(Video) Campanie decisivă

Acordați Moldovei o șansă

A început campania electorală, oficial. Pentru că, neoficial, Moldova e într-o campanie electorală continuă. Și a început într-un fel care-mi provoacă groază.

Nu sunt îngrozit de măcelurile dintre politicieni. Nici de acțiunile populiste la care se aceștia se pretează. Și măcelul politic, și populismul, și loviturile sub centură sunt caracteristice oricărei campanii electorale, indiferent că ea e pentru Prezidențialele din SUA sau pentru localele din satul Hilișoaia. Doar că aceste dispute apar, aproape întotdeauna, între concurenți electorali care au obiective și programe diferite, nu și între niște aliați, care au guvernat țara timp de un an de zile împreună și care vor să guverneze în continuare.

Alianța pentru Integrare Europeană a ajuns la Putere, în 2009, în primul rând datorită mesajului lor comun anticomunist. Atunci, votanții partidelor așa-numite democratice, nu au votat neapărat pentru ca au crezut vreo clipă în pensiile de 500 de euro ale lui Urecheanu sau în Integrarea Europeană, până în 2015, a lui Filat. S-a votat pentru aceste partide, deoarece poporul nu-și mai vedea viitorul într-o țară comunistă, pentru a vedea la Putere oameni noi, cu viziuni noi. Și succesul partidelor care au format Alianța s-a datorat, în mare parte, percepției de unitate pe care au creat-o. Unitate dovedită atunci când nu a fost acordat ”Votul de Aur”, dar și în timpul campaniilor electorale, când PLDM, PL și AMN nu s-au atacat reciproc.

La un an de zile după succesul din 29 iulie 2009, partidele componente ale Alianței acționează total diferit. Nu știu ce-i determină pe Filat, Ghimpu, Lupu și Urecheanu să se ”ciomăgească” în ultimul hal. Probabil, unii dintre ei, de la înălțimea fotoliilor pe care le ocupă, au niște amețeli care-i fac să creadă că dacă le vor pune strâmbe celorlalte partide din Alianță, vor cădea cu tronc electoratului și vor obține vreo 40-50% din voturi cât ai pocni din degete. Ori poate suferă de sindromul comuniștilor, cei ce se vedeau cu vreo 80% la alegerile din 29 iulie 2009.

Felul în care acționează liderii partidelor componente ale AIE mă fac să cred că aceștia sunt iresponsabili și că nu le pasă absolut deloc de popor. De acel popor care i-a votat la 29 iulie 2009 și care și-au pus toate speranțele în ei. Îmi amintesc cum, foarte multă lume își pregătise bagajele la 29 iulie și erau gata să părăsească Moldova dacă scrutinul era câștigat din nou de comuniști. Nu mi-e rușine să spun că și eu eram unul dintre acei oameni care se pregătea să-și ia lumea-n cap și să nu se mai întoarcă prea degrabă în țară. Eram gata să plec pentru a doua oară, după ce mă reîntorsesem în 2008 de dragul ”luptei pentu viitorul Moldovei”. Doar că, de această dată, plecarea mea era una definitivă.

Din fericire, rezultatele alegerilor m-au făcut să reînvii. Îmi amintesc cum, la anunțarea rezultatelor exit-poll-ului, am simțit emoții unice în viața mea. Sentimente asemănătoare mai trăiam doar pe vremea marilor succese ale naționalei României de fotbal. Doar că, atunci, pe lângă mândrie, am mai simțit că viața mi-a dat o nouă șansă, de care trebuie să profit la maximum.

Văzând cum acționează liderii AIE astăzi, mă conving că ei nici o clipă nu s-au bucurat la fel de mult de rezultatele acelui scrutin. Rezultate care i-a făcut Președinți de țară sau Prim-miniștri și care le-a acordat o șansă unică. Șansa de a intra in istorie precum guvernarea care a schimbat destine și care a făcut din Republica Moldova o țară de care să fii mândru. Nu, ei au văzut victoria în alegeri precum un chilipir din care să-și scoată însutit milioanele cheltuite în campanie. Ei au uitat de speranțele care și le-au creat oamenii în seara zilei de 29 iulie 2009.

Până la alegeri mai sunt două luni de zile. Nu e o perioadă foarte lungă, dar e destul pentru ca ei să-și reamintească de ce au ajuns la guvernare. Să nu se mai gândească la interesele personale, ci la sufletele acelor oameni care se află din nou în dilemă. Să conștientizeze ca dacă nu vor acționa în campanie uniți, cu un mesaj comun și încurajator, atunci vor pierde lamentabil alegerile. Iar înfrângerea lor nu va cântări doar precum un eșec politic. Înfrângerea lor va însemna revenirea comuniștilor la Putere. Iar odată cu acest eșec, sute de mii de oameni își vor face din nou bagajele și vor pleca, dar de această dată definitiv.

Dragi lideri ai Alianței, mai acordați-vă o șansă! Acordați Moldovei o șansă!

Păzea, că vin comuniștii!

Nu-l văzusem de mult pe Serafim Urecheanu în calitate de invitat principal la un talk-show. Președintele AMN, deși apare destul de frecvent în studiourile tv de la Chișinău, în ultima perioadă a făcut-o fiind însoțit ori de colegii săi de partid, ori de ceilalți lideri ai Alianței.

Aseară, la ”Cabinetul din Umbră”, de la Jurnaltv, Urecheanu a fost prezent alături de analiștii politici Nicolae Negru și Anatol Țăranu. Dincolo de subiectele arhicunoscute care au fost abordate în cadrul emisiunii, am reținut o replică din partea lui Urecheanu care m-a amuzat, dar, în același timp, și întristat. La un moment dat, când a fost pusă în discuție prezența slabă la referendumul din 5 septembrie care a și dus la eșuarea acestuia, președintele AMN, printre unele reproșuri la adresa celor doi analiști, dar și a presei în general, i-a avertizat pe telespectatori că ”pericolul revenirii comuniștilor la Putere este foarte mare”.

Nu știu dacă tocmai Urecheanu e cel mai nimerit om să facă asemenea remarci, în calitatea sa de politician și lider al Alianței pentru Integrare Europeană, construcție politică ce a guvernat țara exact un an de zile. Dacă replica venea din partea lui Negru sau Țăranu și suna ca o atenționare pentru liderul AMN, ar fi fost perfect în logica lucrurilor, mai ales că pericolul revenirii comuniștilor chiar există. De la fostul primar al Chișinăului, în schimb, m-aș fi așteptat la alte îndemnuri către alegători, ca aceștia să meargă și în această toamnă să-l voteze.

Aș fi vrut să aud realizările cu care se poate lăuda AMN-ul și AIE. Cum s-a implicat formațiunea dumnealui în campania electorală pentru referendum. Cum au activat unii deputați AMN, deoarece, ca un exemplu, domnii Cheptene și Platon, în decurs de un an de zile, nu s-au făcut remarcați cu nimic înafara faptului că au votat împotriva desființării Judecătoriilor Economice. Din păcate, Urecheanu, pe tot parcursul talk-show-ului a preferat mai mult să se lamenteze decât să vină cu un mesaj care i-ar fi adus pe alegători de partea formațiunii pe care o conduce.

Sper ca măcar ceilalți lideri ai Alianței, atunci când se vor afla în fața electoratului, vor avea și alte argumente dincolo de pericolul revenirii comuniștilor. Anticomunist am votat la 5 aprilie, la 29 iulie. Nu știu dacă și de această dată același argument va mai putea mobiliza alegătorii să iasă la urne. Referendumul a demonstrat asta.

Guvernul Filat a avut totuși unele realizări în decursul unui an de activitate. Este important ca în campania electorală, partidele componente ale AIE să știe cum să se folosească de ele. Și să fie prezentate în calitate de succese comune, dar nu fiecare să tragă la ”turta sa”, asta ca un apropo la felul în care și-a încheiat Urecheanu prestația la ”Cabinetul din Umbră”.

(video) Note guvernării

Care-s adevăratele motive ale retragerii imunității lui Voronin?

Subiectul retragerii imunității lui Voronin a înfierbântat mult spiritele la Chișinău, atât în mediul politic cât și cel social. Pentru posturile de televiziune, care cam duceau lipsă de subiecte în ultima perioadă, acest caz a venit ca o gură de apă într-un deșert arid.

Care totuși sunt adevăratele motive care au dus la demersul Procuraturii Generale?

1. Procuratura își face treaba

Una dintre variantele pe care nu le putem exclude, derivă din faptul că Procuratura lui Zubco vrea să-și facă treaba și chiar își dorește să-l aducă pe Voronin în fața instanței. Motive ar exista.

Voronin, în calitate de șef al Consiliului Suprem de Securitate, controla forțele de ordine care erau menite să asigure securitatea ”Președinției” și ”Parlamentului”. Că forțele de ordine s-au comportat foarte ciudat în ziua de 7 aprilie, nu e o noutate pentru nimeni, comportament care a dus și la devastarea celor două edificii ale statului.Apoi, să nu uităm declarațiile lui Voronin acordate mass-mediei rusești. În acestea, Voronin spunea că el a dat ordin ca poliția să permită tinerilor devastarea ”Parlamentului” și a ”Președinției”, ca ”să vadă și ei cum e în interior”.

2. Procuratura își face imagine

Procuratura este cea mai atacată instituție a statului în ultimul an de zile. Deși noul Procuror General venea în funcție cu mari promisiuni și genera societății mari speranțe, până la urmă s-a dovedit că nu a făcut mai nimic. Ba chiar din contra, Zubco a fost acuzat în nenumărate rânduri că ar proteja fosta Putere comunistă și că ar face jocurile unui anumit om de afaceri.

La finalul mandatului actualului Parlament, Zubco ar încerca să-și mai ”spele” un pic din imaginea destul de șifonată, iar o asemenea ”bombă” de presă l-ar putea ajuta oarecum.

3. Alianța pentru Integrare Europeană aruncă praf în ochii alegătorilor

Cea mai afectată de pe urma lipsei de acțiuni în cazul ”7 aprilie” este tocmai actuala Putere. Unele componente ale Alianței pentru Integrare Europeană au ajuns la guvernare, în mare parte, datorită promisiunilor de a elucida evenimentele din aprilie și de a-i aduce în fața justiției pe cei ce s-au făcut vinovați de maltratarea tinerilor. În pragul noii campanii electorale, AIE n-a făcut absolut nimic nici în direcția elucidării și cu atât mai puțin în tragerea la răspundere a vinovaților.

Era periculos pentru AIE să se lanseze în noua campanie electorale cu riscul de a li se reproșa că nu au făcut nimic în acest sens. Acum însă, liderii Alianței se vor lăuda în campanie că Voronin este anchetat și că ”justiția își va face treaba”. Chiar așa să fie?

Concluzie: Praf în ochii alegătorului și victimizarea lui Voronin

Nu știu cine se face vinovat de această ”tărășenie”, Procuratura, Alianța sau legea, dar cert e că nimic bun nu va ieși. Spun asta deoarece Voronin chiar dacă merită să meargă în fața instanței, cazul ”7 aprilie” nu este tocmai cea mai mare problemă a sa. Voronin a făcut foarte multe ilegalități pe perioada mandatelor sale, iar dacă Procuratura își făcea treaba, liderul comunist ajungea în fața instanței nu în pragul campaniei electorale, ci mult mai devreme.

E foarte posibil ca Voronin să rămână fără imunitate. Dar care sunt șansele ca Voronin să fie și găsit vinovat? Eu cred că egale cu 0! În primul rând, pentru că Procuratura este mult prea slabă și neinteresată în a-l ”băga la dubă” pe Voronin. În al doilea rând, pentru că în justiția moldovenească în continuare ”colcăie” cu indivizi fideli până la moarte lui Voronin, iar aceștia se vor îngriji  ca fostul Președinte să iasă ”basma curată”. Și în al 3-lea rând, pentru că un asemenea caz se poate tergiversa atât de mult, încât e posibil să nu-l mai prindă pe Voronin cu zile. Dumnezeu să-i dea sănătate!

Nu ne mai rămâne decât să urmărim șirul evenimentelor care vor continua. Probabil, pe termen scurt, Alianța va avea puțin de câștigat, dar eu mă tem că acest câștig va fi atenuat de victimizarea la care va fi supus fostul Președinte. Victimizare ce va mobiliza și mai mult electoratul comunist, dar care și va furniza un subiect nou de campanie pentru PCRM.

Lupu și ”căldurile” preelectorale

Deși Parlamentul de legislatura a XVII-a își consumă tocmai ultimele zile de existență, iar până la dizolvarea sa au rămas zile numărate, în care ar trebui analizate și votate numeroase proiecte de lege, una dintre componentele AIE a găsit de cuviință să boicoteze ședința de astăzi. Este vorba despre PD-ul lui Lupu, iar motivele părăsirii ședinței legislative par a fi unele mai degrabă populiste decât reale și argumentate.

Lazăr zice BA, iar Lupu DA

Motivul care i-a determinat pe membrii PD să părăsească ședința legislativului are ca fundament refuzul de a introduce pe ordinea de zi un proiect de lege privind majorarea pensiilor. Până aici totul e ok. Doar că eu am rămas foarte surprins de inițiativa lui Lupu, mai ales că aceasta a venit în urma unor declarații ale domnului Valeriu Lazăr, vicepreședinte PD și Ministru al Economiei, făcute ieri seară la Jurnaltv,  prin care acesta spunea că nu există bani în buget pentru a putea majora pensiile.

Semne de întrebare în legătură cu intențiile nobile ale Lupu mai trezește și faptul că chiar cu o săptămână în urmă, doi deputați neafiliați, membri ai MAE, au venit cu o inițiativă asemănătoare, de a majora pensiile. Atunci membrii PD, în frunte chiar cu Marian Lupu, au votat contra introducerii pe ordinea de zi a inițiativei lui Untilă și Colesnic. Nu a trecut decât o săptămână de la acel eveniment. Oare ce l-o fi determinat pe Lupu să-și schimbe brusc opțiunea într-un termen atât de scurt?

PD pe urmele PCRM

Inițiativa PD-ului, cu un profund parfum populist, seamănă izbitor de mult cu acțiunile PCRM-ului din preajma campaniilor electorale. Să nu uităm cum foștii colegi de partid ai domnului Lupu își aminteau de bugetari chiar în preajma campaniilor electorale și decideau niște majorări salariale total lipsite de fundament. O altă strategie de campanie a comuniștilor era legată de numirea datei alegerilor parlamentare imediat după 1 aprilie, atunci când pensionarii beneficiau de pensii indexate cu câteva procente. 

Domnul Lupu, care de fiecare dată amintește că numai miniștrii PD sunt buni și că doar acestora li se datorează micile reușite ale guvernului Filat, probabil și-a dorit să mai aibă un subiect de campanie electorală.  Din fericire, de această dată, PLDM-ul și PL-ul nu a cedat șantajului venit dinspre ”democrați” și au luat, în sfârșit, o decizie lucidă. Chiar dacă această decizie l-a supărat rău pe Lupu și l-a determinat să părăsească ședința în plen.

Păcat că nimeni nu a amintit cum unii dintre aceiași membri PD, cu câteva luni în urmă, au votat împotriva inițiativei PLDM de a lichida judecătoriile economice. Inițiativă care nu determina mari cheltuieli bugetare, ba chiar din contra, care era menită să lichideze instanțele prin intermediul cărora se fac unele dintre cele mai mari excrocherii de ordin economic. Cu toate acestea, nimeni nu a părăsit atunci ședințele legislativului.

Circul la care s-a pretat Lupu și colegii săi, a demonstrat încă odată că Alianța pentru Integrare Europeană este una total nefuncțională și că unele componente ale ei nu ezită deloc să recurgă la șantaj politic pentru a putea câștiga dividende electorale. Șantaj politic la care de cele mai multe ori s-au închis ochii până acum, dar care ar putea continua și după alegerile din noiembrie.

Limba rusă, motiv de dispute electorale

De parcă nu ne-ar fi fost de-ajuns luptele cu mafia, referendumurile eșuate, reglările de conturi între politicieni, incompetența funcționarilor de stat și, în general, toată mizeria în care se zbat moldovenii, un grup de indivizi ne-a amintit, astăzi, că cineva și-ar mai dori o a doua limbă de stat

Personal, credeam că s-a depășit de mult această problemă, dar se pare că de fiecare dată când ne apropiem de o nouă campanie electorală, unii politicieni sunt gata să recurgă la orice, poate-poate li s-ar ridica ratingul cu o zecime de procent. Există un partid a cărui campanie electorală se va baza, în mare parte, pe promovarea limbii ruse ca a doua limbă de stat, iar astăzi nu am asistat decât la începutul ”show-ului” pe care va miza respectiva formațiune în următoarele luni. În condițiile în care procentajul alolingvilor de la noi este destul de ridicat, o campanie bine gândită i-ar putea garanta succesul respectivei formațiuni la alegerile din noiembrie.

Spun asta bazându-mă pe rezultatele alegerilor parlamentare din 2005, când 3 formațiuni politice care au mizat exclusiv pe electoratul de limbă rusă, au obținut împreună aproape 9% din voturi. Atunci, Blocul Electoral ”Patria-Rodina” a acumulat 4,97%, Mișcarea social-politică ”Ravnopravie” – 2,83%, iar cea de-a doua ”Patria-Rodina”, Uniunea Muncii, a fost votată de 0,92% din populație. Anume concentrarea electoratului de limbă rusă spre aceste formațiuni a și dus la rezultatul slab al ”PCRM”-ului din acel scrutin, când comuniștii nu au obținut decât 45.98% din voturi, cu aproape 5% mai puțin decât în 2001 și aprilie 2009. Se știe că atunci Rusia era ”supărată” rău pe ”PCRM”, Moscova mizând pe ”BMD” la alegeri, iar apariția unor formațiuni precum ”Patria-Rodina” sau ”Ravnopravie ” a avut ca principal obiectiv tocmai micșorarea rezultatului comuniștilor.

Nu este exclus ca și în 2010 să se repete același scenariu, apariția unei formațiuni care să atragă electoratul de limbă rusă. Electorat ce în 2009 a votat în mare parte pentru ”PCRM”, atunci neexistând alte alternative. Dar dacă în acest an ar apărea o formațiune (sau mai multe) ce le-ar promite rușilor a doua limbă de stat și ”Uniunea Rusia-Belarus”, cu siguranță comuniștii ar pierde cel puțin 5% din voturile pe care le au, în mod normal, asigurate.

Văzându-i și pe indivizii care au ieșit in conferința de presă de astăzi, unii dintre ei chiar foarte cunoscuți publicului de la Chișinău, nu pot decât să-mi întăresc convingerea că acțiunea acestora are o puternică tentă electorală.

Acum nu ne rămâne decât să ne întrebăm cui îi este convenabilă o asemenea situație. Comuniștilor cu siguranță nu. Alianței pentru Integrare Europeană, și da și nu. Dar dacă vă focusați atenția pe unul dintre participanții la conferința de presă, nu cred că vă va veni foarte greu și să vă dumiriți cine stă în spatele tărășeniei.

Nu vreau să zic că o asemenea mișcare ar fi una tocmai greșită. Dar mă întreb ce se va întâmpla dacă formațiunea cu mesaj pro-rus trece pragul electoral și accede în viitorul legislativ? O să se alăture forțelor democratice? Și dacă se alătură, cu ce preț?

Despre orgoliul exagerat al gazetarilor de la Chișinău

Redactorul-șef al cotidianului ”Gazeta Sporturilor”, Cătălin Tolontan, a publicat, miercuri, pe blogul său personal, o ”listă a mogulilor plătiți de ziariști”.

În articol, Tolontan demonstra CU ARGUMENTE că, în cazul unor trusturi de presă de peste Prut, nu mogulii sunt cei ce-și plătesc jurnaliștii, ci e tocmai viceversa.

Îmbătați de ”explozia mediatică” de la Chișinău, unii gazetari de pe malurile ”Bîcului” au preluat mesajul reputatului jurnalist bucureștean, încercând să-l  asimileze realităților de la noi.

Bun! Încercarea vină n-are. Eu însă, m-aș fi bucurat dacă gazetarii noștri ar fi procedat la fel ca și colegul lor de peste Prut și ar fi adus și ARGUMENTE care ar face din teza lui ”Tolo” una valabilă și la Chișinău.

Din păcate, nu orice lucru valabil în Bucureștiul lui 2010 poate fi măcar acceptabil și la Chișinău, iar de asta nu au ținut cont respectabilii oameni de presă formați pe malurile ”Bîcului”.

Apoi, poate ziariștii noștri nu știu că ”Gazeta” pe care o conduce Tolontan are cel mai vizitat site dintre toate cotidianele românești. Poate nu cunosc nici faptul că doar site-ul ”gsp.ro” aduce zilnic, din publicitate, câteva mii de euro, cam la fel de mult cât câștigă tot ”online-ul” moldovenesc într-o lună. Tolontan a accentuat, chiar în materialul care a trezit izbucniri orgolioase ziariștilor de la noi, că Realitatea TV aduce din publicitate 50 de mii de euro pe zi. Adică la fel de mult cât fac vreo 4 televiziuni de la noi în 30 de zile

Nu știu dacă orgolioșii noștri gazetari au observat că materialul lui ”Tolo” are câteva zeci de mii de afișări și 130 de comentarii, pe când ale lor abia dacă strâng câteva sute de afișări, iar comentariile lipsesc cu desăvârșire.

Dacă ar mai verifica și ratingurile tv, ai noștri ar vedea că talk-show-urile la care participă au o cotă ce se începe cu ”0”, iar după virgulă mai urmează câteva zerouri până a putea întrezări un ”1” timid, în timp ce la o dezbatere în care participă  Tolontan, Badea, Gâdea, CTP sau Turcescu, rezultatele sunt unele care nici nu mai necesită virgule.

Și să nu uite gazetarii noștri că Tolontan a demis-o pe Monica Iacob-Ridzi, fostul Ministru al Tineretului și Sportului, doar pentru că aceasta a organizat o festivitate în care s-au cheltuit câteva zeci de mii de euro mai mult decât ar fi trebuit, pe când lor le este frică să vorbească de un Chetraru sau Zubco, care au făcut însutit mai multe rele decât funcționara de la București.

Da, voi fi de acord cu partea unde ”monștrii sacri ai gazetăriei moldave” spun că atunci când un mogul va face presiuni asupra presei nu va avea decât de pierdut, și că un jurnalist care scrie la comandă nu are absolut nicio valoare. Nu știu însă câtă valoare au ei, de vreme ce mogulii noștri apelează la jurnaliști de mâna a doua de la București, pentru a aduce în fața publicului fețe care contează cu adevărat.

Probabil cele scrise mai sus vor trezi mari frisoane orgolioșilor noștri gazetari. Mai ales că ele vin din partea unui ”amărât de blogger”, care are o față de ”copil teribil”. Da, sunt un ”amărât de blogger”. Da, sunt încă un copil (în comparație cu ei), dar acesta sunt eu, și niciodată nu voi încerca să par altceva.

Povestea unui stat democratic

Era odată ca niciodată (că așa se începe orice poveste) un stat situat exact în „buricul Europei”, unde după mulți ani de dictatură comunistă, se instaurase o ”pură” și ”mult așteptată” democrație.

Și se instaurase ”pura” noastră democrație după multe sacrificii, oameni uciși pentru că au spus ce gândesc, jurnaliști care au luat răngi în cap doar de dragul de a prezenta publicului adevărul, deposedări de licență de emisie a unor posturi de televiziune care s-au dovedit a fi incomode fostei dictaturi.

Apoi a urmat și-o revoluție, în urma căreia tinerii care și-au dorit să trăiască într-o țară liberă au fost uciși ori bătuți până aproape de moarte, iar sediile celor mai importante instituții ale statului au fost devastate.

Până la urmă, democrația pentru care am luptat atât de mult s-a instaurat, iar noi am fost foarte fericiți și ne-am zis că vom trăi, în sfârșit, într-un stat democratic și liber.

Doar că noii ”Puteri” i s-a părut că odată ajunsă în ”capul mesei” va sta veșnic acolo, iar noi, cei ce am contribuit la instaurarea sa, îi vom cânta ode pururea și-n vecii vecilor, indiferent de neghiobiile de care va da dovadă.

Și timp de un an de zile am tăcut. Am închis ochii atunci când în loc de ”Drumuri Europene”, capitala s-a pricopsit cu ”Pietre Comemorative”. N-am ripostat prea dur nici atunci când vechii funcționari au fost reconfirmați de către democrați. Aceiași democrați care ne promiteau că  funcționarii vor înfunda pușcăriile, pentru că în perioada comunistă au fost capii fărădelegilor. Nu prea ne-am revoltat nici când unii dintre democrați, ajunși dubli Președinți, aruncau în stânga și dreapta cu ordine și medalii și în loc de îndeplinirea promisiunilor ne ”delectau” cu declarații populiste și glume răsuflate.

Am zis că-s ai ”noștri” și că trebuie să închidem ochii la tot ce fac, pentru că dacă vom riposta, atunci există riscul să revină dictatura. Numai că această atitudine a noastră s-a dovedit a fi un greșită. Iar eșuarea unui referendum constituțional ne-a întărit convingerea că dacă nu vom atrage atenția la greșelile pe care le fac, atunci democrații se vor îmbăta în continuare cu apă rece, iar revenirea dictaturii va fi inevitabilă.

Am început să publicăm materiale în care le-am atras atenția, că greșesc prin ceea ce fac. Că ne-am săturat de declarații populiste, că vrem fapte concrete și că dacă vor continua în acest ritm, vor pierde rușinos la viitoarele alegeri.

Iar ei s-au supărat ca ”fetele mari”. Au început a amenința instituțiile mass-media care au publicat materialele noastre. Ne-au făcut ”trompete” și ”Oameni ai Moscovei”. Ne-au înjurat, amenințat și insultat. Au uitat că noi ne-am pus viețile în pericol pentru a-i aduce la ”Putere”. Au uitat că i-am susținut necondiționat întotdeauna și că de-a lungul timpului ne-am dovedit bunele intenții.

Iar acum noi suntem triști și deznădăjduiți. Vedem că unii dintre democrații noștri nu ezită deloc să amenințe presa atunci când aceasta scrie ceva ce nu le place. Și nouă, ”trompetelor” și ”Oamenilor Moscovei” ce ne mai rămâne să facem? Să nu mai scriem nimic, pentru a nu-i deranja pe ei, ”Marii Patrioți” și ”singurii luptători împotriva Moscovei”? Dar ei, înafara unei lupte prostești împotriva Moscovei, război care nu ne-a adus decât enorme pierderi economice, ce au făcut? Au aruncat în stânga și dreapta cu ”medalii și ordine” și au dezbinat societatea cu tot felul de decrete populiste…

Probabil vom fi marginalizați, materialele noastre ”deranjante” nu vor mai apărea prin presă, vom fi în continuare catalogați drept ”trompete” și ”Oameni ai Moscovei”. Să o facă! Pentru că noi vom scrie în continuare adevărul și vom lupta în continuare pentru instaurarea democrației. A unei democrații veritabile, nu a unui simulacru penibil, regizat de unii politicieni care nu sunt deloc la fel de buni precum vor să pară.

Ghimpu – un Președinte de țară milog

Am urmărit  cu atenție conferința de presă a lui Mihai Ghimpu, în care acesta a venit cu mai multe acuzații asupra unor instituții ale statului și s-a plâns de faptul că aceste instituții nu au răspuns la unele solicitări ale sale.

Eu am rămas nedumerit în urma acestei conferințe de presă, iar la un moment dat chiar m-am întrebat dacă Ghimpu este sau nu Președintele Republicii Moldova? Pentru că un președinte de stat, fie el și interimar, n-ar acționa niciodată precum Ghimpul nostru.

Ei bine, Președintele nostru interimar, a spus, astăzi, că Procuratura Generală este coruptă și incompetentă, că CCCEC-ul reprezintă interesele cuiva, că Judecătoriile Economice sunt paradisul escrocilor și că Justiția noastră este plină de oameni compromiși.

Până aici parcă tot e ok, deoarece cele spuse de Ghimpu nu sunt deloc o noutate, ele fiind expuse și de către multe alte voci, printre ele numărându-se și a mea.

Ce nu am auzit eu însă de la Ghimpu și mi-aș fi dorit să aud, este ce a întreprins el într-un an de zile, de când conduce această țară, ca aceste lucruri să nu existe astăzi? De ce Ghimpu s-a trezit abia la 15 septembrie 2010, în pragul unei noi campanii electorale? Oare el până acum nu știa despre aceste probleme? Și dacă știa, ce a făcut el pentru a le stârpi? Vouă vă vine ceva în minte? Mie nu!

Știți ce-mi amintesc eu, în schimb? Îmi amintesc cum Ghimpu niciodată nu a spus cine l-a pus pe Zubco la PG, deși a fost întrebat în nenumărate rânduri despre aceasta.

Știu că domnul Ghimpu este Președinte al Parlamentului, iar Procuratura Generală și SIS-ul sunt instituții care i se subordonează direct. Dacă te plângi că aceste instituții nu dau doi bani pe ceea ce le ceri tu, înseamnă că ești un șef prost, iar verticala puterii nu există.

Declarațiile plângăcioase ale lui Ghimpu, mi-au amintit de o meteahnă mai veche a nepotului acestuia, Dorin Chirtoacă, care se tot plânge de când este primar, că subalternii săi nu-l ascultă. Și dacă Chirtoacă măcar avea o scuză, deoarece până în 2009 Puterea era comunistă, atunci scuzele lui Ghimpu sunt de-a dreptul penibile.

Ridicolă mi s-a părut și rugămintea miloagă pe care i-a adresat-o Ghimpu lui Plahotniuc, că acestuia poate i s-o face milă și va întoarce frecvența pe care emitea TVR1. Păi bine domnule Ghimpu, dacă tot vă milogiți în fața lui Plahotniuc, poate-i cădeți în genunchi și să întoarcă hotelurile ”Codru” și ”Național”, ”Antena C” și ”EUTV”, ”Carmez”, ”Gemenii” și ”Victoriabank”. De ce să nu-l rugați și să nu-l mai protejeze pe subalternul său, Valentin Zubic, ca acesta să poată fi chemat în instanță și să spună de ce a dat ordin polițiștilor să-l omoare pe Valeriu Boboc?

Fraților, mi-a fost rușine că am un așa Președinte de țară. Mi-a fost rușine că acest om, care dacă ar ști cum să utilizeze puterea pe care o are, într-o fracțiune de secundă l-ar putea demite pe Zubco și ar afla de la SIS tot ce s-a întâmplat la 7 aprilie 2009, stă și se plânge ca o ”muiere” în fața presei, că nu poate face nimic. Fraților, mi-a venit să intru în pământ, când l-am văzut cum se ruga de Plahotniuc, poate-poate i s-o face milă de el și-o întoarce frecvența de stat a TVR-ului.

Știți de ce suntem la coada Europei? Pentru că ori am avut la Putere niște fricoși precum Snegur, iar mai nou Ghimpu, ori niște hoți, dictatori și criminali precum Lucinschi sau Voronin.

Vai și-amar de capul poporului ce s-a pricopsit cu un asemenea Președinte.

Unde e ”Adevărul” despre 7 aprilie?

Astăzi ni s-a confirmat un lucru pe care-l știam de mult, dar care era cunoscut și de către autorități. Și anume că în ziua de 7 aprilie 2009, fostul vice-ministru Afacerilor Interne, Valentin Zubic, a fost cel ce a dat ordine directe polițiștilor care au maltratat tineri în PMAN. Mai multe voci afirmă că nu numai în ziua de 7 aprilie întreaga poliție a acționat la ordinele lui Zubic, ci și arestările ce au urmat în zilele următoare, precum și orgiile din izolatoarele comisariatelor s-ar fi făcut la ordinele aceluiași individ. Sigur, și Zubic, la rândul său, a acționat la ordinile cuiva. Dar și în acest caz, nu cred că este prea dificil să ne dăm seama de către cine au fost date dispozițiile la care fostul vice-ministru a acționat.

Acest lucru nu-i disculpă pe cei ce au lovit până la moarte pe tinerii imobilizați, ori reținuți în izolatoare, dar cred că ancheta care se petrece în prezent merge pe o pistă a greșită și nu va avea nicio finalitate.

Spun asta deoarece sunt sigur că procurorii cunosc faptul că ordinele au fost date de Zubic, iar procesele intentate lui Papuc și Botnari se vor afunda tocmai aici. Cel mai probabil, cei doi vor fi declarați nevinovați, iar ca alibi vor servi tocmai declarațiile comisarilor, de astăzi, cum că ei ar fi reacționat la ordinile lui Zubic. În condițiile în care, astăzi, Zubic îl slujește cu stoicism  pe Plahotniuc, iar Zubco este Procuror General, sunt gata să pariez că fostul vice-ministru nu va apărea prea curând în fața instanței, iar singurul vinovat va fi găsit Perju, dar și ăsta se va alege cu vreo pedeapsă cu suspendare.

Bine că Ghimpu a facut publice, în aprilie, acele imagini video în care se vedea cum Perju juca fotbal cu capul lui Valeriu Boboc, pentru că dacă ele nu apăreau în presă, cu siguranță astăzi nici el și nici Gumeniță nu mai umblau prin instanțe și-și făceau treaba bine-mersi prin nu știu care comisariat.

Și ca un apropo de imaginile filmate în noaptea zilei de 7 aprilie, domnii Catan și Zubco spunea la acea dată că materialul video este trimis la expertiză prin Statele Unite și că după ce vor reveni de acolo, vor cădea multe capete. Timpul a trecut, iar rezultatele expertizei așa și nu au mai sosit, cât despre capete căzute, v-ați convins și singuri.

Putem noi să scriem sute de articole, televiziunile să facă zeci de talk-show-uri la acest subiect și multă cerneală să curgă prin edituri, dar atâta timp cât la Procuratura Generală nu vom avea oameni care să-și facă treaba profesionist, iar justiția va fi în continuare un SRL, nu vom avea niciun rezultat.

În fața instanței trebuie să nu se prezinte doar Botnari și Papuc, ci și Voronin, Vladimir Țurcan sau Zubic. Anume acest trio, Voronin – Țurcan – Zubic, au fost cei ce au dat ordine în acele zile, însă toți sunt liberi și lipsiți de orice griji.

A trecut un an și jumătate de la 7 aprilie 2009, ziua care a schimbat istoria Republicii Moldova, iar noi, principalii actori ai acestei schimbări, stăm astăzi și ne întrebăm la ce bun am făcut acele sacrificii. În principiu, aproape nimic nu s-a schimbat, sistemul corupt a rămas practic același, doar că s-au schimbat marionetele prin intermediul cărora acționează. Iar acele marionete se numesc Lupu, Filat, Ghimpu și Urechean.

Filat – marele perdant de pe urma nevalidării referendumului

Deși a trecut doar o săptămână de la petrecerea referendumului din 5 septembrie, ecourile eșecului pe care l-a înregistrat plebiscitul sunt aproape inexistente.

Cum însă suntem în pragul unei noi campanii electorale, analiștii și politicienii noștri se pregătesc, probabil, de o nouă luptă, fără ca măcar să încerce să analizeze corect înfrângerea înregistrată la 5 septembrie.

Probabil însă, reacția politicienilor noștri e precum cea a unui boxer ce pornea mare favorit în meci, dar care a pierdut disputa în urma unui knock out total neașteptat, ce l-a bulversat total, lăsându-l fără reacție atât pe el, cât și asistența din tribune.

Chiar dacă referendumul a avut cel puțin 4 partide care și l-au asumat, în esență, o singură formațiune, și în special liderul acesteia, a avut de pierdut de pe urma nevalidării sale. Este vorba despre PLDM și președintele formațiunii, Vlad Filat.

A fost clar din start că acest referendum a fost dorit cel mai mult de PLDM, deoarece promisiunea alegerii președintelui de către popor, a fost practic una dintre rampele de lansare a partidului condus de Filat pe scena politică din Moldova.

Totodată, dacă referendumul ar fi trecut, acesta ar fi reprezentat o șansă unică (cel puțin în viitorul apropiat) pentru Filat de a candida la Președinție. Să ne amintim de discursurile triumfaliste ale premierului de la întâlnirile cu alegătorii, în care acesta dădea asigurări că dacă este un bun prim-ministru, atunci poate fi și un președinte la fel de bun.

În condițiile în care în noiembrie vom avea alegeri anticipate, iar în urma lor o Alianță de guvernare asemănătoare cu cea de astăzi, Filat va fi nevoit să se mulțumească, în cel mai bun caz, cu funcția de prim-ministru, și să uite de Președinția la care râvnește atât de mult.

Filat va avea de pierdut și în lupta directă cu Lupu. Știm că în sondajele care au apărut în ultimul an, Lupu îl bătea constant pe Filat în opțiunea electoratului pentru Președinție. Iar acest lucru nu venea neapărat de pe urma faptului că Lupu ar fi fost foarte iubit de popor, ci din cauza că șeful PD era perceput ca o candidatură comună a AIE pentru Președinție. Abia în vara lui 2010, când Filat și-a declarat deschis intențiile de a candida la eventualele alegeri prezidențiale, acesta l-a ajuns din urmă pe Lupu în topul simpatiilor, cei doi aflându-se practic la egalitate în ultimul BOP.

Cu siguranță, în urma eșecului referendumului, electoratul îl va percepe din nou pe Filat ca pe un bun prim-ministru, iar Lupu va redeveni candidatul unic al Alianței pentru Președinție.

Dacă Filat a avut numai de pierdut în urma eșecului din 5 septembrie, nu același lucru se poate spune despre Mihai Ghimpu și Marian Lupu.

Dacă Lupu și-a eliminat practic principalul contracandidat la Președinție, rămânând în ochii electoratului AIE singura candidatură pentru această funcție, atunci Mihai Ghimpu a câștigat cel puțin alte câteva luni în care va fi șef al statului, iar acest lucru nu este deloc puțin pentru liderul PL.

În aceste condiții, nu cred că este prea greu de înțeles felul în care partidele din AIE s-au implicat în campania electorală pentru referendum. Dacă unii și-au dorit cu adevărat ca plebiscitul să treacă, alții nu s-au folosit decât de un alt prilej de a-și mai promova partidul din care provin și propria imagine.

(video) Ediție Specială cu participarea mea

Încă o ”cucerire” a lui Plahotniuc

Pe zi ce trece, mă conving tot mai mult că în Republica Moldova există Plahotniuc și ceilalți.

Pentru businessul moldovenesc, Vladimir Plahotniuc e un fel de echivalent al celebrului ”Don Juan” spaniol, care ”cucerește” absolut toate lucrurile pe care pune ochiul. Sigur, comparația poate părea un pic forțată, dar nu putem nega faptul că similitudini între cei doi eroi există.

”Don Juanul” adevărat avea un fizic care înnebunea toate femeile, în schimb, ”Don Juanul” nostru, are o mutră tipică de bandit, care te înfiorează atunci când îl privești, adică foarte nimerită pentru domeniul în care activează.

Iar asemănările dintre cei doi nu se opresc aici. Dacă frumosul burlac spaniol își făcea de cap cu toate femeile frumoase și de viță nobilă din Europa, ”rachetul” nostru obișnuiește să se ”iubească”, în special, cu partidele politice, pe care le abandonează după ce-și obține toate interesele pe care le-a urmărit. Felul în care s-a comportat cu PCRM-ul în 2009, este cel mai relevant caz în acest sens, abandonându-i pe comuniști pentru o relație ”amoroasă” în grup cu componentele Alianței pentru Integrare Europeană.

Pe lângă ”cuceririle” de marcă, Plahotniuc are și succese mai mici, precum cea care este făcută publică chiar astăzi.

Fostul post de radio ”Antena C”, care știm în ce condiții a fost înstrăinat de autoritățile municipiului Chișinău, se numește, începând de astăzi, Prime FM, și se încadrează în șirul de ”cuceriri” mai mici ale eroului nostru.  Dacă mai adăugăm Prime Tv, 2 Plus, Eutv, TV 3 sau Timpul, vedem că Plahotniuc devine ditamai mogulul mediatic în Republica Moldova, care ”cucerește” pe un cap toate ”frumusețile ușuratice” din media autohtonă.

Sigur, la așa o listă frumoasă de instituții media, nu poate lipsi și un program de știri. Tot mai multe voci afirmă că gravele probleme financiare cu care se confruntă Sorin Ovidiu Vântu, alimentate și de problemele cu justiția română, îl vor face pe mogulul de peste Prut să renunțe la Publika TV, iar cumpărătorul nu poate fi altul decât ”Don Juanul” businessului chișinăuian, Vladimir Plahotniuc.

În aceste condiții, forța lui Plahotniuc ar căpăta cote colosale pentru o piață media destul de îngustă, precum cea din Moldova, iar de aici și până la avea toată guvernarea la degetul mic, nu e decât o azvârlitură de băț.

Mitul ”celui mai mic rău”

Încă de pe când mic copil eram, țin minte că eram pus să aleg dintre două rele. La 7 ani, când am mers în clasa-ntâi, la mine în sat nu se formaseră decât două clase: „Ia” și „Ib”. Prima mea zi de școală a fost în clasa „Ib”, pentru că acolo aleseseră părinții să merg. Până la încheierea lecțiilor eu deja fugisem în clasa „Ia”, deoarece simțeam eu că nu sunt ok colegii pe care îi am și că nu voi fi în apele mele alături de ei.

Din păcate, nici în cealaltă clasă nu mă așteptau lucruri mai bune. Acolo, chiar dacă mă înțelegeam un pic mai bine cu colegii, nu mi-a plăcut deloc învățătoarea. Seara, când am mers acasă, mama mea, care trăise o mare rușine când auzise că feciorul ei schimbă clasele precum ciorapii, mi-a zis să aleg ”cel mai mic rău” dintre cele două.

Am ales clasa „Ib” și am regretat mai apoi alegerea făcută. Nu cred că nici dacă mergeam în cealaltă clasă situația ar fi fost mai bună, dar neexistând alternative, am ales ”cel mai mic rău”, care pe parcurs s-a dovedit a fi foarte dăunător pentru mine.

Apoi, pe parcursul anilor ce au urmat, complexul ”celui mai mic rău” m-a urmărit precum o fantomă care nu vrea nici într-un chip să se lase de mine. Vara, eram nevoit în a alege între a merge cu gâștele la baltă sau cu vitele la păscut. Iarna, când era un ger de crăpau pietrele în sala de studiu, eram nevoit în a rămâne acasă și a fi sănătos dar neșcolit, ori în a merge la școală, iar mai târziu la spital.

Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat, dar pentru mine alternativa binelui așa și nu a mai apărut. Întotdeauna eram nevoit să aleg între rău și mai rău. Ceea ce nu am înțeles eu niciodată, este că nu există rău mai mare sau mai mic. Răul rămâne rău indiferent de forma și specificul pe care l-ar avea, iar odată ales, oricum vei suferi de pe urma lui.

Așa am ajuns și în politică să mă implic, iar în 2005 am făcut campanie pentru PPCD, deoarece Roșca era ”mai puțin rău decât Voronin”, ca mai apoi să se adeverească tocmai contrariul.

Când am auzit mesajul ”Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști”, m-am alăturat celor ce îl promovau, deoarece știam că deși Filat e rău, totuși nu poate fi comparat cu Voronin. Așa am făcut și ”Revoluția din aprilie”, urmată de campania electorală din iulie 2009, când, din nou, m-am dedicat trup și suflet ”celui mai mic rău”. Deja timp de 21 de ani fiind obișnuit în a alege doar din rău, uneori aveam impresia că acest ”rău mai mic” este deja binele, doar până a mă lovi de realitatea dură și a înțelege că nu e decât o mare iluzie.

Acum știm sigur că cei din AIE sunt răi. Ne-au demonstrat-o pe parcursul unui an de zile, când aproape nimic din ceea ce ne-au promis nu s-a realizat. Ba mai mult, în mare parte, și-au însușit răul comuniștilor, profitând la maximum de el. Poliția a rămas aceeași, plină de corupție, incultură și bădărănism. Procuratura a ajuns chiar mai rău decât pe vremea lui Voronin, intentând dosare fără nici o jenă tuturor celor incomozi, dar acum și ascunzându-se sub paravanul ”democrației” din AIE. Justiția este cel puțin la fel de penibilă ca înainte, tot vânzându-se și cumpărându-se la greu, la fel ca la piață, uneori chiar și ca la licitație.

Nu mai vorbesc de nivelul de trai, infrastructură, salarii, pensii etc. . Eu nu m-am așteptat nici o clipă ca acestea să se schimbe peste noapte, deoarece sunt realist și înțeleg că acest lucru este imposibil.

Atunci însă când vine vorba de oameni, lucrurile devin mult mai simple. Nu cred că era foarte greu să găsești un înlocuitor bun pentru Gurbulea și subalternii săi. AIE ni l-a dat însă pe Zubco, iar la subalterni nici măcar nu s-a mai deranjat să facă schimbări. În justiție s-a schimbat doar ministrul, care s-a complăcut fără a ezita în mașinăria coruptă și abuzivă de acolo. Cei din poliție, care ne-au măcelărit prietenii în aprilie 2009, continuă și astăzi să ”dezbată” dinții oamenilor, vinovați ei sau nu.

După ce nu a trecut referendumul din 5 septembrie, mi-am pus întrebarea dacă mai merită să militez pentru ”răul mai mic” și în general, dacă nu e decât o himeră. Au fost zile lungi, de frământări, iar răspunsul exact nu l-am aflat nici acum. Probabil nu-l voi afla prea curând, atâta timp cât la alternative nu va apărea și binele.

De un lucru sunt însă sigur, începând cu astăzi, sunt hotărât să nu mai fac concesii, pentru că nu există diferențe între rău, ci doar felul de a-l percepe. Vreau să caut binele, și atâta timp cât nu îl voi găsi, compromisuri nu vor mai exista!

Mintea politicianului cea de pe urmă

Când am văzut, astăzi, cele 4 mutre posomorâte ale liderilor AIE, care se perindau toți de mânuță din studio în studio, s-a întâmplat pentru prima dată în ultimele 36 de ore când m-am bucurat.

Și să nu credeți că am râs de necazul ditamai președinților de partide ce asigură guvernarea în țară, deveniți peste noapte niște ”liderași plioștiți” de pe urma lecției dure pe care au primit-o de la poporul Republicii Moldova.

M-am bucurat pentru că Filat a coborât de pe ”Olimpul” pe care își imaginase el că s-a cățărat după ce a devenit prim-ministru și a visat că va deveni Președinte, și a acceptat să vină la un talk-show tv împreună cu ceilalți lideri AIE, la fel precum se întâmpla în vremurile romantice ale Alianței.

M-am bucurat și că Lupu parcă și-a tras scaunul oleacă mai aproape de cele ale celorlalți lideri și că mai trăgea cu ochii la aceștia când aveau ceva de spus.

Parcă și Ghimpu s-a arătat a fi mai cumpătat ca niciodată, nemairecurgând la glume în urma cărora râde doar el.

Filat, Ghimpu, Lupu și Ureacheanu au crezut ca dacă-și fac organizații extra-teritoriale din care face parte cam toata lumea, cu excepția bucătăreselor și tractoriștilor, ori dacă aruncă în stânga și dreapta cu medalii și decrete, vor deveni peste noapte niște idoli în ochii populației, iar moldovenii vor sta cu bulucul la cozile formate pe la secțiile de votare. Ei uite că n-a fost așa, iar dacă există și o parte bună în faptul că referendumul nu a fost validat, atunci aceasta cu siguranță vine de la faptul că nasurile ”liderașilor” noastre au primit o lovitură zdravănă rău, care le va permite din nou să-și vadă vârful pantofilor de firmă care ajung să coste, în unele cazuri, și peste o mie de euro.

Conferința de presă a celor 4 lideri AIE și talk-show-urile la care au participat aceștia după, mi-au adus aminte de începuturile Alianței, când aceștia chiar dacă nu se suportau, măcar în fața presei și a alegătorilor încercau să dea impresia că-s cei mai buni prieteni. Lucru care nu se mai întâmplase în ultimele luni și care a culminat în recent încheiata campanie electorală, când unii dintre lideri nu vorbeau între ei nici măcar în fața camerelor, cu atât mai puțin în particular.

Mă gândesc cu groază ce bătălii se dădeau astăzi, dacă referendumul ar fi trecut. Nu mai vedeam noi nicio conferință de presă comună, și cu atât mai puțin prezența liderilor AIE la emisiuni după emisiuni.

Alianța trebuie să înțeleagă că poporul le-a dat o lecție și că să te menții la Putere nu e chiar atât de simplu pe cât cred liderii acesteia. Eu sper să-i văd pe cei 4 și pe mai departe, la fel cum i-am văzut și astăzi, iar dacă în campania electorală pentru parlamentare va exista aceeași atitudine și prietenie, sunt sigur că rezultatele nu vor fi chiar atât de proaste pe cum ni se păreau aseară.

Să le fi venit oare mintea cea de pe urmă? Dă Doamne!

Despre referendum, la cald. Și un mesaj special pentru Filat!

Deci… N-a trecut! Acum e sigur!

Pe parcursul zilei eram foarte relaxat, chiar daca eram conștient că șansele ca acest referendum să treacă sunt foarte mici și nu credeam nicio clipă că atunci când mă voi lovi de realitatea de la această oră, voi fi atât de dezamăgit și trist.

Ar fi o greșeală să caut vinovații, acum, la cald. Pot însă doar să spun ce am sesizat eu pe parcursul acestei așa-zise campanii electorale, când partidele noastre din deja defuncta AIE s-au comportat de-a dreptul penibil, manifestând cu totul alte interese decât reușita scrutinului.

Îmi amintesc cum în studioul Jurnaltv, îl avertizam pe deputatul PL, Valeriu Munteanu, că dacă vor trata campania electorală, în continuare, cu atâta superficialitate, rezultatele vor fi unele dezastruoase pentru ei. Deputatul mi-a răspuns râzând și m-a asigurat că la scrutin va fi o prezență între 40 și 50%.

Răspunsul lui Munteanu a caracterizat, de fapt, atitudinea cu care întreaga alianță au tratat acest referendum.

PLDM

PLDM-ul lui Filat deborda de optimism. În general, pe la ”București 88” toată lumea îl și vedea deja Președinte al țării pe Filat, deși nici măcar referendumul nu trecuse. Eu cred că și dacă trecea referendumul Filat avea doar a 3-a șansă, dar aceasta este calitatea consilierilor domnului prim-ministru, care sper că-mi va da dreptate măcar acum, dacă până acum lua cele spuse de mine cu foarte multă ironie.

PD

Lupu e un alt individ care se vedea deja Președinte. Spre deosebire de Filat, acesta a mers la întâlnire cu alegătorii, doar că acolo el nu vorbea despre importanța participării la referendum, ci se plângea precum o ”muiere” că Filat l-a trădat când a decis că va candida la Președinție. Va candida la Președinție, când referendumul nici nu se petrecuse.

PL

Ghimpu nu a fost nici o clipă interesat ca să treacă referendumul. S-a văzut și din campania lor electorală, aproape inexistentă. Sigur, de ce nu și-ar dori Ghimpu să mai stea în dublu fotoliu câteva luni? Între timp mai dă niște decorații, mai scote din buzunar niște decrete și mai face niște călătorii cu elicopterul. Ce, nu e bine?

AMN

Urecheanu. A existat și Urecheanu în această campanie? Nu l-ați văzut deloc? Nici eu! De ce ar fi interesat ”leșul” ăsta politic să fie validat referendumul, de vreme ce știe că nu va mai ”pupa” parlamentul?

Mesaj special pentru Filat

Am văzut că unii deja au început să dea vina pe Mocanu și scandalul ”Antimafie” pentru participarea extraordinar de scăzută de la referendum. Iar ăia chiar nu au deloc simțul ridicolului în ei. Să se întrebe naibii, ce au făcut ei în decurs de un an de zile, din ce le promiseseră tinerilor care i-au adus la Putere? Să-și amintească de un tânăr, precum mine, ce pe parcursul întregii luni iulie 2009, s-a aflat prin satele republicii, cheltuind mii de lei din propriile buzunare, pentru a le face campanie electorală acestor indivizi. Cu ce am fost eu răsplătit pentru spiritul meu civic? Comuniștii cu care mă certam prin toate ”borțile” țării au fost primiți cu brațele deschise în PLDM? Superbă mulțumire!

Ce au făcut rectorii, medicii, sportivii, diaspora, comuniștii luați cu hurta în PLDM, ca să treacă acest referendum? Și ce au făcut tinerii care au activat în iulie 2009?

Domnule Filat, vă mai amintiți de ambasadorii, reprezentanții OSCE, analiștii politici, care vă spuneau că cel puțin 5%(din cele 15) din voturile acumulate de PLDM se datorează tinerilor ”care au umblat cu Adevărul”?

Și dumneavoastră cum le-ați mulțumit acelor tineri? Uitând brusc de ei și călcând pe toate valorile pentru care ei s-au ”înrolat” în campania electorală? Amintiți-vă cât de des îl sunați pe un anumit tânăr, pentru a-i cere sfaturile, până în 29 iulie 2009. Uneori chiar de câteva ori pe zi! Și de câte ori l-ați sunat după 29 iulie 2009 pe acel tânăr? Vă spun eu, niciodată! Și dacă așa ați procedat cu el, la fel ați făcut-o și cu alții!

Sper, domnule Filat, că măcar acum ați ajuns la concluzia că calitatea este mult mai importantă decât cantitatea, mai ales când acea cantitate vine de la niște oameni luați cu hurta.

Filat din nou umilit. Când va contraataca?

Dacă până astăzi unii încercau să ne îmbete cu apă rece spunându-ne că Alianța pentru Integrare Europeană este în continuare viabilă și este dură ca betonul din pereții hotelului ”Codru”, începând de astăzi, nu le mai rămâne decât  să se îmbete singuri cu apă de izvor și să se sature cu ouă crude.

Cei 4 președinți ai partidelor care sunt la guvernare au făcut, astăzi, o conferință de presă, care a semănat mai mult cu un briefing al unor boxeri în urma efectuării cântarului, decât cu o acțiune solidară a unor lideri ce sunt la guvernare în această țară.

De departe, cel mai înverșunat de acolo părea Lupu, care a refuzat să-i răspundă lui Filat și s-a așezat la o distanță foarte mare de acesta. Eu am observat răceala dintre cei doi și la manifestațiile de ”Ziua Independenței”, atunci când în urma depunerilor de flori, Filat i-a întins mâna lui Lupu, iar acesta, deși era înconjurat de multe camere de filmat, i-a răspuns abia după câteva secunde, dar și atunci fiind întors aproape cu spatele la prim-ministru.

Nu știu cât mai are de gând liderul PLDM să se umilească în fața lui Lupu și nici măcar nu pot să înțeleg de ce face asemenea lucruri. Este clar pentru toată lumea că indiferent de rezultatele alegerilor parlamentare din toamnă, dacă ele vor exista, o formulă de alianță actuală NU VA MAI PUTEA EXISTA. Așa că teoria prin care Filat și Ghimpu încearcă să-și justifice unele concesii făcute lui Lupu prin menținerea Alianței nu este decât un mare bluf, iar cei doi trebuie să înțeleagă că nu mai trebuie să mai existe loc pentru astfel de scuze ieftine.

Este clar că dacă Lupu va câștiga cursa prezidențială, atunci viitoarea alianță de guvernare va fi formată din PD și PCRM. Un PCRM ”reformat”, adică cu Dodon președinte și cu Voronin exilat în postura de simplu deputat.

În aceste condiții, Filat, singurul care ar putea să-i pună probleme liderului PD în drumul său spre Președinție, trebuie să pună piciorul în prag și să-și revizuiască total comportamentul de ”Primadonă Adormită” pe care-l are acum.

În primul rând, să conștientizeze că fără voturile liberalilor (a se înțelege PL) din primul tur, șansele sale să ajungă în turul secund sunt aproape infime. Iar pentru a obține aceste voturi, dar și cele ale oamenilor care au votat pentru PLDM în aprilie și iulie 2009, Filat trebuie să înțeleagă că e nevoie de o altă atitudine în raport cu instituțiile statului care pe parcurs de un an nu au progresat cu nimic față de perioada comunistă. Mă refer în primul rând la Ministerele Justiției și al Internelor, la Procuratura Generală și la CCCEC. Ca să mă opresc puțin la Centrul unde e șef Chetraru, vreau să vă amintesc că Filat ne promitea în campania electorală trecută că îl va desființa, dar nu a făcut-o.

În al doilea rând, Filat trebuie să ia o atitudine mult mai tranșantă în raport cu principalul său adversar în cursa pentru Președinție, care este Marian Lupu. Știm cu toții că Lupu este politicianul ce a preluat stindardul clanurilor mafiote care au prosperat pe vremea lui Voronin, stindard pe care îl poartă cu stoicism.

Filat a fost atacat, sfidat și chiar umilit în nenumărate rânduri de către Lupu și ceilalți din jurul său pe parcursul ultimelor săptămâni. Care a fost replica lui? Eu nu-mi amintesc niciuna. Ori, “gogoașa” cu păstrarea Alianței nu mai este deloc actuală. Cui servește o Alianță nefuncțională, care îi are în spate pe aceiași oameni care au controlat statul și în perioada comunistă? Ori poate îi servește domnului Filat? Sau poate președintelui PLDM îi este frică de Plahotniuc și de asta tace? Dacă e așa, să ne spună de pe acum. Să știu să nu-mi mai pierd timpul cu referendumul și să-l susțin în candidatura sa pentru Președinție.

Dragi prieteni, lupta electorală din această toamnă este adevăratul hop peste care trebuie să trecem. În vara lui 2009 a fost o luptă grea, și a fost o luptă pe care noi am pierdut-o cel puțin parțial. Spun că am pierdut-o deoarece s-au schimbat doar fețele ce se află la Putere, nu și starea de lucruri din țară.

Acum, avem șansa ca adevărata schimbare să se producă. Filat și Ghimpu trebuie să înțeleagă asta. Iar dacă sunt de bună credință, să treacă peste toate și să facă ceea ce trebuie. Asta dacă vor să mai fie susținuți de societate.

”Ciobănașul” Plahotniuc cu blană de lup

Dacă Plahotniuc poate fi apreciat pentru un anumit lucru, atunci merită menționat curajul său de a ieși într-un talk-show, la o oră de maximă audiență, într-un moment în care toată Moldova (Moldova responsabilă) este cu ochii pe el.

Prestația sa publică a fost așa cum a fost. Mult sub cea de la Prime, dar și mult peste cea a unor politicieni cu greutate de la Chișinău. Politicieni ce apar mult mai des pe ”sticlă” decât Plahotniuc.

Alte lucruri de apreciat la acest om de afaceri, oricât nu aș încerca să le găsesc, nu cred că există.

Vladimir Plahotniuc nu a putut infirma niciuna dintre acuzațiile lui Mocanu, cam la fel cum președintele Acțiunii Populare nu prea a venit cu multe dovezi care să-l învinuiască pe acesta. A confirmat însă unele lucruri care nu erau decât la nivel de speculații până acum.

Plahotniuc a recunoscut că deține Prime și 2Plus. Eu aș mai adăuga aici și TV3, dar și EUTV. Știm cum a fost deposedat de afacerea Prime Kiril Lucinschi, iar de frecvența pe care emite 2Plus, care aparținea TVR-ului, nici nu mai merită de menționat. Mă-ntreb și vă-ntreb, de ce tocmai aceste frecvențe au revenit lui Plahotniuc și de ce planează atâtea semne de întrebare asupra felului în care au fost preluate?

Plahotniuc a confirmat că deține hotelul Codru. Eu aș mai adăuga aici și hotelul Național. Hotelul Codru a fost cumpărat pentru câteva zeci de milioane de lei, pe când prețul lui real era de cel puțin 7-8 sute de milioane. Hotelul Național, care se află exact în centrul Chișinăului și are o suprafață de peste 20 de mii de metri pătrați, ar valora la un simplu calcul cel puțin 50 de milioane de euro. A intrat vreun ban în vistieria statului de pe urma acestui imobil? Mă-ntreb și-l întreb pe domnul Chetraru dacă centrul pe care-l conduce s-au sesizat în această problemă?

Plahotniuc a spus că a finanțat și va finanța „partidele democratice din Moldova”. El a acordat PD-ului peste un milion de euro în campania electorală din vara lui 2009 și alte câteva sute de mii AMN-ului. În 2005 a fost principalul finanțator al campaniei electorale a PCRM-ului. Mă-ntreb care dintre aceste formațiuni politice este mai ”democratică” și cum i-au mulțumit lui Plahotniuc pentru gesturile sale filantropice? Întreb și CEC-ul dacă în actele privind cheltuielile din campaniile electorale ale acestor partide apare undeva și numele Plahotniuc?

Plahotniuc ne-a asigurat pe toți că Lupu va fi președinte și că își dorește enorm acest lucru. Mă-ntreb de ce un om de afaceri, care și mai este atât de controversat, are un interes atât de mare ca ”prietenul” său să fie președinte?

Om fi noi naivi, dar nu atât de mult încât să credem că un om precum Plahotniuc ar rămâne vreodată fără afaceri sau ar ajunge la pușcărie. Nu, asta nu va fi posibil niciodată, indiferent de orice schimbări s-ar petrece în această țară. Ceea ce însă, cred eu, este faptul că dacă am avea o justiție corectă, dacă instituțiile statului și-ar face treaba, iar la putere vom avea politicieni care să nu fie ”țâncii de companie” ai unor oameni de afaceri, cazuri precum cele enumerate mai sus nu ar mai exista.

Mai cred că dacă am avea o justiție corectă și politicieni adevărați, magazinul ”Unic” nu va înstrăinat pentru sume de zeci de ori mai mici decât cele reale, că criminalii nu vor sta la pușcărie doar câteva zeci de luni, în loc de câțiva zeci de ani, și chiar în acea scurtă perioadă cu plasme în celulă și vizite ale damelor de companie o dată pe săptămână. Cred că TVR 1 ar putea reveni în Republica Moldova, iar delapidările uriașe care s-au la privatizarea ”Codrului”, ar reveni în bugetul statului.

Eu nu vrea să-l văd pe Plahotniuc distrus, în pușcărie, ori lipsit de afaceri. Eu vreau ca acest om să nu fure și cea mai rămas în această țară. Îmi doresc chiar atât de mult?

(video) Ediție Specială