funcții înalte tot felul de tipi dubioși. Oleinic, de la telecomunicații, Platon deputat, Pleșca președinte de comisie parlamentară, și Zubco procuror, pus de Lupu la o instituție care i-a revenit din start AMN-ului, trezesc mari dubii asupra intențiilor acestui partid. La acestea se mai adaugă și oboseala cronică de care dă dovadă Urecheanu, care e din ce în ce mai șters, dar și plecarea grupului Untilă.

Așadar, situația în luna martie 2010 nu pare a fi roz deloc. Ba chiar mai cenușie decât a fost în iulie 2009, asta în cazul în care săpunul va aluneca periculos de tare. Această stare de lucruri ar trebui să-i de-a de gândit în primul rând premierului Filat, dar și liderilor PL.

În condițiile în care progrese economice în viitorul apropiat nu prea e posibil să fie, unele componente ale Alianței pot să obțină un rezultat bun la viitoarele alegeri doar asumându-și unele riscuri. De fapt, nu știu dacă e neapărat riscant să bagi la dubă câteva sute de polițiști, să destitui câțiva miniștri incompetenți, să aduci în fața justiției pe tipi ca Voronin sau Plahotniuc și în locul lui Zubco să pui un procuror adevărat, nu o marionetă. Iar aceste lucruri să nu se facă de dragul populismului, ci în conformitate cu legea. Premise există!

Vreau un ministru gruzin

Astăzi am participat la un fel de offline cu ministrul Catan. Dezamăgitor. A fost dezamăgitor poate și datorită faptului că am avut ocazia de a-i adresa decât o singură întrebare, iar aia, fiind și prima, s-a vrut a fi doar una de încălzire. Din păcate au urmat alte zeci de întrebări, de genul:„da aveți timp să mai mergeți și acasă?”, ”da ce vă place mai mult, internele sau justiția?”.

Când  vrusei și eu să-l întreb pe domnul ministru ceva cu adevărat important am aflat că nu mai este dreptul la o a 2-a întrebare, așa că eu am plecat dezamăgit acasă.

Înainte de toate, ministrul Catan mi-a făcut impresia unui om obosit, căruia îi place un pic să se laude și care ori e naiv ori face pe naivul. Mai degrabă varianta a 2-a.

Nu a ezitat să-și critice predecesorul, pe care l-a acuzat că pe lângă crimele pe care le-a săvârșit, a mai vândut și terenuri, a mai prestat și arende ilegale. A vorbit domnul ministru și despre probleme poliției de la Botanica, în sediul căreia era sediul PCRM. Numai că nu e explicat de ce în loc să-l destituie pe comisarul ce a făcut din sediul poliției loc de adunare pentru comuniști, el l-a promovat în funcția de comisar al raionului Cimișlia.  Să mă mai întreb de ce Papuc dacă e acuzat de atâtea în loc să stea la ”dubală” se plimbă bine-mersi prin Europa, deși are interdicția de a părăsi țara? Nu, la ce bun să mai întreb? Am vrut să-l întreb pe dumnealui, dar dacă nu m-au lăsat…

S-a luat puțin vorba și despre acei polițiști care au bătut tineri în PMAN și cum că ei ar fi niște ”roboți” construiți de comuniști. Și a spus domnul Catan că în polițiie îs foarte puțini ”roboți”, cam aceia ce s-au aflat atunci în PMAN și au fost filmați de camere. Am vrut să-l întreb ce se întâmpla dacă existau camere de filmat și în comisariate, acolo unde de fapt s-au produs cele mai mari crime. Oare nu era acum numărul de „roboți” de zeci sau chiar sute de ori mai mare?

Și-am vrut să mai întreb și de cum colaborează poliția cu procuratura de merge treaba așa „unsă”. Și dacă el cu Zubco sunt ca frații, așa cum sunt subalternii lor.

Am vrut să-i mai povestesc domnului ministru cum chiar la sediul central al Poliției Rutiere de pe strada Tiraspol, atunci când mergi să plătești o amendă pentru parcare neregulamentară, polițiștii zic că nu au procese verbale la îndemână. Își amintesc că au rămas câteva exemplare pe bancheta din spate a mașinii din parcare și mă roagă să-l urmez pe un coleg de-al lor acolo, pentru a perfecta actul. Când ajungem  în parcare, colegul nu găsește procesele verbale și mă întreabă ”nafik ție îți trebuie procesu ista verbal? Dă sto lei și ți-ai luat număru și buti zdarova!” 

Da nu l-am putut întreba nimic din toate acestea fraților, că așa-s moldovenii, se feresc de cei incomozi. Și se feresc pentru că „moldovenii nu-s ca gruzinii”. Replica îi aparține domnului ministru și a fost răspunsul la întrebarea că după ce a venit Saakașvili la putere, a concediat tot efectivul poliției  rutiere, iar în decurs de câțiva ani nu s-a mai înregistrat niciun caz de luare de mită din partea acestora.

Ce să mai concluzionez? Decât că dacă la gruzini se poate și la noi nu, atunci vreau și eu un ministru gruzin, măcar la interne.

PS: Nu mă plâng pentru că nu am fost lăsat să întreb, răspunsurile ni le-am făcut și singuri.

Cu Procuratura ce facem? Domnule Lupu, de ce nu spuneți adevărul?

Evenimentele din aprilie 2009 au stârnit multă rumoare în acest an, dar, odată cu trecerea zilei de 8 aprilie parcă s-a uitat complet de ce s-a întâmplat cu un an în urmă, iar mass-mediei autohtonă s-a reorientat. Nu spun că ar fi bine sau rău, e decizia șefilor de capul cui să se ia.

De fapt, presa de la noi a încheiat tam-tamul asupra evenimentelor din aprilie odată cu căderea impactului imaginilor lui Chirtoacă, în care s-a văzut cum polițiștii băteau până la moarte tinerii din PMAN. Atâta timp cât nu mai vine niciun politician mai populist să mai arunce vreun os presei de la noi, această  preferă să dezbată subiecte banale și lipsite de interes, în loc să-ncerce să le producă singură, deoarece există berechet.

Eu, spre exemplu, mă-ntreb de ce presa noastră nu-și pune unele întrebări legate de (non)activitatea de care dă dovadă Procuratura lui Zubco. Degeaba strigi în gura mare că polițistul x e criminal și trebuie să înfunde pușcăria, atâta timp cât faci presiuni doar asupra lui Catan, dar nu mergi și la Zubco pentru a-l întreba pe el și ai săi subalterni de ce nu-și fac treaba, pentru ca acel polițist să-și primească pedeapsa cuvenită.

Presa foarte liberă și țipătoare de la noi lovește doar acolo unde este ușor de lovit. Ori poate acolo unde s-a primit indicație să se lovească? Și nu doar presa face asta, ci și unii politicieni. Cei care fac publice diferite imagini s-au făcut foc și pară când au auzit că nu știu ce polițist a fost transferat de la Botanica la Cimișlia (au tot dreptul să se facă și cenușă, nu numai foc și pară), dar nu au zis nimic atunci când un procuror slugarnic al comuniștilor a fost avansat în funcție.

Și nu doar politicienii populiști nu și-au pus întrebări vis-a-vis de ce se întâmplă la Procuratură, ci nici presa liberă și țipătoare n-a făcut-o.

De Zubco nimeni nu se leagă și nici măcar nu se întreaba de unde vine. Da, e mare diferență între a te întreba de unde vine Zubco și a-i întreba pe alții. Presa, dacă e presă, atunci când nu primește răspunsurile de  la politicieni le poate găsi lejer singură. Eu m-am întrebat și am aflat

În viziunea presei de la noi și a unor politicieni, numai polițiștii trebuie stigmatizați pentru maltratări, nu și părtașii lor, procurorii.

De ce nimeni nu se întreabă ce e cu Igor Serbinov(un exemplu banal), adjunct al procurorului general? Dragă presă liberă și țipătoare, oare voi nu știați că acest Serbinov era un favorit al lui Gurbulea și al comuniștilor până acum? Nu știați voi că acest Igor Serbinov din 2004 pînă în 2009 a fost procuror șef al Direcției Judiciare al Procuraturii Generale? Că acest tip a fost implicat în foarte multe dosare pierdute le CEDO și că el s-a îngrijit și că ar trebui să se îngrijească de deciziile ilegale luate în cazurile așa-ziselor judecăți din aprilie?

Nu, dacă nu iese cineva să spună că Serbinov a ajuns vice-procuror general în mandatul lui Zubco, deși a fost părtașul lui Gurbulea și a comuniștilor, presa noastră liberă și țipătoare poate să doarmă în liniște.

S-au deschis televiziuni, ziare, posturi de radio, dar totul e ca înainte. De la ei nu afli nimic. Fraților, vă spun eu, Procuratura i-a revenit PD-ului, iar Zubco a fost pus acolo de către Lupu. Că această Procuratură nu e cu nimic mai bună decât precedenta știu și văd toți. Dar ei lovesc doar în Catan și în poliție. De ce?

Ce pățești când faci ca Iașa

Ieri seară am privit Mesagerul de la Moldova 1 tocmai pentru a vedea cum reflectă cei de acolo evenimentele la un an după 7 aprilie 2009. Pe minut ce se scurgea din buletinul de știri cu cea mai mare audiență din Republica Moldova, mă apuca un fel de râs cu plâns.

Râs, pentru că vedeam cum se autobiciuiau realizatorii ”Mesagerului” din cauza lipsa de obiectivitate de care au dat dovadă în 2009.

Plâns, pentru că au fost realizate vreo 7 reportaje despre regretatul Valeriu Boboc. Și nu am plâns pentru tragismul lor, ci din alte considerente. Că Boboc a fost băiat de aur, că Ghimpu l-a decorat, că rudele lui Boboc au fost la cimitir, că prietenii lui Boboc au fost la locul morți acestuia, etc. . În total, am numărat vreo 25 de minte în care s-a vorbit eminamente despre Boboc. Și știți cine au realizat aceste reportaje? Aceiași tipi care spuneau cu un an în urmă că Boboc a fost un drogat intoxicat cu nu știu ce substanță, ce învinuiau tinerii că au încercat să uzurpeze puterea în stat și stăteau în rând pentru a-l pupa cu patos în fund pe Voronin. Trist, nu?

Când vezi așa reportaje la noul-vechi M1, cum să nu te ia cu dureri de inimă, așa cum a pățit Iașa Gumeniță, aprigul „ment” al capitalei, a cărui chelie strălucea de fiecare dată când se punea la cale vreo măgărie comunistă? Iașa era un fel de „fraer-muha”(așa cum îi numește bunica mea de la țară pe ăia care se consideră mai presus decât toți, pe când de fapt nu sunt decât niște ratați) al capitalei în vremurile înfloritoare ale comunismului, pentru care nu exista lege și autorități. ”Fraer-muha” Gumeniță îndeplinea cu stoicism ordinele lui Papuc și-i călca în picioare pe toți ce ce nu se supuneau regimului. Așa a făcut Iașa și în noaptea zilei de 7 aprilie, a mers în PMAN și i-a altoit cu picioarele în cap pe toți tinerii ce au vrut revoluție.

Acum, odată cu trecerea timpului, Gumeniță a devenit din „fraer-muha” un simplu fraier, dar de această dată în adevăratul sens al cuvântului. Fraier ce trebuie să ajungă la ”dubală”. cu asta a căzut de acord chiar și fostul său șef, Papuc, ale cărui ordine le îndeplinea fără crâcnire acum un an. Papuc l-a trimis ”nahren s pleaja”, procurorii și-au găsit alți șefi, iar el tre’ să treacă pe la Pruncu, pentru că așa e viața de fraier.

Și cu dureri de inimă îi ia pe toți acești foști „fraeri-muha”, îndeosebi pe cei ce au activat în poliție. Din păcate, în timp ce alde Iașa se internează în spital, Papuc dă interviuri dintr-un fotoliu ce poate fi cumpărat din salariul unui polițist pe vreo doi ani. Și-o face cu un calm dubios.

Un an după (II)

Nu voi vorbi prea mult despre ce s-a întâmplat la 7 aprilie 2009, știu cu toții, iar la acea vreme am vorbit mult, poate chiar cel mai mult.

Vreau să mă refer la 7 aprilie 2010, zi în care se observă o schimbare radicală față de ce era acum un an. Poate o să vă mire că tocmai eu vorbesc despre schimbare radicală, dar acesta este adevărul, simțit chiar pe propria-mi piele.

În primul rând, acum un an de zile, când scriam un text știam că acesta mă va pune în pericol, și nu doar pe mine. Scriam tot ce simțeam, la fel ca și acum, doar că acum sunt sigur că indiferent de ce nu aș scrie nu-mi va tăia nimeni netul, cablul tv și antena satelit, așa cum s-a întâmplat în 2009.

Acum un an de zile, la Moldova 1 rulau desene animate, în timp ce în centrul capitalei se petreceau evenimente grave. Aseară, la o oră de maximă audiență, la acest post de televiziune am participat și am spus tot ce gândeam, alături de alți jurnaliști care și-au făcut treaba onest în 2009.

La 7 aprilie 2009 aveam președinte un criminal alcoolizat, care nu avea nicio remușcare atunci când le poruncea slugoilor din jurul său să împuște copii nevinovați. Astăzi, avem un președinte care indiferent de minusurile sale, neghiobiile și lipsa crasă de diplomație de care dă dovadă uneori, e un patriot adevărat, un om care este infinit peste predecesorul său.

Ca să rămânem la politic și la instituțiile statului, să ne amintim ce prim-ministru conducea Moldova în aprilie 2009. O cârpă a lui Voronin, care nu făcea un pas fără permisiunea acestuia și care a amenințat că ne va împușca pe toți de vom mai protesta. Premierul de astăzi nu merită nicio comparație cu Greceanîi, e om tânăr, foarte bine pregătit, care a reușit în câteva luni de guvernare să salveze această țară de la colaps economic. Care a îmbunătățit vizibil relațiile cu UE, a reformat instituțiile statului și cu care se poate mândri o întreagă țară.

La 7 aprilie 2009, tinerii nu mai avea nicio speranță pentru viitorul acestei țări. Erau deznăjduiți și în căutarea unei țări în care să emigreze. Astăzi, condițiile de trai pentru un tânăr nu sunt mai bune decât atunci. Dar măcar ne-a revenit speranța, puteam să spunem liber ce gândim și să ne mândrim cu ce am făcut acum un an.

S-au schimbat multe în decursul acestui an de zile, iar viitorul ar trebui să aducă și mai multe. Premize avem! M-am convins încă odată astăzi, atunci când premierul Filat mi-a promis personal că îmbunătățirile abia acum încep. Iar eu îl cred, cred mult în acest om!

De ce nu m-ați văzut la Jurnaltv

Din cauza faptului că cei de la Jurnaltv au preferat să transmită în direct conferința de presă a sindicatului ”Criminalitate”, pardon, ”Demnitate”, Ediția Specială la care trebuia să particip împreună cu Valeriu Matei și Roman Mihăeș, nu a mai avut loc. Asta e, dacă Jurnaltv consideră mai oportună transmiterea în direct a unei conferințe de presă în care le sunt înmânate diplome de merit cruminalilor ce au ucis tineri în aprilie 2009, să fie...

Rămâne în vigoare Talk-Show-ul de la 19:40 de pe Moldova 1. Sper!

Astăzi voi participa la două emisiuni televizate

Azi Alex Cozer va fi la tv. Mai întâi la 12:15, într-o Ediţie Specială pe Jurnaltv, iar mai apoi, la 19:40, la Bună Seara de pe Moldova 1. Vă promit emisiuni interesante!

Un an după

5 aprilie 2009 a fost prima zi de cotitură.

Nu voi uita niciodată entuziasmul cu care m-am trezit în acea zi. După doar câteva ore de somn și o campanie electorală extrem de dificilă, dimineața zilei de duminică, 5 aprilie 2009, m-a găsit plin de forțe și entuziasm.

Am votat destul de devreme, după care am început să dau telefoane pentru a afla ce se întâmplă în țară. Veștile nu erau extraordinare, dar promițătoare.

Seara, am așteptat cu sufletul la gură exit-poll-ul. În momentul în care am aflat rezultatele am simțit că cerul cade pe mine, dar mi-am zis că nu pot fi reale. Că Barbăroșie le-a trucat, că lumea n-a răspuns corect la întrebări, la urma urmei exit-poll-ul nu e decât un sondaj.

La câteva ore după anunțarea rezultatelor exit-poll-ului mă rugam ca acestea să se adeverească. Primele ore ale numărării dădeau comuniștilor mult peste 50%.

Astăzi e 5 aprilie 2010. A trecut exact un an, perioadă în care s-au schimbat foarte multe lucruri, și s-au schimbat în bine.

Cea mai importantă schimbare s-a produs în mentalitatea oamenilor. Cei care cu un an în urmă se temeau să spună că votează sau nu votează cu un partid sau altul, astăzi nu o mai fac sau cel puțin nu au motive să o facă.

Oamenilor nu le mai este frică de „democrați”, dispărînd acea psihoză impusă de comuniști, precum că odată cu venirea democraților la putere vor revenii criminalii, nu se vor mai plăti pensiile, iar profesorii vor reveni la grevă.

Presa poate să se exprime mult mai liber, cel puțin cei ce simt această nevoie, o pot face. Nimeni nu-i va lovi cu ranga în cap sau îi va chema la procuratură.

Moldova este privită cu totul altfel în exterior. Suntem priviți ca un stat în care democrația predomină, cel puțin pe hârtie. Ultimele vizite ale oficialilor moldoveni la Washington și Bruxelles, confirmă asta.

Vedem la conducerea statului persoane culte, inteligente, cărora nu le este frică să recunoască adevărurile istorice. Chiar dacă nu sunt mulți, aceștia există, iar eu cred că vor apărea tot mai mulți odată cu trecerea timpului.

Da, pe plan economic stăm prost. Da, moldovenii încă nu se întorc acasă de la muncile de peste hotare. Da, și în actuala conducere există corupți, hoți și incompetenți. Da, niciun vinovat de ceea ce s-a întâmplat între 2001-2008 nu a fost adus în fața legii. Da, cei ce se fac vinovați de represiunile din aprilie sunt în continuare în libertate.

Totuși, e 5 aprilie 2010, iar eu exist și pot să scriu ceea ce gândesc. Sunt sigur că dacă și astăzi în Moldova exista aceeași stare de lucruri precum cu un an în urmă, acest blog nu mai exista, poate nici chiar autorul său.

Dovezi există! Să urmeze sancțiunile?

1 aprilie 2010 a fost o zi plină, dar nu de păcăleli.

Totul a început odată cu prezentarea către presă a imaginilor filmate din clădirea guvernului în noaptea zilei de 7 aprilie. Sigur, acțiunea lui Chirtoacă și Ghimpu a fost făcută în primul rând în calitate de lideri ai PL, abia mai apoi de Președinte al Țării și de Primar General. Materialele prezentate astăzi de cei doi, le-au adus un capital extraordinar de imagine, mai ales în viziunea celor care au fost afectați direct sau indirect de ce s-a întâmplat în acea zi. Cum cam toată Moldova a fost afectată într-un fel sau altul, PL a avut de câștigat în fața celor ce contează (la alegeri).

Apoi au urmat talk-show-urile de pe Jurnaltv, unde Nagacevschi a gafat enorm, nu neapărat din punct de vedere juridic, cât politic. Mai întâi, Nagacevschi a declarat că acele imagini nu trebuiau prezentate, pentru că, urmează celebrul citat, ”prejudiciază ancheta”. Care anchetă domnule Nagacevschi? Aia pe care dumneavoastră o conduceți și în urma căreia ”cei vinovați nu vor fi trași la răspundere”? Declarațiile vă aparțin! Întrebat în ce fel ar putea prejudicia acele imagini ancheta, Nagacevschi a mai lovit o bară în stilul lui John Terry în finala Champions League de la Moscova(pentru ăia care nu au treabă cu fotbalul: Terry a alunecat în momentul executării unui penalty și a trimis în bară mingea care trebuia să facă din Chelsea campioana Europei).

Domnule Nagacevschi, ori sunteți naiv, ori vă faceți? Păi cum dracu’ să prejudicieze acele imagini ancheta? Dumneavoastră credeți cumva că cei vizați nu știau de existența lor și că din cauza prezentării vor șterge rapid toate urmele. Eu unul le am înregistrate în calculator, iar acolo se vede clar cum Gumeniță dă cu picioarele în tineri și cum unul din ei este luat mort de acolo. Eu unul mai bine mor decât să-l las pe Gumeniță să le șteargă din calculatorul meu, așa că dovezile nu pot fi șterse.

Imaginile vor prejudicia multe lucruri, dar numai în cazul în care dumneavoastră, Zubco și Catan vă veți face treaba, iar cei vizați vor ajunge direct la Pruncu. Atunci să vedeți prejudicii la fundul lui Gumeniță. Nu, nu insinuez nimic, doar folosesc un celebru proverb.

Mai spre seară, am aflat o nouă veste agreabilă. Bunul meu ”prieten”, Cociorva, șeful poliției municipale, și-a dat demisia. Iar asta s-a întâmplat în urma unei vizite pe la biroul său al lui Vlad Filat. Hai, hai că treaba se pune pe roate. Pariez că peste vreo 3 luni, dacă nu se termină anchetele și „prejudiciații” nu ajung la Pruncu, vor demisiona și Catan și Zubco, tot în urma unor vizite a prim-ministrului.

Iar acum, vreau să le transmit înfocaților adepți de partid cu ochelari de cal, indiferent de culoarea politică, că Alianța nu e în pericol de loc în urma difuzării imaginilor de azi. Era în pericol dacă peste vreo două luni, Cociorva era în continuare Comisar General, șeful poliției de la Cimișlia era transferat înapoi la Botanica, Saachian primea grade de general, iar Zubco ținea monologuri la Moldova 1 că ancheta e în desfășurare.

Pe această cale aș vrea să-l întreb și pe Marian Ilici Lupu dacă el stătea cumva la geamurile guvernului când alde Gumeniță își făceau treaba în PMAN? Dacă e așa, e grav fraților.

Ei dacă Marian Ilici nu era la geamurile guvernului, Voronin la sigur era. Și nu doar el, ci și Zina Carabina. Mă-ntreb dacă nu cumva cade sub incidența legii ca în calitate de președinte de țară și de prim-ministru să nu întreprinzi nimic când sub ochii tăi sunt omorâți oameni? Dar eu nefiind jurist, nu mă pot pronunța. Aici e domeniul domnului Nagacevschi, el știe dacă pot sau nu cei doi fi trași la răspunde.

Așa, ca printre altele, îi mai amintesc și domnului Zubco că Voronin și Greceanîi au făcut declarații false când au spus că nu cunosc nimic despre moartea lui Boboc. Păi omul doar a fost ucis sub ochii lor. Ori voi o să ziceți că cel ucis nu era Boboc, iar cei doi n-au făcut depoziții false. În aceste condiții cei doi sunt curați ca lacrima sau ca apa de izvor, tovarășe Zubco.

Aș mai scrie eu multe, dar articolul devine cam lung și riscă să fie plictisitor. Vreau doar să-i avertizez pe domnii Nagacevschi, Zubco, Catan și toți ceilalți, că dovezi există cu duiumul! Iar de măcar Papuc, Zubic,  Botnari, Corduneanu, Cociorva, Saachian, Floreac, Gumeniță etc. nu vor fi trași la răspundere, atunci veți fi trași voi. De popor, dacă nu de lege.