Gluma anului

În mass-media moldovenească a explodat o nouă bombă de proporții. Știri cu litere mari de nu știu câte șchioape, breaking news-uri, update-uri, conferințe de presă, live-uri, amenințări, rectificări și sesizări, toate astea au lovit presa moldavă în ziua de 28 octombrie 2010. Exact cu o lună înainte de alegeri, un subiect abordat pentru prima dată pe blogul meu, legat de donația de 250 de mii de lei a milionarului comsomolist muritor de foame, Anton Levițchi, în fondul electoral al PCRM, a ridicat cu grade bune temperatura sângelui reporterițelor de la Chișinău.

Încă de dimineață, agențiile de presă de la Chișinău ”bubuiau” cu informație despre extraordinarul risc la care este supus PCRM-ul, de a fi exclus din cursa electorală. Când am citit și eu știrea, nu știam dacă să râd în hohote sau să mă întristez la văzul naivităților din presa moldovenească.  Și chiar dacă PCRM-ul întrunește absolut toate condițiile de a fi exclus din cursa electorală, acest lucru nu se va întâmpla niciodată, indiferent de cât de mare ar fi entuziasmul în rândurile purtătoarelor de microfon de pe malurile Bâcului.

În cel mai bun caz, știrea cu riscul excluderii comuniștilor din competiția electorală poate fi luată ca o glumă bună. Aș zice că e chiar gluma anului, dacă ea nu ar rivaliza cu cea a retragerii imunității parlamentare a lui Voronin.

Cineva, în urma citirii rândurilor de mai sus, poate s-ar scandaliza de-a dreptul. Cum adică să fie respectarea legii luată drept o glumă? Poate dacă aș fi neamț și-aș locui prin Oberhausen, aș rămâne și eu scandalizat. Doar că-s moldovean și trăiesc în Moldova anului 2010. Și chiar dacă am o vârstă destul de fragedă, am văzut atâtea lucruri la viața mea, încât știri de genul acesta nu mă pot determina decât să dau a lehamite din mână și să încerc să trec la un alt subiect.

Da, comuniștii trebuie să fie excluși din cursa electorală. Pentru că ei au falsificat în ultimul hal raportul financiar, ba chiar au utilizat persoane care nu au nici o treabă cu PCRM-ul și le-au folosit pe post de donatori electorali. Și dacă ne-am afla într-o țară în care măcar cât de cât se respectă legea, atunci nu am mai vedea noi în buletinul de vot nici secere și nici ciocane la 28 noiembrie 2010. Dar acest lucru nu se va întâmpla. Pentru că, conform codului electoral, un partid politic poate fi exclus din cursa electorală doar după decizia Curții Supreme de Justiție. Iar Curtea Supremă de Justiție trebuie să fie sesizată în prealabil de CEC, după ce CCCEC a va depista nereguli în finanțarea acestui partid. Listă lungă de tot, iar comuniștii au destui oameni și la CEC și la CCCEC, iar dacă, prin absurd, se ajunge la Curtea Supremă de Justiție, atunci cu siguranță comuniștii vor avea câștig de cauză. Că nu degeaba stă Muruianu acolo.

Și dacă nu sunt de ajuns acestea, atunci se mai adaugă și alte aspecte. Pentru că nu doar PCRM-ul are ilegalități, ci și alte partide. Iar dacă vor fi excluși comuniștii, atunci la fel trebuie să se procedeze și în cazul celorlalte formațiuni.

Pe locul 2 în topul ilegalităților se află PD-ul lui Plahotniuc, acolo unde au donat 2 milioane de lei numai pensionari, șomeri și agricultori. Iar dacă în cazul comuniștilor există o mică șansă să se treacă de CCCEC, atunci la PD chiar nu este posibil acest lucru, deoarece cu siguranță Chetraru nu va permite un asemenea lucru. Adică după ce a umplut Plahotniuc Chișinăul cu mutra lui Lupu și alți ”artiști ai poporului” care și-au vândut demnitatea, să vină nu știu ce amărâți și să-l scoată pe el din cursa electorală? Nu, așa ceva nu e posibil! Plahotniuc are nevoie de deputați în Parlament, iar acest lucru se va întâmpla. La fel cum se va întâmpla și cu comuniștii. Pentru că trăim în Moldova, iar aici banii fac totul. O demonstrează chiar donatorii din rapoartele financiare ale partidelor politice.

Nesimțiri politice moldovenești

Deși  Comisia Electorală Centrală a majorat considerabil limita maximă de cheltuieli pe care le poate avea un partid politic în timpul unei campanii electorale, formațiunile politice continuă să-și bată joc de oamenii cărora le cer votul. Peste 21 de milioane de lei poate să cheltuiască fiecare formațiune politică, conform legislației, în continuare însă, partidele de la noi prezintă la CEC rapoarte financiare derizorii, prin care pur și simplu își bat joc de noi, alegătorii.

Și pe lângă faptul că sumele prezente în rapoartele de la CEC sunt de câteva ori mai mici decât cele reale, se mai adaugă și faptul că donatorii sunt niște tipi absolut anonimi, în marea lor majoritate pensionari ori tineri care abia au făcut majoratul.

PCRM – 250 de mii de lei donați din partea unui student

Ca întotdeauna, lideri la cheltuieli sunt comuniștii, cu peste 2 milioane de lei investite până acum în campanie. Tocmai ei, cei ce luptă pentru socialism și egalitate. Probabil ca urmare a faptului că în PCRM toți sunt egali la avere, un tânăr în vârstă de 23 de ani își permite să doneze suma de 250 de mii de lei. Este vorba despre Anton Levițchi din satul Socoleni, raionul Anenii Noi. Tânărul nostru milionar este născut în anul 1987 și probabil o fi lucrat din greu încă de pe când era sugar, de vreme ce-și permite să facă asemenea donații întru propășirea bolșevismului. Cred că se-ntoarce Lenin în mormântul de la ”Krasnaia Ploșiadi” când vede că are asemenea urmași comsomoliști.

În general, dacă te uiți pe raportul financiar al comuniștilor, ai impresia că toți bogații acestui partid trăiesc în Anenii-Noi. Mai bine de 1 milion de lei din cei cheltuiți până acum de promotorii proletariatului, vin din Anenii-Noi. Încă niciun leuț nu au cheltuit greii comuniștilor. Nici Voronin senior și nici cel junior nu au contribuit la campania electorală. Doar  Dodon, autointitulat urmașul lui Ștefan cel Mare, este comunistul situat între primele locuri în listă, care a contribuit cu bani la campanie.

Partidul Democrat – Plahotniuc multiplicat

La Partidul Plahotniuc-Democrat, situația este de-a dreptul amuzantă. Bine, amuzantă până la momentul în care-ți amintești că banii acestui partid vin din propriile noastre buzunare pe care le-a golit ”Mesia de Moldova” Plahotniuc.  Plahotniucii, pardon, democrații, au cheltuit până acum aproape 2 milioane de lei. Ciudat e că niciunul dintre milionarii Lupu, Lazăr, Candu, Filip, Botnari și ceilalți, nu au donat absolut niciun bănuț. În schimb, am impresia că toți pensionarii din Ocnița, Edineț și Glodeni și-au donat toate economiile pentru înmormântare întru propășirea averilor lui Plahotniuc.

Peste 100 de pensionari, șomeri și agricultori au contribuit la cele 2 milioane de lei acumulate până acum în bugetul Partidului Democrat. Dacă donează milioane agricultorii, atunci oare câte miliarde o dona Plahotniuc, atunci când îi va veni vremea? Sau poate a donat Plahotniuc în numele agricultorilor, șomerilor și pensionarilor? De vreme ce a furat din buzunarele lor, de ce nu ar dona acum?

Partidul Umanist – un billboard costă un leu

Culmea nesimțirii vine chiar de la cel mai creștin dintre moldoveni, pe al său nume Valeriu Pasat (îl mai cheamă așa până ce se călugărește).

Ei bine, deși Chișinăul e plin de billboard-urile lui Pasat, partidul său nu a cheltuit până acum decât 945 de lei. Adică suma egală cu bacșișul pe care îl lasă Pasat la un restaurant. La un restaurant din Chișinău, desigur.

PNL – Unirea cu 300 de lei

O situație destul de amuzantă se înregistrează și la PNL. După ce această formațiune a cheltuit zeci de milioane în campania din aprilie 2009, se pare că s-a ajuns la sapă de lemn. Doar 300 de lei a cheltuit până acum Vitalia Pavlicenco, tipa care a băgat lumea în sperieți la referendum, cu Unirea ei cu România. Și cum PNL-ul a rămas cu un singur membru, adică Vitalia Pavlicenco, cei 300 de lei vin, desigur, tot de la ea.

Cred că doamna Pavlicenco a decis să-și economisească salariul de șomeră (ea știe la ce salariu mă refer) că oricum mai mult de o mie de voturi nu acumulează la alegeri, așa că… Cine știe ce vremuri grele or mai veni?

MAE și PR – 0,00 lei

Eu știam că MAE a avut până acum numeroase întâlniri în teritoriu. Oare o fi zburat Untilă precum rândunica până în satele Moldovei, de vreme ce nu a cheltuit nici măcar un bănuț pentru combustibil? Și chiar și cei de la PR, până la CEC, pentru a prezenta rapoartele financiare, tot au cheltuit ceva bani pentru combustibil. Ori măcar 4 lei la troleu. Dar, asta e, trăim în Moldova, iar aici totul este posibil.

La celelalte partide, nesimțirile sunt mai mici, deocamdată. Așa că nu am vrut să mă opresc la rapoartele acestora. Ilegalități destule sunt prezentate mai sus. Mă-ntreb dacă se va sesiza cineva în aceste cazuri și va urma vreo sancțiune?

Câteva precizări

Constat cu nedumerire și amuzament că angajații lui Sorin Ovidiu Vîntu, de la ”Publika TV” și ”asociații” acestora, de la ”Unimedia”, s-au iritat foarte tare de articolele mele din ultimul timp. Chiar am rămas foarte surprins de un material apărut azi pe ”Unimedia”, intitulat ”Jurnal TV acuză Publika și pe SOV că ar lucra împreună cu Plahotniuc”.

Probabil, cei de la ”Unimedia”, în avântul lor tineresc și aflați într-o continuă căutare de scandaluri, au uitat de orice normă de profesionalism, recurgând la trucuri murdare. Iar când spun trucuri murdare mă refer, în primul rând, la apariția în titlul știrii a numelui ”Jurnal TV” – post de televiziune care nu are absolut nici o legătură cu articolele mele.

Dacă cei de la ”Publika” și ”Unimedia” se simt deranjați de ce scriu eu, atunci să menționeze în titlurile articolelor că Alexandru Cozer acuză ”Publika TV”, pentru că eu sunt autorul acestor materiale, în calitatea mea de blogger. Că articolele mele au fost preluate de site-uri precum ”jurnal.md”, ”hotnews.md”, ”antena3.ro”, ”ziare.ro”, ”pressnet.ro” și multe altele, deja e altă chestie. Dacă aceste portaluri au găsit de cuviință să le preia, înseamnă că ele reprezintă o oarecare valoare pentru publicul larg.

Și îi mai sfătuiesc pe cei de la ”Unimedia” să analizeze atent diferențele dintre ”Jurnal TV” și site-ul ”jurnal.md”. Nu văd cum ”Jurnal TV” ar fi putut acuza ”Publika” de ceva, de vreme ce nimeni de la această televiziune nu a prezentat vreun material de-al meu. Că portalul ”jurnal.md” a preluat mai multe articole de-ale mele, este adevărat. La fel cum și ”Unimedia”, la vremea ei, a publicat sute de articole care îmi aparțin. Mult mai multe decât ”Jurnal.md”. Păi eu în acele articole am scris foarte multe lucruri despre multă lume, dar nimeni nu s-a încumetat să acuze  ”Unimedia”, deoarece materialele îmi aparțineau și erau semnate de către mine.

Sper că m-am făcut destul de clar pentru cei de la ”Unimedia”, din partea cărora m-aș aștepta la niște scuze  la adresa ”Jurnal TV”, deoarece au folosit numele acestui post de televiziune într-un context total nepotrivit.

Înainte de a încheia, vreau să le amintesc și domnilor de la ”Publika” despre faptul că toate lucrurile pe care eu le-am scris în cele 3 articole s-au bazat 100% pe lucruri reale și dovezi clare. Iar pentru a le dovedi acest lucru, voi prezenta încă odată datele ”Centrului pentru Jurnalism Independent”, din care reiese că, în programele ”Publika TV”, cel mai avantajat partid politic este PD, iar cel mai denigrat este PLDM. Chiar voi mai publica încă odată diagrama care demonstrează clar acest lucru.

Și pentru a întări cele spuse de mine, voi prezenta din nou una dintre stenogramele discuțiilor telefonice pe care Vîntu le duce cu șeful ”Publika TV”, Sergiu Toader. În acestea, Toader îl asigură pe Vîntu că a făcut din ”Realitatea TV” o mașină de luptă care să răspundă la comenzile sale:

”S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi... Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p... dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton,  foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc... În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.”

Acuma eu îi întreb pe cei de la ”Publika TV”( pe cei care au ceva demnitate, nu pe unii care și-au pierdut-o pe la ”Moldova Suverană” sau ”EU TV”), ce au înțeles ei din discuția asta? Și dacă am spus eu un singur neadevăr în cele 3 articole publicate de mine?

A, că Vîntu, Plahotniuc, Gușă și Toader s-au arătat deranjați de ce scriu eu… Da, sunt de acord. Să fie deranjați! Eu am scris întotdeauna ce am gândit, inclusiv în perioada dictaturii comuniste. Să nu uite lumea că, în aprilie 2009, am fost singurul blogger din Moldova care a scris despre acele evenimente și fărădelegile comuniștilor. Atunci s-au făcut presiuni foarte mari la adresa mea. Acum se fac presiuni și mai mari, însă pentru mine acest lucru nu contează, mai ales că știu că mă aflu de partea adevărului. Mie nu au ce-mi lua. Nu am afaceri, nu am case, nu am mașini de lux, nimic. Dacă vor să atenteze la integritatea mea fizică, să o facă, dar nu să mă amenințe într-un mod jalnic!

UPDATE: La câteva minute după apariția articolului, Unimedia a modificat titlul știrii. Noul titlu arată așa: ”Jurnal promovează ideea că Publika și SOV ar lucra împreună cu Plahotniuc”. Reamintesc că titlul inițial era ”Jurnal TV acuză Publika și pe SOV că ar lucra împreună cu Plahotniuc”.

Vîntu și Plahotniuc, prieteni „Pentru Moldova”

În ultimele două articole am vorbit despre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu și influențele pe care le are acesta pe ambele maluri ale Prutului. Dacă în România Vîntu a fost foarte aproape de a prelua puterea totală, doar votul diasporei dându-i planurile peste cap oligarhului, atunci, în Moldova, acesta are o misiune mult mai ușoară. Sigur, Vîntu nu este direct interesat de a prelua controlul și la Chișinău, el mai degrabă făcând aici jocurile bunului său prieten Vladimir Plahotniuc.

Vîntu și Plahotniuc, siamezii escrocheriilor

Și dacă ne uităm un pic în trecutul celor doi (Vîntu și Plahotniuc) sesizăm o asemănare izbitoare. Ambii tipi au luat-o foarte de jos, cu excrocherii mai mici, pentru ca mai apoi să dea lovitura vieții și să se îmbogățească peste noapte.

Vîntu a început-o cu contrabanda de alimente, pe când era angajat la Serviciul de Stat pentru Alimentare Publică din orașul Roman. A fost descoperit și trimis la pușcărie, acolo de unde a luat niște lecții care l-au ajutat foarte mult în viață, după cum a recunoscut și singur.  După ce a ieșit din pușcărie, imediat după revoluție, a profitat de tranziția economică prin care a trecut România, atrăgându-și în acea perioada faima de a fi unul dintre cei mai abili și periculoși escroci. Lovitura vieții a dat-o la FNI, prin intermediul căruia a păcălit peste 300 de mii de români, ale căror averi și le-a însușit. Apoi, când media a început să aibă o importanță capitală, Vîntu și-a tras trusturi întregi de presă. S-a lansat în politică prin intermediul PSD-ului, din care a făcut  propria-i jucărie, fiind șeful din umbră a partidului. El l-a făcut pe Geoană președinte al social-democraților precum și candidat la Președinția României.

Plahotniuc, deși n-a trecut prin pușcărie, a avut un start în ale ”mânăriilor” destul de asemănător cu prietenul său de peste Prut. A început cu contrabanda de struguri și țigări în România, acolo de unde și a făcut primii săi bani. Din păcate, la noi presa se împartă în cea pro-Plahotniuc și în cea face pe ea de frica oligarhului. Din această cauză s-au și scris foarte puține despre afacerile acestuia, mai ales din perioada 2001-2005. Așa că este destul de greu de spus care a fost lovitura vieții lui Plahotniuc. Eu aș spune însă că a făcut-o la ”Victoriabank”, acolo unde, ajutat de instituțiile de forță ale statului, a preluat conducerea. Apoi, s-a lansat și el în media, însușindu-și două dintre cele trei frecvențe tv naționale, pe care le-a transformat în ”Prime” și ”2Plus”. Ultima asemănare izbitoare între cei doi este legată de ”intrarea în politică”. Plahotniuc a cumpărat PD-ul lui Diacov și l-a pus în funcția de Președinte pe Lupu. Apoi a umplut lista electorală a acestui partid cu oameni de încredere ai săi.

Gușă, omul de legătură între Vîntu și Plahotniuc

Un rol foarte important în ascensiunea lui Vîntu a avut-o Cozmin Gușă, cel ce a fost pentru mai mulți ani la rând consilierul său. Din stenogramele înregistrărilor convorbirilor telefonice ale lui Vîntu, vedem cum oligarhul îi cere de mai mai multe ori sfatul lui Gușă în mai multe probleme. Tot Gușă a fost și șeful de campanie a lui Geoană, cei 3 dându-și întâlniri în dese rânduri la vilele oligarhului.

După ce a eșuat în tentativa de a-l face pe Geoană Președinte, Gușă i-a fost împrumutat de către Vîntu lui Plahotniuc. Odată cu Gușă, în Moldova a ”descălecat” și Sergiu Toader, fostul șef al Realitatea TV, actual director la Publika. Legăturile strânse dintre Gușă și Toader au și făcut posibilă apariția lui Plahotniuc la Publika TV.   

Tot Gușă este cel ce a adus o întreagă echipă de specialiști în tehnologii electorale la Partidul Democrat, al cărui șef de campanie și este, chiar dacă încă neoficial.

Din informații sigure, am aflat că în viitorul apropiat se pregătește și o tranzacție între Vîntu și Plahotniuc, prin care cel din urmă ar prelua o parte din acțiunile Publika TV. Zvonurile sunt alimentate și de politica editorială pe care o duce televiziunea lui Vîntu, care în ultimul timp s-a transformat într-o mașinărie propagandistică a PD-ului și de denigrare a PLDM-ului.

E greu de spus care va fi viitorul relațiilor dintre cei doi. Cunoscându-le însă abilitățile, îmi vine greu să cred că într-o societate precum cea de la noi, le va veni foarte greu să reușească. În primul rând pentru că noi nu avem nici presă adevărată, care să scrie despre fărădelegile acestora, dar nici politicieni puternici, care să nu aibă frică de oligarhi. Dar, la subiectul acesta voi reveni ulterior.

În Moldova ”Vîntu” bate pentru Lupu

Ieri, în articolul ”Pentru cine bate ”Vîntu” în Moldova”, am prezentat câteva stenograme ale unor convorbiri telefonice între omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu și fostul șef al PSD Mircea Geoană, precum și unii angajați ai săi de la trustul ”Realitatea-Cațavencu”. În finalul articolului, mă întrebam care sunt motivele pentru care SOV a investit zeci de milioane de euro în Publika TV, televiziune care-l mai lasă lunar fără alte câteva zeci mii de euro pe mogulul de peste Prut.

Vîntu, la câteva zeci de mii de voturi de a conduce România

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din România, putea să-l aducă pe SOV în postura de a avea România la degetu-i mic. Doar câteva zeci de mii de voturi, venite din diaspora, i-au stricat grandiosul plan mogulului de la Realitatea, după ce acesta îl felicitase pe Geoană cu prilejul victoriei la prezidențiale cu 3 ore înainte de încheierea scrutinului. Rezultatele finale ale scrutinului prezidențial, au reprezentat un adevărat șoc pentru mogul, mai ales după ce trustul pe care-l conduce a purtat o campanie de defăimare extrem de agresivă la adresa lui Băsescu și l-a favorizat pe Geoană.

La ce-i servește Publika TV lui Vîntu

Tot în articolul de ieri, am prezentat o stenogramă a unei discuții dintre Sergiu Toader, fostul director al Realitatea TV și SOV. În aceasta, Toader îl asigura pe Vîntu că a făcut din Realitatea o ”mașinărie care să răspundă la comenzile mogulului”. După ce Toader și-a îndeplinit misiunea cu succes la București, a fost trimis și la Chișinău, la cârma Publika TV. Fiind cunoscut pentru abilitățile sale de a crea din televiziunile pe care le manageriază niște ”mașinării de luptă ale lui SOV”, interesant e împotriva cui îndreaptă Toader noua ”mașină”.

Încă de la lansare, Publika TV a trezit semne foarte mari de întrebare asupra obiectivității de care va da dovadă în activitatea sa. Prin atragerea unor jurnaliști care anterior lucraseră foarte bine la comanda diferitor forțe politice de la Chișinău, Toader a vrut să se asigure că viitorii săi subalterni vor răspunde de fiecare dată afirmativ la comenzile care vin de la Vîntu. Oleg Cristal, Vsevolod Ciornei, Mihaela Gherasim sau Lia Bejenaru, sunt doar câteva dintre numele care, până a ajunge la Publika TV, slujiseră cu stoicism comuniștii lui Voronin și creștin-democrații lui Roșca. Doar că, de data asta, aceștia și-au schimbat modul de a acționa. Școliți de mult mai experimentații lor colegi de la Realitatea, foștii slujitori ai comuniștilor, odată ajunși la Publika TV, au luat imaginea unor virginei și virginele care sunt cei mai obiectivi și echidistanți jurnaliști din întreaga lume. Doar că, odată cu trecerea timpului, s-a dovedit că și din această postură fac jocurile unor forțe politice de la Chișinău.

Publika, mașinărie propagandistică a PDM

Dacă primele luni de activitate a Publika Tv au fost destul de încurajatoare, cei de acolo chiar dând impresia de a fi destul de echidistanți și corecți în raport cu toate forțele politice, odată cu apropierea referendumului din 5 septembrie și al probabilului ulterior scrutin prezidențial, jurnaliștii lui Vîntu s-au apucat de îndeletnicirea la care se pricep cel mai bine. Doar că, de această dată, imaginea pe care s-au apucat de lustruit nu i-a aparținut lui Voronin, ci lui Lupu. Principalul dușman, și în acest caz, a rămas Vlad Filat și PLDM. Că atacurile la adresa PLDM-ului și lustruirea PD-ului nu s-a mai făcut în modul grosolan practicat mai înainte la EUTV sau NIT, este adevărat. Însă, să nu uităm că Cristal & Co au lucrat, de această dată, în urma școlii pe care au trecut-o la București. Iar Dinescu, Tănase sau Dragotescu chiar sunt adevărați maeștri în spălatul creierilor.

Sigur, unii poate s-ar irita foarte tare după ce vor vedea cele expuse în rândurile de mai sus. Dar, să știți că aceste lucruri nu au fost observate doar de mine, ci și de Centrul pentru Jurnalism Independent, care a făcut publice rezultatele monitorizării activității mai multor posturi de televiziune.  Iar diagrama de mai jos nu cred că mai lasă loc de comentarii.

Se vede clar că, cel mai defavorizat partid în această perioadă a fost PLDM-ul. În timp ce PD-ul a avut parte de imaginea cea mai bună din partea Publika TV. Iar rezultate asemănătoare se regăsesc doar la ”Prime” și ”2Plus”, două posturi de televiziune ce aparțin lui Plahotniuc și care fac deschis jocurile PD-ului.

va urma

Pentru cine bate ”Vîntu” în Moldova?

Zilele astea, în presa de peste Prut, a explodat o nouă bombă de proporții. Mai multe stenograme cu înregistrări ale discuțiilor  omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu au fost făcute publice. Stenogramele nu au adus foarte multe lucruri noi publicului larg, înafara faptului că au confirmat influența extraordinară pe care o are mogulul român în țara vecină.

Geoană, copilul de mingi al lui Vîntu

Una dintre cele mai interesate stenograme care au apărut în presă este legată o discuție a lui Vîntu cu fostul Președinte al PSD și candidat la prezidențiale, Mircea Geoană. Discuția a avut loc chiar în ziua alegerilor prezidențiale de la București, cu mai puțin de 3 ore înainte de închiderea secțiilor de vot:

"VÎNTU: Alo!
GEOANĂ: Bună! Ce faci? (...)
VÎNTU: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: «Felicitări, domnule preşedinte al României! »
GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai?
VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.
GEOANĂ: Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (Râd amândoi.)"

Cred că aceste scurte schimburi de replici nu mai au nevoie de niciun fel de comentarii. Mai ales dacă ne amintim cum Geoană, în campania electorală pentru prezidențiale se prezenta aproape zilnic acasă la Vîntu pentru a-i da raportul.

Steliană Tănase: ”Șefu, se poate?”

Din stenograme mai aflăm că nici jurnaliștii trustului ”Realitatea-Cațavencu” nu puteau să facă niciun pas fără știrea șefului lor. De exemplu, Stelian Tănase, realizatorul talk-show-ului ”3x3” de la Realitatea TV, își cere permisiunea de la Vîntu pentru a putea participa la o dezbatere de la televiziunea publică:

STELIAN TĂNASE: Am şi eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunţarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică..., pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitaţie, să ştii.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ţi-ar fi făcut şi probabil că urma să-ţi facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu eşti în temă şi nu eşti în dezacord cu ideea asta.
………………………………………………………………………………………………………………………………

SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo, că noi ne distribuim.”

Sergiu Toader: ”Am construit Realitatea ca să răspundă la comenzile tale”

O altă discuție interesantă este cea dintre Vîntu și Sergiu Toader, fostul șef al Realitatea TV, actual director al Publika TV Chișinău.

S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi... Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p... dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton,  foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc... În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.

Pentru cine bate ”Vîntu” în Republica Moldova?

Nu în zadar am reprodus dialogurile de mai sus. Am făcut-o pentru ca fiecare dintre cititori să înțeleagă forța acestui individ și felul în care încerca el să conducă absolut tot ce mișcă în România. Oamenii din jurul său, indiferent că erau politicieni cu greutate, jurnaliști reputați, judecători sau procurori, nu reprezentau decât niște jucării pentru Vîntu, prin intermediul cărora acesta  încerca să-și sporească influențele și forța financiară.

În condițiile în care, peste Prut, Vîntu a făcut din trustul ”Realitatea-Cațavencu” o mașină de luptă prin care încearcă să-i distrugă pe toți adversarii săi, indiferent de domeniul în care ar activa aceștia, mă întreb pentru ce i-ar servi mogulului un post de televiziune în Republica Moldova. Mai ales atunci când în acest post de televiziune s-au învestit zeci de milioane de euro, iar lunar se pierd alte câteva sute de mii, este clar că mogulul urmărește cu totul alte interese decât cele de a ”informa calitativ cetățenii moldoveni”. Cum unul dintre cei mai apropiați oameni ai lui Vîntu este Cozmin Gușă, actualul ”image-maker” al lui Plahotniuc și șef de campanie al PD-ului, nu este greu deloc de înțeles jocurile cui le face Publika TV.

va urma

(video) Arena Publika

Lupu atacă ”Jurnaltv”

Există în Moldova un politician care își dorește foarte mult să devină Președinte. Și chiar dacă Marian Lupu, că despre el era vorba, încearcă foarte mult să se impună ca un lider marcant al politicii moldovenești, acest lucru nu-i reușește deloc.

Mai întâi, Lupu a fost folosit pe post de ”păpușă drăguță” de către Partidul Comuniștilor. Timp de 4 ani, atât cât a îndeplinit funcția de Președinte al Paramentului, Lupu a reprezentat pentru comuniști un fel de balonaș roz, prin care aceștia vroiau să arate electoratului că în rândurile PCRM-ului nu se află doar tipi veniți de la ”coada vacii”, ci și oameni care ”ca caracter și ca conținut”(expresie devenită celebră deja, patentată de Lupu) sunt pro-europeni, cu accent bucureștean și care vorbesc fluent limbi 4 limbi străine. Că cele 4 limbi străine, la fel ca în celebrul proverb, până la urmă s-au dovedit a fi doar 3, adică ”moldoveneasca” și rusa, ne-am convins odată cu trecerea timpului. Cum ne-am mai convins și de faptul că Lupu, înafara accentului bucureștean, nu se diferenția deloc de colegii săi comuniști.

Apoi, când a conștientizat care era rolul său printre comuniști și că nu are nici o șansă de a-și îndeplini visul care i-a marcat copilăria, adică de a deveni Președinte, și-a strâns jucăriile și a plecat către Partidul Democrat. Când speram și eu că, în sfârșit, Lupu își va demonstra calitățile de lider, am trăit o nouă dezamăgire legată de Marian Ilici. Nici la PD, Lupu, deși deține funcția de președinte al formațiunii, nu a demonstrat mai multe calități de liderism. De lucrul acesta ne-am convins cel mai mult în clipa când am făcut cunoștință cu lista electorală a PD-ului pentru alegerile din 28 noiembrie. Ei bine, deși Lupu e cap de listă, aruncând o privire peste numele care-l urmează, vedem că toți aceștia nu sunt decât oamenii de încredere ai lui Plahotniuc(despre care se vorbește că ar fi adevăratul șef al PD-ului). Candu, Filip, Apolschii, Botnari, Carp, Timotin sau Ghilaș sunt doar câțiva dintre ”finii, nănașii, cumătrii, prietenii și subalternii” lui Plahotniuc. Dacă i-ai lăsa pe ăștia să meargă de unii singuri într-o campanie electorală, cu siguranță nu ar obține mai mult de două-trei mii de voturi. De asta și Plahotniuc l-a pus cap pe listă pe Lupu, tocmai pentru a-și trimite oamenii de încredere în viitorul legislativ și executiv.

Ultima dovadă de devotament către Plahotniuc, Lupu a demonstrat-o sâmbătă, atunci când a atacat fără menajamente postul de televiziune ”Jurnaltv”. Vădit nemulțumit de campania ”Antimafie” pe care a derulat-o postul de televiziune până cu ceva vreme în urmă, Lupu a afirmat la o întâlnire cu alegătorii desfășurată la Bălți, că ”Jurnaltv este un post de televiziune privat, dar nu independent” și că ”acesta ar îndeplini unele comenzi politice, care au ca scop denigrarea sa”.

Mie mi s-au părut foarte ciudate aceste declarații ale lui Lupu, pentru că acesta, de la lansarea ”Jurnaltv”, a participat la numeroase emisiuni la postul de televiziune pe care îl atacă. La fel se poate spune și despre alți membri ai PD, precum Dumitru Diacov, Valeriu Lazăr, Andrei Popov, Igor Corman sau Oazu Nantoi. Chiar în perioada campaniei ”Antimafie” am văzut la ”Jurnaltv” foarte mulți membri ai partidului pe care dânsul are impresia că îl conduce. De ce atunci o fi ieșit domnul Lupu cu asemenea acuze?

Ciudat e că, dacă tot s-a apucat de vorbit despre ”televiziuni independente”, Lupu nu a nominalizat alte posturi despre care poți spune multe, numai că independente nu ar fi. ”Prime-ul” sau ”Nitul” sunt doar două exemple. La  Nit, Lupu chiar este atacat mult mai mult decât la Jurnaltv. De ce oare nu s-o fi declarat deranjat de politica editorială a acestui post tv? Oare nu pentru că acolo nu se spune nici o vorbuliță despre bunul său ”prieten” Vladimir Plahotniuc?

E păcat că în Moldova anului 2010, tocmai Marian Ilici Lupu s-a găsit să vorbească despre independența presei. El, care a contribuit din plin la deposedarea de licență de emisie a ”TVR-ului” și care timp de 8 ani de zile nu s-a declarat deranjat de măcelul care se făcea la ”Teleradio Moldova”.

Nu știu dacă cei de la ”Jurnaltv” vor reacționa în vreun fel la atacurile lui Lupu. Eu, în locul lor, l-aș invita la un talk show, în care să ne vorbească dumnealui despre independența presei și cum ar trebui aceasta să arate ca să-i fie pe plac. Chiar dacă e campanie electorală, ar merita să-și asume acest risc.

Zubco, din ispravă în ispravă

Dacă pe vremea lui Gurbulea te puteai aștepta la orice prostie venită din partea Procuraturii Generale, odată cu venirea Alianței pentru Integrare Europeană la Putere credeam că se va schimba ceva la această instituție.  Din păcate, pe parcursul a mai bine de un an de zile, de când Zubco e Procuror General, ne-am convins că starea de lucruri de acolo nu s-a schimbat prea mult.

Nu vreau să mai revin la cazurile ”7 aprilie”, ”Cubreacov”, ”Kilerii lui Roșca”, ”Plahotniuc”, etc. . Sunt doar câteva probleme nerezolvate care ne-au convins că Procuratura ori e incompetentă ori face jocurile cuiva, pentru că atunci când nu ai absolut nici o reușită pe parcursul unui an de zile, înseamnă că ceva nu merge așa cum ar trebui.

Una dintre ultimele ciudățenii venite din partea instituției conduse de Zubco, e legată de așa zisa retragere a imunității lui Voronin. Ei bine, procurorii care se ocupă de acest caz, ori sunt incompetenți total, ori fac jocurile lui Voronin. Ce am mai putea noi înțelege atunci când procurorii se prezintă de două ori în fața comisiei parlamentare ”Numiri și imunități” și de fiecare dată sunt trimiși acasă deoarece nu au adus suficiente probe pentru a-i retrage imunitatea fostului Președinte? Și noi știm că problema nu vine din partea comisiei parlamentare, că cei de acolo chiar au toate motivele din lume pentru a-l lăsa pe Voronin fără imunitate.

Bine, dar nu vreau să mă opresc la cazul cu Voronin. Situația e destul de clară acolo și eu am spus-o din start că Procuratura nu face altceva decât jocurile liderului comuniștilor.

Ultima ispravă venită dinspre Procuratura Generală e legată de blocarea site-ului Torrentsmd.com. De parcă Zubco ar fi rezolvat toate cazurile menționate mai sus și, nemaiavând ce face, a decis să se apuce și de internet. Și măcar să fi fost asta cea mai mare problemă din țară legată de încălcarea drepturilor de autor, dar nu este deloc așa. E de ajuns să deschizi televizorul la NIT, 2Plus sau TV3 și te poți delecta cu cele mai mari capodopere cinematografice, toate piratate. Nu odată am văzut la aceste posturi de televiziune filme dublate de ”electricika” sau ”kvadrat malevici” și subtitrate de ”veverita_bc”.

De ce oare atunci s-o fi sesizat Zubco doar în cazul ”Torrents”, care e o problemă infinit mai mică decât furturile făcute de NIT? N-o fi privind Procurorul General televizorul și descarcă filme doar de pe net? Mă-ndoiesc! Mai ales că nu odată opinia publică a remarcat neregulile de la canalele de televiziune care pun pe post filme încă înainte ca acestea să fi avut premiera mondială.

De ce atunci Zubco a făcut asta? Poate pentru a-i ridica pe internauți împotriva actualei guvernări? Torrentsmd are aproape 100 de mii de utilizatori, toți tineri și posibili votanți ai Alianței. Sau poate Plahotniuc e deranjat de audiențele pe care le au 2Plus și TV3 și prin interzicerea tracker-ului speră să se uită lumea mai mult la canalele tv pe care le controlează? E posibil și asta.

Totuși, hai să nu excludem și faptul că Zubco ar fi sincer în inițiativa sa. Dacă așa de deranjat e domnul Procuror de piraterie, atunci să meargă la Gorincioi (nu neapărat la CCA, se poate și la Nobil Club) și să se pună de acord asupra sistării licenței 2Plus, deoarece și acolo furtul intelectual e la el acasă. Să primească TVR-ul înapoi licența furată!

Dar, ultima variantă e de-a dreptul fantasmagorică. Zubco face doar ceea ce i se ordonă, iar acțiunile sale din ultimul an de zile au confirmat acest lucru. Păcat că Filat sau Ghimpu închid ochii la toate prostiile care vin dinspre Procuratura Generală. Să nu uită că electoratul este foarte atent, iar alegerile se apropie.

Sărăcie, acum ești în pericol

Vâlvă mare ieri pe la CEC: cravate fluturânde, costume de 5 mii de euro bucata, pantofi lăcuiți fabricați în ediție limitată, fete  frumoase purtătoare de microfon, zâmbete timide, declarații triumfaliste, speranțe mari, verde mult dar mai puțin ca niciodată, și toate astea numai la lansarea unui singur concurent electoral. Dar nu al oricărui concurent, ci al celui de-al 13-lea. Partidul din rândurile căruia vine Prim-ministrul Republicii Moldova, politicianul care de-a lungul mandatului a lucrat cât 4. Cel mai pragmatic dintre moldoveni, omul care, în timp ce Lupu, Ghimpu și Urecheanu stăteau la căldurică în studiourile de televiziune, rupea vreascuri pe malul Prutului pentru a se feri de frig.

Chiar dacă Premierul a sacrificat tocmai o săptămână de campanie electorală de dragul cetățenilor, așteptarea a meritat. Unde și când s-a mai văzut între Prut și Nistru ca la CEC să meargă nu doar lista, ci și toți candidații la funcția de deputat? Și când s-a mai văzut ca ditamai formațiunea politică să plaseze o tribună chiar în fața CEC-ului și să țină conferința de presă de lansare în electorală în bătaia vântului? Până și natura a ținut cu liberal-democrații. Deși până pe la 10 a plouat, cum a pus Filat de-un briefing cum a ieșit și soarele. Vorba ceea, ”natura nu face nimic în zadar”. 

Și-au fost toate frumoase. Și costumele, și cravatele, și fetele purtătoare de microfon, dar acestea au pălit când ne-a dezvăluit președintele PLDM sloganul pentru campania electorală: ”Moldova fără sărăcie”. Atât de simplu, dar atât de profund.

Și cum îl știu eu pe domnul Filat drept un politician pragmatic și sigur fiind că Moldova scapă de sărăcie dacă PLDM-ul învinge la alegeri, chiar m-am întrebat care va fi modelul pe care-l vor pune în aplicare liberal-democrații în lupta lor cu sărăcia?

1. Modelul liderului Filat? Cel ce a scăpat de sărăcie pe vremea studenției după ce și-a cumpărat un depozit(adică un fel hambar) la Iași. Ce a depozitat Premierul acolo, așa și nu s-a mai aflat cu siguranță nici după aproape 20 de ani. Cert e că pe vremea depozitului lui Filat, Iașiul s-a umplut de televizoare ”Alifa” și de țigări ”MT”.

2. Modelul vicepreședintelui Tănase? A scăpat de sărăcie pe spinarea Moldovei și a gasterbaiterului Pasat. Pe spinarea Moldovei după ce a tot dat-o în judecată pe la CEDO, ca acum să se laude că o scapă de sărăcie. Totuși, grosul sumei a venit după ce l-a scăpat de la ”mititica” pe gasterbaiterul Pasat, cel ce-a vândut țara, pardon, MIG-urile.

3. Modelul rectorului Belostecinic? Cred că Belostecinic chiar are cel mai de succes model.

De ce? Păi n-a făcut el din ASEM un adevărat Wall-Street al Chișinăului? Prin rândurile studenților se vorbește că nicăieri în Moldova nu este asigurată o circulație mai bună a banului precum la ASEM. Studenții, ”Work & Travel-iști” în SUA, transferă bani direct în conturile ASEM-ului, iar după ce se ocupă vreo 3 ani cu ”hackerit-ul” pe la New York ori cu buzunăritul prin Chicago, se aleg cu diplomă de laureat la ASEM. Și uite-așa dă Belostecinic țării bancheri, finanțiști, economiști, care, la rândul lor, nu uită să dea și ei ceva rectorului. Iar rectorul, ca să nu rămână dator, dă și el ceva lui Filat, că nu degeaba i s-a promis funcția de Prim-ministru sau măcar cea de Ministru al Economiei. V-ați încurcat în tot circuitul? Și eu! Important e că-i unul funcționabil!

4. Modelul fiului de Președinte Kiril Petrovici Lucinschi? Știți, modelul lui Kiril Petrovici e unul mai greu de aplicat. Că nu are șansa tot moldoveanul său fie fiu de Președinte, nu?

Modele de succes, prin care cei din lista PLDM-ului au scăpat de sărăcie mai sunt multe. Eu prefer însă să mă opresc la acestea, care par a fi cele mai interesante. Până la urmă, scopul comun e ”Moldova fără sărăcie”. Iar de se apucă Filat de capul ei, sărăcia chiar e-n mare pericol.

Schimbarea în bine, fără tineri vine?

În aprilie 2009 tinerii s-au revoltat împotriva sistemului de guvernare comunist, iar ”Revoluția din 7 aprilie” a și reprezentat punctul de plecare spre formarea Alianței pentru Integrare Europeană. Campania electorală din vara lui 2009 s-a bazat, în mare parte, tot pe activismul tinerilor, care au mers prin toate colțurile Moldovei și au îndemnat lumea să voteze pentru PL, PLDM sau AMN.

Conform rezultatelor exit-poll-ului realizat la alegerile din 29 iulie 2009, populația aflată în segmentul de vârstă între 18 și 29 de ani a votat, în proporție de peste 70%, cu partidele constituante ale Alianței pentru Integrare Europeană. Votul și activismul tinerilor în cele două campanii electorale desfășurate pe parcursul lui 2009, au avut o contribuție decisivă pentru accederea la guvernare a AIE. Cum au fost însă răsplătiți tinerii pentru aportul lor?

Tinerii, folosiți pe post de ”umplutură” a listelor electorale

Urmărind cu atenție listele electorale ale partidelor care s-au înscris până acum la Comisia Electorală Centrală, constat cu dezamăgire că tinerii lipsesc cu desăvârșire din locurile eligibile cu fotoliul de parlamentar. Mai rău chiar, tinerii nu sunt folosiți decât pe post de ”umplutură” pentru pozițiile pe care nu și le dorește nimeni, adică de la 70 până la 103.

Dacă ne uităm în listele partidelor care au avut reprezentați în Parlamentul recent dizolvat, atunci constatăm că șansele de a avea deputați cu vârsta sub 30 de ani sunt foarte mici.

La Partidul Democrat, care va ocupa locul 2 în buletinul de vot, îl găsim pe primul tânăr abia la poziția 30. Este vorba despre Zubcu Victor, Președintele Organizației de Tineret a formațiunii, născut în anul 1983. Zubcu este și singurul tânăr dintre primii 50 de candidați ai PD-ului.

Situația nu este mai bună nici la Partidul Liberal. Chiar dacă liderilor acestui partid le place să amintească de fiecare dată că ei sunt susținuți de populația tânără, în lista electorală predomină oameni de vârsta a 3-a. Abia pe poziția a 24-a îl regăsim pe actualul Ministru al Tineretului și Sportului, Ion Cebanu, născut în 1984. Președintele Organizației de Tineret a Liberalilor, Sergiu Boghean, se situează abia pe poziția 41, chiar dacă în iulie 2009 era al 25-lea în listă. Așadar, în lista primilor 50 de candidați ai PL-ului nu regăsim decât doi tineri.

Deși ar părea surprinzător, situația tinerilor este mai bună în lista AMN-ului, acolo unde în primii 10 candidați regăsim două persoane născute după anul 1980. Este vorba despre Viorel Savva, plasat pe locul 9, și Natalia Ciobanu - a 10-a în listă. Păcat că AMN-ul abia acum a creat o asemenea listă. Ar putea fi totuși prea târziu pentru pentru formațiunea lui Serafim Urecheanu.

La Partidul Comuniștilor regăsim o singură persoană sub 30 de ani între primii 50 de candidați. Este vorba despre comsomolista Inna Șupac, situată pe poziția a 38-a.

Cum Partidul Liberal-Democrat nu a prezentat încă lista electorală la CEC, nu mă pot expune despre cum sunt reprezentați tinerii de către formațiunea lui Vlad Filat. Dar dacă ne amintim că recenta fracțiune parlamentară a PLDM-ului nu a fost s-a bucurat de nici un tânăr, mă îndoiesc că acest lucru se va putea întâmpla în viitorul legislativ.

De ce totuși tinerii sunt neglijați?

În perioada de după alegerile parlamentare din iulie 2009, Premierul Vlad Filat a mulțumit în mai multe rânduri tinerilor pentru implicarea activă a acestora în campania electorală și votul de încredere care a fost acordat Alianței pentru Integrare Europeană. A făcut acest lucru datorită campaniei ”Adevărul”, promovată de Organizația de Tineret a Liberal-Democraților. Campanie care, conform mai multor sociologi care au avut întâlniri cu Filat după scrutinul din 29 iulie 2009, a avut o contribuție foarte importantă la rezultatul de peste 16% pe care l-a obținut partidul. Fără exagerări, campania dusă de tineri a contribuit cu 3 sau chiar 4 mandate din cele 18 obținute de PLDM. De ce Filat s-a limitat doar la declarații de mulțumire la adresa tinerilor, nu știm.

Să fie tinerii cu vârstă de până la 30 de ani prea neexperimentați pentru a putea ocupa în liste locuri eligibile cu fotoliul de debutat? Da, un tânăr poate fi lipsit de experiență, dar nu neapărat și de valoare.

Am monitorizat atent activitatea vechiului legislativ și pot să spun că am urmărit majoritatea ședințelor acestuia. Ei bine, eu cel puțin, pe vreo 20 dintre cei 53 de deputați ai AIE nu i-am văzut niciodată măcar să ia cuvântul la unul din microfoanele din sala de ședințe a Parlamentului, dărămite să mă mai aștept din partea acestora la vreo inițiativă legislativă utilă pentru popor. Pe unii dintre ei nu i-am văzut nici măcar să deschidă gura vreodată, deoarece fugeau ca dracul de tămâie de camerele de filmare. Mă-ntreb, cu ce sunt mai buni acești oameni, deveniți deputați doar pentru a-și asigura prosperitatea afacerilor și a se căpătui cu imunitatea parlamentară, decât un tânăr de 25-30 de ani, bine școlit și dornic de a face ceva pentru cei din jurul său? Este un asemenea deputat mai bun decât un tânăr prin prisma faptului că deține conturi bancare grase și că poate astfel finanța partidul? Totuși, îmi amintesc că celebra campanie ”Adevărul” a fost făcută cu resurse financiare extrem de limitate, iar rezultatele ei au fost extraordinare.

Până la alegeri mai este însă suficient timp pentru a se face modificări în liste. Iar liderii partidelor din AIE să nu uite că fără votul tinerilor nu au nici o șansă să se mențină la guvernare. Iar tinerii vor fi mult mai atenți la listele electorale de această dată.

(Video) Mafia din listele electorale

Partidul Democrat sau Partidul Plahotniuc?

CEC-ul a făcut publice listele electorale ale primelor 12 partide înscrise în cursa electorală. La o primă privire aruncată pe listele partidelor importante nu pot fi sesizate mari surprize, cu o singură excepție. După cum era și de așteptat (cel puțin pentru unii) surprizele vin dinspre Partidul Democrat, formațiune politică asupra căreia s-au iscat multe discuții în ultima perioadă.

Lista primilor 10, plină de anonimi

Dacă primele două nume din lista PD-ului (Lupu și Lazăr) sunt cunoscute și nu trezesc semne de întrebare, surprizele încep chiar de la numărul 3: un oarecare Candu Andrian. Fac și eu ca tot omul secolului XXI și dau un „search” pe ”Google” cu  numele acestui tip. Credeam că numele unui om ce este numărul 3 în lista unui partid cu pretențiile PD-ului îmi va da mii de rezultate, dar să vezi necaz. Tot ce era legat de numele lui Andrian Candu data de la 4 octombrie 2010, iar în rezultate apărea întotdeauna și numele lui Plahotniuc. Mi-am zis că acest Candu o fi vreun geniu descoperit de Lupu peste noapte, iar faptul că numele său apare doar alături de cel al lui Plahotniuc, nu e decât o simplă coincidență.

Trec la numărul 4 din lista PD-ului: Pavel Filip. Iar ”Google search” – iar necaz! Din nou aproape nimic relevant și iarăși acest nume apărea mai întotdeauna lângă cel al lui Plahotniuc.

Ocupanții locurilor 5 și 6, Diacov și Răducan sunt destul de cunoscuți, așa că trec la numărul 7. Aici nedumerire și mai mare: Raisa Apolschii. Rezultatele pe care mi le-a dat prietenul ”Google” au fost chiar și mai modeste. Dar nici în acest caz nu lipsea numele Plahotniuc alături de cel al doamnei Apolschii.

Pe locul al 8-lea îl găsim pe Igor Corman, care nu este deloc anonim publicului larg. Doar că, la numărul, 9 iar mi-a stat mintea-n loc: Vasile Botnari. În primă instanță m-am speriat un pic, deoarece îmi venise în gând numele reputatului Vasile Botnaru de la ”Europa Liberă”, dar mi-am revenit rapid, deoarece nu cred ca s-ar încumeta cunoscutul jurnalist să se aventureze pe o asemenea listă. În cazul acestui Botnari nici ”Google-ul” nu m-a ajutat deloc. Doar rezultate lipsite de relevanță și legate de oameni diferiți de bobocul în ale politicii din lista PD.

Mai departe de numărul 10 nu m-am încumetat să merg, deoarece majoritatea numelor nu spuneau mai nimic. Surprins am fost și de faptul că nume importante precum cele ale lui Andrei Popov sau Oazu Nantoi nu s-au întrezărit în listă.

Cine totuși sunt Candu, Filip, Apolschii sau Botnari

Perseverent fiind de felul meu, am făcut totuși și niște cercetări mai amănunțite în privința acestor viitori deputați, deoarece sunt și eu interesat să cunosc pe cine voi plăti în următorii 4 ani.

Despre Andrian Candu am aflat că este finul de cununie a lui Vladimir Plahotniuc și că manageriază una dintre companiile acestuia.

Pavel Filip, pe lângă faptul că este Director General al ”Tutun-CTC”, a mai și înființat nu știu ce Asociație a Oamenilor de Afaceri Moldova ”AOAM (O am pe Moldova la degetul mic?). Alături de Filip se mai regăsesc în ”AOAM” șeful „Moldtelecom” (controlat cică de Plahotniuc), Președintele ”Victoriabank” (care aparține sigur lui Plahotniuc), directorul de la ”Codru” (a lui Plahotniuc și ăsta), directorul ”Casa Media” (iar a lui Plahotniuc) și alții.

Despre Raisa Apolschi nu am aflat mare lucru. Doar că este unul dintre numeroșii avocați ai lui Plahotniuc.

Vasile Botnari este și el asociat în mai multe companii cu Plahotniuc. E acționar la ”Victoriabank” și fost director financiar la ”Nobil Air” (a lui Plahotniuc și ăsta).

Ce s-a întâmplat cu Nantoi, Popov, sau Serebrian?

Dacă până cu câteva zile în umbră spuneai PD și te întrebai care sunt numele respectabile din acest partid, atunci în minte îți venea Nantoi, Serebrian sau Popov. Că pe Serebrian l-au ”expulzat” în ambasada de la Paris cunoșteam de mult, așa că lipsa acestuia din lista ”democraților” nu a surprins. Ciudat mi s-a părut faptul că Nantoi și Popov, oamenii care au reprezentat PD-ul la mai toate talk-show-urile politice din ultima perioadă, nu se mai regăsesc în listă.

Asta cum vine? Folosești intelectuali precum Serebrian, Nantoi și Popov, dar în liste bagi anonimi precum Candu? Ori poate cei 3 sunt personalități puternice și foarte dificil de controlat? Mă-ntreb și eu…

Partid de orientare socialistă sau partid al milionarilor?

Vizitând site-ul PD, la categoria ”Identitate”, găsesc că e membru al ”Internaționalei Socialiste”. Eu știam că din ”Internaționala Socialistă” fac parte partide de orientare social-democrată, ale oamenilor ”cinstiți și săraci”. Despre Lupu, Lazăr, Candu, Filip, Diacov, Răducan sau Botnari poți spune multe, numai că săraci nu sunt. Ba chiar unii dintre ei au averi de milioane (declarate, dar nedeclarate?). Apoi dacă îl mai amintim pe prietenul, nașul, șeful, asociatul și finanțatorul Plahotniuc, chiar îmi vine greu să spun că PD are vreo tangență cu socialismul.

Iar dacă ne mai observăm că singurul social-democrat veritabil din PD, Oazu Nantoi, care a întemeiat primul partid de orientare social democrată din Moldova(PSD), a fost îndepărtat din listă, dubiile asupra identității formațiunii cresc și mai mult.

Sheriff – deschizător de ”hotare” pentru Filat

Atunci când intri în Tiraspol, dinspre vest, te întâmpină un complex fotbalistic modern, cum puține întâlnești în estul Europei. Dacă rușii nu găzduiau, pe ”Lujniki”, finala Ligii Campionilor din 2008, iar ucrainenii nu erau nevoiți să construiască ”Donbass Arena”, pe care se vor juca meciuri din cadrul Campionatului European de fotbal din 2012, atunci baza sportivă ”Sheriff” rămânea și în 2010 cea mai modernă de la Klagenfurt spre est.

Măreața arenă a clubului Sheriff arată, în comparație cu celelalte stadioane din Moldova, precum un diamant aflat printre simple roci spălate de apă. Doar micuța, dar cocheta arenă ”Zimbru” ar putea rivaliza puțin cu ce este la Tiraspol. Nici la calitatea fotbalului situația nu este mai echilibrată, tiraspolenii neavând adversar în prima ligă moldovenească în ultimii 8 ani.

Sheriff – deschizător de ”hotare” pentru Filat

În toamna lui 2009, Sheriff Tiraspol a realizat cea mai mare performanța din istoria fotbalului moldovenesc(?), reușind o calificare, în premieră, în grupele UEFA Europa League. Atunci, Premierul Filat, tânăr și neliniștit în noua funcție, a decis să meargă și el pe stadionul ”Sheriff”  pentru a vedea meciul dintre tiraspoleni și românii de la Steaua București. S-a făcut public și un comunicat de presă pompos, se pregătise chiar și o întreagă delegație care să-l urmeze pe Prim-ministru la Tiraspol, doar că Smirnov i-a amintit lui Filat cine-i șeful și i-a interzis să treacă ”hotarul” transnistrean.

Încercarea vină n-are. Asta se pare că a fost deviza după care s-a ghidat Filat, iar la un an după interdicția din 2009 și-a mai încercat norocul încă odată. De data aceasta, Sherifful bătea la porțile Ligii Campionilor și urma să joace cu elvețienii de la Basel. După discuții pragmatice și negocieri dure, Filat a primit acceptul lui Smirnov de a trece  ”hotarul”. Din păcate pentru el, Prim-ministrul a purtat ghinion tiraspolenilor, aceștia pierzând cu 0:3 în fața echipei elvețiene. În presa de la Chișinău s-a scris chiar că Smirnov s-ar supărat atât de tare încât existau șanse minime ca Filat să mai vadă Tiraspolul cât va fi demnitar de stat.

La Chișinău delegați UE, Filat la ”hotarul” cu Transnistria

Totuși, pragmatismul lui Filat și-a spus încă odată cuvântul chiar săptămâna trecută, când Sheriff i-a găzduit pe ucrainenii de la Dinamo Kiev. În timp ce camerele hotelulului ”Codru” erau ocupate de demnitari europeni, Filat prezenta buletinul de identitate la ”vama” transnistreană, grăbindu-se să prindă primul fluier al disputei din Europa League. În presa de la Chișinău se spunea că dacă Sheriff pierde și de această dată, atunci Filat chiar primește interdicție pentru Tiraspol, așa că riscul a fost mare. Dar, până la urmă, pragmatismul Prim-ministrului a dat roade și de această dată. Sherifful, după un joc extraordinar de pragmatic, a bătut cu 2:0, iar zâmbetul a reapărut pe fața lui Smirnov, așa că Prim-ministrul moldovean a reușit chiar și să discute unele probleme de importanță capitală cu liderul transnistrean, precum repunerea în circulație a unui tren între Tiraspol și Chișinău. Nici nu știam de ce să mă bucur mai tare, pentru victoria lui Sheriff sau pentru succesul lui Filat.

Sheriff în Europa - Filat la Tiraspol

Sheriff mai are de jucat încă două meciuri în grupele Europa League, la Tiraspol, în această toamnă: cu olandezii de la Alkmaar și cu ”frații” bieloruși de la BATE Borisov. Cum ambele dispute vor avea loc chiar în toiul campaniei electorale, șansele ca șeful guvernului să fie prezent in loja VIP sunt foarte mari. La meciul cu BATE s-ar putea preconiza chiar o întrevedere trilaterală Smirnov-Filat-Lukașenko. În cazul unui rezultat de egalitate, sunt șanse chiar ca se mai fie semnate documente de importanță capitală între cele trei părți.

Totuși, 180 de minute, atât cât vor dura cele două meciuri pe care le mai are Sheriff de disputat, sunt destul de puține pentru a mai putea semna acorduri cu partea transnistreană, dar pragmatismul Premierului nostru, coroborat cu niște meciuri bune ale tiraspolenilor, pot duce la rezultate importante. Și-apoi dacă echipa noastră(?) se califică în Primăvara Europeană, atunci Filat mai are șanse să mai treacă Nistrul, așa că speranța poate să traiască în sufletele noastre.

Ce ne facem fără Sheriff?

Prin 2006, când Sheriff nu pierdea niciun meci într-un sezon de Divizia Națională, Smirnov își dorea să mute echipa în prima ligă ucraineană, pentru a avea parte de meciuri tari. Ce ne facem noi dacă din 2011 Sheriff se mută în”Premier Liga” ucraineană? Nu mai avem nici echipă care să nu se facă de râs în Europa, și nu mai poate nici Prim-ministrul să treacă Nistrul. Ia necaz! 

Dar, poate până atunci semnăm acorduri cu UE, după cum ne promitea Leancă în timp ce Filat stătea la ”hotarul” transnistrean, și nu ne mai trebuie nouă Sherifful…