(foto)Haiduci cu RM P

Mai mult de 10 încălcări ale circulației rutiere în decurs de 7-8 minute, aceasta făcut șoferul automobilului de marca Skoda Superb cu numere de înmatriculare RM P  052 astăzi, 24 iulie 2010, în jurul orei 15:00.

L-am zărit pe ”haiduc” la intersecția străzilor Traian și Dacia, acolo unde manevra nervos limuzina cehă, în așteptarea schimbării în culoarea verde a semaforului. A demarat în trombă de la Traian, ridicând cu mult peste 50 la oră viteza până la intersecția cu bulevardul Cuza Vodă. Acolo iar necaz: semaforul arăta culoarea roșie. Dar haiducul nostru n-a ezitat deloc. A fost foarte aproape de a lovi un bătrânel gârbov care traversa strada regulamentar, apoi a trecut la culoarea roșie a semaforului de pe a 4-a bandă a circulației. De la Cuza Vodă până la Burebista din nou l-am scăpat de sub vedere, deoarece a trecut cu mult peste limita de viteză. L-am ajuns din urmă la intersecția cu Burebista, de acolo de unde a depășit pe toată lumea aidoma unui Schumacher moldav până la Valea Crucii, unde s-a oprit din nou la o coadă lungă la semafor.

Aici eu am făcut o șmecherie, trecând pe 1-a bandă de circulație și reușind să trec de intersecție înaintea pilotului de raliuri cu RM P 052. Tipul m-a ajuns însă imediat din urmă, eu circulând cu 50 la oră, viteza regulamentară. A început să tot aprindă farurile, să mă claxoneze să se apropie amenințător de mult de mine (era de ajuns să pun o frână mică și ieșea un accident dur de tot). Într-un final m-a depășit prin dreapta, iar când a trecut prin dreptul meu n-a ezitat să-mi arate pumnul și să mă înjure doar cum „haiducii” cu RM P știu mai bine.

La semaforul de pe Dacia (magazinul Metro) haiducul nostru a sfidat din nou culorile semaforului, trecând pe sub roșu, iar în orășelul Aeroport a condus cu cel puțin 100 la oră, ca mai apoi să cârnească înspre parcarea aeroportului.

Toate acestea au durat doar câteva minute, iar în acest timp acest individ putea să omoare un om și să provoace cel puțin un accident rutier.

Dacă acest tip nu avea acea plăcuță de înmatriculare, putea fi trecut ușor cu vederea, dar datorită RM P 052, mi-a fost interesant să văd ce va face, iar rezultatele le-ați putut citi mai sus.

PS: Aștept reacții de la slujitorii lui Catan, dacă e nevoie eu și ca martor pot servi. Sunt gata să plătesc și eu o amendă de depășire a vitezei regulamentare, pe care am comis-o prin orășelul Aeroport. Doar că, la câte încălcări a făcut individul bărbos de pe RM P 052, ar trebui să rămână fără carnet de conducere cel puțin un an de zile și să mai plătească și o amendă de ordinul zecilor de mii de lei.

PS2: Cine este deputatul care ateriza pe Aeroportul Chișinău în jurul orei 15:00, la data de 24 iulie 2010?

PS:3 Faceți zoom la poza a 2-a și numărul de înmatriculare va putea fi deslușit ușor. Știu că prin asta nu dovedesc nimic, dar eu doar spun ce am văzut

Cât mai putem fi batjocoriți de poliție?

Da, eu știu că acum îs inundații. Eu știu că ”crema” politicii moldovenești, salvatorii Basarabiei, acești adevărați slujitori ai poporului, se luptă cu stihiile ”amazonice” de la Prut. Eu mai știu că referendum se apropie, că ”vânjoșii” lui Chetraru se luptă cu lumea criminală, că ”haiducii” lui Balițchi nu-i mai lasă pe români să fumeze.  N-am uitat că ”vajnicul” Zubco face ”curățenie” la Procuratură, nici de ”justițiarul” Tănase jr. nu pot uita, cel ”luminează” justiția moldavă. Cum să uit de ”vitejii” lui Catan, cei ce asigură ordinea și liniștea în țară, dar mai ales în trafic?

Băi fraților, văzând la ”Publike” cum se descurcă cei enumerați mai sus, mai că-ți vine pe-o clipă să uiți că te afli în Moldova, iar de-ai fi străin de cele de aici, în general ai spune că te afli pe vreun tărâm al făgăduinței.

Numai că, eu mai nemulțumit de felul meu, și lovindu-mă zilnic cu slujitorii lui Catan și fărădelegile pe care aceștia le comit, în continuare, cu cea mai crasă impertinență, pe loc îmi amintesc de zilele de groază de după 7 aprilie 2009.

Și-mi amintesc de mărturiile tinerilor schingiuiți și omorâți, de promisiunile politicienilor, ale lui Catan și-ale lui Zubco, la vremea înscăunării lor. Eu îmi mai amintesc și de imaginile din aprilie, în care se vedea clar, cum Gumeniță lovea în tinerii aflați pe asfalt. Nu pot să uit cum loveau precum(precum ce, că nu găsesc cuvinte?) fierarul în fierul încins (altă comparație n-am găsit, că tot revenii de la o lectura în care se scria despre fierari), slujitorii lui Papuc, pe acea vreme, în tineri nevinovați. Nu uit dom’le nimic!

De ce atunci alții uită? De ce ne duc de nas cu inundațiile, cu „luptele cu o criminalitate”, ca mai apoi să înscăuneze alta? Ce s-a întâmplat cu Gumeniță, cel ce lovea cu piciorul într-un tânăr aflat la pământ? Ce se întâmplă cu ceilalți, ”încă neidentificați”, care se văd clar în imagini cum lovesc în oameni?

Ce se întâmplă cu cei ce l-au omorât pe Boboc? Cu cei ce au maltratat în comisariate sute de tineri? Decurge ancheta? Cum decurge dom’le ancheta? Păi ați identificat voi „teroriștrii din PMAN” cei ce aruncaseră cu bombe la concertul de ”Ziua Orașului”, dar nu puteți să-i identificați pe polițiștii care au omorât oameni?

Cum să mă simt eu, cel ce cu un an în urmă eram urmărit și persecutat de polițiștii lui Papuc, ca azi, aceeași tipi, doar că acum slujitori ai lui Catan, îmi cer mită pentru depășirea vitezei fără nicio urmă de rușine?

Băi Filat, Ghimpu, Urechean(de Lupu nu zic, că n-am ochi să-l văd), cât naiba mă să vă așteptăm noi pe voi să faceți ce-ați promis? Cât să mai fiu eu batjocorit de poliția lui Catan? Băi politicienilor, voi nu înțelegeți că tot rahatul se începe de la poliția coruptă și criminală?

Sau cum dracu’ de-i mai puteți tolera atât? Cum se explică asta? Aveți nevoie de ei în campania viitoare, pentru a-i folosi precum comuniștii? Sau își împart prada de milioane cu voi? Explicați-mi și mie, prostul și naivul care încă crede în dreptate.

(video)Despre rahatul comentatoricesc moldovenesc

Am fost și eu, aseară, la meciul dintre Olimpia ”Belițî” și Dinamo București. Inițial mergeam cu intenția de a fi neutru, eu fiind rapidist și ăștia fiind… să le zicem de-ai noștri.

Numai că, de cum am trecut de porțile stadionului, necaz frate! Sârguincioșii slujitori ai lui Catan (nu se zice slujitor, ci subaltern?) au început să-mi amintească de rahatul de țară numit Moldova și de unii imbecili care locuiesc aici, când se făceau în fața unui suporter dinamovist că nu cunosc româna și-i vorbeau doar în rusă.

Mai fac doi pași înainte și maeștrii în fotbal veniți în tribunele de la Zimbru, rasă pură de ”mold”, mi-au întors mațele pe dos cu purele lor scandări microbistice ”Uăi țîgani, sugi… uăi!”.

Ei, dar dacă pe astea le mai suportai eu, ce să mai spun de crema elitei suportericești moldovenești? Acei ultrași fanatici (e pleonasm?), exemple de cum se susține o echipă, nici nu mai am cuvinte cum să-i caracterizez, că voi oricum v-ați dat seama de cine vorbesc: bășinile din galeria Stelei, prezente aseară în tribune pentru a scanda împreună cu ultrașii din orașul unde nunțile se fac sub țeava tancului URSS-ist ”Davai Belicianî!” . Iar când dinamoviștii, împreună cu alți câțiva d-alde mine mai băgau câte o ”România!!!”, atunci cei din galeria echipe ”Alimpia” București, ori poate Steaua ”Belițî”, huiduiau cât îi țineau plămânii.

Să mai amintesc de ”porcușorii” din jurul meu care-mi dădeau lecții de geografie când scandam împreună cu dinamoviștii, adresându-mi câte un ”Tî V Kișiniove”?

Ei, Dumnezeu cu ei, și cu ”porcușorii” și cu crema suportericească moldavă, a ”belicianilor” de la Steaua ”Belițî”.

Eu vreau să mă dumiresc de ce moldoveanu’ uneori e atât de prost, mai ales în materie de fotbal? Iar dacă moldoveanu’ începe să mai coroboreze fotbalul cu geografia și istoria în general poți să-ți ei lumea’n cap și să pleci undeva prin ”Țările Calde”.

Și tot întrebându-mă eu de ieri până azi, de ce moldoveanu’ e atât de prost (în materie de fotbal, desigur, că el la celelalte e ”zveri”), mai și privind emisiunea lui Oprișan de pe GSP TV și mai și amintindu-mi de încrederea debilistico-fanatică a trăitorului dintre Prut și Nistru în televiziune, m-am gândit că de vină îs comentariile de la fotbal (doar de la fotbal, desigur, că la celelalte îs ”zveri”).

V-am spus și în timpul Mondialului, că am avut ghinionul de a privi două meciuri la M1 și nu știam ce să fac, să stric televizorul sau s-o iau înspre Dealu Schinoasei și să le dau o cărămidă în cap retardaților (am vrut să le zic debili mintali) care își bat joc de fotbal și de un eveniment precum Campionatul Mondial. Ei bine, dacă cei de la M1 măcar uitau ce scor a fost în meciul de alaltăieri, schimonoseau numele iar nucile de perete le băteau cam din 45 în 60 de secunde, culmea penibilului comentariului sportiv, se pare, s-a produs la Jurnaltv, pentru că alde Vetali Cojocari (comentatorul inventat peste noapte de Jurnaltv) nu își băteau joc doar de numele fotbaliștilor, ci și de limba română.

Fraților, chiar nu există în țara asta un băiat care să poată comenta decent? Bine, sunt pretențios când spun decent. Măcar să nu se facă de rahat și să nu-i facă de rușine și pe cei din jurul său.

Dacă nu-s, faceți dom’le ca cei de la Publika și aduceți-l și pe moș Graur, că și acela le dă clasa la toți… da nu mai zic nimic. Spun doar că băieți care pot comenta există, eu sunt sigur. Păcat că nimeni nu-i caută.

Un mic sfat pentru domnul Prim-ministru

Am privit și eu astăzi, amuzat, materialul video în care slugoii de la Curtea Constituțională chefuiau din banii publici, fără urmă de jenă sau remușcări. De ce amuzat și nu consternat? Pentru că țara aceasta m-a făcut imun la asemenea ”chițibușuri”. Cum să fii consternat de o escapadă a unor lingăi, atunci când șefii acestora trăiesc în castele de milioane. Cum poți să fii consternat, atunci când șefii șefilor lingăilor fac trafic de droguri, în calitate de miniștri, iar fiul Președintelui devine multimiliardar într-o țară în care 80% dintre oameni nu au ce mânca?

Nu, fraților. Toate acestea ne-au imunizat. Noi deja nu mai putem reacționa advers la asemenea lucruri anormale, ci le digerăm ca și cum ele ar fi ceva neieșit din comun. Și într-adevăr, ceea ce au filmat frații Brega la Condrița nu este ieșit din comun. Este ceva absolut normal, ce se întâmplă zilnic în Moldova.

Sigur, mai poate exista o urmă de regret în urma vizionării unor asemenea imagini. Regret pentru că eu, ca un apucat, umblam cu un an în urmă prin toată Moldova și convingeam poate chiar mii de oameni să voteze cu un anumit partid, promițându-le că asemenea lucruri, precum cele filmate de Brega, nu se vor mai întâmpla.

Știți ce făceam eu la 13 iulie 2009 la ora 22:30? Abia ajunsesem acasă după o ”promenada” pe la Drochia, făcută cu propria mașină și cu proprii bani, în care discutasem cu câteva sute de oameni despre 7 aprilie, comuniști, ilegalități și cât de bine va fi.

Și în loc ca eu, la ora 22:30, în dat de 13 iulie 2009, să merg la culcare, pentru că a doua zi trebuia să mă trezesc la ora 6 ca să plec din nou prin Drochia, mă apucam să scriu CD-uri cu ”Adevărul” toată noaptea.

Dar, revenind la imaginile de azi, vreau să-i dau și eu un sfat domnului prim-ministru, cel ce vrea să scape de plăcuțele de înmatriculare cu RM. Eu îl sfătuiesc să nu o facă. De ce? Pentru că dacă nu ar exista plăcuțele cu RM, eu nu l-aș vedea pe impertinentul cu plăcuță SP, cel ce era să mă arunce de pe carosabil cu câteva zile în urma, deși nu avea activate semnalele sonore sau luminiscente, doar pentru a se putea ține în urma șefului din Mercedesul cu RM. Mai știți de ce, domnule Filat, nu trebuie să dispară plăcuțele de înmatriculare cu RM? Pentru că dacă ele nu existau, frații Brega nu mai aflau nimic despre festinul din sânul naturii al slugoilor de la Curtea Constituțională.

Care ar fi raționamentele ca mașinile statului să nu mai aibă plăcuțe de înmatriculare speciale? Ca ”Ghiță Mentu” de la Poliția Rutieră să-l poate trage pe dreapta pe un șofer care a încălcat regulile. Păi când când ”Ghiță Mentu” îl vede în mașină pe Catan, nu face imediat pe el și-și cere mii de scuze, chiar dacă acesta ar fi trecut pe roșu? Și chiar de e un funcționăraș mai minuscul, precum cel de la CC, acest lucru ar putea fi scăparea de o adevărată povară pentru el. Pai atunci când el o să circule cu o mașină care în loc de RM va avea K, o să poată liber ca pasărea cerului să facă promenade din banii statului nu doar la Condrița, ci și la Zatoka, Mamaia, ori poate chiar Ibiza. Ei fac și acum, dar astăzi mai există riscul să te vadă unul ca Brega și să te dea la TV, dar dacă mașinile nu vor mai dispune de asemenea plăcuțe - ”Guleai Volodea” sau ”Guleai Vasea”.

Domnule Filat, dumneavoastră trebuie să-i dați afară pe toți acești tipi de la Condrița, ca acest lucru să servească drept exemplu pentru toată lumea. Iar de la mașinile statului nu să retrageți plăcuțele de înmatriculare speciale, ci și să scrieți cu litere de juma’ de metru ”Mașină plătită din banii tăi!”.

Pulbere pentru Moldova

Nu intenționam să revin atât de rapid la rahatul zilnic cu care se confruntă Moldova, după o lună superbă de fotbal de cea mai înaltă calitate, dar, din păcate, mă simt nevoit să o fac.

Chiar de luni, prima zi de după Campionatul Mondial, Moldova și lipitorile care sug din ea au avut grijă să revin cu picioarele pe pământ și să-mi dau seama unde mă regăsesc.

Nu am scris nimic despre decretul lui Ghimpu, din iunie, dar dacă aș fi putut-o face, l-aș fi susținut neapărat. Din păcate, un grup de lachei îmbrăcați în veșminte scumpe și dotați cu ceasuri elvețiene , au readus în actualitate decizia Președintelui, și au făcut-o într-un mod cum ne-au obișnuit în ultimii ani.

Ei bine, Pulbere și Compania, cei ce primeau cu un an în urmă de la Voronin ceasuri elvețiene în valoare de 5 mii de euro bucata, au ținut să ne reamintească de faptul că tot ce contează cu adevărat în această țară funcționează după cum îi place cuiva.

La fel cum au făcut și până în 2009, când aidoma unor cățeluși dresați și de încredere, hămăiau orice decizie li se dicta de sus, cei de la Curtea Constituțională au procedat și astăzi. Au anulat fără pic de remușcări decretul PREȘEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA, fie el și interimar, prin care se declara ziua de 28 iunie, una de doliu național. A fost nevoie de umflarea în pene a unor lideri, ajunși la putere datorită celor ce au fost ocupați la 28 iunie 1940, nu a îndobitociților care cred că au fost eliberați, coroborate cu niște declarații dure de la Kremlin și 3 vagoane de vin ”băute” de Onișcenko, apoi înlocuite cu poșircă rusească și declarate de calitate proastă, și Moldova a reintrat pe „făgașul normalității și a pragmatismului”.

Iar normalitatea, în Moldova, e să sugi ceva Moscovei. Și nu doar să sugi, dar să o mai faci și pragmatic, că apoi se supără Putin și cine știe ce calamități s-or mai putea întâmpla.

Știți prin ce e caracterizată Moldova? De jos, prin polițiștii care iau plăcuțele de înmatriculare a unor mașini ce costă până-n 20 de mii de euro, dar nu se apropie de cele mai scumpe sau cele cu RM. Iar de sus, prin politicienii ce se strofolesc la unii ca Ghimpu, dar care fac pe ei când îl văd în față pe Putin.

Spania – nou regină a lumii

97 de ani a așteptat Spania acest succes istoric. Un succes al unei echipe extraordinare, care a meritat absolut să devină regina încoronată a lumii pentru cel puțin următorii 4 ani.

Am fost fanul olandezilor în această seară, o echipă care măcar numele istoriei ar fi meritat să ia o Cupă Mondială, dar iată că nu a ieșit nici măcar a 3-a oară. Batavii au demonstrat și în această finală că au meritat să fie acolo, iar dacă Robben ar fi fost puțin mai atent, iar Webb arbitru, acum alții erau cei ce se bucurau.

Asta nu știrbește însă cu nimic din victoria acestei superbe echipe, clădite și ea tot de olandezi, de Cruiff și Rijkaard, oamenii care au avut un cuvânt foarte greu de spus în crearea Barcelonei de azi, club ce a dat nu mai puțin de 7 titulari în naționala Spaniei.

Și uite-așa, pe neobservate, a trecut o lună de zile, unele dintre cele mai frumoase 30 de zile trăite de mine. 30 de zile în care am văzut nu mai puțin de 56 de meciuri cap-coadă. Le vedeam pe toate 64, de nu se juca în ultima etapă simultan.

Gata, spectacolul s-a încheiat. De mâine reintrăm în normalitate, acea urâtă rutină, de care am așteptat 2 ani să scap. De la Europeanul din 2008, turneu final câștigat de aceeași meritorie Spanie.

Vuvuzele au cântat. Și-au cântat superb!

Germania din nou de bronz

La fel ca și acum 4 ani, nemții au luat medaliile de bronz ale Mondialului și au demonstrat și la acest turneu final că sunt cea mai constantă echipă de fotbal din lume, care ajunge mereu în fazele superioare ale celei mai importante competiții fotbalistice de pe pământ.

Meciul din Finala Mică a confirmat și faptul că Uruguayul și Germania au fost două dintre cele mai frumoase echipe ale Mondialului, iar că Diego Forlan este unul dintre cei mai mari fotbaliști ai lumii.

Mâine vom avea ultimul meci al acestui superb Campionat, în urma căruia vom afla care va fi campioana lumii. Olanda și Spania, meciul în care încă nu am o favorită.

Mai e un meci, ultimul.

Espania es una fiesta

Dacă fotbalul a fost vreodată 100% corect, atunci asta s-a întâmplat  cu siguranță în semifinalele Campionatului Mondial din 2010. Două dintre cele mai frumoase echipe ale istoriei, poate chiar cele mai frumoase, cel puțin din Europa, vor juca o finală istorică pentru fotbalul mondial, finală ce va aduce o nouă campioană a lumii.

Spania a dominat cap coadă meciul de astăzi, dând impresia că poate marca oricând, dar că nu prea-și dorește asta. De partea cealaltă, nemții cei mult lăudați, au întâlnit pentru prima dată o echipă cu adevărat matură și nici n—au mai beneficiat de norocul extraordinar din partidele cu Anglia și Argentina.

Elevii lui Low parcă și-au amintit de fotbalul cinic din ‘90 sau 2002, în care s-au apărat timp de 90 de minute, pentru a marca pe un contraatac norocos.

Sunt fericit! Fericit pentru că, în sfârșit, vor fi în finala unui Campionat Mondial două echipe pe care eu le plac enorm, două echipe care practică un fotbal total și care respectă acest superb joc.

Olanda – Spania în marea finală, nu știu care din ele va câștiga, dar cu siguranță va triumfa fotbalul!

Portocala Digitală

Pe vremea lui Cruyff, atunci când se trecea la mecanizarea a cam tot ce conta în lume, iar un lucru mecanizat era motiv de fală mare, naționala Olandei primise numele de ”Portocala Mecanică”, datorită prestației extraordinare de la cele două Campionate Mondiale în care a jucat finală.

Astăzi, când partidele de la Mondial au ajuns să fie transmise în format 3D, iar High Definition-ul a ajuns un lucru rudimentar, Olanda lui Sneijder cu siguranță și-ar merita numele de Portocala Digitală.

Este fantastic cum Bert Van Marwijk a reușit să schimbe în doar 2 ani o mentalitate de decenii bune a olandezilor. Decenii în care ”batavii” aveau câte 20 de șuturi pe poarta și marcau de 2 ori, pentru a primi 3 goluri. Astăzi, Olanda joacă foarte economicos, se apropie de mult mai puține ori de poartă, dar atunci când o face, e prăpăd în defensiva adversă.

Partida cu Uruguayul nu iese din tiparele cu care ne-au obișnuit olandezii, chiar dacă s-au marcat 5 goluri, meciul nu a fost extraordinar de spectaculos, iar olandezii au marcat de 3 ori la primele lor 3 ocazii de gol, ratările din finalul meciului nemaicontând.

Merită salutată și prestația sud-americanilor, care au crezut în șansa lor tot timpul, și la 0:1 și la 1:3, ridicându-se la nivelul unei semifinaliste de Campionat Mondial.

Mâine vom afla adversarele celor două echipe din Finala Mare și cea Mică.

2010 poate fi anul Olandei.

Villa Maravilla și driblingul util

Meci mare și ăsta. Chiar dacă spectacolul a cam lipsit, doza uriașă de dramatism a compensat.

Extaz și agonie, asta au trăit, pe rând, fiecare dintre echipe. Mai întâi au murit spaniolii, în urma unui penalty inexistent acordat de Batres Guatemalianul, un fluieraș căruia îi dă clasa și un arbitru de Divizia D. Ibericii au reînviat după ratarea lui Cardozo, ca doar peste câteva minute să moară și paraguayenii, la un alt penalty scos de pe la umbra palmierilor de același arbitru care face de râs fotbalul. Apoi au murit nervii spaniolilor, când ciudatul cu fluier în gură a decis repetarea penalty-ului și n-a acordat lovitură de pedeapsă imediat după ratarea lui Xabi Alonso.

Dar, dă-l uităm pe Batres și să sperăm că la fel va face și FIFA, pentru că, până la urmă, a fost un sfert de finală de Cupă Mondială, iar cei ce au meritat au mers mai departe.

Extraordinară abordarea acestei partide de către paraguayeni, care au făcut un pressing extraordinar timp de 85 de minute și s-au ținut ca scaiul câte doi de un spaniol. apoi, ciudată și evoluția spaniolilor, care jucau cam ca prin Premier League, cu sute de pase în benzile laterale și centrări spre un Villa care nu avea nicio șansă în careu.

La singura fază în care cineva și-a asumat să dribleze pe centru și a scos câțiva adversari din joc, a apărut și golul. Și acela parcă agonizant de greu, după ce mingea a lovit de 3 ori bara.

Avem în semifinale reeditarea finalei Europene de acum doi ani, iar meciul ăla chiar se anunță dificil rău de tot.

Iniesta, Pedro, Villa, un dribling, 3 bare și un gol istoric.

Manschaft strălucitor

Nu sunt prea bătrân, dar fotbal parcă urmăresc de ceva ani, iar în această perioadă niciodată nu am văzut o Germania atât de strălucitoare, pentru că nemții au fost întotdeauna puternici, dar niciodată strălucitori. Să bați Anglia cu 4:1, iar apoi să umilești și Argentina, cu 4:0, e o ispravă pe care puțini o pot realiza. Poate chiar nemții sunt singurii.

Și cânt te uiți pe lotul celor două echipe și vezi că nemții îi au în atac pe Podolski, care a marcat două goluri în tot sezonul, Klose, care a înscris cam tot pe atât, și Muller, un copil de 20 de ani, iar Tevez, Messi și Higuain au marcat de aproape o sută de ori în stagiunea recentă, te-ntrebi cum e posibil ca Germania să marcheze de 4 ori, iar Argentina să nu aibă nici o ocazie în tot meciul.

Partida de astăzi m-a convins încă odată că fotbalul de la națională e cu totul altul decât cel de la club. Nemții au demonstrat că, prin dăruite, luptă și mândrie națională, poți să treci peste toate pronosticurile făcute de casele de pariuri sau tot felul de specialiști.  Germania a dat peste cap chiar și orice limite ale rațiunii, iar rezultatul de astăzi pare, pe alocuri, neverosimil.

Nu vreau să vorbesc prea mult despre cele două bănci tehnice, deoarece s-a văzut clar cine a fost superior. Și pentru că aș părea penibil să-l critic pe Maradona, mai ales după ce tot eu l-am lăudat.

Vedem diseară dacă nemții se vor întâlni cu spaniolii, ori vom avea o altă surpriză.

Fotbalul dă încă odată o lecție vedetelor.l

O Africă în lacrimi, un meci de neuitat

Să zici că fotbalul e nedrept, poate nu ar fi corect. Când însă un atacant ia locul portarului, în minutul 120, și anulează un gol, atunci aceasta este o mare nedreptate.

Nedreptate este și să execuți un penalty, care ar putea schimba istoria unui întreg continent, așa cum a făcut-o Gyan.

Același Gyan, care peste 5 minute, a executat un penalty exact în vinclul porții, dar acela a contat mult mai puțin.

Nedreptate mai e și când Mensah și Addyah dau câte o pasă lui Muslera.

Frumusețe, dramatism, pasiune, mândrie și luptă. Toate aceste lucruri s-au regăsit într-un meci pe care cu siguranță nu-l voi uita niciodată. Totul a fost superb în această partidă, de la golurile lui Muntari și Forlan, până la dezamăgirea ghanezilor și bucuria uruguayenilor. Acest meci a demonstrat încă odată că fotbalul merită iubit. Iubit până la extrem.

Vom avea o primă semifinală între Olanda și Uruguay, iar mâine vom afla și celelalte două semifinaliste.

Iubiți fotbalul, merita!

Portocale coapte

După primul meci al Olandei de la acest Mondial, am pariat pe ei, că vor avea un parcurs lung. După al doilea, am spus că această echipă este cea mai rațională din câte au avut ”batavii” vreodată. La meciul din optimi, elevii lui Van Marvijk mi-au întărit și mai mult convingerea în forța, pragmatismul și raționalitatea lor. În ultimele zile, am pariat cu toată lumea pe calificarea Olandei, iar ”portocalele” n-au dezamăgit. S-au copt bine de tot.

Brazilienii s-au văzut cu sacii în căruță după 10 minute, când Robinho a profitat de o gafa inexplicabilă a apărării olandeze. De fapt, puțin explicabilă, deoarece Ooijer a aflat cu câteva minute înainte de meci că meci că va juca titular.

Apoi, încet-încet, ”batavii” parcă și-au reamintit de eliminările din ‘98 și ‘94 și-au început să joace și ei fotbal. Chiar dacă au avut și noroc la autogolul lui Melo, să nu uităm ca acesta a fost precedat de multe faze în care brazilienii au tratat foarte superficial meciul.

Finalul a fost fantastic, de departe cel mai tensionat și spectaculos de la acest Mondial, iar echipa care a meritat, a mers mai departe și rămâne favorita mea la câștigarea trofeului.

Urmează Ghana – Uruguay.

Care Cruyff, care Cluivert sau De Boer? Sneijder, Kuyt și Robben!