Zi fără surprize

Spania a mers în sferturi, iar criticele la adresa lui Del Bosque, pe care le-am făcut în urma partidei cu Elveția, trebuiesc retrase.

Până în minutul 60 parcă Portugalia a fost mai bună, dar schimbările simultane, Llorente cu Torres și Danny cu Almeida, au făcut diferența. Llorente a trecut pe lână gol la prima atingere de balon și a avut și o contribuție importantă la reușita lui Villa, iar Danny nu a atins mai mult de 3 ori mingea cât a stat pe teren.

Spania e ca și calificată în semifinale, deoarece Paraguayul nu are cum să pună probleme ibericilor, meciul greu al echipei lui Del Bosque urmând a fi abia în semifinale.

Portugalia nu și-a putut depăși condiția, iar Ronaldo a avut o prestație de-a dreptul mediocră pe parcursul acestui turneu final. Ciudat la imn, când 10 portughezi cântau din tot sufletul, iar el, ditamai căpitanul, avea buzele cusute.

Urmează două zile de pauză, în care nu prea e ce de făcut, apoi sferturile.

Fotbalul a câștigat și astăzi.

Primele lovituri de departajare

”The pressure’s on, you feel it”, chiar acum cântă Shakira…

”The pressure was” și cam atât la meciul dintre Paraguay și Japonia, două echipe care parcă au așteptat loviturile de departajare timp de 120 de minute.

Două echipe care au arătat un fotbal foarte modest, încâlcit și lipsit de ocazii de poartă. Doar câteva acțiuni individuale au mi ridicat somnolența de pe această partidă. Nici măcar loviturile de departajare nu au fost prea spectaculoase, o singură ratare, a lui Komano, iar paraguayenii au ajuns, în premieră, în sferturile de finală.

Vedem peste câteva ore dacă adversara lor va fi Spania sau Portugalia.

Greu și să formulezi o concluzie pentru acest meci.

Olanda – Brazilia, sfertul echipelor frumos de pragmatice

Una dintre cele mai spectaculoase echipe din Europa, poate chiar cea mai spectaculoasă, și cea mai frumoasă din lume, vor furniza cel mai palpitant sfert de finală al acestui Mondial, cel puțin la asta mă aștept eu.

În 1998, când s-au întâlnit ultima dată cele două echipe, în semifinalele Coupe du Monde, brazilienii au avut câștig de cauză în urma loviturilor de departajare, iar partida a fost una superbă.

Nu știu dacă meciul de pe 4 iulie va fi unul foarte spectaculos, ca ocazii de poartă, deoarece cele două echipe au arătat un fotbal mult mai inteligent și pragmatic decât de obicei, dar cu siguranță la ce nume vor fi pe teren, partida va fi una interzisă de ratat.

Ca să ne oprim un pic și la meciul de azi, țin să-l remarca din nou pe Luis Fabiano, jucătorul care nu cred că va mai sta și la toamnă la Sevilla. Nu că clubul andaluz ar fi unul slab, dar parcă atacantul brazilian ar merita mai mult. Bun și Kaka, chiar dacă nu a ieșit prea mult în evidență. Salutabilă și prima reușită de la acest turneu final a lui Robinho, care cred că își va da drumul la joc după acest gol. Chilienii un pic dezamăgitori, dar s-au văzut cele 3 indisponibilități de la această partidă.

Mâine avem Paraguay – Japonia și marele duel iberic, Spania - Portugalia.

Brazilia, o echipă frumos de pragmatică.

Olanda din nou surprinzătoare

Încă odată Olanda a dat dovadă de un joc foarte pragmatic, departe de acea exuberanță cu care ne-a obișnuit, iar în acest moment, batavii sunt în sferturi, cu minim de efort depus.

Dintre toate echipele calificate în sferturi, cu siguranță Olanda s-a întrebuințai cel mai puțin. E drept că a avut și parte de echipe mai slab cotate, dar e de apreciat felul în care Van Marwijk a abordat Mondialul până acum.

De apreciat și prima reușită a lui Robben de la acest turneu final, mijlocașul lui Bayern abia încălzindu-se pentru partida din sferturi, indiferent de cine le va fi adversara.

La cum au jucat până acum, batavii sunt printre favoriții mei la câștigarea trofeului, sper să nu o facă lată atunci când le e lumea mai dragă, așa cum obișnuiesc ei de fiecare dată.

Urmează Brazilia – Chile.

Olanda, așa cum nu am mai văzut-o până acum.

Argentina – Germania, sfertul urmare a gafelor de arbitraj

Au mers argentinienii mai departe, dar la cum a arătat jocul, nu-i văd prea bine cu nemții.

Mexicanii au început mult mai bine, trecând pe lângă gol de două ori până la crima realizată de brigada italiană la așa zisul gol al lui Tevez. E păcat, mare păcat că un sfert de finală dintre Germania și Argentina vine ca urmare a unor gafe enorme de arbitraj.

Deși n-aș fi vrut să-mi reamintesc de partida dintre Germania și Anglia, la prima reușită a argentinienilor parcă mi s-a răsucit cuțitul în inimă. Nu știu ce face FIFA, dar dacă va continua  competiția la fel, atunci vom rămâne cu un gust mai amar chiar decât în 2002.

Fotbalul e prea frumos pentru a fi umbrit de asemenea faze.

Ca să revin la meci, trebuie să recunoaștem că mexicanii n-au fost nici o clipă sub argentinieni, o gafă de arbitraj și-o greșeală stupidă a unui fundaș confirmând încă odată norocul proverbial al lui Maradona.

Mâine joacă Olanda și Brazilia, împotriva Slovaciei și Chile.

La ce meciuri frumoase am avut azi, păcat de arbitraje.

Deutschland killed the Queen

Când am spus, imediat după meciul cu Algeria, că Anglia e chiar mai penibilă decât Franţa, se pare că nu m-am înşelat.

Recunosc că englezii au fost favoriţii mei la acest turneu final şi-am rămas cu o mare amărăciune în suflet în urma acestei umilinţe, dar la cum au jucat, nu meritau nimic mai mult.

9 milioane de euro primeşte Capello pentru că a pregătit această umilinţă a întregii insule, de 5 ori mai mult decît Low, selecţionerul Germaniei. Ericsson, tipul care a făcut de râs Anglia în 2002, 2004 şi 2006, primea nu cu mult mai puţin. Propun englezilor să-l mai aducă şi pe Hiddink(după ce lasă Turcia), ca umilinţa să fie totală.

Îmi vine greu să vorbesc prea multe despre acest meci, e unul care trebuie uitat cât mai rapid de toţi cei ce iubesc Anglia.

Vreau doar să remarc lipsa totală de coeziune de care au dat dovadă englezii în toate cele 4 meciuri de la Mondial, mâna lui Capello dovedindu-se a fi decisivă şi de această dată.

Mai e un lucru care trebuie uitat rapid, şi anume acel gol valabil al lui Lampard, anulat de boşorogul care a făcut praf multe meciuri la viaţa lui, pe al său nume Jorje Larrionda. Când au avut atâţia arbitri excelenţi la acest Mondial, nu pot să înţeleg cum cei de la FIFA tot încearcă să recicleze aceste rebuturi cu fluiere-n gură.

Ţin să remarc că am avut ghinionul, pentru prima dată la acest Mondial, ca repriza secundă a meciului să o privesc la Moldova 1. Am ajuns să-l regret pe Gheorghiţă, deoarece ce au făcut cei doi ageamii din acest meci prin comentariul lor, este de-a dreptul jalnic. Ok, eşti zero barat la capitolul comentariu, dar măcar documentează-te mă ratatule atunci când aduci nişte date. E televiziune publică, la care se uită o ţară întreagă, iar ei îşi bat joc de fotbal în asemenea hal? Este de-a dreptul de plâns.

Urmează Argentina - Mexic.

Muller & Co killed the Queen.

Stelele Africii

Houuuu! Ce meci! Poate din punct de vedere tehnic nu a fost cel mai tare meci al Mondialului, dar din punct de vedere al tensiuni și dăruirii, cu siguranță a fost cea mai spectaculoasă partidă de până acum.

Am avut în teren două echipe extraordinare din punct de vedere fizic, care alergau și-n minutul 120 ca imediat după primul fluier al lui Kassai. Pe undeva previzibil din partea americanilor, mulți dintre ei neavând un sezon atât de încărcat precum ghanezii ce evoluează în Europa. Oarecum surprinzător la africani, care cam întotdeauna clachează în asemenea momente.

Dar, Ghana a demonstrat și-n 2006, dar mai ales acum, că în afară de talent, mai au și minte. Și-un selecționer bun pe bancă.

Păcat de americani, pe care eu întotdeauna i-am simpatizat datorită fotbalului total pe care îl oferă. A fost însă seara Stelelor Africii.

Vom avea primul sfert dintre Ghana și Uruguay.

Iar mâine, de la 17:00, mare meci mare. Germania și Anglia ne vor oferi cu siguranță o dispută antrenantă pentru un loc în sferturi. Mai târziu, Argentina și Mexic vor juca în reeditarea meciului de acum 4 ani, din aceeași fază a competiției, în care Maxi Rodriguez a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri din istorie.

Ghana, chiar e speranța Africii!

Luis Suarez

Regulamentul UEFA l-a privat de titlul de golgheter al Europei, chiar dacă a fost cel mai bun marcator al „Bătrânului Continent” în sezonul recent încheiat. La Mondial, fiecare gol valorează la fel, iar atacantul lui Ajax a marcat de 3 ori până acum, calificând Uruguayul aproape de unul singur în sferturile de finală.

În asemenea meciuri, când valorile sunt sensibil egale, jucători de super clasă, precum este Suarez, pot cântări decisiv. Deși sud-coreeni s-au dăruit mai mult, nu au avut în atac nici un nume care să se poată compara cu Suarez sau Forlan, iar acest lucru s-a văzut la fluierul final.

Indiferent de echipa pe care o vor întâlni în sferturi, Ghana sau Statele Unite, uruguayenii vor porni favoriți și în acel meci, valoarea atacului lor fiind greu comparabilă chiar cu cel ale unor naționale chiar mai titrate.

Urmează SUA – Ghana.

Valorile individuale fac, totuși, diferența.

„La Roja” x 2

Spania – Portugalia și Brazilia – Chile, acestea sânt ultimele două dueluri din cadrul optimilor de finală pe care le programează Campionatul Mondial de fotbal.

Și la ce fotbal au arătat cele 4  formații, zău că nu existau altele care să le fi luat locul. Ok, a fost un fel de blat între brazilieni și portughezi și-un alt blat de ultimele 15 minute între spanioli și chilieni, dar, până la urmă, chiar și cu blaturi, acestea sunt formațiile care meritau să meargă mai departe.

Chiar dacă la un moment dat puneam la îndoială valoare chilienilor, deoarece în partidele cu Honduras și Elveția au arătat mai mult pragmatici decât spectaculoși, prima repriză din partida cu Spania, ne-a arătat o formație sud-americană cu o forță ofensivă extraordinară, care a avut minute bune de dominare împotriva ibericilor.

Dacă chilienii vor juca și împotriva Braziliei la fel cum au făcut-o în prima parte a meciului cu Spania, atunci nu-i văd bine deloc pe elevii lui Dunga în meciul din optimi. Chiar și cu câteva absențe de marcă, cred că elevii lui Bielsa sunt în stare de o mare surpriză.

De cealaltă parte, Spania și Portugalia ne vor oferi meciul vedetă al optimilor de finală. Deși unii m-ar putea contrazice, spunând că partid dintre Anglia și Germania va fi duelul vedetă, eu cred că meciul dintre iberici va arăta mult mai bine, din toate punctele de vedere.

De remarcat și faptul că toate echipele sud-americane au ieșit din grupe.

De mâine încep optimile: Uruguay – Coreea de Sud (17:00) și SUA – Ghana (21:30).

Chile, surpriza cea mai plăcută a acestui Mondial, cel puțin pentru mine

Meciul păcii și prieteniei

Dacă portughezii au mai făcut câte un meci din 10 mai modest, la brazilieni mai rar mi-a fost dat să văd o țurcă precum cea de astăzi.

Eu înțeleg că un egal te avantajează, dar atunci când te numești Brazilia sau Portugalia, m-aș aștepta măcar la un 2:2. De vreme ce te-ai apucat să faci meciul păcii și prietenii, măcar fă-l spectaculos, nu cu două ocazii de poartă pe tot parcursul partidei.

La un moment dat, uitându-mă pe teren, cele două echipe îmi făceau impresia a două mașini de Formula 1, la ce nume aveau pe teren. Doar că unul dintre bolizi era fără benzină, iar celuilalt îi lipseau vreo două roți.

Dar, vorba aia, scopul scuză mijloacele, iar portughezii și brazilienii merg la braț în optimi. Care din ele va da de Spania și dacă vrea da vreo una, vom vedea diseară, în urma partidelor din Grupa H.

Cred că Eusebio și Pele n-au fost prea încântați de acest joc.

Una da și două ba

Deja ne-am obișnuit ca la acest Mondial fiecare grupă se furnizeze câte cel puțin o surpriză. Din A nu a ieșit Franța, în B favoritele Nigeria și Grecia au părăsit competiția în detrimentul Coreei de Sud, Grupa C a fost câștigată de SUA, în D sârbii au fost eliminați, iar în F Italia a ocupat ultimul loc. Nici Grupa E nu a fost lipsită de surprize, Japonia mergând în optimi în detrimentul mult mai titratelor Danemarca și Camerun.

Olanda a confirmat și nu prea. Chiar dacă au luat maximum de puncte, batavii parcă nu au avut același joc super spectaculos cu care ne-au obișnuit până acum. Asta ar putea fi în avantajul lor până la urmă, deoarece întotdeauna au fost eliminați din cauza exuberanței excesive pe faza ofensivă și delăsarea din defensivă.

Olanda – Slovacia și Japonia - Paraguay vom avea în optimi. Olandezii ar trebui să treacă fără probleme în sferturi, în timp ce duelul dintre asiatici și sud-americani pare a fi unul foarte echilibrat.

Mâine se stabilesc ultimele două meciuri din optimi. Vom afla dacă vom avea un alt meci șoc în această fază, dacă Spania va bate Chile și va întâlni în optimi Brazilia sau Portugalia.

Mondialul surprizelor. Plăcute și neplăcute.

A fost odată o campioană și-o vicecampioană

Italia și Franța sunt cele mai pure exemple a nereușitei cauzate de nonșalanță, lipsă de dăruire și-o bancă tehnică de o calitate îndoielnică.

Să zicem că grupa Franței a fost și un pic dificilă, dar cea a Italiei a fost una atât de ușoară încât și Moldova cu siguranță scotea măcar un punct dacă făcea parte din ea. Să ocupi ultimul loc într-o grupă din care mai fac parte Noua Zeelandă, Slovacia și Paraguay, este cu siguranță cea mai mare rușine posibilă pe care putea s-o trăiască vreodată ”Squadra Azzurra”.

Dincolo de gravele greșeli de arbitraj împotriva italienilor din partida de astăzi, aceștia ar fi trebuit la această partidă să fie deja calificați și să trimită în teren echipa a doua.

Eliminarea Italiei ne scutește în optimi și de o dispută între Olanda și Italia, dar în cazul ăsta poate vom vedea un meci mai frumos în optimi, și chiar un turneu final mai spectaculos, odată ce am scăpat de cinicii italieni.

Urmează Danemarca – Japonia și Olanda – Camerun.

Campioni au fost, ridicoli au ajuns.

Anglia - Germania

Iată că optimile de finală, după cum anticipam, ne-au pregătit un duel de zile mari, demn mai degrabă de ultimul act al competiției, Anglia – Germania.

Ultimele 2o de minute ale meciului dintre Ghana și au fost destul de ciudate. jucându-se mai mult cu gândul la partida dintre Australia și Serbia, acolo unde sârbii au demonstrat încă odată că au un caracter de doi bani, nereușind să facă nici măcar un egal cu „Cangurii”. Egal care le-ar fi adus calificarea în optimi.

Până la urmă, au ieșit toate bine. Germania a reușit să se califice în optimi, iar Ghana a salvat din nou onoarea Africii, la fel cum a făcut și acum 4 ani. Ghanezii ar putea ajunge chiar destul de departe la acest Mondial, având din acest moment un culoar destul de favorabil.

Mâine vom vedea dacă optimile ne vor mai pregăti un duel de zile mari, dintre Italia și Olanda. Dacă nu se petrec surprize, atunci cam așa și va fi.

Câteodată te rogi ca adversarii să-ți marcheze un gol, numai să nu întâlnești Anglia în optimi.

Ca prin urechile acului

Cine ar fi anticipat înainte de startul acestui Mondial că Anglia va ajunge să se apere cu tot efectivul în ultima partidă a grupei? Cred că puțini ar fi făcut-o.

Nu cred că mai mulți s-ar fi gândit că americanii se vor califica și ei cu un gol în minutul 92 cu Algeria, dar iată că s-a întâmplat.

Așadar, SUA câștigă grupa, iar Anglia merge mai departe de pe poziția secundă.

În aceste condiții, sunt șanse foarte mari ca optimile să ne pregătească un duel șoc, între Germania și Anglia. Este de ajuns doar ca nemții să bata Ghana de la 21:30.

God saved the queen.

Argentina lui Maradona

Deși văd Argentina de 12 ani constant, niciodată nu am fost atât de încântat de jocul „pumelor”.

Nu știu al cui este meritul, dar înclin să cred că Maradona a influențat mult prestația argentinienilor, dând până acum o palmă grea tuturor celor ce l-au contestat.

După ce le-a închis gura tuturor celor ce l-au criticat pentru selecționarea lui Veron, în urma partidei cu Nigeria, când mijlocașul lui Estudiantes a fost cel mai bun om de la mijloc, iar mai apoi, la meciul cu Coreea de Sud, a demonstrat că atunci când a mizat pe Higuain a avut motive întemeiate, a venit și clipa în care și Palermo să-l răsplătească pe Maradona. Jucătorul în vârstă de 37 de ani, care practic a adus Argentina la Mondial în urma reușitei din prelungirile cu Peru, a marcat astăzi doar la câteva minute după ce a intrat în teren. A fost o încununare a unei cariere extraordinare pentru atacantul Bocăi, care a marcat pentru prima dată la un Campionat Mondial.

Argentina va întâlni Mexicul în optimi, într-o reeditare a partidei de acum 4 ani, din Germania, desfășurată în aceeași fază a competiției, iar acesta va fi primul test cu adevărat serios pentru „pume”.

Cea de-a doua echipă calificată în optimi din Grupa B, este Coreea de Sud, iar la prestația pe care a avut-o în partidele de până acum, merita și ea să meargă mai departe.

Mâine vom vedea dacă Anglia și Germania se vor califica și vor da piept în optimi, ori dacă Slovenia sau Ghana vor produce marile surprize ale competiției și vor elimina cei doi granzi.

Fotbalul fără jucătorul Maradona era cu siguranță mult mai sărac. Mondialul din 2010, fără antrenorul Maradona, era mult mai trist. 

Nu le-au surâs astrele

Nu știu ce o să se facă Domenech după acest Mondial. Că e zero barat ca antrenor se știa de mult, mai era însă o speranță în astrologie. Din păcate, l-au părăsit și astrele, iar ghicitul viitorului nu mai este o alternativă pentru omul care a fost odată selecționer al Franței.

Un singur punct la acest turneu final, 1 gol marcat și 4 primite plus o rușine națională, asta a adus Domenech și cei 23 de îmbufnați pe care i-a selecționat în Africa de Sud.

M-aș fi bucurat dacă gazdele competiției ar fi bătut măcar cu un 4 sau 5:0, așa poate mergeau și ei în optimi și i-ar fi umilit total pe francezi.

Celălalt meci n-a contat decât pentru statistici și pentru onoare. Uruguayenii demonstrând că merită din plin calificarea în optimi, iar dacă ne uităm ce adversar va avea în faza următoare, implicit și în sferturi.

Urmează Argentina – Grecia și Coreea de Sud – Nigeria.

Nu mi-aș dori să fiu francez în aceste clipe.

Spania respiră

David Villa într-o zi de grație, chiar dacă a ratat un penalty, a adus 3 puncte vitale Spaniei, fără de care ibericii își făceau deja bagajele pentru ruta Johannesburg – Madrid.

Deși a avut numeroase ocazii, Spania și în această seară a părut departe de echipa ce a câștigat Europeanul în urma cu 2 ani. Parcă prea obosită și lipsită de idei la mijloc. O linie de mijloc care, de altfel, este de departe cea mai puternică din lume.

Hondurienii nu și-au putut depăși limitele, practicând un joc destul de dezlânat, fără prea multe idei clare de joc. Nici tu apărare, nici tu atac.

Ultima etapă va fi decisivă în această grupă. Duelul ”La Roja” dintre Spania și Chile ar putea lăsa una dintre cele două naționale acasă, dacă elvețienii bat la minimum două goluri pe Honduras.

De mâine intrăm și în ultima etapă din faza grupelor, moment din care meciurile se vor juca de la aceeași oră.

Mexic – Uruguay și Africa de Sud – Franța (17:00), și Argentina – Grecia și Nigeria – Coreea de Sud (21:30).

Încă un meci stricat de arbitru

Îmi amintesc cum în 2003, când Urs Maier și-a bătut joc de România la Copenhaga, în mintea mea copilărească, îmi ziceam că de-l întâlnesc pe elvețian îl împușc.

Probabil la fel s-au simțit și irlandezii când le-a fost refuzată participarea la acest Mondial, sau italienii, în 2002, când în loc de penalty în partida cu coreenii, au primit un galben pentru simulare.

Sauditul Khalil Al Ghamdi a arbitrat meciul Chile - Elveția precum o întrecere cu cămilele. L-a eliminat de-a dreptul aberant pe Behrami, ca în continuare, să sufle în fluier din 20 în 20 de secunde, de parcă ar fi vrut să eclipseze vuvuzelele din tribune.

E păcat că, în ultimele 2 zile, s-a stricat de tot imaginea arbitrajului în urma unor prestații ce-au influențat dramatic viitorul unor echipe la acest turneu final.

Chile e aproape calificată în optimi, în timp ce Spania trebuie să tragă tare de tot în următoarele 2 meciuri pentru a mai putea spera la optimile de finală. Primul pas va fi astăzi(21:30), în meciul cu Hondurasul.

Khalil, cămilele-s cămile, fotbalul e fotbal.

Respect prea mare

Când nu faci în prima repriză nici un fault, iar în tot meciul  doar 3, înseamnă că respecți fotbalul și adversarul. Excesiv de mult.

Coreea de Nord nu merita nici pe departe să piardă cu acest scor, la cum a jucat și a respectat fotbalul.

Nu știu ce-i va aștepta pe acești coreeni la întoarcerea în țară, cred că ar fi bine pentru ei să nu o mai facă.

În schimb, portughezii, în urma acestui scor sunt ca și calificați în optimi. Dacă de pe prima sau a doua poziție, se va stabili în partida cu Brazilia.

Urmează Chile – Elveția.

Prea mult respect uneori strică.

Dansând (samba) cu Elefanții

În sfârșit am văzut din nou fotbal. După două meciuri ale zilei de-a dreptul ridicole, a fost nevoie de reintrarea în arenă a brazilienilor pentru a vedea spectacol.

Kaka, Luis Fabiano și Elano au reamintit de Pele și Ronaldo, adevăratul Ronaldo. E drept, Luis Fabiano a amintit un pic și de Maradona, cel ce marca în ‘86 celebrul gol cu mâna în poarta englezilor. De această dată, Fabiano a avut două jumătăți de henz, intercalate în 3 driblinguri aeriene, finalizate cu un gol cu stângul, venit în urma unuia marcat cu dreptul, de același atacant al Sevillei.

Sclipitor și Kaka, cel ce a reamintit de jucătorul de la Milan, fiind coautor la 2 dintre reușitele „Selecao”. Și aici mai puteam remarca faptul că numărul 10 al Braziliei a stricat meciul pe final, când a luat două galbene prostești. Sau poate nu atât de prostești, dat fiind faptul că brazilienii sunt deja calificați în optimi, iar meciul cu Portugalia ar putea să conteze mai puțin

Au mai stricat din frumusețea partidei și intrările foarte dure ale ivorienilor, din finalul partidei, care e posibil să-l fi făcut out pentru restul turneului pe Elano. Ciudat și acest arbitru francez Lanoy, care a dat impresia că fumase ceva tare înainte de a intra pe „Soccer City”.

Păcat de ivorieni, că vor merge acasă, asta dacă nu comuniștii fac vreo surpriză mâine, la 14:30, în partida cu Portugalia.

Tot mâine Chile și Elveția își vor disputa șefia Grupei H după două etape (17:00), iar Spania are nevoie de o victorie la scor cu Hondurasul (21:30) pentru a rămâne în cărțile calificării.

Le-a ieșit dansul și cu „Elefanții”.

Ping-pong cu neozeelandezii

După meciul Anglia – Algeria puteam să jur că nu voi mai vedea o echipă mai penibilă decât cea a englezilor.

Dar iată că a venit vremea „Squadrei Azzurra”, care s-a luat la întrecere cu naționala lui Capello pentru câștigarea titlului de cea mai ridicolă echipă de la Mondial. Măcar englezii au avut în față o echipă mai de Doamne-ajută și nici n-au beneficiat de penalty-uri gratuite, în schimb, italienii au fost de-a dreptul penibili, în frunte cu căpitanul ”Clovnavarro”, care ar face bine să se prefacă accidentat și să nu mai pășească pe gazon la acest Mondial.

Rar mi-a fost dat să văd o echipă atât de lipsită de orice logică de joc, care nu făcea decât să arunce toate mingile în careul lui Paston, iar de acolo neozeelandezii să le respingă lejer. Nu cred că am văzut mai mult de 2-3 driblinguri ale italienilor pe tot parcursul partidei, iar de pasă din prima sau combinații nici nu mai vorbesc.

De neozeelandezi ce mai poate fi spus? Deși au avut jucători în primul 11 care nu mai au club de luni bune sau care nici măcar nu prind banca la echipele care activează, s-au apărat perfect și de nu li se dădea un penalty gratuit italienilor, sunt convins că puteau chiar să învingă.

Urmează Brazilia – Coasta de Fildeș, sper ca măcar acel meci să facă cinste fotbalului.

Dacă ăștia-s campioni mondiali, atunci începe să-mi pară rău că iubesc atât de mult fotbalul.

Cea mai slabă echipă de la Mondial

La ce a arătat până acum Slovacia la Campionatul Mondial, pot spune cu siguranță că este cea mai slabă echipă dintre cele 32 prezente în Africa de Sud.

Cu greu am putut să suport jocul penibil al elevilor lui Weiss din partida cu Paraguayul. Deși au fost conduși vreo 50 de minute cu scorul de 1:0, slovacii în loc să atace sau măcar să încerce să se apropie de poarta lui Villar, pasau în propria jumătate.

Îmi pare sincer rău că bătrânul continent a trimis la Mondial o asemenea bătaie de joc la adresa fotbalului.

De cealaltă parte, Paraguayul își merită pe deplin calificarea în optimi, fiind o echipă care știe ce vrea și cum să obțină.

Urmează Italia – Noua Zeelandă.

Slovacia – o rușine de fotbal.

Același scenariu

De ce e fotbalul uneori atât de nedrept? Ori poate fotbalul nu prea mai acceptă naivii în era în care salariile uneori sar de 10 milioane pe an.

Camerunul a jucat superb astăzi. A furnizat poate cel mai frumos meci de la Mondial. Merita să învingă și să spere la optimi, dar sângele rece al nordicilor și-a spus din nou cuvântul împotriva fierbințelii africane.

Danemarca a luat 3 puncte și e mare favorită la calificarea de pe locul 2 în faza optimilor, deoarece jocul lor e mult mai convingător decât al japonezilor. Deși, niponii s-ar califica și în cazul unui egal.

Înainte de jucarea meciurilor din ultima etapă de 3 lucruri sunt sigur,  Olanda a câștigat grupa, ultimul meci, dintre batavi și camerunezi, va fi unul foarte spectaculos și, că africanii, din păcate, sunt eliminați din competiție. La ce joc au arătat, cel puțin astăzi, ar fi meritat mai mult.

Mâine avem alte 3 partide: Slovacia – Paraguay (14:30), Italia – Noua Zeelandă (17:00), și meciul vedetă de până acum al Mondialului, Brazilia – Coasta de Fildeș (21:30).

Naivii, din păcate, nu mai au loc nici măcar în fotbal.

Tot nemții și sârbii

Ghana ar fi trebuit să piardă meciul cu Australia, dacă fotbalul era corect . Au fost conduși, au primit prin minutul 25 un penalty și-o eliminare dubioasă, iar apoi, 70 de minute au cam stat cu fundul în poartă.

Și asta în condițiile în care o victorie le asigura prezența în proporție de 99% în optimi. Așa, acum ei trebuie să nu piardă cu Germania pentru a se califica. Dar mă îndoiesc că Manschaftul le va face o asemenea concesie sârbilor.

Ghana a făcut astăzi încă o demonstrație de fotbal jucat fără minte, deoarece cu o asemenea ocazie rar te mai întâlnești, iar când o faci, nu trebuie să o ratezi.

După 2 etape, africanii sunt lideri ai grupei, cu 4 puncte. Dar în cazul unei înfrângeri cu Germania, coroborată cu un succes al sârbilor, se vor duce spre casă, iar asta se va întâmpla doar din cauza lor.

De cealaltă parte, îmi pare rău de australieni, deoarece cangurii formează o echipă pe care mereu am simpatizat-o.

Urmează Camerun – Danemarca.

Mondialul îmbogățirii caselor de pariuri.

Batavii pragmatici

Olanda, acea echipă care cu 2 ani în urmă, la European, marca o „căruța” de goluri în porți precum a Franței sau Italiei, acum se chinuiește cu câte  un gol danezilor și japonezilor. Un gol danezilor, pentru că celălalt a fost autogol.

În schimb, acum olandezii arată un altfel de fotbal, mai puțin entuziast, dar poate, mult mai productiv.

Olandezii au fost eliminați de la turneele finale cam întotdeauna din cauza euforiei exagerate, al acelui fotbal total cu multe goluri marcate, dar și primite.

Bert van  Marwijk ne prezintă la acest Mondial o altfel de echipă, iar acest lucru ar putea fi cheia succesului mult așteptat de batavi. Chiar dacă ochiul microbistului nu e tocmai satisfăcut, un parcurs lung al olandezilor ar putea compensa acest lucru.

Urmează Ghana – Australia.

Batavi pragmatici, greci spectaculoși. Ce e cu acest Mondial?

Anglia penibilă

Am văzut mule la viața mea, dar o Anglie atât de penibilă mai rar mi s-a dat să întâlnesc.

Domenech, francezi, bucurați-vă! Englezii sunt mai penibili decât voi!

Altceva despre această țurcă penibilă nu mai am de adăugat

3 meciuri mâine: Olanda – Japonia (14:30), Ghana – Australia (17:00), Camerun – Danemarca 21:30.

Rooney, treci la fasole, și ia-l și pe Gerrard lângă tine, iar Lampard… Cine e Lampard?

Și Mali are ceva cu America?

Recunosc că întotdeauna am fost fanul echipei americane de fotbal. Fotbal adevărat, adică european!

Deși nu au ei mari vedete în lot, iar jocul lor nu e de o mare virtuozitate, mi-a plăcut întotdeauna fotbalul total pe care l-au practicat americanii. Și astăzi „yankeii” au arătat că respectă fotbalul, iar faptul că partida cu Slovenia a fost una dintre cea mai frumoasă de la acest Mondial, se datorează în mare parte „nebuniei” americanilor.

Au început ca naivii, luând două goluri în principal datorită faptului că s-au gândit mai mult la atac decât la apărare, ca mai apoi să revină spectaculos și să egaleze la 2.

Apoi, au marcat un gol foarte frumos și 100% valabil, doar că un arbitru care seamănă mai degrabă a îmblânzitor de lei decât a fluieraș, le-a anulat reușita americanilor și implicit calificarea în optimi încă după 2 etape. E păcat că acest arbitru malian a stricat această partidă, mai ales că până acum prestația fluierașilor a fost aproape perfectă.

De remarcat și extraordinarul fair-play de care au dat dovadă americanii, după cel de-al 3-lea gol marcat ei neprotestând aproape deloc, deși au avut toate motivele să o facă.

Slovenii au 4 puncte după 2 etape, și șanse bune de a merge mai departe, chiar dacă vor întâlni Anglia în ultima rundă, în timp ce americanii au 2 puncte, dar și șanse mari de a se impune în ultima etapă împotriva Algeriei.

Urmează Anglia – Algeria.

Sper să nu mai văd îmblânzitori de lei pe post de arbitri la acest Mondial.

Iar au reînviat sârbii

Popor mai ciudat ca sârbii rar întâlnești. Întâi și-o fac cu mâna lor, apoi se bagă americanii peste ei și le distrug țara, iar ei când parcă își revin, apare ba un Muntenegru, ba un Kosovo, în care se trezește dorința de independență, și iar probleme.

Așa și-n fotbal. S-au calificat en-fanfare la Mondialul din 2006, ca în Germania să eșueze lamentabil. Apoi s-au făcut de râs în calificările pentru Europeanul din 2008, ca din nou să defileze în preliminariile pentru Mondialul din 2010, dând de pământ cu românii.

Iar în Africa de Sud, când toată lumea îi vedea printre favoriți, ei o fac lată cu ghanezii și mănâncă o bătaie sora cu moartea. Și când toți le cântau prohodul și-i vedeau deja eliminați, iar nemții erau pe cai mari, ei mi ți-i bat pe nemți la fel cum o făceau cu albanezii odinioară.

1:0 cu Germania, iar cotele lui Krasic și Iovanovic au crescut enorm în urma acestei partide. Victoria sârbilor de astăzi complică foarte tare situația din grupă, disputa dintre Ghana și Australia anunțându-se și mai interesantă.

Urmează SUA – Slovenia.

Dacă ai inima slabă, numai sârb să nu te naști.

Irlandezi, bucurați-vă!

Ce faci atunci când ai o echipă de super valori, care ar putea la orice oră să bată pe oricine din lume, dar tu dorești ca ei să nu marcheze nici un gol la Mondial și să fie ciuca bătăilor? Îl ții antrenor pe Domenech!

Nu știu de unde l-a scos Franța pe acest tip, ce este în mintea celor de la Federația Franceză și de ce nu s-a găsit niciun suporter francez care să-i sucească gâtul acestui tip? La cum îi știu eu pe francezi de „fierbinți”, chiar mă mir cum de acest individ încă n-a pățit nimic. Dar are tot timpul înainte.

A convocat jucătorii după zodiace, a schimbat căpitanul cu 2 săptămâni înainte de turneul final, a insistat pe teren cu jucători mult sub cei de pe bancă, a pierdut vestiarul din mână, a distrus o națională de vedete și a acoperit de rușine o Franță întreagă. Toate acestea le-a făcut un singur tip, numele său e Raymond Domenech.

Primul nume mare al Mondialului pleacă acasă, iar în Irlanda berea curge acum gârlă. Ar fi curs și mai multă dacă un arbitru chior și-un Henry hoț ar fi procedat omenește. Era mai bine pentru francezi dacă nu se calificau, decât să trăiască asemenea rușine precum la acest turneu final.

Irlandezi, bucurați-vă! Francezi, desființați-l pe Domenech, o merită din plin!

Ca să nu fiu chiar taciturn de tot, felicit din suflet naționala Mexicului, la ce fotbal a arătat astăzi, chiar merită să iasă din grupe.

Mâine alte 3 meciuri. Serbia își joacă ultima șansă cu Germania(14:30), și la cum arată echipa lui Low, e posibil ca sârbii să meargă acasă la braț cu francezii, așa cum au și venit. Statele Unite și Slovenia își vor disputa locul 2 în Grupa C(17:00), iar Anglia ar trebui să se reabiliteze cu Algeria (21:30).

Fotbalul face dreptate, chiar dacă uneori o face mai târziu!

Grecia spectaculoasă!?

Dacă-mi spunea cineva înainte de începerea Mondialului că Grecia va furniza cel mai spectaculos meci până acum, atunci îl luam de nebun.

Dar grecii, ajutați desigur și de nigerieni, au făcut un meci foarte spectaculos astăzi, care le dă clasa tuturor partidelor disputate până acum la Mondial.

Deși meciul începuse foarte prost, deschiderea scorului de către nigerieni i-a făcut pe eleni să iasă la joc. Și chiar dacă au ieșit, oricum nimic nu le reușea, asta până la naivitatea, prostia chiar, de care a dat dovadă Kaita, care a luat un roșu în urma unei gafe rar întâlnite.

Apoi, introducerea lui Samaras și panica în care intraseră „Super Vulturii” au făcut ca grecii să marcheze primele lor goluri la un Mondial, eveniment istoric pentru o țară aflată în momente chiar mai grele decât atunci când erau invadați de Imperiul Roman.

Victoria grecilor a complicat puțin și calculele în grupă, în acest moment toate echipele putând să se califice, dar și să rămână acasă. În cea mai bună situație se află Argentina, care în cazul unui egal merge sigur în optimi de pe primul loc. Chiar și cu o înfrângere argentinienii merg mai departe, doar ca aceasta să nu fie la scor,  ceea ce este imposibil. Nigerienii se pot și ei califica dacă bat la două goluri iar grecii pierd cu Argentina, în timp ce coreenii se califică la un egal aproape sigur, dar și dacă pierd la un gol cu nigerienii, iar elenii nu remizează cu Argentina.

Urmează Franța – Mexic, o partidă de pe urma căreia am putea avea eliminată prima mare echipă de la Mondial.

Am ajuns s-o trăiesc și pe asta, Grecia spectaculoasă!

Pumele sclipitoare

Argentina încă odată superbă și Maradona încă odată inspirat. Inspirat cel puțin la alcătuirea echipei, titularizarea lui Higuain și introducerea după pauză a lui Aguero fiind două mișcări decisive pentru rezultatul de astăzi.

Superb și Messi, pe care nu-l deranjează deloc Jabulani din  a da pasele senzaționale cu care ne-a obișnuit la Barcelona.

Punctul slab al Argentinei a fost însă în apărare, acolo unde accidentarea lui Samuel și trecerea în centru a lui Hainze, alături de Demichelis, au făcut din apărarea ”pumelor” o redută ușor de cucerit.

Uitându-mă și pe bancă, observ că dacă nu revine Samuel până în optimi, atunci Maradona s-ar putea trezi fără fundași centrali, iar aceasta ar putea să conteze odată cu avansarea în turneu, atunci când întâlnești niște atacuri de forță.

Coreenii… bătăioși, ca-n’totdeauna, nimic mai mult însă. Și golul a venit întâmplător, în urma unei gafe uriașe a lui Demichelis, iar celălat șut pe poartă al asiaticilor a fost mai mult o pasă spre Romero.

Urmează Nigeria – Grecia, o partidă foarte interesantă. Pe nigerieni i-ar putea mulțumi chiar și un egal, în timp ce grecii, dacă vor să mai spere, sunt obligați la victorie.

Spectacol!

Tristețea vuvuzelelor

Deși în mod normal ar fi trebuit ca în această seară vuvuzelele să cânte mai tare ca oricând, din păcate aceasta nu s-a întâmplat. Știu că voi enerva pe mulți când spun că regret că nu prea au cântat vuvuzelele, dar mie-mi plac!

Sud-africanii au pierdut cu 0:3 și sunt în proporție de 99% eliminați din competiție. Surprinzător, aș spune eu. La fel de surprinzător cum a fost și arbitrajul, care nu a avantajat gazdele nici o secundă. De fapt, arbitrajul pe parcursul întregului turneu final a fost aproape perfect, creând impresia că fluierașii dispun de niște tehnologii care le dau reluările în timp real și încă în calitate 3d.

Sud-africanii au șanse mari și să devină singura țară organizatoare de Mondial care nu reușește să iasă din grupe, dar când sorții te trimit într-o grupă cu Franța, Mexic și Uruguay, e și greu să o poți face

Dar, lăsând gluma la o parte, trebuie să remarcăm jocul foarte bun al uruguayenilor, conduși din teren de un Forlan aflat parcă la apogeul carierei.

Urmează să vedem ce vor face mâine francezii și mexicanii, dar mi-e cam teamă că ziarele franceze de pomâine iar îl vor desființa pe Domenech. Și asta nu m-ar întrista deloc, de vreme ce nu mai e nici Zidane, pentru care să te superi.

Pe lângă cea de-a doua partidă din Grupa A, îl vom revedea pe Messi, în meciul cu sud-coreenii (14:30) și cum Nigeria și Grecia(17:00) își vor juca ultima șansă la acest Mondial.

Trist fără vuvuzele.

Hitzfeld – Del Bosque KO

Să zici că au câștigat cei 14 elvețieni din teren partida împotriva spaniolilor, ar fi o exagerare. Cele 3 puncte câștigate astăzi de Elveția aparțin, de fapt, lui Hitzfeld.

Dacă toți spun că Liga Campionilor e mai mult a lui Mourinho decât al lui Inter, atunci aceste puncte sunt 95% ale lui Hitzfeld. Deoarece lotul „nerazzurrilor” nu poate fi comparat niciodată cu cel al Elveției, iar naționala Spaniei e formată din juma’ de Barcelonă plus alte câteva super nume.

Unde s-a pierdut meciul? Pe banca tehnică și în creierul lui Del Bosque. Păi cum dracu să începi meciul și cu Xabi Alonso și cu Busquets și să-l lași pe bancă pe Fabregas? Mai ales atunci când joci cu Elveția, o echipă fără mari veleități în ofensivă. Apoi, mă-ntreb de ce l-a trimis pe Iniesta în extrema stângă, când acest jucător e obișnuit să joace pe tot terenul? Și mă mai întreb cum naiba e posibil să-l lași pe bancă pe Torres și să joci cu Silva? Da, da, Silva a fost pe teren, chiar dacă nimeni nu l-a văzut.

Spania s-a cam pomenit într-un mare rahat. Pentru că dacă elvețienii bat și Hondurasul și pierd cu chilienii, atunci campioana Europei poate să plece acasă încă înainte de a se încălzi bine

Urmează Africa de Sud – Uruguay.

Poți să ai pe oricine pe teren, tot degeaba, dacă e un nimeni pe banca tehnică.

 

PS: Era să uit de Diego Benaglio. Mare portar! L-am remarcat încă de când era pe insula Madeira.

Chile confirmă

În sfârșit un meci lipsit de surprize, în care sud-americanii le-au au fost superiori la toate capitolele vecinilor din nord-est.

Chilienii au demonstrat tuturor că locul 2 obținut în grupa de calificare din America de Sud, înaintea unor echipe precum Argentina, Uruguay sau Paraguay, nu a fost deloc întâmplător.

Jocul „La Roja” a fost pe alocuri încântător, chiar dacă numele din primul 11 nu sunt atât  de cunoscute, La prestația pe care au avut-o, cred că chilienii vor pune mari probleme în continuare.

De cealaltă parte, hondurienii ar trebui să fie mulțumiți c-au luat doar unul, victoria României cu 3:0 în fața lor nefiind una deloc întâmplătoare.

Urmează să-i vedem la lucru pe Campionii Europei!

Intrăm în normalitate.

Astăzi am fost comunist

Și cum să nu fii comunist atunci când vezi 11 băieți îmbrăcați în roșu, care joacă pe la 25 aprilie și nu au avut în viața lor acces la internet sau condus o mașină, dar care se lupta aproape de la egal la egal cu o echipă a cărei averi însumate este egală cu cea a câtorva milioane de nord-coreeni?

Sincer să fiu, m-aș fi așteptat la o ploaie de goluri din partea brazilienilor și chiar mi-aș fi dorit astea. dar când am văzut fețele pline de hotărâre ale comuniștilor, parcă m-a luat cu un pic de milă pentru ei și-am devenit fan al lor.

Și, până la urmă, dacă erau un pic mai atenți, nord-coreeni chiar ar fi putut scoate un egal, dar și o înfrângere cu 1:2 e o sărbătoare pentru ei.

De cealaltă parte, brazilienii mi s-au părut ok. N-au rupt gura târgului, dar nici nu trebuiau s-o facă, pentru că au luat cele 3 puncte puse în joc.

Foarte interesantă se anunță a fi următoarea etapă din această grupă, când brazilienii se vor întâlni cu Coasta de Fildeș, iar portughezii vor lupta împotriva comuniștilor.

Mâine avem ultimele 2 meciuri din prima etapă a fazei grupelor, Chile – Honduras (14:30) și Spania – Elveția (17:00), și primul meci din etapa a 2-a, Africa de Sud – Uruguay (21:30).

Niciodată nu m-aș fi gândit că pot fi comunist, chiar dacă doar pentru 2 ore.

Talent jertfit

Meciul vedetă ce ni l-a preconizat Mondialul în faza grupelor s-a scurs. Da, s-a scurs, nu a curs.

Cu greu mai poți aduna atâtea talente în vreo una dintre celelalte 47 de meciuri din faza grupelor, precum în meciul Portugalia – Coasta de Fildeș. Ivorienii îi au pe pe cei doi Toure, pe Gervinho, Drogba, Dindane sau Kalou. La portughezi numele parcă-s și mai sonore. Începând cu Carvalho, Deco sau Simao și încheind cu Liedson și Ronaldo, Portugalia are și ea una dintre cele mai titrate echipe de la Mondial.

Ei, și la ce te mai poți aștepta de la două echipe atât cu atâtea vedete în teren, care mai sunt și cunoscute pentru jocul super ofensiv pe care îl practică? De la o ploaie de goluri și un joc spectaculos, nu? În schimb, portughezii și ivorienii au jucat un fotbal foarte precaut, cu multe pase în spate, cu faulturi excesive și cu acțiuni de poartă rare precum ploaia în deșert.

Până la urmă, rezultatul ar putea fi favorabil lusitanilor, care vor juca etapa viitoare cu Coreea de Nord și în ultima etapă cu Brazilia, care ar putea fi calificată la acea oră.

Abia aștept să-i văd pe ivorieni și în meciul cu Brazilia, dacă vor da dovadă de aceeași exactitate în apărare, atunci naționala lui Dunga va avea mari probleme.

Urmează Brazilia – Coreea de Nord.

Să vină golurile!

Dăruire de la Antipozi

Prima partidă a zilei, dintre Noua Zeelandă și Slovacia, a arătat că fotbalul te pedepsește atunci când nu îl respecți.

Având în față un adversar foarte modest și depășit la multe capitole, slovacii au jucat fotbal cu lingurița, parcă menajându-se pe tot parcursul meciului. Deși ar fi putut să aibă un avantaj concludent încă de la pauză, elevii lui Weiss au fost excesiv de precauți, parcă temându-se să atace o apărare a căror stoperi au împreună 68 de ani.

După ce au marcat în startul reprizei secunde, prin Vittek, slovacii în general n-au mai arătat nimic, retrăgându-se și invitându-și adversarul în propria jumătate. Iar atunci când deja se vedeau liderii grupei, în fața mult mai titratelor Italia și Paraguay, slovacii au fost loviți ca de fulger. S-a făcut dreptate chir în ultimul minut, când Reid a egalat cu o lovitură de cap imparabilă.

Așadar, în Grupa F au toate echipele câte 1 punct. Iar la cum a arătat situația din prima etapă, Paraguayul și Italia vor merge la pas în optimi.

Urmează Coasta de Fildeș – Portugalia.

Atunci când nu-l respecți, fotbalul se răzbună!

Campioana suferindă

Trăind din amintiri… Cam așa a arătat Italia astăzi împotriva Paraguayului.

Și cum să joci când ai în teren epave de fotbaliști precum Cannavaro, Iaquinta sau Zambrotta?

La ce a arătat astăzi Italia, nu merita nimic mai mult. Dacă paraguayenii ar fi avut puțin mai mult curaj, cred că ar fi putut obține chiar 3 puncte din acest meci, deoarece apărarea italiană, atât de lăudată cândva, acum e mai aproape de Circ du Soleil decât de Cupa Mondială.

Deși pentru jocul prost de astăzi ar putea fi învinovățiți și sud-americanii, eu cred că n-ar trebui să învinovățim prea mult echipa lui Martino. Până la urmă au întâlnit Campioana Mondială, pe care au mai și condus-o din minutul 39, când a marcat Alcaraz, până la golul egalizator al lui De Rossi, înscris în minutul 63.

Și dacă e ceva de remarcat în această partidă, atunci trebuie să apreciem pressingul extraordinar al Paraguayului, care la scorul de 1:0 ținea constant 3-4 oameni în jumătatea italiană pentru a pune presiune.

Rezultatul de 1:1 este până la urmă cel mai rău pentru neo-zeelandezi și slovaci, cei care sperau la o victorie din partea Italiei astăzi, pentru a avea șanse în lupta pentru locul 2 cu Paraguayul.

Așadar, Italia și Paraguay au câte un punct, iar mâine se vor întâlni Noua Zeelandă și Slovacia. Orice rezultat s-ar înregistra în această partidă, cred totuși că „Squadra Azzurra” și paraguayenii nu vor avea nicio problemă să iasă din grupe.

Mâine avem alte 3 meciuri: Noua Zeelandă – Slovacia (14:30), meciul vedetă de până acum al Mondialului, Coasta de Fildeș – Portugalia (17:00) și cea mai dezechilibrată partidă din actualul turneu final, Brazilia – Coreea de Nord (21:30).

Bătrânii sunt buni, dar mai mult pe bancă decât în teren.

Disciplina, încă odată

Se spune că nu există în lume popor mai disciplinat decât japonezii. Și nu cred că merită să contrazici asta.

Jucătorii japonezi nu se pot compara sub nicio formă cu cei camerunezi. E greu să faci o comparați între Hasebe, cel mai titrat japonez, și Eto’o, super-vedeta camerunezilor. E și mai greu să faci o comparație între Inter, Arsenal, Tottenham, Sevilla sau Espanyol și Kawasaki Frontale, Oita Trinita sau Urawa. Cu toate acestea, japonezii i-au bătut pe camerunezi mult mai concludent decât o arată scorul.

După marcarea golului de Honda, nu a existat nici o îndoială în privința învingătoarei. Deși camerunezii au dominat teritorial, a fost o dominare sterilă, japonezii conducând din punct de vedere tactic meciul.

Așadar, 3 puncte în dreptul samurailor care, pare-se, vor lupta cu danezii pentru locul 2 în Grupa E. Deși, la ce lot au, nici camerunezii nu trebuiesc neglijați.

Urmează Italia – Paraguay.

Talentul fără disciplină nu înseamnă nimic.

Portocala și-a uns mecanismele

Chiar dacă a început destul de greu meciul și-a fost ajutată de un gol stupid al danezilor, „Portocala Mecanică” a confirmat până la urmă statutul de a se afla printre favoritele la câștigarea trofeului.

Prima repriză a fost chinuitoare pentru olandezi. Cu un singur șut anemic pe poartă și fără vreo ocazie de gol, Olanda a mai și scăpat de două ori ca prin urechile acului datorită impreciziei lui Bendtner și intrevenției lui Stekelenburg.

Apoi au apărut Poulsen și Agger, care au înscris pentru olandezi în urma unui carambol demn de cascadorii râsului.

Jocul olandezilor s-a schimbat radical din minutul 67, când a intrat Elia pe teren și-a pus pe burtă toată apărarea lui Morten Olsen. 3 faze superbe a creat tânărul jucător al lui Hamburg, la ultima dintre ele venind și reușita lui Kuyt. Dirk Kuyt, care a alergat și astăzi cât 3.

Urmează Camerun – Japonia.

Fotbalul este simplu, dar e greu să joci simplu.

Mannschaftul la turație maximă

Nemții au început tare, ca de obicei. Din ‘94 încoace „Mannshcaftul” înscrie de cel puțin 4 ori în primul meci pe care-l joacă la Mondial, nedezamăgind nici în 2010

5 atacanți a avut Low astăzi pe teren, și niciunul german. Podolski și Klose polonezi, Cacau brazilian, Gomez spaniol și Marin bosniac, au dat Germaniei o forță ofensivă de temut. Dacă-i mai adăugăm pe Ozil și Khedira, alți doi jucători ai lui Low care nu sunt nemți, atunci ar trebui să ne bucurăm că Hitler nu mai trăiește. Sărmanul de el, tre’ să se întoarcă și-n mormânt când vede ce s-a ales din Germania lui ariană.

Dar, vremurile trec, iar globalizarea a „afectat” și Germania. Și-a „afectat-o” bine, de vreme ce 3 dintre cele 4 goluri au fost marcate de jucători naturalizați, Klose, Podolski și Cacau. Doar Muller a stricat socoteala.

De remarcat și inspirația extraordinară a lui Low, care i-a convocat  și chiar titularizat pe Klose și Podolski. Cei doi polonezi au avut un sezon recent încheiat dezastruos, marcând pentru echipele lor, împreună, doar 5 goluri în 52 de partide jucate în Bundesliga.

Dar cei doi au răsplătit încrederea selecționerului, marcând primele două goluri în meciul cu Australia, care practic au și adus primele 3 puncte de la acest Mondial nemților.

În Grupa C, după prima etapă avem Ghana și Germania cu câte 3 puncte și Serbia și Australia cu 0. Lupta rămâne însă deschisă, fiecare dintre echipe având forța necesară de a ieși din grupe.

Mâine avem alte 3 meciuri: Olanda – Danemarca (14:30), Japonia – Camerun (17:00) și Italia – Paraguay(21:30).

Nu contează cine marchează, gol să fie!

Penibilus balkanicus

Încă o mostră a labilității psihice de care dau dovadă  sârbi, ne-a fost demonstrată astăzi.

Deși s-au calificat en-fanfare dintr-o grupă din care au mai facut parte Franța, România sau Austria și-au bătut tot în amicale. Cu toate că au jucători la Man. United, Chelsea, Ajax, Inter etc, la primul meci de la Mondial sârbii au arătat că talentul fără muncă e 0. Sau, poate talentul fără antrenor e 0. Deși Antic a văzut în prima repriză ca tactica elevilor săi de a juca fără mijloc este falimentară, pnu le-a spus nimic la cabine, mitanul secund desfășurându-se după același scenariu.

O victorie a curajului și-a muncii împotriva vedetismului și aroganței. Dovadă a fost și Raevac, sârbul de pe banca Ghanei, care nu s/a bucart la finalul meciului, ci a mers la Antic și i-a strâns mâna.

Urmează Germania – Australia.

Fără muncă, nu-ți iese nimic!

Srecko Katanec

Mi-a venit în minte Katanec. Srecko Katanec, arogantul de pe banca Sloveniei care lăsa în 2001 România acasă și califica în premieră Slovenia la un turneu final de Campionat Mondial.

Deși acum selecționerul slovenilor nu mai e Katanec, jocul acestora nu s-a schimbat prea mult. Un fel de na-ți’o ție da-mi’o mie, numai gol să nu primim.

Partida dintre Algeria și Slovenia nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul uneia de Campionat Mondial, dar ce mai contează spectacolul când iei 3 puncte și te afli pe prima poziție într-o grupă în care mai e Anglia și SUA?

Țara cu cea mai mică populație, prezentă la Mondial, și care s-a calificat la turneul final pornind din cea de-a 5-a urnă valorică, a demonstra că poți câștiga meciuri la Mondiale și cu jucători de la Interblock, Gorica sau Maribor.

Nu prea mai sunt multe de remarcat în urma unei asemenea partide. Poate doar recidiva Jabulani, care vrea neapărat să fie visată de portari.

Urmează Serbia – Ghana.

Nu contează cum, important e să câștigi!

Green didn’t save…

Deși cei 30 de mii de englezi prezenți pe „Royal Bafokeng” din Rustenburg au cântat pe tot parcursul meciului „God save the queen”, asta nu l-a ajutat pe portarul englez Robert Green, care a comis-o în cel mai pur stil al portarilor englezi, atunci când ți-e lumea mai dragă.

Anglia a fost eliminată în 2002 din cauza gafei lui Seaman, nu s-a calificat la Europenele din 2008 în urma luftului lui Robinson, și-a ratat victoria în primul meci al Mondialului (sper că doar atât) din cauza lui Robert Green, care a dat impresia că a confundat Jabulani cu săpunul din jacuzzi….

Deși Steve G. a deschis scorul după doar 4 minute de joc și-a arătat că e demn de a purta banderola ”Albionului”, partida a apucat o cale ciudată. Americanii au urcat în jumătatea engleză, având la un moment dat 60% posesie și-au trecut de câteva ori pe lângă gol, până la șutul lui Dempsey, scăpat în poartă de Green, cu 4 minute înainte de încheierea primei reprize.

A urmat o repriză secundă în care elevii lui Capello s-au aruncat cu disperare în atac, dar americanii nu s-au precipitat, fiind foarte exacți în apărare.

Un rezultat aproape echitabil, care a derivat din cel mai frumos meci de până acum de la Mondial. Atât americanii cât și englezii rămân favoriți la accederea în optimi, dar nu e exclusă nici o surpriză din partea Sloveniei și Algeriei, echipele care se vor întâlni mâine, cu începere de la 14:30.

În celelalte două partide ale zilei se vor întâlni Serbia și Ghana, de la 17:00 și Germania cu Australia, la 21:30.

Uite mingea, nu e mingea!

El Pibe d’oro din nou victorios

După ce, în urmă cu 16 ani, Diego Armando Maradona era depistat pozitiv în urma unui meci de la Mondialul din ‘94, tot împotriva Nigeriei, acesta a revenit din nou victorios în prim planul fotbalului mondial.

Victoria de astăzi a Argentinei, cu 1:0, a închis măcar un pic gura cârcotașilor care se îndoiau de calitățile de tehnician ale ”Butoiașului Atomic”. ”Pumele” au controlat meciul cap-coadă, au deschis scorul, prin Heinze (în urma unei faze fixe), în startul partidei, iar mai mai departe au dat meciului cursul pe care l-au dorit .

Posesia prelungită a argentinienilor, greșelile foarte puține în apărare și coordonarea excelentă a lui Veron de la mijlocul terenului, au demonstrat că argentinienii mai au și antrenor, nu doar talent.

De partea cealaltă, Nigeria a surprins plăcut. Destul de exactă în apărare (pentru o echipă africană), un portar extraordinar, desemnat de FIFA omul partidei și câteva șarje ofensive coordonate de Yakubu, mă fac să cred că Nigeria are încă șanse bune la calificarea din grupe, arătând mult mai bine decât celelalte două adversare, Grecia și Coreea de Sud.

Așadar, meciurile Grupei B s-au încheiat. Argentina și Coreea de Sud au câte 3 puncte, iar Grecia și Nigeria 0. Argentina va ieși la pas din grupe, în timp ce ocupanta locului 2 se va decide în ultima etapă, în urma partidei dintre Nigeria și Coreea de Sud.

Urmează Anglia – SUA, la 21:30.

Spectacolul abia începe!

„Roboțeii” reload

Coreea de Sud a fost semifinalistă de Mondial în 2002. Da, jucând pe teren  propriu. Da, avându-l pe Byron Moreno drept arbitru. Dar, a fost totuși semifinalistă a Campionatului Mondial.

Și nu a ajuns în semifinale pentru că ar fi avut în lot jucători talentați, ci datorită disciplinei fantastice de care au dat dovadă ”roboțeii” lui Hiddink.

Cârcotașii ar spune că și grecii au câștigat Europeanul din 2004. Da, l-au câștigat! Dar cum? Câștigând doar în fața echipelor  față de care porneau cu șansa a 2-a. S-au apărat 90 de minute cu portughezii și-au marcat la singurele ocazii. La fel s-a întâmplat și cu Spania, și cu Franța și cu Cehia, și din nou cu Portugalia. Singurul meci în care au fost favoriți și trebuiau să atace, ei l-au pierdut, 1:2 cu Rusia.

Teoria de mai sus s-a confirmat la greci și pe perioada Europeanului din 2008 și se repetă și în 2010. Rehhagel nu a mai putut schimba nimic de la Europeanul din 2004, iar elenii au devenit prea previzibili.

În schimb, disciplina de fier, efortul maxim al tuturor jucătorilor de pe teren, combinat și cu experiența unor fotbaliști ce evoluează în Europa, i-au făcut pe sud-coreeni să obțină o victorie cu 2:0, chiar mai concludentă decât o arată scorul.

Și ca să mai confirme încă odată porecla de „roboței”, au mai și marcat cu o frecvență de invidiat, în minutul 7 al fiecăreia dintre reprize, prin Soo Jung și Ji Sung Park.

Urmează Argentina – Nigeria, primul meci în care vom avea cu adevărat spectacol.

Să curgă golurile!

Încâlceala

Ce faci când te cheamă Domenech? Îi lași acasă pe Benzema, Nasri, Ben Arfa și Trezeguet și joci titular cu Govou.

Cei care au spus, în 2006, că Domenech e măcar un oleacă de antrenor, s-au înșelat enorm. A demonstrat că e mai degrabă măcelar decât selecționer, la Europenele din 2008 și preliminariile pentru Mondial.

Meciul de debut al Franței de la Mondial, a semănat zdrobitor de mult cu cel de la debutul de la Europeanul din 2008, contra României. Un Domenech 0 barat antrenor, un Uruguay foarte bine așezat în teren și-un arbitru japonez parcă venit de pe Marte, au creat ingredientele unui meci foarte slab, care nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul unui Campionat Mondial.

Nu era de ajuns că cei 11 „cocoși” au intrat în teren absolut dezorganizați, iar uruguayenii se apărau cu 8 oameni, în prim-plan a mai apărut și arbitrul Nishimura, care fluiera din 10 în 10 secunde, întrerupând excesiv de mult un meci și-așa destul de dezlânat.

Per total, rezultatul de 0:0 a fost unul echitabil. Franța a avut o singură ocazie în tot meciul, la singura fază notabilă creată de Ribery, în urma unei centrări de pe stânfa și-a unei reluari puțin pe lângă a lui Govou.

Uruguayenii au existat în atac doar prin Forlan, care a trecut de două ori pe lângă gol. Prima dată s-a opus Lloris, ca mai apoi atacantul lui Atletico să nu profite de devierea superbă a lui Suarez și să tragă pe lângă poartă.

Așadar, după încheierea primelor meciuri din Grupa A, toate cele 4 echipe au câte 1 punct. Cred că în continuare Africa de Sud și Franța sunt favorite la calificarea în optimi.

Mâine avem 3 meciuri: Coreea de Sud – Grecia (14:30), Argentina –Nigeria (17:00), Anglia – SUA (21:30).

Ai n-ai mingea, tragi la poartă!

Vuvuzelele și-au început recitalul

85 de mii de vuvuzele au cântat pe Soccer City, iar favoriții nu au dezamăgit.

Deși au început mai crispat meciul, iar mexicanii au ratat câteva șanse bune în primele 5 minute, prin Dos Santos, gazdele și-au revenit pe parcurs și, ajutați de cei 85 de mii de fani din tribune, au echilibra partida.

Prima repriză l-a mai remarcat pe tânărul portar sud-african Itimeleng Khune și pe play-makerul Steven Piennar, care a alergat nu mai puțin de 6 km în primele 45 de minute.

sp
Mitanul secund a scos la iveală niște elevi ai lui Parreira mult mai hotărâți, iar Tshabalala a fructificat superba pasă a lui Dikgacoi din minutul 55, deschizând scorul printr-un șut care l-a lăsat fără șanse pe veteranul dintre buturile mexicanilor, Oscar Perez.

Aguirre a mutat prin introducerile lui Franco și a legendei Blanco, iar experiența celor doi, coroborată și cu gafa de nepermis al lui Khumalo, au adus egalarea pentru mexicani în minutul 77, când Rafa Marquez s-a trezit cu o singur cu Khune, învingându-l pe acesta cu un șut de la 8 metri.

Până la final s-a mai remarcat ocazia extraordinară din minutul 90, care a lovit bara lui Perez și-a ratat șansa primelor 3 puncte pentru sud-africani.

Deși n-a fost un meci foarte frumos, l-am trăit din plin, mai ales că am pariat under 2.5.

Urmează Franța – Uruguay!

Să continue spectacolul!

(video) Să cânte vuvuzelele!!!

În ‘94 aveam doar 6 ani. Nu-nțelegeam prea multe din fotbal, dar strigam și eu la 3 noaptea „gooool” împreună cu Țopescu, iar pentru reușitele lui Hagi, Răducioiu sau Dumitrescu, chiar merita să ridici satul în picioare.

Coupe du Monde din ‘98 a fost primul meu turneu final de Campionat Mondial, trăit cap-coadă. La golul lui Adi Ilie din meciul cu Columbia, prin vecini a început să se audă că e „un copil nebun care urlă gol ca dezaxatul”.

Deși la victoria României din meciul cu Anglia ar fi trebuit să mă bucur și mai mult, eu am fost trist pe tot parcursul meciului. Se stinsese lumina, și chiar dacă am așteptat pe tot parcursul partidei să prind măcar un minut, nu s-a întâmplat. Lumina a revenit abia a doua zi, dar parcă nu mai era aceeași bucurie.

Înaintea meciului cu Tunisia aș fi vrut să mă vopsesc și eu blond, dar riscam să fiu alungat de-acasă, așa că m-am mulțumit cu „blonzia” lui Petrescu și chelia lui Stelea.

După partida cu Croația am plâns pentru prima dată în viață din cauza unui meci de fotbal. L-am blestemat pe arbitrul ce n-a acordat penalty la Moldovan, în prelungirile partidei, și mi-am dat seama că fotbalul nu aduce numai bucurii.

Din optimi până la finală, n-am mai ratat nici un minut din Cupa Mondială. L-am descoperit pe Owen. Am avut mare noroc că n-au mai stins ăia lumina… I-am văzut pe Suker, Simic și Prosinecki cum au umilit Germania. M-am delectat cu frumusețea oferită de Brazilia și Danemarca și-am asistat la unul dintre cele mai frumoase goluri ale istoriei, marcat de olandezul Bergkamp în partida cu Argentina. M-am mirat că Thuram era abia la primele sale goluri sub tricoul naționalei (care au rămas și singurele) și am „stat geană” până în secunda când Deschamps a ridicat trofeul de-asupra capului.

În 2002, am văzut primul meu meci din viață cu începere de la 8:30. Batistuta a marcat pe la 9 și ceva și-a bătut Nigeria de unul singur. Până la urmă, a fost singura victorie a Argentinei de la acel turneu final, care a fost eliminată încă din faza grupelor, deși era marea favorită la câștigarea trofeului.

Într-o zi de luni, ăia de la „Antena de la Strășeni” au decis că fac revizie tehnică și-au sistat emisia TVR-ului, iar eu am ratat victoria Mexicului din meciul cu Croația și succesul Italiei din partida cu Ecuador. Dacă tot a fost revizie tehnică, m-am dus și eu cu taică-meu și-am stropit via.

Tot în 2002 am câștigat și primul pariu pe fotbal din viață. Făcusem rămășag cu un vecin că SUA face cel puțin egal cu Portugalia, iar americanii n-au dezamăgit. Apoi am pariat că Croația va bate Italia și că sud-coreeni vor ieși din grupă. Și-au ieșit! Iar de atunci, ”roboțeii lui Hiddink” au devenit favoriții mei.

M-am bucurat cu lacrimi când rușii au luat bătaie de la japonezi și belgieni și-au fost eliminați. Am văzut că fotbalul e nedrept, când Brazilia a fost ajutată de arbitri, în optimi, și au eliminat Belgia. Apoi  m-am bucurat și eu la golul lui Ahn, care a eliminat Italia, și la paradele lui Li, unul dintre mulții Li din naționala coreeană, care au trimis acasă Spania. Dar până la paradele lui Li din sferturi mi se stricase televizorul, era un Alfa din ăla mare și vechi, așa c-am fost nevoit să merg pe la vecini pentru a vedea restul meciurilor.

L-am descoperit pe Ronaldinho și mi-am dar seama că David Seaman e un portar bătrân. M-am bucurat pentru Ronaldo, adevăratul Ronaldo, cel cu cioc, care a ciupit mingea în semifinala cu Turcia și-a trimis Brazilia în finală. Apoi m-am trezit cu Germania, cea care m-a făcut să pierd toți banii câștigați pe durata Mondialului, atunci când Ballak a marcat în semifinale și trimis Coreea de Sud în finala mică.

Marea finală am privit-o la un televizor alb-negru. Un Rekord din ală mic. Brazilienii jucau în galben, nemții în alb, dar mie mi-i arata pe toți 20 în gri. Dar asta nu m-a împiedicat să văd spectacolul făcut de Ronaldo și gafa lui Kahn, pe care mie mi-l arăta îmbrăcat în negru.

În 2006 Moldova 1 a luat drepturile de televizare. Așa că eu am plecat din nou în sat. Acolo, dacă urcai antena în frasinul vecinului, „prindeai” TVR 1, iar eu voiam să văd fotbal cu sonor. Iar comentariile lui Grădinescu și Enăchescu au meritat.

Pe perioada Mondialului din 2006 au fost și primele beții în timpul unei asemenea sărbători fotbalistice. N-am ratat mai mult de 3 meciuri din cele 64, dar când am ratat unul am avut remușcări.

Am fost fanul portughezilor, iar Figo s-a retras cu demnitate. Am zis că Italia va câștiga Mondialul încă de la victoria cu Ghana, și-a făcut-o. Am văzut cum argentinienii au ascuns mingea sârbilor și  l-am descoperit pe Maxi Rodriguez și superba sa execuție din meciul cu Mexicul.

Am fost trist pentru Kahn, că a stat rezervă, dar m-am bucurat pentru Lehmann, un mare portar care a apărat și el în sfârșit la un Mondial. Și-a apărat bine!

Spania a început bine și-a terminat pe la mijlocul începutului. Brazilia a plătit tribut vedetismului și am aflat de Frank Ribery. Tipul cu fața tăiată ce-l ținea pe bancă pe Trezeguet.

Apoi m-am întristat pentru Zidane, dar m-am bucurat pentru Grosso și Buffon.

E 2010, multe s-au schimbat între timp. Mi-am făcut blog, dar am scris atât de rar despre marea mea iubire – fotbalul. Măcar 32 de zile să mă revanșez.

Is time for Africa!!!

PS: Probabil n-a rezistat nimeni să citească tot textul de mai sus. Nu-mi pasă, am făcut acest articol pentru mine! Până la finalul Mondialului voi scrie doar despre fotbal!

Să cânte vuvuzelele!

Pronosticuri pre-electorale (II)

Dacă Partidul Democrat și Marian Lupu par a fi cei mai avantajați de pe urma faptului că alegerile prezidențiale și parlamentare vor avea loc în aceeași zi, mai jos vom încerca să aflăm în ce postură se vor afla celelalte partide importante și candidații lor.



PLDM – Vlad Filat



Conform ultimelor sondaje, ratingul PLDM-ului și al liderului acestuia sunt aproape egale, și se află în jurul a 20%. Șansele lui Filat de a ajunge în turul 2 al alegerilor prezidențiale depind foarte mult și de candidatul care va fi înaintat de către PCRM. Un candidat puternic al comuniștilor nu i-ar permite lui Lupu să ia foarte mult din electoratul PCRM, iar în acest caz, am putea avea în turul 2 o luptă între Filat și candidatul comuniștilor, iar învingătorul poate fi lesne de anticipat.



PCRM – Igor Dodon



Cum Voronin nu va putea candida, cel mai nimerit prezidențiabil din partea PCRM ar fi Dodon. Pe undeva, Dodon se confundă cu Lupu, și ar putea să-i creeze mari probleme de a ajunge în turul 2 candidatului democrat.

Aici ar mai putea apărea un scenariu: comuniștii, dacă sunt destul de realiști și inteligenți, știu că nu au șanse să câștige Președinția indiferent ce candidat nu ar înainta. În aceste condiții, PCRM ar putea face un ”deal” cu democrații și să înainteze un candidat mai slab cotat, cum ar fi Grecianîi sau Muntean, care să-i ușureze drumul lui Lupu către Președinție. Totuși, daca nu înaintează un candidat puternic la prezidențiale, comuniștii riscă sa piardă ceva procente la parlamentare, așa că aici e un mare semn de întrebare pentru ei.



PL – ???



Partidul Liberal va avea cu siguranță cel mai mult de pierdut în urma unor alegeri prezidențiale și parlamentare petrecute în aceeași zi. Cum Ghimpu are un rating foarte slab, în jur de 1%, ar fi o sinucidere curată pentru liberali ca el să fie înaintat la funcția de Președinte. Ghimpu nu ar acumula mai mult de 2%, iar acest lucru ar putea afecta foarte mult și rezultatul partidului. Chirtoacă are un rating un pic mai bun decât al lui Ghimpu, dar el nu poate candida din cauza vârstei. În aceste condiții, cea mai bună alternativă pentru PL e ca în general să nu meargă cu un candidat la prezidențiale.

Deși pare destul de fantezistă, o variantă pentru PL ar fi să-l susțină pe Filat la prezidențiale, ca mai apoi, la localele din Chișinău, liberal-democrații să-l susțină pe Chirtoacă la Primărie. Ar fi un ”deal” bine-venit pentru ambele partide, deoarece PL-iștii nu au șanse la prezidențiale, iar PLDM nu are un candidat care să poată ajunge în turul 2 la localele din Chișinău.



Alții



Ar putea conta oarecum opțiunea AMN-ului. Urecheanu mai are încă un oarecare rating, iar o eventuală candidatură a sa la prezidențiale ar putea să ducă și AMN-ul în Parlament. AMN ar mai putea juca și o carte cu PLDM-ul sau PD-ul. Să meargă pe o listă comună cu unul dintre aceste două partide la parlamentare și, în schimb, să-l susțină la prezidențiale pe candidatul partidului pe listele căruia va merge. Este totuși o variantă puțin posibilă.

Celelalte partide nu vor conta prea mult în economia alegerilor. PSD ar putea miza pe Șelin la prezidențiale, tocmai pentru a atrage electoratul de limbă rusă de partea partidului. Moldova-Unită probabil îl va înainta pe Țurcan, ca acesta să servească pe post de locomotivă pentru partid.



Concluzie



Totuși, până la eventualele alegeri prezidențiale și parlamentare mai avem mult timp. Mai întâi trebuie de modificat articolul 78, prin referendum sau în parlament. După aia, mai sunt încă alte câteva luni în care taberele s-ar regrupa, iar pronosticurile mele să conteze la fel de mult precum o ceapă degerată. Totuși, dacă situația politică din țară nu se va schimba prea mult până în noiembrie, iar alegerile prezidențiale și parlamentare vor avea loc în aceeași zi, sunt toate șansele ca Lupu să fie președinte, iar PD, cel mai important partid din țară. Și chiar ar fi păcat…

Pronosticuri pre-electorale

Săptămâna care tocmai se încheie, a mai căpătuit Moldova cu un referendum și cu alegeri parlamentare și prezidențiale, toate urmând să se petreacă în 2010.

Cum așa și nu am mai aflat dacă pentru ca referendumul să fie valabil e nevoie ca în favoarea lui să se pronunțe 50 + 1 dintre cei incluși în liste sau 50 + 1 dintre cei ce vor participa, să ne imaginăm că referendumul a trecut și că ne aflăm în pragul alegerilor parlamentare și prezidențiale.

 

Rezultatele de la parlamentare vor fi influențate de cele de la prezidențiale

Din start, vreau să spun că partidul(partidele) care au insistat pe formula ca alegerile prezidențiale și parlamentare să se țină în aceeași zi, ori și-au pus funia la gât ori au câștigat potul cel mare.

De ce spun asta? Pentru că rezultatul partidului va depinde foarte mult de cel al candidatului la Președinție, iar partidele ce nu vor înainta prezidențiabili puternici, vor avea și rezultate la parlamentare slabe.

În general, în Republica Moldova un partid depinde foarte mult de liderul său. Iar rezultatele la parlamentare pe care le obține un anumit partid, depind în proporție de 70-80% de lider, în unele cazuri chiar mai mult. Iar atunci când avem prezidențiale și parlamentare în aceeași zi, cu siguranță rezultatul prezidențiabilului va influența și mai mult procentajul pe care-l va obține partidul din rândurile căruia va fi înaintat.

Un exemplu relevant în susținerea tezei expuse mai sus, reprezintă alegerile din România, din anul 2000. Atunci, deși PRM-ul lui Vadim Tudor era cotat în sondajele efectuate cu două săptămâni înaintea scrutinului cu 7%, iar liderul său, cu 23% , în ziua alegerilor rezultatele s-au echilibrat dramatic. Vadim a obținut 28%, iar PRM 22%.

La fel s-a întâmplat și în 2007, la alegerile locale din Chișinău. PL-ul, un partid inexistent până atunci, a obținut nu mai puțin de 18% din sufragii, iar locomotiva partidului, Dorin Chirtoacă, 24%. Filat a obținut 8,3%, iar PD-ul, din partea căruia a candidat, 6,78%.

În aceste condiții, rezultatele alegerilor parlamentare din toamna acestui an riscă să fie influențate decisiv de rezultatele pe care le vor obține candidații la prezidențiale.

 

În toamnă, va exista cu siguranță un mare câștigător: Marian Lupu și Partidul Democrat

Dacă aruncăm o privire peste ultimele sondaje, vedem că ratingurile partidelor sunt sensibil egale cu cele ale liderilor lor. Conform BOP-ului din mai 2010, PCRM ar obține la parlamentare 29%, iar Voronin 25% la prezidențiale. PLDM ar fi votat de 19% cetățeni, iar Filat de 18%. PL ar obține 8% la parlamentare, iar Chirtoacă ar fi preferat de 5.5% la prezidențiale. Toate bune și frumoase până ce ajungem la PD și la liderul acestui partid. Ei bine, în cazul alegerilor parlamentare, PD-ul nu ar obține decât 9%, în timp ce Marian Lupu ar fi votat de 20.4% dintre cetățeni.

Dacă mai luăm în considerare și faptul că comuniștii nu-l vor putea înainta pe Voronin la prezidențiale și vor avea un candidat slab, atunci putem să pronosticăm fără mari riscuri că o bună parte dintre votanții lui Voronin ar merge către Lupu.

Cum strategii PD-ului vor profita enorm de aceste atuuri, riscăm să ne trezim că în urma alegerilor parlamentare și prezidențiale din această toamnă cel mai important partid din țară să nu fie PCRM-ul și nici măcar PLDM-ul, ci PD-ul.

va urma

Reticent în privința referendumului

În septembrie o să avem referendum. Toată lumea este mulțumită, toți îs voioși, zglobii și foarte fotogenici.

Mai mult chiar, deși nu s-a petrecut referendumul, voioșii, zglobii și fotogenicii au hotărât și data alegerilor prezidențiale. Cică ele o să fie în noiembrie, odată cu parlamentarele.

Ce n-au spus zglobii, e că pentru ca referendumul să fie valabil, este nevoie ca 50 și încă unul dintre cei incluși în listele electorale să voteze că sunt de acord ca președintele să fie ales de popor prin vot direct. Și-au pus oare fotogenicii măcar o dată întrebarea că acest referendum are toate șansele să nu treacă?

Adică, din cele 2 milioane și ceva care-s în liste, cam un milion și 3 sute de mii trebuie să meargă la referendum și să fie de acord ca președintele să fie ales prin vot direct. Cel puțin așa reiese din dezlânata noastră constituție.

Daca la alegerile din iulie 2009, care au avut o importanță incomparabil mai mare decât amărâtul de referendum preconizat în septembrie, nu s-au prezentat decât 58% dintre cei incluși în liste, mă-ntreb dacă-n toamnă vor ieși măcar 50% dintre alegători? Și de vor ieși 50%, atunci aceștia ar trebui să voteze cam toți pentru modificarea constituției, ceea ce e puțin probabil.

Conform sondajelor, 80% dintre respondenți sunt pentru alegerea directă a președintelui. Deci, ca urmare a unui simplu calcul matematic, la referendumul din toamnă ar trebui sa iasă cel puțin 60% dintre alegători, pentru ca să fie acumulate suficiente voturi pentru modificarea constituției.

În asemenea condiții, eu cred că este foarte puțin probabil ca referendumul să treacă. Dar, cum voioșii noștri fotogenici au tot timpul ”ași în mâneci”, poate vor veni și ne vor spune că pentru ca referendumul să fie valabil, e nevoie doar de votul a 50% dintre cei ce vor ieși la vot. Cum constituția noastră e încurcată rău de tot, e posibilă și o asemenea variantă.

Totuși, cred că acest referendum este total nelalocul lui și mă tem că va fi un mare bluf. În cazul în care comuniștii își vor îndemna alegătorii să nu participe la plebiscit, atunci acesta în general nu are nici o șansă de a trece. Un asemenea scenariu chiar ar fi un mare eșec pentru AIE.

Diacov, avocatul secerii și ciocanului

Nu știu de ce moldovenii complică întotdeauna lucrurile. Încep să filosofeze, să argumenteze, să analizeze, să creeze tot felul de teorii, asupra unor lucruri absolut evidente, despre care nu ar trebui să se discute prea mult.

Deși știu cu toții că regimul comunist a fost cel mai criminal din istorie, iar de pe urma lui au avut de suferit sute de milioane de oameni, moldovenii vor să demonstreze că apa din mare nu e chiar sărată, ci mai degrabă amară.

În seara de luni și în cea de marți, am privit două talk-show-uri, pe Publika și pe Jurnaltv. Luni, la Publika, invitat a fost Oazu Nantoi și cineva din comisia care a condamnat crimele comunismului. Marți, la Jurnal, invitat a fost Diacov, alături de alți câțiva „istorico-politicieni”.

Ei bine, deși Nantoi și Diacov sunt membri ai aceluiași partid, unul fiind președinte, chiar dacă doar de onoare, iar celalalt vice-președinte, viziunile celor doi diferențiază enorm.

Primul, și-a declarat deschis dorința ca însemnele comuniste să fie interzise prin lege, în timp ce cel de-al doilea, mai nu rupea pupitrul celor de la Jurnaltv în încercarea de a le lua apărarea comuniștilor.

Poziția lui Nantoi mi s-a părut una logică din absolut toate punctele de vedere, atât moral cât și politic. Mai ales politic, deoarece după o transformare a comuniștilor în eventuali social-democrați, PD-ul ar avea cel mai mult de câștigat. În schimb, cea a lui Diacov mi s-a părut destul de ciudată, chiar aproape penibilă.

Diriguritorul PD-ului, încerca să ne demonstreze că o eventuală retragere a siglei și a titulaturei de comunist, ar putea favoriza partidul lui Voronin. Ori Diacov n-a discutat în viața lui cu un alegător „normal” al comuniștilor, ori o face pe prostul. Eu, pe parcursul lui 2009 am vorbit cu multe mii de votanți ai comuniștilor, iar o bună parte din aceștia, mergeau pe mâna PCRM-ului doar datorită siglei cu secera și ciocanul și a cuvântului „comunist”, care se regăsea în denumirea partidului. Acești oameni sunt prizonierii trecutului, pe care nu-i interesează absolut deloc cine se regăsește în partidul cu siglă comunistă, ei votează doar pentru că „înainte le era bine”.

Sunt sigur, și cred că orice om normal la cap este la fel de sigur ca și mine, că dacă PCRM-ul cu sigla „secera și ciocanul” se va transforma în Alianța Socialistă cu sigla ”Steaua Roșie”, ar avea de pierdut cel puțin 20% din electoratul pe care contează în prezent.

Iar argumentele de genul ”să fim democrați”, ”ne temem de protestele comuniștilor” sau mai știu eu de care, nu sunt decât niște prostioare care pot fi lansate doar de niște naivi, nu de politicieni cu experiență.

De ce atunci șeful PD-ului se „rupe” în 7 și o face pe avocatul comuniștilor? Oare nu pentru că el și Marian Ilici sunt interesați ca PCRM-ul să obțină un rezultat apropiat cu cel din 29 iulie? Pentru ca să poată în continuare șantaja Alianța, că ei în orice clipă pot să meargă cu comuniștii. Eu cred că acesta e adevăratul motiv.