O lecție

Eurovisionul de aseară, a reprezentat, pentru a nu știu câta oară, o lecție pentru Republica Moldova. Nu vreau să vorbesc despre calitatea pieselor, a vocilor, a saxofoanelor sau despre octavele care-ar trebui sa fie 8 (de vreme ce se cheamă octave), dar ele îs doar 4, maximum 5.

Moldova trebuie să învețe din Eurovisionul de aseară, precum și din cel din celelalte ediții, că are un singur prieten în Europa, iar acesta nu este cel ce se extinde în toată Asia, ci cel de peste Prut.

Moldova a primit 12 puncte din partea României an de an, anul acesta a luat 10, dar să nu uitam, că în acest an, țara noastră s-a prezentat și cel mai prost din istorie, iar de nu veneau punctele de peste Prut, avea să fim ultimii în Europa și la muzică, la fel cum suntem și la multe alte alte capitole.

România a acordat Moldovei 12 puncte de când participăm la Eurovision. Anul acesta nu s-a mai întâmplat, deoarece televotingul a contat în proporție de 50%, mai apărând și părerea specialiștilor. Și. să fim sinceri, la ce voci am trimis noi pe scena de la Oslo, nu cred că se găsea vreun specialist să le dea maximum de puncte.

Nu contează că România a acordat 10 sau 12 puncte. Contează că dacă nu erau punctele României, Moldova era pe penultimul loc.

Și mai contează că Rusia, țara spre care politicienii noștri și-au luat abonament la avion, nu ne-a acordat niciun punct. Deși, cei ce au urcat pe scenă din partea Moldovei, erau ruși cu toții.

Cred că ceea ce s-a întâmplat aseară, ar trebui să reprezinte o lecție în primul rând pentru politicienii de la noi. Care se laudă că au mulți prieteni, dar care, de fapt, nu au decât un prieten, iar acesta este România. Și mai au un stăpân, la care niciodată nu ezită se se închine, iar acesta este Rusia.

Plahotniuk și moldovenii

Nu am mai privit Prime de exact doi ani de zile, mai exact de la Campionatul European de fotbal din 2008. Am făcut-o din nou aseară, când Vladimir Plahotniuc ne-a onorat cu prezența sa pentru prima dată într-un platou de televiziune.

N-aveam de gând să scriu nimic despre prestația acestui tip la propria-i televiziune, a fost atât de plictisitoare încât cu greu ai putea scrie două trei fraze despre ea. Din păcate, m-am lovit de tot felul de opinii care mi-au adus încă odată aminte de balada Miorița și de baciul moldovean, care-i cam prostovan.

Cred ca dacă se făceau alegeri prezidențiale imediat după încheierea așa zisului talk show de pe Prime, iar la ele puteau vota doar cei ce au urmărit emisiunea, atunci Plahotniuk cu siguranță ar fi câștigat. De ce? Pentru că „omului de afaceri” i s-a făcut o asemenea spălare de imagine, încât unii aveau impresia că l-au văzut pe însuși Mesia, Einstein, Bill Gates și Marian Lupu, all in one. Întrebările mângâietoare ale așa-zisului moderator, urmate de răspunsuri învățate pe de rost ori citite de pe prompter ale bossului, alimentate și de aplauzele și oftaturile orgasmice ale  tipelor aflate în studio, au avut o direcție clară, aceea de a împrosti largul bazin de audiență de care se bucură ”Pervâî Canal v Moldove”.

Și, din păcate, trebuie să recunosc că image-makerii lui Plahotniuc își merită banii. Reacțiile poporului consumatorist, mare fan al ”Fabricii de Staruri”, au fost pe măsură. Vai, ce prestație! Vai, ce businessman! Vai, ce om! Vai, cum au putut măgarii din presă să-l atace pe acest salvator al poporului, pe acest Atlas al Moldovei, care lucrează 16 ore pe zi? E un om de calibru! Un tip care le dă clasa la toți!

Le-o fi dând clasa la toți, de vreme ce diriguiește cam tot ce se întâmplă în țara aceasta.

Deși Plahotniuk a promis că va ieși și pe mai departe la tv, mă îndoiesc de acest lucru. Ori, dacă o va face, va fi exact în aceeași atmosferă ca și aseară: o emisiune înregistrată, un papagal pe post de moderator, un public care va aplauda din 20 în 20 de secunde și va ofta orgasmic, și doar el în calitate de invitat. Niciodată acest om nu va ieși la un alt post de televiziune, la un talk show în direct, cu mai mulți jurnaliști de față(ăia care au scris articole despre el) și cu un moderator adevărat,  care să nu-i fi pus la dispoziție întrebările în prealabil.

În condițiile în care a apărut aseară Plahotniuk la tv, ai putea la fel de ușor să iei un vagabond de pe stradă, ori un criminal de la Pruncu, iar acesta să facă aceeași impresie precum ”omul de afaceri”. Îl îmbraci bine, îi faci o coafură ok, îl „școlești” câteva zile și te apuci de înregistrat emisiunea. Dacă ceva nu iese, tai și de la început.

În final, vreau doar să mai fac o remarcă: cred că emisiunea de pe Prime a fost special pregătită pentru ieșirea publică a lui Plahotniuk.

Vreau să știu dacă Chirtoacă a avut sau nu dreptate

Luni seară, spre finalul talk-show-ului ”În Profunzime”, primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă a venit cu o afirmație extrem de gravă la adresa premierului Vlad Filat. Chirtoacă a afirmat că, Filat a fost la MAI și că le-a cerut celor de acolo 15 nume de polițiști care au maltratat tineri în aprilie 2009, ca aceștia să fie inițial acuzați, iar mai apoi, reabilitați.

Eu am rămas mască la declarația lui Chirtoacă. E foarte posbil ca Primarul să fi aberat când a a lansat acele acuzații, dar, există și o mică șansă, ca el să fi avut dreptate. Poate fi și invers: o mică șansă ca edilul capitalei să aberat și una mare să fi avut dreptate. Luați-o cum vreți, pe mine nu mă interesează șansele ca acea afirmație să fie sau nu adevărată. Pe mine mă interesează să aflu 100% dacă Chirtoacă a avut dreptate. Ok, 100% e prea mult spus, dar, măcar o parte de adevăr m-aș bucura dacă aș afla.

Nu în zadar am așteptat 48 de ore pentru a scrie aceste rânduri. Speram ca în acest timp, măcar una dintre numeroasele noastre organe mass-media să meargă la Filat și șă-l întrebe dacă a avut sau nu dreptate colegul său de Alianță. M-am așteptat să acorde dreptul la replică în primul rând de la cei de la Pro tv, deoarece la ei în eter s-au lansat asemenea afirmații. Dar, judecând după reacția de moment a moderatoarei Lorena Bogza, era pe undeva de așteptat ca să nu mai apară un asemenea drept la replică.

Din păcate, nici Pro tv-ul, nici alții nu au reacționat. Deși, foarte mulți oameni sunt interesați în aflarea adevărului, iar acesta ar fi reprezentat un bun subiect de presă.

De fapt, a existat un fel de reacție, doar că nu din aia la care eu mă așteptam. Stimabilul nostru editorialist, Constantin Tănase, într-un avânt de primăvară târzie a început să ne vorbească despre demagogia și populismul ieftin de care a dat dovadă Chirtoacă la emisiunea Lorenei Bogza. Până aici totul ok, într-adevăr, Chirtoacă a dat dovadă de populism și demagogie, dar de aici și până a afirma că Nagacevschi a avut un merit mai mare decât Chirtoacă în debarcarea temporară a comunismului, e drum lung de tot.  Nu știu dacă Nagacevschi a adus 16 „no-name-uri” în Parlament. Ca mai apoi, cei 16, să aibă o contribuție decisivă la ajungerea lui Tănase jr. la Ministerul Justiției. 

S-o fi asemănând comportamentul lui Chirtoacă cu cel al lui Roșca, din anii ADR-ului, atunci când „bărbosul” îi ataca pe colegii de Alianță pentru a face rating. Dar, în același timp, mă tem că și comportamentul lui Tănase începe să se asemene teribil cu cel al lui Praporșcic sau… dar prefer să mă opresc aici.

Editorialul de azi al lui Tănase, în care îi ridica osanale lui Nagacevschi și îl ridiculiza pe Chirtoacă, m-a mâhnit enorm. Da, Chirtoacă merită și trebuie ridiculizat, dar Nagacevschi, pentru comportamentul său din ultimul timp și mai ales pentru bătaia de joc cu care ne-a tratat în calitatea sa de șef al Comisiei Parlamentare pentru Elucidarea a nu știu ce s-a întâmplat în aprilie 2009, nu se face cu nimic mai bun decât Primarul.

Tănase mai afirma că Chirtoacă va ajunge zilele lui Roșca dacă va continua așa. E posibil ca liderul PL să ajungă și zilele lui Roșca, dar există și un grad mare de probabilitate ca gazeta ”Timpul” să ajungă zilele ”Fluxului”, adică să nu mai fie citită de nimeni.

În concluzie, sper totuși că în numeroasa noastră presă, se va găsi și cineva care să aibă destul sânge-n instalație și să meargă la Filat, pentru a-l întreba dacă sunt sau nu reale acuzele lui Chirtoacă.

Lupu începe presiunile

După cum era și de așteptat, Partidul Democrat a început presiunile asupra Alianței, pentru dizolvarea cât mai grabnică a Parlamentului și numirea alegerilor anticipate noi. Pasul făcut de partidul lui Diacov era foarte previzibil, deoarece, după cum am spus și în alte ocazii, cu cât va fi întârziată data unui nou scrutin, cu atât vor avea mai mult de pierdut ”democrații”.

Comunicatul de presă făcut public, astăzi, de către PD, a semănat foarte mult cu o atenționare a Alianței și a Președintelui Ghimpu, care l-ar putea supăra rău pe Diacov dacă va numi data alegerilor anticipate mai târziu decât toamna lui 2010. Deși invocă tot felul de recomandări ale ”partenerilor internaționali” sau ”prevederi legale”, declarația democraților este un semnal clar că ei optează pentru alegeri în toamnă, care le-ar aduce rezultate mult mai bune decât dacă scrutinul s-ar petrece anul viitor.

Năzuințele PD-ului în privința datei alegerilor, deși le cunoșteam demult, au căpătat un caracter oficial începând de astăzi, iar dacă ele se vor realiza, depinde foarte mult de ce-și va dori PLDM-ul.

Liberal-democrații sunt într-o creștere continuă, iar până în toamna lui 2010 aceștia și-ar mai putea adăuga 2-3 puncte procentuale, în cazul în care Premierul Filat va continua pe trendul care l-a consacrat de când e la șefia guvernului. Acum, este foarte important de anticipat dacă o eventuală amânare a alegerilor pentru primăvara lui 2011 ar fi favorabilă și pentru PLDM. Din punctul meu de vedere, iarna care vine ar putea șubrezi puțin din imaginea guvernului, mai ales dacă va fi una la fel de grea pe cât a fost cea precedentă. Facturile la căldură și energie electrică și prețurile mărite ar putea cântări greu în economia alegerilor, mai ales dacă ele vor avea loc în primăvara lui 2011.

PL-ul pare și el interesat de o amânare pe cât posibilă a alegerilor anticipate. E un partid în cădere, care a ajuns la o limită destul de periculoasă. O amânare a scrutinului, i-ar da șansa lui Ghimpu să mai decoreze câteva duzini de moldoveni, iar lui Chirtoacă, să finalizeze și el vreun proiect dintre multitudinea celor care stau acum doar pe hârtie. Nu cred că rezultatul liberalilor s-ar schimba dramatic în dependență de data alegerilor. Ori la toamnă, ori la primăvară, cele 8% care aparțineau radicaliștilor lui Roșca se vor îndrepta în mare parte către PL.

AMN-ul chiar stă cel mai prost dintre toate partidele din actualul Parlament. Urecheanu deja a și dat indicații miniștrilor din partidul său, să facă „ce trebuie”, deoarece mult la guvernare nu vor mai fi. Cu siguranță AMN va face tot posibilul să contramandeze data alegerilor, nu știu însă cât de mult va conta cuvântul lor.

Așadar, avem un partid care-și dorește alegeri cât mai repede, acesta este PD-ul. Avem unul care ar vrea să amâne pe cât posibil un nou scrutin, deoarece ar obține un rezultat care nu le-ar permite să acceadă în viitorul Parlament, și acesta este AMN-ul. PL-ul cred că, la fel, și-ar dori un scrutin anul viitor. PLDM, fiind în postura cea mai bună, va avea cel mai greu cuvânt de spus în alegerea datei. Cred că și în cazul lor, analizând din toate punctele de vedere, ar fi favorabilă petrecerea scrutinului în 2011

După mine, ar fi mai bine ca alegerile să fie cât mai târziu, deoarece din asta ar avea de pierdut și comuniștii și unii posibili aliați ai lor. Sigur, cât mai târziu nu se referă neapărat la primăvara lui 2011, deoarece atunci ar fi o situație mai delicată, cauzele acesteia fiind expuse mai sus.

Cred, totuși, că alegeri vor avea loc cel mai probabil la sfârșitul lunii octombrie. Dacă, totuși, acestea nu se vor petrece atunci, e posibilă și varianta cu vara-toamna lui 2011, doar că nu știu cât de legală ar fi o asemenea alternativă.

(video) Chetraru - un ”Batman” de buzunar

Forumurile moldave îs pline de viteji anonimi. Cu predilecție fani ai unui partid, care o fac pe grozavii și te amenință ”că-ți dau la bot”, numai că atunci când îi rogi să-și pună planurile în aplicare, cam bat în retragere și devin anonimi de tot.

Dar nu vreau eu să vorbesc eu despre ”glodul” de pe forumuri, nu mă interesează, și nici pe alții, cu mintea limpede, nu cred că îi afectează prea mult.

Eu vreau azi să vorbesc de vitejii ăștia din lumea reală, care atunci când pupă cizma șefului vor să pară cei mai grozavi și cei mai tari, dar când vine vorba de lucruri concrete, cad cu fundu-n glod.

Cu vreo două săptămâni în urmă a fost ziua Premierului. Aoleu, ce coadă era pe lângă Filat! Care de care, cu cadouri mai scumpe, cu ochi mai dulcișori, cu vorbe mărețe, ți se părea că o să-i trebuiască o săptămână președintelui PLDM să-i primească pe toți.

Și printre ăia mulți, era și unul, Chetraru parcă-i zice, șef pe la CCCEC, ei știu pentru cine și ce. Și, pe lângă strictul necesar de lingăism, caracteristic în asemenea cazuri, Chetraru ăsta a vrut s-o facă și pe grozavul. Și când i-a promis el premierului că ”are o echipă care o să de la bot la toți”, pe loc mi-a crescut inima. Hopa, iată în sfârșit la CCCEC, ei știu pentru cine și ce, a apărut și-o „Inimă de Leu”, ”Batman al Moldovei”, ”Făt-Frumos din Lacrimă”, ”Iron Man” etc., care o să-i ia de chică pe toți hoții din Moldova și-o ”să le dea la bot”. Parcă-i și vedeam pe toții hoții care se plimbă cu Cayennuri, X6, Q7, S8, N9 și ce mai există pe pământ, cum o să stea ei într-o baltă de sânge, iar Chetraru, o să meargă cu ficatul lor în mână și-o să-l pună pe masa lui Filat.

Chiar îi plângeam de milă lui Plahotniuc, pe Voronin jr. în general eu îl vedeam și fără de ficat și fără de ”rânză”. Zic gata, crește economia Moldovei de 10 ori până la sfârșitul anului, că doar o să se apuce Chetraru de ”dat la bot” la toți criminalii economici de pe tărâmuri moldave.

Și cum așteptam eu de pe zi pe zi să apară pe ”Unimedia” o știre maaare - ”Voronin jr. arestat pentru 30 de zile, după ce Chetraru i-a descoperit toate crimele”, ce-mi văd ochii? Știre pe Unimedia: ”Chetraru: Legea nu permite ca Oleg Voronin să fie tras la răspundere pentru evaziune fiscală”.

Zic, frate, ceva nu e drept. Mai să-l sun pe Tudor Darie să-l iau la muștruluit. Cum adică să spună Chetraru așa ceva? Păi nu ”dă el la bot” la toți?

Dar pe loc mi-am revenit din visare, mi-am amintit că trăiesc în Moldova, acolo unde să arunci cu cuvinte mare e la ordinea zilei.

Și mi-am dat eu seama și la cine s-a referit Chetraru ”că o să dea la bot”. Păi, la un nefericit de prin Hilișoaia, care ține și el un magazin care se cârligă mâine. Poate la un profesor, care ia o sută de lei de la un elev leneș. În cel mai bun caz la vreun agent economic din ăsta, mediu, care ”nu face ce trebuie”. Da’ când vine vorba de Voronin jr., procedează Chetraru ca-n filmele alea americane, când un pricăjit face pe grozavul în fața unei tipe frumoase, iar când dă ochii cu prietenul acesteia, o rupe la fugă de mănâncă pământul.

Păi cum să se bage el peste Olejka? Pentru asta tre’ sânge-n instalație, să ai curaj, să fii onest… Da’ hai că folosesc cuvinte mari, care curaj, care onestitate? Doar trăim în Moldova, adică într-un mare rahat!

(video)Cea mai tare reclamă all time

Asta așa, ca un preambul la ”Time for Africa, South Africa”!

Filat – un politician dibace

Azi după amiaza, în timp ce făceam ordine prin curte, am primit un telefon de la un amic, cu care mai ies uneori la o bere, membru al unuia dintre partidele din Alianță. M-a luat imediat la muștruluit, că, vezi Doamne, Filat ar fi măsluit sondajul, că nu așa se procedează într-o Alianță, etc. . Inițial am crezut că e vorba despre sondajul IMAS, dar când am fost întrebat cine mai este și  IRES-ul ista, am înțeles că e vorba de ceva nou

 Nu știu dacă măsurătoarea IRES, dată publicității astăzi, se apropie sau nu de adevăr, dar cu siguranță(acum voi folosi o replică arhi-cunoscută) ea reflectă unele tendințe.

Să începem cu ratingul partidelor, unul care mi se pare un pic optimist, dar care nu e foarte departe de realitate:

PCRM: Ar acumula 26,6 %. Un rezultat  bun pentru un partid aflat în opoziție, dar care nu știe să gestioneze acest fapt. Comuniștii pierd pentru că nu propun electoratului pe nimeni înafara lui Voronin.

Aparițiile sporadice ale lui Dodon, care vrea să fie prezentat drept un nou Lupu, nu prind la public. Deși nu sunt fan al președintelui PD, acesta nu poate fi comparat sub nicio formă cu urmașul său de la PCRM, deoarece în perioada ascensiunii lui Lupu, acesta avea un discurs mult mai solid și mai sigur și dădea mult mai bine pe sticlă. Dodon nu poate atrage interesul electoratului precum a făcut-o Lupu, și pentru că în perioada în care Marian Ilici s-a promovat, clasa politică din Moldova ducea lipsă cu desăvârșire de tineri, care să aibă un discurs de substanță, iar pentru Lupu era mai simplu să se facă vizibil.

În concluzie, comuniștii vor pierde teren cu cât se vor încăpățâna să-l mențină pe Voronin în prim-plan și cu cât anticipatele vor fi convocate mai târziu(sau până la un anumit punct).

PLDM: Ar acumula 22,4%. Un rezultat extraordinar, fără a mă feri de cuvinte.

Acum, la mai bine de jumătate de an de când Vlad Filat a fost numit prim-ministru, pot să spun cu hotărâre că acesta a luat decizia corectă de a prelua șefia guvernului. Dacă atunci când Filat și-a asumat guvernarea, eram foarte sceptic în privința reușitelor acestuia, acum, nu-mi rămâne decât să afirm că Filat e un bun strateg. Deși Moldova nu a înregistrat progrese economice vizibile, iar nivelul de trai al cetățenilor poate chiar s-a înrăutățit, Filat și PLDM-ul sunt într-o continuă ascensiune.

Explicații sunt multiple. În primul rând, discordanța vizibilă dintre cei doi lideri ai țării. În timp ce Filat dă impresia unui tip echilibrat, pragmatic și foarte serios, Ghimpu face o impresie exact inversă. Președintele apare adesea în fața electoratului ca un tip stângaci, încăpățânat, chiar nătâng pe alocuri. Nu zic că cei doi s-ar plia descrierii de mai sus, spun doar că așa apar ei în fața electoratului.

Lui Filat îi priește și conul de umbră în care a intrat Lupu. După cum spuneam cu ceva timp în urmă, cu cât va trece mai mult timp, cu atât Lupu își va pierde din imagine, nedeținând nici o funcție în stat și fiind neglijat de mass-media. Și nereușitele lui Chirtoacă  de la Primăria capitalei îi priesc de minune lui Filat, electoratul primarului, care se mai și maturizează între timp, migrând masiv spre PLDM.

PD: Ar acumula 7,3%. Cred totuși că rezultatul PD-ului e mai sus, undeva peste 10%. Marele minus al partidului lui Diacov, este, după cum am menționat și mai sus, conul de umbră în care a intrat locomotiva Lupu. Unul dintre momentele cheie ale politicii moldovenești s-a petrecut în clipa în care Lupu a pierdut șansa de a deveni președinte. Dacă acest lucru se întâmpla, atunci, mă tem că PD-ul se afla acum cam în locul PLDM-ului. Lupu e un tip mult mai perspicace decât Ghimpu, și cu siguranță ar fi putut atenua din valurile de simpatie care merg către Filat, redirecționându-le spre el.

PD-ul nu stă mai sus în sondaje și din cauza faptului că deși are printre rândurile sale buni profesioniști, nu știe să-i scoată la suprafață, sau să-i facă pe aceștia să se identifice cu cei ”trei trandafiri”.

PL: Ar obține 5,8%. Și aici cred că rezultatul va fi ceva mai mare, cel puțin 8%. Deși liberalii dețin două funcții cheie în stat, cea de Președinte și de Primar al Capitalei, se pare că acestea le aduc mai multe minusuri decât plusuri. Problema derivă din faptul că nici Chirtoacă, cu atât mai puțin Ghimpu, nu știu să profite de funcțiile pe care le ocupă. Când spun că nu știu să profite, mă refer la sensul bun al acestui cuvânt, deoarece acționând cu cap atunci când te afli într-o asemenea postură, cu siguranță ai putea obține dividende mari. Din păcate pentru ei, atât Ghimpu cât și Chirtoacă, dau dovadă pe zi ce trece de o stângăcie care îi face să scadă și mai mult în ochii electoratului.

Nereușitelor cu care ne-a obișnuit Chirtoacă la  Primărie, s-au alăturat și stângăciile lui Ghimpu din funcția de Președinte. Cred că dacă Ghimpu nu ajungea Președinte, atunci PL-ul ar fi stat mult mai bine în sondaje.

În cazul PL-ului e cam la fel ca atunci când vezi la tarabă un fruct mare și frumos, dar când îl guști vezi că de fapt nu are niciun gust.

 

Concluzie: Alegerile anticipate tergiversate vor favoriza cu siguranță PLDM-ul, care are tot interesul de a încerca să amâne data unui nou scrutin. Totuși, PLDM-ul nu ar trebui să întindă prea mult coarda, deoarece ascensiunea acestui partid va ajunge la maximum nu foarte târziu, și ar fi perfect pentru ei dacă momentul ar coincide și cu data anticipatelor. PD-ul este cel mai interesat de anunțarea unor noi anticipate, deoarece o tergiversare a unui nou scrutin ar duce partidul lui Diacov și mai jos. PL-ul nu cred că mai are unde să scadă. Acest partid a ajuns undeva la cele 8% de radicaliști și ar fi bine să nu le scape și pe acestea din mână. Cred că și PL-ului îi convine o tergiversare a noului scrutin, deoarece Chirtoacă ar avea timp să facă și el ceva la Primărie, deși și localele se apropie. PCRM-ul va pierde teren în continuare, totuși, la fel ca și în cazul PLDM-ului, acest partid va ajunge la o limită în care nu va mai avea unde să scadă. S-ar putea ca momentul să coincidă și cu punctul maxim de ascensiune al PLDM-ului, iar dacă alegerile anticipate s-ar petrece atunci, aceste partide ar putea să obțină rezultate destul de apropiate.

SRL Liceu: Produc eminenți pe bandă rulantă

Zilele astea e foială prin liceele din țară. În special, foiala se petrece prin clasele de-a 12-a, că vine Bacul fraților.

Bacul? E o prescurtare de la Bacalaureat. Iar conform unuia dintre site-urile care m-a salvat pe mine de la moarte de multe ori (dexonline îi zice), Bacalaureat, în română, s-ar „traduce” cam așa: examen de absolvire a liceului, care urmărește să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală și de maturitate intelectuală.

E pe dracu! Ar zice Vasile, absolvent al anului 2010 în una dintre instituțiile de învățământ moldave. Care cultură generală, care maturitate intelectuală?

Bacalaureatul, în Republica Moldova, ca mai toate chestiile care se petrec aici, reprezintă cu totul altceva decât ar trebui. Dacă undeva  Bacul reprezintă verificarea nu știu cărei culturi sau maturități, atunci la noi, frate, reprezintă verificarea adâncimii buzunarelor părinților.

Eu știu că după citirea ultimei părții a frazei de mai sus, o să apară frustrații, indignații, ofensații, jigniții și ceilalți reprezentanți ai societății consumatoriste moldave. Cum bă, tu (adică eu), să-ți permiți să jignești toată crema profesorală moldavă, toți eminenții noștri absolvenți, toți părinții care și-au crescut  odraslele cu sacrificii și râvnă multă?

Și eu le dau dreptate! Da, în Moldova atunci când spui adevărul în asemenea chestii sensibile, riști să jignești toată societatea consumatoristă. Îmi mai amintesc și acum teroarea trăită în clasa a 12-a, când am refuzat să plătesc taxa de Bac și când am fost etichetat în fel și chip. Numai ofensați în jurul meu, frate.

Nu și cum să n-o jignești tu pe  Bubulina, dacă ea vrea să ajungă la ASEM la ”Finanțe și Bănci”, iar dacă n-are 10 pe linie la Bac, Bubulina nu nimerește acolo? Și cum să obțină Bubulina 10 pe linie la Bac, dacă ea cât a fost la școală a învățat pe de rost și-a dat din ochi la profi pentru note. La probe de evaluare a cumpărat ciocolată și vin scump, iar la teze se punea mână de la mână și se lua câte o mașină de spălat. Respectiv și la Bac tre’ să fie Bubulina la înălțime, nu? Doar o așteaptă ASEM-ul!

Și-n 2010, chiar de-i an de criză, taxele pentru Bac n-au scăzut deloc fraților. Iar părinții, oameni responsabili pentru viitorul odraslelor, rup de la gura lor și se ridică la așteptările diriginților. Săptămâna trecută și cea în curs, pe la liceele moldave curge cu „Adunări Părintești”. Și-acolo se discută chestii serioase, „viitorul copiilor e în joc, dragi părinți, voi înțelegeți?”. Dacă vreți note bune la Bac pentru odrasle, faceți chetă.

Iar taxele, variază și ele. Din ce mi-au zis absolvenții, se încep de la 600 de lei, la un liceu de la Ciocana, cu nume de muzicant, merg spre o mie la alt liceu de la Telecentru, cu nume de domnitor decapitat la 1601, tind spre 1500 la o instituție aflată în calea spre Iași și ajung la 2000, la un colegiu care pregătește informaticieni, undeva pe la Botanica.

Și deși stau prost la matematică, am făcut și eu un calcul, să văd ce iese din miile astea plătite de absolvenți. Așadar, minimum 100 absolvenți, înmulțit cu 1500 face…150 de mii de lei? 150 de mii de lei, atâta oare costă florile și apa minerală în Chișinău? Mă cam îndoiesc eu, da’ fie…

Acuma, sper și eu acest articol să fie citit de Ministrul nostru al Educației, istoric de profesie. Domnul Bujor, o fi el istoric, da’ oleacă de matematică tot știe. Și dacă e șef pe învățământ, logic ar fi să știe ce se petrece prin liceele scumpei noastre urbe? Iar dacă știe și tace…ce concluzii să-mi fac eu din asta? Eu unul trag concluzii mai pripite, și dacă nu ia măsuri, înseamnă că participă și el la hoție.

Mai avem noi și CCCEC, ei știu pentru cine și ce, care chipurile ar trebui să se ocupe cu treburile astea. Cum, și cei de la CCCEC au dat bani la Bac? Nuuu, eu așa ceva nu cred! Sub nici o formă.

Avem și presă. Cum, ei tot au dat bani la Bac? Nu, nu cred! Că sunt și mulți care au absolvit în vremea sovietelor. Ăia au copii și nepoți pe pe care vor să-i trimită cu bursă la București, respectiv e nevoie de bani la Bac? Aaaha, pricep și eu de ce tace și presa.

Acuma ce-mi mai rămâne și mie de zis? Mă simt singur pe lume, trăiesc în Moldova, adică într-un mare rahat.

Metamorfoza basarabeană

Caracter mai al dracului ca a moldoveanului rar întâlnești. Adică, e prea mult spus caracter, pentru că atunci când îți schimbi punctele de vedere precum blugii, numai dovadă de caracter nu dai.

Vă amintiți că era odată ca niciodată un expert al unui un fel de ONG, care se chema IDIS Viitorul? Victor Parlicov îl chema pe expertul defunctului IDIS.

Cum, de ce spun defunctul IDIS? Păi, de când a plecat Parlicov și cu Ioniță de acolo, nu mai există IDIS. Nici viitor nu prea mai există, dar IDIS cu siguranță.

Dar să ne întoarcem oleacă în timp și să ne amintim noi de activul fost expert al IDIS-ului. Ce analize strategice făcea el, cum ne mai explica el nouă că majorările de tarife sunt total lipsite de acoperire, cum mai vorbea el de neregulile de la Moldova-Gaz. Eh, mai mare dragul îți era să-l vezi pe Parlicov cel avântat. Când ieșea într-o conferință duduiau microfoanele, iar de-l mai avea alături și pe Ioniță, în general înțelegeai că tarifele la gaz trebuiesc micșorate de vreo 3 ori.

Numai că, nu știu prin ce concurs de împrejurări, a ajuns Parlicov director la ANRE. Ei, și metamorfoze am văzut eu multe la viața mea, dar chiar ca în cazul lui Parlicov mai rar mi s-a întâmplat. Schimbare de discurs, de atitudine, aroganță înzecită și…tarife dublate. Asta ne-a adus domnul Parlicov de când e șef la ANRE.

Parlicov e la ANRE de vreo câteva luni, iar de atunci prețurile la combustibil s-au majorat de vreo 6 ori, pentru gaz plătim aproape de două ori mai mult, iar tarifele tot cresc într-o veselie. Și nu vreau eu să zic acum că îs raționale sau iraționale aceste majorări exorbitante ale tarifelor. Eu pot să spun doar că în urma acestor majorări, nivelul de viață  al concetățenilor noștri scade dramatic.

Și, pot să îmi mai pun întrebarea vis-a-vis de pregătirea de care dă dovadă domnul în cauză, de vreme ce cu un an în urmă acuza deschis majorările de tarife la resursele energetice, iar acum acestea se petrec sub semnătura lui. De schimbarea de discurs în general nu vreau să vorbesc. Atâta aroganță și lipsă de respect pentru cetățeni rar mi-a fost să văd, precum la ultima conferință de presă a lui Parlicov, când s-a „rățoit” la presa îngrijorată pe bună dreptate de majorarea tarifelor la gazele naturale.

Dar asta e, trăim în Moldova, acolo unde directorul ANRE are un salariu de 20 de mii de lei, fără adaosuri, iar un un profesor are 2000, cu tot cu adaosuri. Și când vezi că Parlicov, cel cu salariu de 20 de mii, se „rățoiește” la presă că nici lui nu-i plac tarifele la gaze, nu poți să nu te întrebi ce face bietul profesor?  El în fața cui s-o facă pe grozavul?

The curious case of Valeriu Zubco

Numai să nu zică cineva că n-a urmărit filmul ”The curious case of Benjamin Button”, cine nu a făcut-o, să-l descarce cât mai curând de pe torrente, că merită.

Acuma eu vreau să-mi cer scuze de la David Fincher și Brad Pitt, adevărate somități în ale cinematografiei, că uzez de opera lor pentru a face o comparație cu Zubco, dar asta e, altceva prin cap nu mi-a trecut.

Ei bine, subiectul din filmul lui David Fincher se bazează pe o inversare a timpului, un om se naște bătrân și înțelept, ca să sfârșească un copil prostuț. În fine, urmăriți filmul și veți vedea.

Când a venit Valera Zubco la Procuratură, a ținut un discurs în fața deputaților de duduiau micile ecrane. Presa colcăia de laude la adresa urmașului lui Gurbulea, iar speranțele în dreptatea moldovenească erau mai puternice ca oricând.

Zubco, la câteva zile de la ”înscăunare”, a ieșit într-o conferință de presă și-a început să ne zică el nouă, cum începând cu acea zi, dreptatea pe meleaguri moldave va dăinui(nu chiar așa, că nu se pricepe el la rime) și că procuratura va fi un organ cu care să se mândrească frumoasa țărișoară.

Eu, mai naiv din felul meu fiind, deja parcă vedeam cum or să curgă dosarele pe numele lui Olejka Voronin, cum Plahotniuc o să treacă și el pe la ”mititica” și cum vinovații din aprilie or să cadă pe capete. De cazul Cubreacov și kilerii lui Roșca eu în general eram sigur că o să se rezolve cât ai pocni din degete. Atât de simple îmi păreau, că nici de mari anchete nu mai era nevoie.

Dar iată timpul trecea, Olejka glume cu presa făcea, Plahotniuc că era șeful lui Zubco se zvonea, iar Cubreacov liber pe facebook comunica, în timp ce Roșca, băi de presă la Publika primea.

Ei și zilele treceau, Zubco tot mai rar pe la conferințe de presă apărea, iar atunci când era invitat la vreun talk show un pic mai spinos, pe loc intervenea un refuz. Doar la M1 se simțea Zubco mai în largul lui, că acolo putea să țină lesne monoloage.

Numai că iată a trecut mai mult de jumătate de an de când vajnicul Procuror General al Moldovei freacă menta în funcția pe care o deține și absolut nimic bun nu face acolo. Dacă știți voi vreun caz excepțional rezolvat de Zubco, anunțați-mă și pe mine, că eu nu-s la curent cu așa ceva.

Probabil nu scriam acest articol acum, dacă azi, pe site-urile de știri, nu apărea o blasfemie curată la adresa cetățenilor de rând. Cică Procuratura Generală cere societății civile să identifice provocatorii din aprilie 2009. Zubco, chiar ne consideri papagali de tot? Cu asta vrei tu să-ți mai ștergi un pic imaginea murdărită de toate măgăriile pe care le faci acolo? Adică, vezi Doamne, Procuratura lui Zubco lucrează de iese fum și are și un pic de nevoie de societatea civilă să identifice niște fețe pe care le vede toată lumea de mai mult de un an de zile. Zubco, da de ce mă vă mai numiți voi procurori și de ce mai ești tu șef acolo? Păi da’, după un an de zile, voi încă nu ați identificat acei oameni? Da’ voi nu colaborați cu SIS-ul, cu MAI-ul și ați ajuns să cereți ajutorul societății civile?

Știi ce cred eu, tovarășe Zubco, despre această blasfemie pe care ați dat-o voi astăzi publicității? Că nu ați vrut decât să mai aruncați un pic de praf în ochii presei și oamenilor. Acești indivizi de mult timp sunt identificați, dar intențiile voastre nu sunt de a aduce lumină în cazul 7 aprilie 2009, ci de a-l încurca de tot.

Zubco, știi cum a sfârșit Benjamin Button? A murit bebeluș, chiar dacă a trăit vreo 70 de ani. Ei bine, deși și tu ai ajuns la Procuratură în postură de mare grangure, ai devenit atât de mic și urât în ochii populației, încât ai face bine de ți-ai da mai repede demisia și să nu mai poluezi spațiul public cu moaca ta.

Publika și JurnalTV, la limitele ridicolului

Din start vreau să vă spun că nu voi face comparații între aceste două posturi de televiziune, deoarece sunt subiectiv și risc să supăr rău pe unii. Speram că odată cu apariția acestor posturi, va exploda odată mămăliga moldovenească și în sfârșit voi vedea și eu jurnaliști care să „dea de pământ” cu invitații lor.

Ei bine, oricât de ciudat ar părea, încet-încet simt dorul Lorenei Bogza și al talk-showului ei, pe care nu l-am mai urmărit de ceva vreme, că de, la Publika și Jurnal ”curge” cu astfel de dezbateri. Doar că pe zi (talk-show) ce trece, observ că jurnaliștii moldoveni nu pot încă să scape sub nicio formă de sindromul inferiorității pe care-l trăiesc vis-a-vis de invitații lor, mai ales de numele grele din politică. Uneori am impresia că acești moderatori văd în invitații lor un fel de șefi, de care le este frică să nu-i deranjeze prea tare, că i-or mai concedia la dracu…

Cred că acest sentiment vine la mulți dintre ei și datorită trecutului dubios pe care l-au trăit. Urmărind una dintre televiziuni, cea mai din deal, observ că majoritatea dezbaterilor sunt moderate de niște personaje care, nu cu mult timp în urmă”, vărsau lacrimi de crocodil alături de fostul politician-șef hăituit de killeri. Iar acum, politicianul scăpat ca prin urechile acului de kalașnikovurile moscovite, se perindă prin studioul din deal cu aceeași fervoare precum în zilele bune.

Nici la cea mai din vale situația nu e cu mult mai roză. Deși acolo majoritatea celor ce apar pe sticlă nu au un trecut atât de lugubru precum colegii lor, aceștia de multe ori îmi dau impresia că-și menajează invitații tocmai din teama ca nu cumva să nu rămână cu studioul gol data viitoare, altfel îmi vine greu să înțeleg cum, uneori, talk-showurile devin un fel de monoloage ale politicienilor, în care moderatorii se strâng ”chitic” și devin foarte puțin vizibili.

Mă bucură mult apariția noilor posturi de televiziune, dar pe zi ce trece, rămân tot mai dezamăgit de prestația acestora. Dacă în primele zile de activitate îmi spuneam că încă sunt începători și or să progreseze, observ că speranțele mele sunt deșarte, iar pe zi ce trece televiziunile noastre se ”blegesc” tot mai mult și mai mult.

Poate sunt prea dur în expunerea mea de mai sus, dar eu m-am săturat să observ bâlbe penibile, greșeli crase de pronunțare (în special la sport și extern) sau zeci de secunde în care un așa-zis moderator se gândește cum să formuleze  întrebare, ca mai apoi s-o trântească de-ți stă mintea-n loc.

Dar, atunci când ai „seniori editori” foști activiști de pe la NIT și Moldova Suverană, la ce să te mai aștepți?

Desecretizări fără niciun fel de finalitate

Astăzi am ”aflat” despre apartamentul de un milion primit cadou de către Vrabie de la Voronin. Dacă mai adăugăm că apartamentul lui Vrabie a fost primit într-unul dintre complexele locative ale lui Voronin jr., vedem că acest cadou a fost o adevărata afacere profitabilă pentru toate părțile implicate. Iar asta în timp ce sute de mii de tineri din Chișinău își dau ultimul leu pentru chirie, drăguț, nu?

Mai drăguț este însă că acest caz al lui Vrabie nu este singular. Astfel de cadouri s-au făcut cu zecile, poate chiar cu sutele, iar unele dintre ele fuseră și desecretizate. Doar că, fără absolut nicio finalitate.

De ce atunci guvernul mai ”desecretizează” aceste lucruri, dacă oricum alde Vrabie rămân bine-mersi cu proprietățile, Voronin face glume în continuare cu reporterițele, iar Vasilikă Tarlev zice că tot s-a făcut peste capul lui?

Da, dacă Vrabie ar fi deposedat de locuință, iar Voronin ar fi tras la răspundere pentru această repartizare ilegală și trafic de influență, mai înțeleg și eu rostul unor asemenea ”bombe” de presă. Dar, în asemenea cazuri, e ca și cum i-ai pune în fața unui înfometat o strachină cu zeamă, iar când acesta să se apuce să o mănânce, nu l-ai lăsa.

Și cum să avem noi dreptate în țara asta, atunci când Muruianu e repus în funcție, când criminalii cu epoleți pot să-și continue liber atrocitățile, ori atunci când avem la procuratură un tip precum Zubco?

În aceste condiții, vin cu o rugăminte la guvernul Republicii Moldova, ca acesta să nu ne mai ia la mișto cu aceste ”desecretizări”.  Dacă le fac publice, măcar să fie cineva tras la răspundere.

(video) La 8 mai 2010 a avut loc o tentativă de lovitură de stat

Zilele acestea, parcă mai ostentativ decât în anii înfloritori ai comunismului, pe străzile capitalei se petrec tot felul de evenimente la care oricât de mult nu aș încerca să rămân indiferent, nu prea îmi reușește.

Bunăoară, astăzi, un șirag de 65 de automobile au blocat traficul prin Chișinău, pentru că așa vrut au mușchii șoferilor acestora. Pe geamul fiecărui dintre automobile, flutura falnic câte un drapel al Rusiei.

Eu, care sunt un mare „iubitor” al drapelului rusesc, am fost nevoit să circul vreo câteva minute bune în rând cu această coloană și să mă ”delectez” cu acel spectacol care-mi provoca greață. Iar aceste sentimente nu au fost trăite doar de mine, ci și de mulți alți participanți la trafic.

Mă întreb și eu acuma, în naivitatea mea, dacă în oricare alt oraș european era posibilă o asemenea măgărie? Nu cred, dar la noi, care suntem niște mielușei cuminți, e posibil ca la orice oră să-ți fluture prin fața parbrizului sute de drapele ale unui stat care ne-a făcut doar rău de-a lungul istoriei.

Tot în naivitatea mea, mă mai întreb dacă a avut astăzi sau nu o lovitură de stat? Dacă la 7 aprilie 2009, un singur drapel al României a provocat o tentativă de lovitură de stat, astăzi, vreo sută de drapele ce au făcut?

Cât ne va mai fura Poliția Rutieră?

Azi dimineață, o mașină a poliției rutiere stătea „ascunsă” cu radarul pe bulevardul Dacia, după aeroport, blocând o cale de acces pe unde ar fi trebuit să poți întoarce pe celălalt sens de carosabil. Pe dreapta era un șir de vreo 8 mașini, toate oprite pentru a plăti mită, deoarece în loc de 50 la oră, aveau 63.  Un șofer din fața mea a încercat să treacă pe celălalt sens, dar calea de acces era blocată de poliție, a călcat acceleratorul și a mers încă vreo 400 de metri pentru a putea întoarce.

Aproape în fiecare dimineață, o mașină a poliției rutiere stă acolo timp de câteva ore. E un loc excelent pentru a putea prinde șoferii grăbiți să ajungă la serviciu. Ieși de sub un povârniș și te ”trezești” cu mașina poliției în față. Eu, am norocul de a ști deja că acolo stau ”băieții lui Catan”, și nu am niciodată o viteză mai mare de 60 de km la oră. Din păcate, nu toți au norocul de a ști că acești hoți la drumul mare stau ascunși acolo, și le cad victime.

Recent, poliția moldovenească inițiase nu știu care acțiune de depistare a polițiștilor de la rutieră ce iau mită. Dacă cică nimerești în asemenea situație, trebuie să suni nu știu la care număr de telefon și cică o să-ți apară nu știu care polițist care va face lege. Poate dac-o veni vreun neamț în Moldova, o telefona la acel număr pe care nici măcar nu mi-l amintesc, nu știu câți moldoveni ar apela la acel serviciu.

Am avut ocazia de a-l vedea de mai multe ori pe ministrul Catan, cum se plânge că cică și cetățeanul simplu e vinovat, că dă mită și că sărmanilor polițiști nu le rămâne altceva de făcut decât să se lase intimidați de acei criminali ai străzilor ce le bagă mita pe gât. Ministrul nostru știe însă foarte bine, că atunci când ajungi față în față cu un agent al poliției rutiere, acesta te întâmpină cu întrebarea ”ce, scriem proces verbal și plătești 600 la bancă?”, sau dai o sută de lei lor și scapi? Atunci când ai un salariu de 2-3 mii (dacă-l ai și pe ăla), îți vine greu să să refuzi generoasa ofertă ce vine din partea poliției.

Și această problemă se petrece zilnic pe drumurile Moldovei, repetându-se cu o cadență demnă de un ceas elvețian. Soluții de genul sună nu știu unde dacă ți se cere mită, sunt puerile și praf în ochii naivilor.

Dacă se vrea într-adevăr să se scape odată ce acești hoți, ce se numesc agenți ai poliției rutiere, Catan trebuie să-și găsească 10-15 oameni din MAI care să fie de încredere. Eu știu că 10 oameni în MAI de încredere e aproape imposibil de găsit, dar dacă e cazul, să se implice și Catan în acțiune. Acei 10-15 oameni să facă timp de o săptămână în mașini normale, cu numere de înmatriculare normale, câteva raiduri prin Chișinău și împrejurimi. Sunt sigur că în această perioadă ar fi depistați sute de hoți la drumul mare, numiți agenți ai poliției rutiere, ce le-ar cere mită, și implicit ar putea fi destituiți de funcție.

E nevoie de câțiva oameni onești, de câteva mașini și de câteva zile, și cu siguranță presa ar dudui, dosarele penale ar curge gârlă, polițiștii s-ar gândi de două ori înainte de a cere mită, iar șoferii de 3 ori înainte de a da.

De ce nu se face o asemenea operațiune? De ce zilnic Poliția Rutieră ia mită în valoare de zeci de mii de lei? De ce nimeni nu intervine? De ce Catan e o mămăligă în fruntea MAI?

Eurointegrare cu AIE la guvernare

Zilele astea se scrie o nouă filă din epopeea ”Moldova și UE”, ce are drept autor puterea de la Chișinău, și pare a fi chiar mai penibilă decât precedentele.

Dacă până în 2009 la Chișinău nu exista oficial ”Ziua Europei”, deoarece era ”Deni Pobeda”, din 2010, noua putere, strânsă aidoma mlădițelor din poveste în falnica ”AIE”, au zis că hai să-mpace și capra și varza și să le sărbătorească pe ambele. Doar că varză ieșim noi din urma acestei ”împăcări”.

Nu știu ca urmare a căror năstrușnicii ”AIE-iste”, ”Ziua Europei” la moldoveni a fost mutată tocmai pe 15 mai, adică la o săptămână după ce se sărbătorește peste tot.

Eu înțeleg că guvernanții noștri, cărora le e frică de ”Lagutele Gălăgioase” și de ”Ursul Moscovit” mai ceva ca de Dumnezeu, nu și-ar fi permis niciodată să renunțe la ”Deni Pobeda”, dar atunci de ce să-ți bați joc de ”Ziua Europei”?

Nu știu dacă pe cei de la Bruxelles îi încălzește cu ceva faptul că pe 9 mai ne ”cătăim” cu tancul, iar o săptămână mai târziu fluturăm steaguri albastre cu steluțe galbene. Cred că Bruxelles-ul nu rămânea mai impresionat cu ceva nici dacă sărbătoream noi pe 9 mai.

Oficialii de la Chișinău, în avântul lor eurointegraționist, cred că aducând nu știu ce trupe la Chișinău și împodobind urba cu stegulețe albastre vor rupe gura târgului european, dar se înșeală amarnic. Europa așteaptă de la Moldova fapte și acțiuni concrete, reforme și bunăstare, nu parade și sărbători opulente.

Nu cred că în Austria, Suedia sau Finlanda înainte de 1995, anul aderării acestor țări la UE, s-a sărbătorit vreodată ”Ziua Europei” la 9 mai, cu atât mai puțin la 15. Dar, aceste țări, la acea oră se puteau lăuda cu o economie și o dezvoltare net superioară multor state UE. Noi cu ce ne lăudam?

PS: Primăria Chișinăului va cheltui cu siguranță câteva zeci de mii bune de euro pentru fastul de la 15 mai. Nu era mai bine dacă acei bani mergeau în repararea unui kilometru de drum, ca atunci când vine Barroso la Chișinău să nu fie ”hurducat”?

1 mai… nici măcar muncitoresc

Am asistat și eu, mai mult prin intermediul materialelor video sau foto, la spectacolul realizat de comuniști ieri, de 1 mai.

Știam ca 1 mai e o zi în care muncitorimea, în special acea parte angajată la stat, se bucură de o zi liberă, în care  merg împreună cu prietenii la ”un mic și-o bere”.

Cum la noi e o continuă foială politică, iar un asemenea eveniment nu poate fi nicidecum ratat, comuniștii au profitat din plin de el, scoțând câțiva moșnegi și babe bete(nu neapărat din cauza alcoolului) în centrul Chișinăului, dând și ei traficul și așa infernal, peste cap.

Nu cred că sunt prea multe de adăugat vis-a-vis de spectacolul roșu de ieri,  cert e un singur lucru, și anume că PCRM-ul e în cădere liberă. Dacă după săptămâni întregi în care Chișinăul a fost bombardat de îndemnuri la revoluție muncitorească, de țipete isterice ale lui Tkaciuk, Dodon și Petrenco, nu scoți decât 9 mii de babe bete în PMAN, atunci e clară ponderea ta ca partid politic în societate.

PS: Parcă din tot peisajul a lipsit Marian Ilici, el doar e tot un socialist desăvârșit.