Alianță avem! Încotro mergem?

În Moldova, șampanie se bea încă de pe 30 decembrie. Bucuria și euforia i-a cuprins cam pe toți. Mai ales pe băieții care obținuseră niște funcții calde pe vremea AIE, iar acum tremurau foarte tare să nu le piardă.

Recunosc că am făcut și eu tot posibilul și imposibilul ca AIE să fie reeditată. Și am făcut asta nu pentru că aș crede în reforme senzaționale aduse de AIE2, ci pentru a putea scrie liber, în continuare. Dacă AIE a adus ceva bun de când e la guvernare, atunci aia e libertatea presei. Iar dacă presa e liberă, atunci chiar se poate mișca un pic carul din loc.

Și chiar mă bucur, pentru că, începând de azi(nu de mâine sau de poimâine) voi putea să ”dau de pământ” cu toți, fără absolut nicio grijă. Fără grija unei răngi luate în cap, dar și fără pacostea forumiștilor care m-ar acuza că prin ceea ce scriu aș putea readuce comuniștii la Putere. Că așa s-a întâmplat în 2010, cum scriam ceva critic la adresa AIE, cum săreau din toate părțile și mă acuzau că ”voi aduce comuniștii la Putere”. Gata fraților! De data asta chiar PCRM nu ar trebui să mai existe.

Din păcate, libertatea de a scrie și a spune tot ce gândesc, este singurul motiv de bucurie care mi l-a adus reeditarea AIE. Pentru că, perspectivele arată destul de rău. Dar hai să le luăm pe rând…

Ce facem cu procuratura?

Mult discutata Procuratură Generală rămâne la fel cum a fost. Ascunși după o decizie recentă a Curții Constituționale, care prevede că Procurorul General e numit pentru 6 ani, AIE-iștii noștri îl lasă în fruntea instituției pe Valeriu Zubco. Cum s-a isprăvit Zubco în această funcție, știe toată lumea.

Cum se va isprăvi mai departe, hai să zicem că nu știm. Totuși, legea nu prevede ca Serbinov, Pântea și ceilalți aghiotanți ai lui Zubco să rămână în funcții. Legea nu prevede ca în locul acestora să nu aduci oameni tineri, școliți undeva departe de Moldova, cărora să le dai salarii ”atractive”. Dacă vreți reformarea Procuraturii, scăpați de toți cei ce se află acolo de pe vremea comuniștilor și sunt ași în ale relelor.

Domnule Plahotniuc, ce ziceți, sunteți de acord?

Ce facem cu CCCEC?

La CCCEC, iar nicio schimbare. Cică se va transforma în DNA. Dar până atunci mai e mult, iar ”mușchiosul” Viorel Chetraru rămâne în funcție. Așa că, agenții economici mici nu au motive de bucurie, pentru că teroarea va continua. Să vedem ce-o să fie cu DNA-ul și când o să fie… Dar și acolo e nevoie de oameni noi și tineri. Perfect ar fi ca și aceștia să fie școliți cât mai departe de Moldova.

Domnule Plahotniuc, ce ziceți?

Ce facem cu vama?

După 28 noiembrie, eu am susținut un pic PLDM. Poate și un pic mai mult. Recunosc asta și mi-o asum. Am făcut-o însă pentru ca în AIE2 să fie păstrat cât de cât un echilibru. Din cauza că PL-ul a jucat deschis pentru Plahotniuc, exista riscul ca ”omul de afaceri controversat” să preia absolut tot, iar balanța trebuia oarecum echilibrată.

Asta nu înseamnă însă, că Filat ar fi mult mai sfânt decât Plahotniuc. Iar activitățile Serviciului Vamal, din ultimul an, au demonstrat din plin asta. Mită ca în 2010, la vamă, nu s-a dat niciodată. 2-3 mii de euro pentru importarea unei mașini cu volumul motorului mai mare de 3 mii de centimetri cubi. Carne din Brazilia, importată pe la Cahul și transformată în carne pură moldovenească. Țigări invizibile pentru vameșii moldoveni și descoperite de români(atunci când nu merge înțelegerea). Sunt doar câteva exemple.

Cine a fost șef la vamă, o știe foarte bine domnul Filat. Și mă îndoiesc că domnul ex și viitor Prim-ministru nu știe cu ce se ocupă bunul său prieten, Balițchi.

Știe foarte bine, de asta, probabil, și a refuzat să-l facă deputat(pe Balițchi, desigur). La vamă, poate chiar mai mult decât la Procuratură și CCCEC, e nevoie de schimbat organele de conducere și, în general, toată funcționalitatea ei.

Domnule Filat, ce ziceți, sunteți de acord?

Gata cu scuzele!

În perioada guvernării AIE, pe plan intern nu s-a schimbat aproape nimic. Cu toate acestea, organismele internaționale au închis ochii la toate năravurile comuniste preluate de noua guvernare. Cum n-ai da, Filat e totuși mai bun decât Voronin. Dar, ce trebuie să conștientizeze Filat, e că să fii mai bun decât Voronin nu e deloc un lucru mare. Iată să fii mai rău decât Voronin ar fi un record, dar aici nu cred că se găsește vreun candidat care să rivalizeze cu liderul comunist.

După cum spuneam, UE a susținut Moldova doar pentru că Filat e mai bun decât Voronin. Dar asta a mers până la 30 decembrie 2010, după această zi, acest lucru nu va mai funcționa absolut deloc. E nevoie de infinit mai mult decât ce s-a făcut în perioada AIE1, iar pentru asta, este nevoie de foarte, foarte mult curaj. Și când spun curaj, cred că vă dați cu toții seama la ce mă refer.

Șampanie mai avem voie să bem mâine, că e Revelionul, dar începând cu poimâine, 1 ianuarie 2011, hai și să facem ceva.

Știți ce-mi doresc eu de la Anul Nou? Să nu scriu nimic despre Plahotniuc, despre Zubco, despre Chetraru și Balițchi. Iar dacă nu voi scrie nimic despre ăștia, înseamnă că ori nu vor mai fi șefi pe instituțiile pe care le conduc astăzi, ori își vor face treaba.

Asta e și cea mai mare dorință a mea pentru 2011. Să vă faceți voi(AIE) treaba!

Cine, de fapt, riscă să aibă soarta lui Iurie Roșca?

În ultima vreme, tot mai mulţi încearcă să facă nefericita comparaţie între Iurie Roşca şi Marian Lupu. Cică dacă Lupu va merge spre comunişti, va proceda exact ca Roşca în 2005. Eu aş lua-o altfel, deşi sunt de acord că în cazul formării unei alianţe PCRM-PD cineva va avea aceeaşi soartă precum Roşca, doar că, nu cred că acesta va fi Lupu.

Spun asta pentru că electoratul lui Lupu nu se confundă absolut deloc cu cel al PPCD, iar în cazul coaliţiei PCRM-PD, Marian Ilici nu va obţine o amărâtă de funcţie de vicepreşedinte de Parlament. Da, poate că va fi o lovitură pentru o parte din electoratul PD-ului dacă partidul pentru au votat ar coaliza cu PCRM, dar pe termen lung, în condițiile în care Lupu ar deține funcția de Președinte al Țării, nu cred că democrații vor scădea dramatic, ba din contra.

Mai periculos pentru Lupu ar fi ca acesta să nu obțină funcția de Președinte, iar în 2011 să avem anticipate. Poate, în asemenea caz, PD ar avea de pierdut destul de mult, mai ales că acolo atârnă greu și piatra de moară numită Plahotniuc.

Să aibă soarta lui Roșca riscă, însă, cu totul altcineva. Și este vorba tocmai de omul care a și preluat, în mare parte, fostul electorat al PPCD-ului.

Spun asta bazându-mă pe faptele lui Mihai Ghimpu din ultima vreme. Fapte care încep să semene destul de mult cu cele ale lui Roșca, de acum câțiva ani. Sigur, nu cred că Ghimpu ar vota vreodată pentru un Președinte comunist, dar atunci când faci jocurile lui Plahotniuc și ale PD-ului, împingând zelos acest partid spre o alianță cu PCRM, e aproape la fel de grav ca și atunci când l-ai vota pe Voronin la funcția de Președinte.

Pentru că, comportamentul din ultimele zile ale lui Ghimpu pare a fi cel puțin ciudat. Spun pare a fi, referindu-mă strict la alegătorii PL-ului, oameni care la 28 noiembrie au mers la vot crezând în sinceritatea și corectitudinea lui Ghimpu, ca la imediat o lună după acel vot, regretând amarnic alegerea pe care au făcut-o. Puțini au fost cei ce ar fi crezut vreodată că Ghimpu, în loc să le reprezinte alegerea, intră în cârdășie cu tipi precum Plahotniuc și Lupu, șantajându-l în ultimul hal pe Filat.

Ce este însă și mai grav, e faptul că Ghimpu nu își pregătește acum propria sa sinucidere politică și nici chiar pe cea a alegătorilor săi. Ghimpu, prin faptele sale, seamănă mai degrabă cu un terorist kamikaze, care odată cu sinuciderea sa, va avea grijă să  îngroape viitorul și alegătorilor săi, dar și a celor 60% care au votat la 28 noiembrie pentru cursul pro-european al Moldovei.

Nu știu de ce Ghimpu nu are absolut nicio pretenție la CCCEC și PG, instituții bătute în cuie pentru Plahotniuc și la conducerea cărora vor rămâne, în continuare, Chetraru și Zubco. În condițiile în care și-a adjudecat deja Ministerul Apărării, este de neînțeles dorința arzătoare a lui Ghimpu de a obține și MAI. Mai ales că această dorință a apărut abia duminică, când practic se pregătea parafarea Alianței pentru Integrare Europeană 2.

Toate aceste ciudățenii, luate laolaltă, par a face jocurile PD-ului, dând tot mai multe motive acestui partid de a merge spre o alianță cu PCRM.

Sper totuși, ca până joi, Mihai Ghimpu să-și amintească de soarta fostului său bun prieten, Iurie Roșca. Adevărata față a lui Roșca am văzut-o în 2005, ca în 2010 să vedem că cel ce i-a preluat electoratul, Mihai Ghimpu, i-a preluat și apucăturile.

Ghimpu și Plahotniuc, cu principii și valori comune

Sincer, după ce CEC-ul a prezentat rezultatele finale ale alegerilor din 28 noiembrie, tot ce mi-am dorit a fost reeditarea Alianței pentru Integrare Europeană. Și-mi doream reeditarea acestei Alianțe, pentru că rezultatul care l-au obținut cele 3 partide mă făceau să cred că multe lucruri nu vor mai funcționa în același fel ca și pe parcursul lui 2010. Speram să avem un Procuror General nou, să nu mai existe CCCEC(ori să fie reformat), să avem o altă justiție, iar Moldova să intre, în sfârșit, pe un făgaș al normalității. Din păcate, ”principiile și valorile” unora par să se impună în fața votului alegătorului, de la 28 noiembrie.

Pentru ce au votat alegătorii PL?

După ce am văzut rezultatele finale ale alegerilor din 28 noiembrie, am fost destul de optimist. Eram optimist pentru că, însumate, mandatele PLDM și PL depășeau de 3 ori rezultatul PDM-ului, iar dacă cele două partide ar fi respectat votul alegătorului, atunci, cu siguranță, instituțiile care au creat cele mai mari probleme pe parcursul guvernării AIE, urmau să fie reformate. Mă refer la Procuratura Generală și la CCCEC.

Sunt sigur că atâta votanții PLDM-ului, cât și cei ai PL-ului, și-au dat votul pentru a vedea o schimbare la față a acestor instituții, care pe parcursul guvernării AIE au făcut jocurile lui Plahotniuc și au împiedicat orice tentativă timidă de a-i trage la răspundere pe cei ce și-au bătut joc de Moldova timp de 8 ani de zile.

Din păcate, în cazul reeditării AIE, nici la CCCEC și nici la PG nu va avea loc absolut nicio schimbare. Ambele instituții, cu largul concurs al lui Mihai Ghimpu, ar reveni PD-ului. Iar Plahotniuc își va continua nestingherit dezmățul, prin intermediul lui Chetraru și Zubco.

Nu știu cu ce a fost momit Ghimpu să facă jocurile lui Plahotniuc. Mă-ntreb însă dacă alegătorii săi ar vrea ca-n continuare Plahotniuc să conducă acele instituții? Oare cei peste 150 de mii de oameni care au votat PL la 28 noiembrie, au făcut-o pentru ca Ghimpu să facă tot posibilul ca Zubco și Chetraru să-și păstreze funcțiile? Eu nu cred, pentru că îi cunosc destul de bine pe cei ce au votat PL-ul, iar aceștia sunt tocmai cei mai desăvârșiți anticomuniști. Mulți dintre acești alegători au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie, evenimente pe care s-a pus preșul datorită lui Zubco.

Știu sigur că PLDM-ul a avut printre opțiunile sale Procuratura Generală, însă atât PL-ul cât și PD-ul au tras de această funcție mai ceva decât de cea de Președinte al Țării, iar într-un final, de dragul păstrării alianței, PLDM a renunțat la ea.

Plahotniuc vrea și MAI

Și tocmai când cele 3 partide se puseseră de acord asupra creării AIE 2, astăzi, a apărut o altă problemă.  Ghimpu a început brusc să-și dorească foarte mult MAI-ul, deși, până la runda trecută de negocieri, nu-și arătase niciodată interesul pentru această instituție. Ați văzut cu toții frustrările de copil mic cu care a ieșit Ghimpu astăzi de la negocieri. Ei bine, acestea se datorau faptului că PLDM și PL nu au ajuns asupra unui acord asupra cui va reveni MAI-ul.

Și, în calitatea mea de cetățean care-și dorește să se schimbe ceva în această țară, chiar nu aș avea absolut nicio problemă ca la MAI să fie un ministru propus de PL, dacă nu aș cunoaște cârdășia dintre Ghimpu și Plahotniuc. Cârdășie care a început odată cu plasarea lui Drăguțan la BNM, care a continuat cu promulgarea decretului de la 28 iunie (destinat să atragă unioniștii de partea PL și pro-rușii de partea PDM) și care a înflorit odată cu începerea negocierilor de după 28 noiembrie. După 28 noiembrie, fără absolut nicio jenă, Ghimpu și Plahotniuc au făcut front comun împotriva lui Filat, practic obligându-l pe acesta să cedeze tot.

Ei bine, cunoscând această cârdășie, mă tem foarte tare că la MAI se va întâmpla exact ca și la BNM și PG anul trecut. Cunoașteți cu toții cum au ajuns aceste doua instituții să fie conduse de Drăguțan și Zubco. Deși reveniseră inițial PL-ului și AMN-ului, printr-o modalitate foarte ciudată, în fruntea lor au ajuns oameni de încredere ai lui Plahotniuc. Pariez că dacă Filat face prostia de a-i ceda lui Ghimpu și MAI, atunci cu siguranță vom vedea și în fruntea internelor un Drăguțan ori un Zubco.

Nu-mi doresc un astfel de AIE 2

Ei bine, dragi cititori, puteți să mă blamați și înjurați, dar eu oricum o voi spune deschis și tare: o Alianță pentru Integrare Europeană în care să controleze totul Plahotniuc, nu-mi doresc!!! Și știți de ce? Pentru că în asemenea caz, cursul european al Republicii Moldova ar fi compromis definitiv.

UE va trăi o dezamăgire uriașă când va vedea că deși la conducerea Moldovei se află o alianță așa-zis pro-europeană, aceasta este de fapt una mafiotică. Pentru că dacă AIE se va reedita în condițiile pe care le vor astăzi Ghimpu și Plahotniuc, nu vom avea niciodată vreo reformă în justiție, iar Moldova va degrada în continuare.

Eu, dacă aș fi în locul conducerii PLDM-ului, l-aș lăsa pe Plahotniuc să facă alianță cu comuniștii. În acest caz, vom pierde doar un an, până la viitoarele anticipate. Iar la anticipatele din 2010, sunt sigur că PL-ul va avea exact soarta AMN-ului, iar PD-ul va fi și el undeva pe la limita trecerii pragului electoral.

Să cântărească bine Filat ce va face, deoarece de decizia lui de mâine depinde viitorul nostru. Ori îi va da lui Plahotniuc țara, iar el va fi un Prim-ministru marionetă, care să se plimbe pe la Bruxelles și Washington, ori va pune piciorul în prag. În așa caz, vom pierde un singur an, iar în 2011 alegătorii vor ști sigur pentru cine să voteze.

AIE 2, la fel ca AIE 1

Nu am scris în ultimele zile pentru că am vrut să-mi mai trag un pic răsuflarea după ”maratonul” continuu de după alegerile din 28 noiembrie. În această perioada am cântărit un pic situația în care ne aflăm și în același timp am încercat să aflu ce se mai discută în spatele ușilor închise, de la reședința prezidențială.

AIE 2, în pole-position

După discuțiile din ultimele zile, survenite în urma plecării misterioase a lui Lupu într-o direcție necunoscută, șansele reeditării AIE au crescut considerabil, iar balanța a început să încline spre dreapta. Asta se datorează, în mare parte, și cedărilor pe care este gata să le facă PLDM-ul, care de la 29 noiembrie și până astăzi a tot făcut pași înapoi.

Dacă a doua zi după alegeri PLDM-ul mergea pe o formulă cu Filat-Premier, Lupu-Speaker și o personalitate din afară vieții politice-Președinte, acum liberal-democrații sunt gata să-i cedeze lui Lupu funcția de Președinte, iar pe Ghimpu să-l facă speaker. Și în privința funcțiilor din guvern liberal-democrații au făcut cedări simțitoare. Dacă la început Filat miza pe 9 ministere din cele 16, astăzi liderul liberal-democrat se mulțumește doar cu 7. Și cu cele 3 instituții controlate astăzi de Plahotniuc (PG, CCCEC și SIS) Filat ar fi vrut să facă ceva schimbări, inițial dorind să-și asigure două dintre acestea, ori una singură, în cazul desființării CCCEC. Ei bine, astăzi nici nu se mai pune în discuție desființarea instituției conduse de Plahotniuc prin intermediul lui Chetraru, iar PLDM-ul se pare că se va mulțumi doar cu SIS-ul.

Lupte grele se dau și la vamă, dar, până la urmă, controlul vamal se pare că va rămâne tot în seama lui Balițchi, chiar dacă și Plahotniuc și-ar fi dorit foarte mult să-și extindă influențele și la frontiere.

Ce se schimbă?

În perioada guvernării AIE am fost unul dintre cei mai fervenți critici ai acesteia. În această perioadă foarte mulți m-au acuzat, cerându-mi să fiu mai puțin critic, pentru că ”există pericolul revenirii comuniștilor”. Pericolul revenirii comuniștilor n-ar fi existat niciodată dacă AIE și-ar fi făcut treaba. Dacă am fi avut o Procuratură Generală, un CCCEC și un SIS care ar fi lucrat în conformitate cu legea, astăzi jumătate din fruntașii PCRM-ului erau după gratii ori cu dosare penale intentate. Iar rezultatul PCRM, la 28 noiembrie, era unul nesemnificativ. Din păcate, instituțiile vizate , controlate în toată această perioadă de Plahotniuc, i-a menajat foarte mult pe comuniști, uneori chiar făcându-le jocurile. După alegerile din 28 noiembrie, au existat voci care au afirmat că Plahotniuc l-a menajat pe Voronin tocmai pentru a avea cu cine să facă simulacrul de astăzi, prin care să-l poată șantaja pe Filat și să-l facă pe acesta să-i cedeze tot ce vrea.

Și se pare că Plahotniuc și-a îndeplinit în mare parte planurile, iar forța lui Filat va scădea și mai mult după formarea noii alianței. Nu că Filat ar fi avut mare putere atâta timp cât a fost prim-ministru, dar în actualele condiții se pare că liderul PLDM va deveni și mai vulnerabil.

În aceste condiții, mă întreb cu ce va fi mai bun AIE 2 decât AIE 1? Mai ales că, în acest moment, AIE 2 riscă să-și piardă ce-i mai buni miniștri. Atât Iurie Leancă de la externe cât și Veaceslav Negruță de la finanțe au șanse destul de mici să se mențină în funcții, chiar dacă, cei doi au fost de departe cei mai buni miniștri din guvernul Filat. Externele și le dorește foarte mult Corman și PD-ul, iar pentru finanțe trag tare atât PL-ul cât și PD-ul.

E ciudat că tocmai aceste două funcții sunt cele mai dorite de către Ghimpu și Plahotniuc, mai ales că sunt practic singurele în care s-au înregistrat succese notabile. Sigur, au mai fost miniștri care și-au făcut treaba, dar Negruță și Leancă au demonstrat că sunt cei mai buni oameni pentru funcțiile pe care le-au ocupat și nu înțeleg de ce ar trebui schimbați.

Cum e posibil să-i schimbi pe Leancă și Negruță, dar să-i lași pe Chetraru(sigur), Zubco(cu șanse mari), Marcel Răducan sau Gheorghe Șalaru? Pe mine această logică mă depășește…

Eu îmi doresc ca AIE să guverneze în continuare, dar nu vreau să se repete aceleași lucruri care au fost și pe parcursul lui 2010. Ori, atâta timp cât Plahotniuc își va extinde și mai mult influențele, chiar nu văd de ce aș mai milita pentru reeditarea AIE.

Am mai spus-o și o repet: marea problemă a Republicii Moldova nu sunt comuniștii, ci este Plahotniuc.

Ce fac moldovenii cu 13 milioane de lei

Lumea s-a apucat de scris despre ce se putea de făcut cu cele 13 milioane de lei cheltuiți pentru renumărarea voturilor. Renumărare comandată de Voronin și aprobată de Pulbere. Cică e democrație, iar democrația costă scump…

13 (treisprezece) milioane de lei e foarte mult, dar e și foarte puțin. 13 milioane de lei e mult pentru Primăria din Crăcănații de Sus, care cu acești bani ar fi putut face din grădinița dărăpănata din sat, o instituție ultra-modernă, la care mi-aș da și eu copilul să învețe. 13 milioane de lei e foarte puțin pentru Vladimir (Oleg) Voronin, deoarece cam atâta costă gresia din ”living-ul” castelului său de pe strada Ciocârliei.

Cu 13 milioane de lei s-ar fi putut construi un adăpost pentru câinii vagabonzi din capitală. Dar acești bani nu valorează absolut nimic pentru un stat precum Republica Moldova. Știți de ce pentru Moldova nu valorează nimic acești bani? Pentru că dacă am cumula prețul mașinilor deputatului Plahotniuc (doar cele trecute în declarația de avere) am ajunge la această suma.

Cu 13 milioane de lei astupi gropile de pe câteva zeci de kilometri de drum. Le plombezi, nu le repari. Dar 13 milioane de lei nu reprezintă nimic pentru economia Republicii Moldova, pentru că această sumă o acumulează ofițerii Poliției Rutiere în maximum o lună de zile, din mita pe care o iau de la amărâții care nu-și cunosc drepturile.

Cu 13 milioane de lei ridici 20 de case pentru sinistrații de pe malul Prutului. Dar 13 milioane de lei nu reprezintă nimic pentru Republica Moldova, pentru că această sumă reprezintă șpaga care se ia într-o zi la un punct vamal neimportant, să zicem Cahul-Oancea…

Cu 13 milioane de lei construiești o sală polivalentă modestă, în care pot juca echipele noastre de volei, handbal și baschet în cupele europene. Dar 13 milioane de lei nu reprezintă nimic pentru economia Republicii Moldova, pentru că 13 milioane de lei e mita pe care o cumulează toți arbitrii din fotbalul moldovenesc timp câteva sezoane.

Cu 13 milioane de lei plătești salariile pe un an ale tuturor judecătorilor din Republica Moldova, dar această sumă nu reprezintă nimic pentru economia Republicii Moldova. Deoarece 13 milioane de lei costă un dosar modest pierdut la CEDO.

Cam tot cu 13 milioane de lei plătești salariile tuturor procurorilor din Moldova. Dar 13 milioane de lei nu reprezintă nimic pentru puternica economie moldavă, pentru că atâta costă funcția de Procuror General.

13 milioane de lei nu am văzut niciodată în viața mea, iar la fel pot spune alte 95% din populația Republicii Moldova. Dar 13 milioane de lei nu reprezintă nimic pentru economia acestei țări. Pentru că 2% din cetățenii frumoasei noastre țărișoare, cheltuiesc acești bani într-o seară la cazino…

13 milioane de lei este enorm de mult, dar este ridicol de puțin!

Moldova, sexul și consilierii lui Filat

Probabil veți spune că am venit prea târziu cu acest articol, deoarece el este scris la mai bine de 24 de ore de când subiectul ”a luat foc”. Sincer să fiu, nu aș fi scris niciodată despre acest subiect, dacă nu s-ar fi făcut atâta tam-tam asupra lui. 

Sexul în satele Moldovei

Eu m-am născut în sat, iar o bună parte a copilăriei mele mi-am petrecut-o acolo. Pe la vârsta de 6 ani, am tras cu urechea la discuțiile duse de niște vecini, cu 7-8 ani mai mari decât mine. Vorbeau despre sex. Iar cei ce și-au petrecut copilăria într-un sat din Moldova, știu bine cum vorbesc copii de acolo despre sex…

Deși eu nu-mi amintesc prea multe lucruri care s-au petrecut la vârsta de 6 ani, pe ăsta nu-l voi uita niciodată, pentru că mi-a marcat copilăria. Și nu pentru că i-am auzit pe acei vecini despre ce vorbeau, ci pentru că i-am spus unui prieten de vârsta mea ce am auzit. Ăla a mers la mama sa și a întrebat-o dacă e adevărat ce i-am povestit. Apoi s-a iscat un mare scandal prin toată mahalaua, mama prietenului i-a spus bunicei, bunica a făcut scandal că maică-mea nu știe cum să mă educe, iar eu eram privit de toți ca un ”destrăbălat”. Deja mi se făcuse rușine să mai ies din casă, tocmai pentru că toți mă arătau cu degetul, nemaivorbind de muștruluiala pe care am primit-o de la mama.

Și chiar dacă aceste lucruri s-au petrecut pe la mijlocul anilor ‘90, să știți că acum nimic nu s-a schimbat în satele Moldovei. Ferească Dumnezeu să-l întrebe Gheorghiță pe taică-su o chestie mai delicată despre sex, deoarece riscă să ia un ”zdupac” după cap, nicidecum să i se dea o lecție care-i va fi utilă copilului. Iar Gheorghiță va merge la prietenii săi mai mari și va întreba, care la rândul lor și-au luat și ei ”zdupacii” la vârsta lui Gheorghiță. Și tot așa se formează cercul vicios, iar când auzim că o copilă de 13 ani a rămas însărcinată și a aflat acest lucru abia într-a 8-a lună de sarcină, ne mai și mirăm…

Privesc chiar acum, la Jurnal TV, cum un preot, tinerel de altfel, sare în sus când vede că într-o carte i se explică unui copil ce înseamnă vagin și ce înseamnă penis. Și tocmai din cauza unor astfel de preoți, atunci când mergi în satul Hilișoaia și întrebi un copil de 10 ani ce e ăla vagin sau ce e penis, el nu va ști niciodată. Dar dacă-l vei întreba e p**ă și ce e p***ă, el pe loc îți va spune.

Sexul, voturile și tinerii consilieri ai lui Filat

Dar, până la urmă, de la un preot nu prea mai ai la ce te aștepta. Că ăștia-s preoții moldoveni, marea lor majoritate, niște agresivi și limitați. M-aș fi așteptat, însă,  la mai mult de la Premierul Filat. Mai ales când acest Premier are mulți consilieri tineri, sub 30 de ani. Consilieri pe care îi plătim din banii noștri. Și dacă Filat, de dragul voturilor, poate să se burzuluiască la Bujor și Catan, ca să fie interzisă din vânzare o carte, atunci nu ar trebui la fel să procedeze și consilierii Premierului. Din păcate, consilierii lui Filat au demonstrat, încă odată, că nu sunt decât niște purtători de mape, nimic mai mult.

Astăzi, toți tinereii cu cravate au luat-o la goană spre televiziunile și posturile de radio din capitală, pentru a-l disculpa pe șeful lor. Prea târziu, însă. Acești consilieri, dacă sunt buni de ceva, ar fi trebuit, mai întâi, să citească acea carte și să-i spună lui Filat despre ce se scrie în ea. Dar nu să persiste și ei în gafa pe care a făcut-o șeful lor. Și dacă tot s-au apucat să-i spele imaginea șefului, măcar s-o facă inteligent. Dar așa, unul zice ceva, iar altul, cu totul altceva. Pentru că eu i-am auzit astăzi pe doi din consilierii lui Filat, cum unul spunea că Premierul n-a citit cartea, iar celălalt zicea că Premierul a examinat-o cu foarte multă atenție. Păi ce facem, dragi consilieri, a citit sau nu Filat cartea?

Dar, cunoscându-l un pic pe domnul Premier, bănuiesc și de ce se comportă în așa hal consilierii săi. Filat nu are nevoie de consilieri, Domnia sa are nevoie de tipi care aprobă tot ce zice. Și la fel s-a întâmplat și cu ”Sexul povestit celor mici”.

Trăim în Moldova, țara cea mai ortodoxă și cea mai săracă din Europa. Iar dacă vom continua în ritmul ăsta, la sigur, în scurt timp, vom fi și cei mai ortodocși și săraci din întreaga lume

Cum arată principiile și valorile în Europa

În ultimul timp, în politica moldovenească tot mai mult se vorbește despre principii și valori. Dacă cel ce ar vorbi despre aceste lucruri n-ar fi Marian Lupu, atunci poate aș crede că principiile și valorile mai înseamnă ceva pentru politicienii din Republica Moldova dar, odată cu asumarea acestor teze de către Marian Ilici și Plahotniuc, s-a produs și compromiterea lor.

Și nu vreau să fiu înțeles greșit, pentru că dacă politicienii moldoveni s-ar ghida după principii și valori, atunci eu aș fi, probabil, cel mai fericit blogger din lume, iar în loc de politică, pagina mea personală ar fi despre grădinărit. Și dacă în politica moldovenească, în general, ar prima principiile și valorile, atunci cu siguranță nu am mai avea lideri de partide de genul lui Lupu, Plahotniuc ori Voronin.

Din păcate, în Moldova, valorile se măsoară în milioanele pe care le au Plahotniuc și Voronin, ori prețul cu care sunt cumpărați Lupu și Diacov, în timp ce principiile, la care va fi marioneta ce va deține funcția de Procuror General ori șef CCCEC. Astea și sunt principiile și valorile la care au căzut de acord Voronin și Plahotniuc; ca primul să-i cedeze toate funcțiile de forță lui ”Al Capone de Grozești”, pentru ca acesta să-și continue nestingherit ”afacerile” în Moldova. Și atâta timp cât cineva nu-i va ceda lui Plahotniuc funcția de Procuror General, șef la CCCEC și toate ministerele pe care și le dorește, atunci acel cineva nu se va ține de principii și valori și nu va putea fi un partener de coaliție.

Eu vreau, însă, să vin cu câteva exemple despre felul în care sunt respectate principiile și valorile în țările europene. În adevăratele țări europene, cele în care nivelul de viață este cam cu vreo 60 de ani înaintea Moldovei.

Mai jos vă voi prezenta câteva tabele cu rezultatele alegerilor din mai multe țări membre UE și a felului în care au fost repartizate funcțiile în guvern

Primul exemplu pe care vi-l voi prezenta este cel al Poloniei – țara cu cel mai alert nivel de dezvoltare din Europa.

Urmează Slovacia, țară în care situația seamănă destul de mult cu cea înregistrată la 29 iulie 2009, în Moldova.

Să compari cea mai veche și dezvoltată democrație din lume cu cea a Moldovei, pare un pic exagerat, dar voi veni totuși, și cu exemplul Marii Britanii

 

Exemplul Finlandei este și el unul foarte interesant. Deși la ei ”Centre Party” și ”National Coalition Party” au obținut rezultate aproape egale, totuși cele 0,8% în plus pentru ”centriști” le-au dat acestora dreptul de a numi Prim-ministrul.

Exemplul leton este destul de asemănător cu cel înregistrat la noi, la 28 noiembrie. Blocul electoral ”Unitate” a obținut un rezultat asemănător cu cel al PLDM-ului, în timp ce celălalt bloc ajuns în parlament, al ”Verzilor și Fermierilor”, a obținut un pic mai puțin decât rezultatul cumulat al PL și PD. Și aici a mers perfect algoritmul matematic. Iar învingătorii și-au luat partea leului.

Exemplul suedez nu vine decât să confirme cazurile de mai sus.

Acum, după ce ne-am familiarizat cu principiile și valorile europene, și le comparăm cu cele ale lui Lupu și Plahotniuc, ne cam ia cu dureri de cap.

Din păcate, jocurile lui Plahotniuc sunt făcute și de Ghimpu, care repetă papagalicește că în politică 2+2 nu face 4. Pai bine, domnule Ghimpu, în Europa matematica se respectă. De ce dumneavoastră, în calitate de mare pro-european, călcați peste valorile europene? Dar, la cum vă cunosc, mă îndoiesc că ați luat cunoștință cu felul în care se guvernează în Europa. Sper totuși că acest material vă va fi de folos…

Și încă ceva, să știți că PLDM-ul, chiar dacă ar avea tot dreptul, nu se conduce după algoritmul european. Deși, conform rezultatelor alegerilor, PLDM-ului ar trebui să-i revină majoritatea în guvern, liberal-democrații sunt gata să cedeze 9 din cele 16 ministere PL-ului și PD-ului. O spun din surse sigure. Se pare, însă, că pentru Plahotniuc și Ghimpu nu e de ajuns.

Moldova, țară fără demnitate

În ultimele zile am asistat la tot mai multe apeluri venite din partea intelectualității moldovenești. Mai bine zis, a unei părți a societății, care vrea să se identifice drept intelectualitate. La aceste apeluri s-au alăturat și ”marile valori” ale estradei naționale, care au țipat timp de două luni de zile, la concertele pe care le-au susținut, ”să voteze toată lumea pentru Marian Lupu”. Toți aceștia se dezic acum de faptele lor din campanie și îndeamnă PD-ul să facă alianță cu PL și PLDM.

Din păcate, nici ”intelectualii” și nici ”marile valori” ale estradei naționale nu au făcut nimic din ce le-ar putea salva măcar puțin din imaginea murdărită de Plahotniuc. Dacă vă mai amintiți, cu vreo două luni în urmă, Plahotniuc a dat o raită pe la ”Uniunea Scriitorilor” aruncându-le celor de acolo câte un plic cu două sute de lei. Foarte puțini au fost cei ce au refuzat insulta venită din partea lui Plahotniuc. Marea majoritatea a ”cremei” intelectualității moldovenești au luat plicurile, ridicându-i osanale lui ”Al Capone de Grozești”. Unii dintre ei, chiar mai nu i-au sărutat mâinile. La fel au procedat și ”vedetele estradei”, doar că sumele ridicate de aceștia au fost mult mai mari, și variază între 5 sute și 20 de mii de euro.

Ei bine, dacă acești ”intelectuali” și mari ”interpreți” vor ca mesajele lor de regret să fie auzite și acceptate de societate, ar fi trebuit să procedeze cu totul altfel. Nu să-și exprime cu jumătate de voce regretele, ci să iasă public într-o conferință de presă și să se dezică de mesajele promovate în campania electorală. Chiar să colecteze toți acei bani murdari primiți de la Plahotniuc și să-i doneze unei case de copii sau unor oameni bătuți de soartă. Pentru că, sutele de mii de oameni care trăiesc la limitele sărăciei, o fac tocmai din cauza unor indivizi precum Plahotniuc, crescuți la sânul guvernării comuniste. Sunt sigur că un asemenea gest ar avea cu siguranță impact și le-ar mai șterge puțin din imaginea murdărită în timpul campaniilor electorale.

Din păcate, nu am văzut asemenea gesturi, iar șansele de a le vedea sunt infime. Pentru că în Moldova toți sunt tari în gură, dar slabi în fapte. Iar demnitatea, la Chișinău, costă bani puțini. E nevoie de niște fărâmituri aruncate de Plahotniuc, iar ”principiile și valorile” se fac brusc uitate.

Ce e și mai grav și-i fac și mai condamnabili pe acești oameni, este faptul că ei au din ce trăi, dar și mai grav, e că știu că niciun bănuț dintre cei primiți de la Plahotniuc nu este curat. Ei știu că banii pe care i-au primit de la ”Al Capone de Grozești” sunt furați tot din propriile lor buzunare. Sunt furați din buzunarele rudelor lor, ale prietenilor lor și ale tuturor concetățenilor lor. Și cu toate acestea, îi primesc fără nicio urmă de remușcare. 

Moș Vasile din Hilișoaia nu știe cine este Plahotniuc, iar pachețelele de pătrunjel pe care le-a primit în schimbul votului, chiar îi vor fi utile la primăvară. Mult mai utile decât miile de euro pe care le-a primit Ion Suruceanu. Pentru că Ion Suruceanu are și destui bani și mai și știe perfect cine sunt Plahotniuc, Marian Lupu ori Dumitru Diacov. Iar acum, intervențiile telefonice la Publika, pe care le face Suruceanu în timp ce se află la volanul unui ”X6”, prin intermediul cărora își exprimă regretul pentru faptul că i-a făcut campanie lui Plahotniuc, nu-l mai ajută cu nimic pe Liviu, care se pregătește să emigreze în Canada în caz că se va forma alianța PCRM-PD. 

Moldova e o țară lipsită de valori. Moldova e o țară lipsită de oameni ce au demnitate. Timp de 20 de ani, ne-au condus Voroninii și Plahotniucii, iar asta s-a făcut pentru că Lupii nu au avut demnitate și s-au vândut pentru câțiva bănuți. Și indiferent de numele celor ce cumpără și a celor care se vând, Moldova și moldovenii au intrat într-un cerc vicios, din care este aproape imposibil de ieșit.

În țara noastră, numai noi decidem!

Rusia întotdeauna a considerat Moldova drept o gubernie a sa. Iar din cei aproape 20 de ani de independență a Republicii Moldova, în cel puțin 17, am fost controlați de ”Kremlin”. Singurele oaze de libertate pe care le-am avut au fost în perioada lui 1999 și 2009-2010. Atunci când am beneficiat de 2 guverne adevărate cu oameni profesioniști și viziuni corecte, îndreptate spre vest, deci spre prosperitate.

Rusia și piedicile puse în calea spre UE a Moldovei

Din păcate, în 1999, Rusia a simțit pericolul care venea din partea guvernului Sturza, și după doar 8 luni de activitate l-a demis pe Premierul reformator, înlocuindu-l cu pro-rusul Dumitru Braghiș. Ce a urmat știe toată lumea, punctul culminant fiind în 2001, când comuniștii au obținut o victorie covârșitoare în alegerile parlamentare.

Au trebuit să treacă 10 ani ca Republica Moldova să revină pe făgașul corect iar în 2009, odată cu instituirea guvernului Filat, am reușit din nou să întoarcem fața Europei spre noi. Iar în toamna lui 2010, exact înainte de alegerile parlamentare, Bruxelles-ul a transmis un semnal clar Moldovei – dacă veți continua pe acest drum, atunci șansele integrării europene vor crește considerabil. Se întâmplă practic, la fel ca în 1999, atunci când Ion Sturza a fost demis exact cu câteva zile înainte de a semna acordul de asociere cu UE. Odată semnat, acel acord, urmat de fapte concrete, ne-ar fi putut asigura Aderarea la UE încă în 2007, odată cu Bulgaria și România.

Ce-l unește pe Plahotniuc de Moscova?

În 2010, ”Kremlinul” simte cum îi fuge de sub picioare pământul basarabean, iar o continuare a guvernării AIE, ar rupe definitiv Chișinăul de Moscova și ne-ar apropia foarte mult de Bruxelles. Iar acest lucru nu poate conveni nicidecum Moscovei, de asta și Putin este gata să joace orice carte pentru a readuce la Putere forțe pro-rusești, care să ne compromită definitiv șansele de Integrare Europeană.

Iar aici se și intersectează interesele Moscovei cu cele ale criminalilor care s-au îmbogățit în perioada în care Moldova a ”orbecăit” între ”Rusia-Belarus” și ”Integrare Europeană”, pentru că mafioților le convine perfect situația de instabilitate politică și de guvernare de genul celei comuniste. Să ne amintim cum, între 2001 și 2009, Chișinăul s-a umplut de mașini în valoare de sute de mii de euro, iar periferiile capitalei s-au umplut de vile de lux. A fost perioada în care  comuniștii au scăpat de toate grupulețele de crimă organizată formate după destrămarea Uniunii Sovietice, înlocuindu-le cu o rețea mafiotizată bine-gândită, condusă de Oleg Voronin și Vladimir Plahotniuc.

Orice pas al Moldovei spre Integrarea Europeană este egal cu o reformă. Iar reformele de care are nevoie Bruxelles-ul se referă, în primul rând, la justiție și respectarea drepturilor omului. O justiție corectă și drepturi egale pentru toată lumea ar însemna, automat, moartea mafiei și a celor care se îmbogățesc sugându-ne sângele. Iar aici se întâlnesc și interesele Moscovei și cele ale lui Plahotniuc. Moscova nu-și dorește o apropiere a Chișinăului de Bruxelles, iar Plahotniuc nu-și dorește reforme, deoarece odată cu reformele vor dispărea și afacerile sale create în perioada comunistă.

Ce-i unește pe Plahotniuc și Voronin?

Voronin și Plahotniuc au toate motivele din lume să se urască, iar dacă ar avea ocazia, și-ar trage reciproc câte-un glonte-n frunte. În 2009 Plahotniuc s-a rupt de la sânul lui Voronin, vrând să-l distrugă pe acesta și să obțină toate sferele de influență în Republica Moldova. Doar că, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar Moldova a apucat-o pe un drum care i-a deranjat pe toți: Plahotniuc, Voronin și Moscova.

Iar acum merge perfect zicala ”dușmanul dușmanului meu, e prietenul meu”. Iar Moscova, Plahotniuc și Voronin au un dușman comun: reformele și Integrarea Europeană. De asta și a venit Narîșkin cu sufletul la gură la Chișinău și i-a obligat pe Voronin și Plahotniuc să fie prieteni cu forța. Moscova i-a convins pe cei doi, că dacă Moldova continuă pe același drum, atunci viitorul lor este în pericol, iar de aici s-au și pus bazele așa-zisei ”Alianțe pentru Moldova”. Această alianță, dacă am vorbi direct, s-ar numi ”Alianța Moscova-Plahotniuc-Voronin împotriva Moldovei”. Așa că, cele 3 părți se vor ”iubi” până ce vor deveni sigure că procesul de Integrare Europeană va fi compromis definitiv. După asta, pot să-și regleze problemele existente între ei. Până atunci, însă, trebuie să constituie coaliția PCRM-PD.

Ce ne poate salva?

În aceste condiții, șansele de supraviețuire a Republicii Moldova par a fi minime. Dar nu este chiar așa, pentru că Moldova a mai trecut printr-un pericol asemănător în 2003. Atunci Rusia a fost foarte aproape de a împlânta cuțitul în pieptul Moldovei și doar rezistența poporului ne-a salvat.

Acum, la aproape 8 ani de la acele evenimente, este coaptă generația anului 1989. Generație care nu mai vrea să continue pe drumul părinților lor. Noi ne-am născut liberi, gândim liber și vrem să trăim liber. Iar în 2009, la 6 aprilie, am demonstrat din plin acest lucru. Și repet, la 6 aprilie, nu la 7 aprilie. La 7 aprilie s-au implicat alte forțe… Momentul nostru de grație a fost în seara zilei de 6 aprilie, când pașnic, am demonstrat că ne pasă de viitor.

Acum nu trebuie să ne plângem. Nu trebuie să ne lamentăm. Suntem tineri suntem puternici și reprezentăm o forță de temut. Am demonstrat asta la 29 iulie și la 28 noiembrie. Viitorul este al nostru, iar părinții noștri ne susțin. A sosit momentul de răscruce, în care vom decide dacă vom fi robi și fugari, ori vom fi stăpâni la noi acasă.

Cât ne mai șantajează PD-ul?

Aseară, privindu-i pe Corman, Lazăr și Diacov și prestația acestora din cadrul talk-show-urilor la care au participat, m-am convins de un lucru: AIE are șanse minime să se reediteze. Șansele reeditării AIE s-au redus și mai mult astăzi, în urma conferinței de presă a lui Ghimpu, care nu a făcut decât să le dea apă la moară ”democraților”? Dar despre Ghimpu promit să vorbesc altă dată…

PD-iștii marginalizați?

Deși aseară priveam 3 talk-show-uri diferite, la care participau 3 membri diferiți ai PD, aveam impresia că peste tot vorbește una și aceeași persoană. Isterii grozave, amenințări, strigăte, frustrări și lamentări, iar toate acestea îndreptate împotriva unei și aceeași persoane: președintele PLDM, Vlad Filat. Cam acesta a fost meniul pe care l-au servit mai marii PD telespectatorilor, în seara zilei de ieri.

PD-iștii lui Plahotniuc l-au acuzat de toate relele pe Filat. Că a fost dictator, că l-a marginalizat pe Lupu, că nu le-a dat funcții destule, că și-a arogat toate meritele guvernării, etc. Bun, poate Filat și-a arogat meritele guvernării, poate că a fost și dictator, poate că l-a marginalizat pe Lupu, dar nici într-un caz PD-ul nu se poate plânge că a primit puține funcții.

Dar hai să le luăm pe rând…

În primul rând, să nu uităm un lucru; cum, în august 2009, fugeau toți de funcția de Prim-ministru precum dracul de tămâie. Să-și amintească Diacov, Corman și Lazăr ce vorbeau prin culoare, că cel care-și asumă guvernarea se sinucide politic. În toamna lui 2009, nimeni nu-i acorda guvernului Filat mai mult de 6 luni de existență. Deoarece Moldova chiar se afla într-o situație catastrofală dar, cu toate acestea, Filat i-a surprins pe toți, reușind să plătească la timp și pensiile și salariile și chiar să revigoreze ușor economia. Asta în condițiile în care, Diacov și Lupu râdeau pe sub mustăți de ”sinuciderea politică” a lui Filat, din momentul în care și-a asumat funcția de Prim-ministru.

Păi bine, domni PD-iști, dacă l-ați trimis către sinucidere politică, fiți buni și acceptați-i reușitele, pentru că ele îi aparțin. Și, aparțin, în mare parte a 3 oameni: Filat, Leancă și Negruță. Toți 3, ca prin minune, sinucigași politici și membri PLDM.

Apoi, ca să vorbim mai concret de funcții, oare cui i-au revenit mai multe funcții decât PD-ului? Cui i-a revenit Ministerul Economiei, al Construcțiilor, al Protecției Sociale și al Culturii? Nu PD-ului? Și dacă facem un calcul simplu, PD-ului i-au revenit exact la fel de multe ministere precum și PLDM-ului. Atunci de ce vă plângeți că nu v-au ajuns funcții?

Cine l-a protejat pe Voronin?

Și ca să mai vorbim de funcții, oare cui i-au revenit CCCEC-ul, Procuratura Generală și SIS-ul, nu tot lui Plahotniuc, pardon, PD-ului? Și cine în toată această perioadă se face vinovat de faptul că niciun vinovat de pe urma evenimentelor din aprilie nu a fost condamnat? Nu omul lui Plahotniuc, Valeriu Zubco? Cine l-a victimizat pe Voronin în campania electorală și a dat subiecte NIT-ului, nu Procuratura Generală? Cine trebuia să scoată la iveală furturile de miliarde ale lui Oleg Voronin, oare nu Chetraru de la CCCEC? Cine a ascuns toate datele compromițătoare despre Voronin, stocate la SIS, oare nu Mihai, pus acolo tot de PD? Ei bine, oare câte procente mai lua Partidul Comuniștilor dacă toate lucrurile menționate mai sus se realizau? Mă îndoiesc că mai mult de 20…

Dar nu, fraților, PD-iștii țipă că nu li s-au dat destule funcții. Păi oare ce-au mai vrut, cu cele 13 mandate ale lor? De ce nu și-au făcut treaba în funcțiile pe care le-au primit? De ce nu au elucidat evenimentele din aprilie și nu l-au condamnat pe Voronin? Oare nu pentru a avea acum cu cine să facă ”alianță de stânga”?

Despre principii și valori

PD-iștii lui Plahotniuc tot vorbesc de principii și valori, de programe de stânga. Păi dragi PD-iști, n-am avut noi oare din 2001 până în 2009 programe de stânga berechet? N-am devenit noi, în perioada aceasta, țara cea mai săracă din Europa? N-au plecat oare din țară, în această perioadă, sute de mii de oameni? Ce programe de stânga mai vreți măi dragi PD-iști, împreună cu Voronin? Vreți să ne mai ”stângiți” vreo 4 ani, să părăsească toți cei care vă deranjează această țară. Să vă faceți voi de cap cu Olejka și cu Plahotniuc și să distrugeți totul?

Ce principii, dragi PD-iști, au Plahotniuc și Oleg Voronin? Ce valori, dragi PD-iști, au Lupu și Vladimir Voronin? Chiar ne socotiți drept niște limitați, handicapați care nu putem să gândim deloc?

Fraților, eu unul m-am săturat de tot circul și șantajul la care ne supune Plahotniuc. Și-a făcut de cap cum a vurt timp de 9 ani în țara asta. A obținut, în timpul guvernării AIE, instituțiile care i-au asigurat protecția: SIS, Procuratură și CCCEC. Ce mai vrea acum? Să-l facem Prim-ministru, să-i dăm totul în țara asta?

Nu fraților, i-ajunge lui Plahotniuc! Locul său e undeva pe la Cricova, nicidecum la șefia guvernului. Iar dacă va continua prea mult șantajul, să nu uite Plahotniuc că în țara asta mai există și oameni curajoși, oameni care le pasă de viitorul lor. Iar acești oameni nu-i vor permite să-și continue dezmățul…

Lupu și ultima sa șansă

Eu am scris de multe ori despre Lupu, mai ales în campania electorală. În această perioadă, Lupu a dovedit că nu este decât o marionetă. O păpușă în mâinile lui Plahotniuc. O rampă pe care așa-zisul om de afaceri o folosește pentru a avansa în ”carieră”.

Unii au zis că am fost prea dur în legătură cu Lupu, mai ales atunci când am zis că e ”cârpa politicii moldovenești”. Da, poate atunci am fost prea dur, pentru că unii încă mai credeau că Lupu conduce Partidul Democrat. Astăzi, eu reiterez, Lupu este o cârpă. Nu știu dacă o cârpă a politicii moldovenești, dar cu siguranță este cârpa lui Plahotniuc. Dacă nu este așa, atunci dovediți-mi! Dar, după cum au decurs lucrurile imediat după 28 noiembrie, chiar nu cred că mai există vreo îndoială asupra lui Lupu, asupra demnității și bărbăției sale.

Lupu, nu mai are absolut nicio putere în Partidul Democrat. Faptul că, în urma ”discuțiilor” cu Narîșkin, comuniștii ori liberalii, cel ce iese la tribună este Lupu, se datorează faptului că Plahotniuc e prea agramat pentru a putea să facă față unei conferințe de presă. Agramatismul și l-a dovedit în nenumărate rânduri, iar ultima sa ieșire, în adresa Angelei Gonța, a dovedit din plin acest lucru. Plahotniuc a numit-o pe Angela Gonța impertinentă, nu pentru că el ar crede astfel despre jurnalista de la Protv. El a folosit acest epitet nefericit doar din cauza că nu înțelege sensul cuvântului ”impertinent”. Cu siguranță Plahotniuc a vrut să spună cu totul altceva, dar având grave probleme cu limba română, a scăpat fluturașul precum un elev de clasa I, care spune lucruri compromițătoare despre părinții săi, doar din cauză că nu înțelege ce vorbește.

Prin prostia pe care a scos-o azi Plahotniuc, ni s-a confirmat încă odată cât de nepotrivit ar fi ca un asemenea individ să ocupe o funcție importantă în stat. Oare ce s-ar întâmpla dacă, în eventualitatea în care Plahotniuc devine Premier, vine cu o remarcă la adresa Angelei Merkel, asemănătoare cu cea făcută astăzi cu Angela Gonța? Ce se întâmplă dacă, din prostie, Plahotniuc i se adresează cancelarului german cu o remarcă de genul ”Doamnă Merkel, ați dat dovadă de foarte multă impertinență în discuțiile dumneavoastră cu Sarkozy”?

Dar, să-l lăsăm pe Plahotniuc deoparte, deoarece acest articol nu-i este dedicat lui, ci marionetei de care se folosește pentru a-și îndeplini scopurile bolnave. Lupu, dacă mai are un dram de demnitate și curaj în el, are acum ultima șansă de a acționa și de a-și schimba viitorul. Pentru că, în acest moment, viitorul lui Lupu arată sumbru rău. Și nici măcar soarta lui Roșca nu o va avea, deoarece Iurie Ivanovici măcar s-a asigurat financiar și a rămas în continuare șeful PPCD.  În schimb, peste câțiva ani, Lupu riscă să dispară definitiv în politică, iar oamenii care-l vor întâlni vor arunca pietre în el, pentru că în decembrie 2010 le-a îngropat viitorul.

Ca să mă fac mai bine înțeles, ceea ce face Lupu acum, este mult mai grav decât ce a făcut Roșca. Măcar liderul PPCD a avut acoperirea Bucureștiului și a Bruxelles-ului. Lupu nu va avea nici măcar acoperirea Moscovei, pentru că rușii mizează pe Plahotniuc și Voronin, nu pe el.

Până pe 28 noiembrie, Lupu mai are însă  șansă să-și schimbe soarta. El, din punct de vedere legal, încă este Președinte al PD. Pentru el au votat cele 12% din electorat. Deci, dacă va ieși acum cu o poziției împotriva lui Plahotniuc, prin care să pledeze pentru continuarea Alianței pentru Integrare Europeană, poate deveni un erou național, iar cariera sa politică să revină pe o pantă ascendentă.

Nu e nevoie decât de mult curaj, și Lupu poate schimba istoria. Ar putea să devină cel mai important politician din țară, să scape Moldova de un criminal și, cel mai important, să aibă o contribuție decisivă în continuarea căii spre Integrare Europeană.

E ultima sa șansă și el va decide: va fi în continuare cârpa lui Plahotniuc, ori va deveni un erou național și un politician demn de toată admirația.

Până una-alta, Lupu este, în cel mai bun caz, doar o marionetă, nici pe departe un politician și un bărbat adevărat.

În țara noastră, noi decidem!?

Atunci când vizitezi pagina online a unuia dintre partidele importante de la noi, PLDM, ești întâmpinat cu pomposul slogan ”În țara noastră, noi decidem!”. A fost unul dintre principalele slogane ale liberal-democraților în campaniile din 2009, iar cei care au votat pentru acest partid, au făcut-o și din dorința ca în țara lor, ei să decidă.

Narîșkin, în vizită la Plahotniuc

Din păcate, evenimentele din ultimele zile de la Chișinău, demonstrează încă odată că sloganul PLDM nu rămâne decât o frumoasă îmbinare de cuvinte, care sună foarte bine în preajma alegerilor. Și indiferent de cât de bine nu ne-am mobiliza noi la alegeri, indiferent de votul pro-european pe care l-am da, deciziile pentru viitorul nostru vine dinspre ”Kremlin”, nicidecum de la Chișinău.

Vizita nepoftită a lui Serghei Narîșkin, dă de înțeles că și în 2010, după aproape 20 de ani de independență, Moldova încă e o gubernie a Rusiei, nicidecum un stat independent, cu aspirații de integrare europeană. Șeful Administrației prezidențiale de la Moscova a venit la Chișinău pe nepusă masă, neinvitat de nimeni(oficial), practic obligându-l pe Președintele Interimar Mihai Ghimpu să accepte o întrevedere cu oficialul rus. Și Narîșkin nu a venit pentru a se întâlni cu Ghimpu. Întrevederea cu Președintele Interimar a fost doar de ochii presei, legitimând astfel vizita sa la Chișinău.

Adevăratele întrevederi, Narîșkin le va avea cu Voronin și Plahotniuc. Faptul că șeful Administrației prezidențiale de la Moscova s-a cazat la hotelul lui Plahotniuc și a fost adus de la aeroport cu mașina personală a așa-zisului om de afaceri, demonstrează încă odată că Partidul Democrat nu mai este condus de Marian Lupu, ci de Vladimir Plahotniuc.

Felul în care Narîșkin a venit la Chișinău, îmbrățișat călduros de către Plahotniuc încă de pe scările Hotelului ”Nobil”, dar și neglijarea lui Filat, ne fac să ne gândim încă la un lucru. Și anume la faptul că Plahotniuc vrea să-i dea o lecție lui Filat. Să demonstreze că el este cel agreat de Moscova în eventualitatea preluării funcției de Prim-ministru. Vizita lui Narîșkin pare a fi încă o mutare importantă a lui Plahotniuc în șantajul politic la care-l supune pe Filat. 

Cine decide? Noi, Moscova, ori Plahotniuc?

După alegerile din 28 noiembrie, ne-am pomenit în penibila ipostază de a ne afla cu toții la mâna unui individ care și-a tras partid politic, folosindu-se de imaginea lui Marian Lupu pentru a deveni deputat, el și toți subalternii săi.

Și la fel cum a făcut și în afaceri, șantajând și amenințând, Plahotniuc procedează și în politică. Pentru el nu contează câte procente va lua Partidul Democrat la viitoarele alegeri. El dorește cu orice preț Puterea, iar dacă la viitorul scrutin PD-ul va fi distrus din cauza acțiunilor sale, cu siguranță își va găsi altă formațiune pe care să o cumpere.

În aceste condiții, important e ca liderul PLDM, Vlad Filat, să nu cedeze șantajului care vine din partea PD-ului. Să nu uităm ca a mai cedat odată, în august 2009, iar acele cedări ne-au și adus în postura în care ne aflăm astăzi.

La 28 noiembrie, poporul a decis. A decis ca Moldova să meargă pe calea integrării europene, să continue reformele începute de guvernul Filat și să nu mai permită niciodată întoarcerea comuniștilor la Putere. Iar o revenire a comuniștilor, indiferent că în formula PCRM-PD, PCRM-PLDM, ori PCRM-PD-PLDM, nu poate fi agreată de cele 60% dintre moldoveni care au votat pentru AIE la 28 noiembrie.

Domnule Filat, până la urmă, cine decide în țara noastră? Noi, Moscova, ori Plahotniuc?

De ce nu se pot înțelege Filat și Ghimpu?

După ce, ieri, a fost ”deconspirată”, din voia cuiva, așa zisa întâlnire secretă dintre Filat și Plahotniuc, secondați de alți membri ai partidelor pe care le conduc, astăzi, mai mult de ochii presei, reprezentanții PLDM-ului s-au întâlnit și cu cei de la PL. Din păcate, se pare că întâlnirea PLDM-PL nu a fost nici pe departe la fel de prodigioasă precum cea dintre liberal-democrați și democrați. Fețele lungi și acre ale lui Ghimpu și Filat, imediat de după întâlnire, contrastează izbitor cu mina surâzătoarea a lui Filat, afișată ieri, în momentul în care a aflat despre ”deconspirarea” întâlnirii ”secrete” cu Plahotniuc.

Spun că e păcat că întâlnirea dintre Filat și Ghimpu nu a fost prea prodigioasă, punându-mă în postura mea de simplu cetățean și susținător al AIE. Ca alegător de dreapta m-aș fi bucurat dacă aș fi aflat că după alegeri, de dragul viitorului Republicii Moldova, cele două partide care au acces în Parlament și se identifică a fi de centru-dreapta să fi fost în relații mai calde de cât cele în care se află acum. Pentru că, dincolo de disputele existente, aruncând o privire pe programele electorale ale celor două partide nu sesizăm diferențe prea mari. La fel se întâmplă și atunci când vorbim despre politica pe care au promovat-o în anul în care au fost la guvernare, care dincolo de unele nuanțe, a fost practic similară. Cel mai important aspect care ar trebui să-i facă pe liderii celor două partide să fie mai toleranți între ei este însuși electoratul. Electorat care, la 28 noiembrie, a votat nu atât pentru PL sau PLDM în parte, ci pentru o viitoare guvernare împreună a celor două partide.

Să nu uităm care era pulsul societății active, tinere și responsabile, din campania electorală, când majoritatea zdrobitoare a acestora atunci când erau întrebați pentru cine vor vota, veneau cu un răspuns simplu: PLDM sau PL. Faptul că un partid s-a detașat de celălalt după numărarea voturilor, se datorează mai mult felului de a acționa a lui Filat și Ghimpu, nu neapărat pentru că politica promovată de PLDM ar fi fost cu mult mai bună decât cea a PL-ului. În condițiile în care cele două partide spun că au aceleași obiective, iar bazinul lor electoral este practic același, având interese comune, consider că ar fi corect să vină cu o poziție comună în perspectiva formării unei viitoare coaliții.

Din păcate și în acest caz, e valabilă zicala moldoveanului cu socoteala de acasă care nu se potrivește cu cea din târg. Și cu toate că cele două partide, cel puțin aparent, au viziuni și valori comune, se pare că se lasă pradă mai mult intereselor personale decât ale celor naționale. Pentru că dacă le-ar păsa de interesele naționale, și-ar aminti că pentru ei au votat oameni care au valori și obiective comune, iar în situația actuală a Republicii Moldova moral și rațional ar fi ca PLDM-ul și PL-ul să se înțeleagă doar dintr-o privire.

Din păcate, dreapta noastră este din nou scindată, iar acest lucru convine perfect PCRM-ului, dar mai ales PD-ului și lui Plahotniuc. Îi convine lui Plahotniuc, deoarece acesta poate șantaja mult mai ușor atâta timp cât PLDM-ul și PL-ul vor veni de pe poziții diametral opuse la negocieri.

Sper, totuși, ca atât Filat cât și Ghimpu să conștientizeze că cetățenii își doresc ca PLDM-ul și PL-ul să se afle împreună la guvernare. Să nu uităm că liberal-democrații și liberalii însumează  44 de mandate, devenind în această formulă cea mai puternică forță în Parlament. Iar în cazul în care aceste două partide ar merge pe poziții comune în negocierile cu PD-ul și chiar PCRM-ul, atunci cuvântul lor va cântări mult mai greu.

La 28 noiembrie, cetățenii au votat pentru continuarea căii spre Integrarea Europeană. Iar această cale este posibilă doar în cazul în care atât PL cât și PLDM vor face parte din viitoarea coaliție de guvernare.

(Video) Ce contur va avea următoarea coaliție?

Plahotniuc nu va fi niciodată Prim-ministru

Imediat după alegeri, prin nu știu ce minune, toți și-au amintit de Plahotniuc și de rolul său decisiv în formarea noii guvernări. Spun că toți și-au amintit de Plahotniuc abia după alegeri, deoarece în timpul campaniei electorale, când tot ”trăncăneam” pe acest blog că Plahotniuc e adevăratul pericol pentru viitorul Moldovei, toți mă acuzau că aș face jocurile nu știu cui, ori că m-aș lupta cu morile de vânt.

Milogeală națională

Ei bine, iată că nu au trecut nici 72 de ore de la închiderea secțiilor de vot, că moldovenii au început să facă ce știu ei mai bine, adică să se milogească. Luând exemplu de la Președintele interimar, care s-a milogit la Plahotniuc de față cu întreaga țară, rugându-l să întoarcă TVR-ul, unii moldovenii, de la vlădică la opincă, au început rugile la adresa mafiotului. Vezi Doamne, poate i s-o face milă de ei și nu va face coaliție cu comuniștii.

Ce nu știu acești moldoveni care nu prea cunosc ce e aia demnitate, și care adresează rugăminți fierbinți către miliardarul îmbogățit pe vremea comuniștilor, e că toate această milogeală a lor face mai mult rău decât bine. Pentru că, rugile adresate unor indivizi de genul lui Plahotniuc nu-i ajută deloc. Nici pe ei, nici pe cei care mai au un pic demnitate.

Dacă și-au dorit atât de mult ca să nu ne trezim astăzi cu pericolul de a reveni la Putere comuniștii, prin intermediul lui Plahotniuc, ar fi trebuit să acționeze până acum, și s-o facă demn, nu prin îngenuncheri virtuale. Dar ce să le ceri oamenilor lipsiți de demnitate? Ei știu să fie ”skolizkie”, vorba lui Voronin…

De ce Plahotniuc nu va fi Prim-ministru

Bine, dar nu vreau să mă mai opresc la acești indivizi. Ei își merită soarta, iar dacă cred că milogindu-se la Plahotniuc vor obține ceva, atunci s-o facă în continuare. Le propun chiar să facă vreun flash mob în fața Nobil Club. Să se strângă câteva sute de milogi și să bată vreo 500 de mătănii. Poate i s-o face lui Plahotniuc milă de ei și le-o promite că nu se aliază cu Voronin.

Vreau totuși să spun că Plahotniuc nu are nicio șansă să devină Prim-ministru. Spun asta pentru că eu încă mai cred că în această țară există oameni demni. Cred că există și jurnaliști demni și chiar și politicieni care mai au un pic de bun simț în ei. Iar când spun că Plahotniuc nu are șanse să-și îndeplinească visele, o facă gândindu-mă la acești oameni, care nu-i vor permite să-și continue dezmățul în această țară.

Teoretic, Plahotniuc acum dispune de 57 de mandate, 15 ale PD și 42 ale PCRM. Spun teoretic, deoarece atât în tabăra democraților cât și în cea a comuniștilor, cred că există cel puțin 5-6 oameni care nu vor accepta niciodată să-i lase lui Plahotniuc puterea deplină în această țară. Nu vreau să le spun numele, deoarece aș crea o presiune inutilă pe umerii acestora, dar eu vă asigur că ei există.

Astăzi au apărut unele zvonuri, precum că Voronin și Plahotniuc s-ar fi întâlnit la un restaurant pentru a negocia o viitoare coaliție. Aceste zvonuri nu au însă niciun fundament real, și au apărut doar pentru a pune presiune pe PLDM. E clar că Plahotniuc joacă foarte dur, iar șantajul la care-l va supune pe Filat abia începe. Prin așa-zisa întâlnire cu Voronin, Plahotniuc îi transmite lui Filat că el e gata de o alianță cu comuniștii și că dacă liderul PLDM nu-i va da ce va vrea, atunci el poate să meargă cu PCRM.

Plahotniuc prin porta-vocile sale, Diacov și Lupu, i-a dat de înțeles lui Filat că-l așteaptă cu propuneri de coalizare. Cum liderul PLDM încă nu a făcut niciun pas în acest sens, Plahotniuc a decis să-i ia fața și a și aruncat în mass-media zvonul precum că el deja s-ar fi întâlnit cu Voronin. În aceste condiții, este important ca Filat să nu se grăbească. Să se sfătuiască mai întâi cu Bruxelles-ul și cu ceilalți aliați ai Moldovei, care au ajutat Chișinăul în ultimul an. Să-l lase pe Plahotniuc să se dea în spectacol.

Sunt sigur că degrabă vor apărea toți mai mulți milogi care să se închine la Plahotniuc, alde Constantin Tănase vor începea tirul împotriva liderului PLDM, precum că nu se grăbește cu negocierile, vocile lui Lupu și Diacov vor deveni tot mai stridente și pițigăiate. Iar toate acestea cu un singur scop, de a-l face pe Filat să cedeze șantajului.

Și Plahotniuc, dar și porta-vocile sale știu că în acest moment este aproape imposibil să facă o coaliție de guvernare cu PCRM. În primul rând pentru că partenerii externi nu vor saluta o astfel de inițiativă, iar granturile se vor opri brusc. La fel de brusc se va opri și ”procesul de integrare europeană”, care abia de a început a se înfiripa. Și în al doilea rând, pentru că societatea civilă va pune presiuni foarte mari și va riposta vehement în cazul unei asemenea coaliții. Nu știu dacă e posibil un nou 7 aprilie, dar cu siguranță Europa și America se va mai ”îmbogăți” cu câteva sute de mii de moldoveni.

Moldovenii au văzut, în anul guvernării AIE, că în Moldova se poate de trăit mai bine. S-au simțit mai liberi, au sesizat chiar și unele mici reforme și au văzut o deschidere totală a UE către noi. Ei bine, acești moldoveni nu vor permite niciodată ca Plahotniuc și Voronin să se întoarcă la Putere. Și indiferent că vor protesta prin mitinguri ori prin făcutul bagajelor, niciuna dintre soluții nu-i va conveni lui Plahotniuc. Oare cum ar fi să guverneze într-o țară populată doar de 30% din populație? Acele 30% care au votat cu PD și PCRM.

Astăzi voi trăi româneşte, la fel cum fac în fiecare zi

Chişinău (Moldova.ORG) -- 1 decembrie este Ziua Naţională a României. Cu ceastă ocazie, ne-am propus să realizăm o serie de interviuri cu tinerii activi din partea stângă a Prutului pentru a afla ce înseamnă, pentru ei, a fi român.

Alexandru Cozer este şi el unul dintre tinerii care promovează activ valorile noastre şi adevărul pe care nu se teme să-l spună cu glas tare. Pe blogul său (www.alexcozer.com) ne cheamă zi de zi să nu ne temem şi «Să spunem lucrurilor pe nume!».
Ce înseamnă, pentru tine, să fii român?

Să fii român înseamnă să te treacă fiorii atunci când auzi ”Deşteaptă-te române”. Să te bucuri ca un nebun atunci când naţionala de fotbal a României se califică în sferturile de finală ale Campionatului European şi să plângi de bucurie atunci când, podiumul olimpic la gimnastică feminin, individual compus, este ocupat de 3 românce. Să fii român înseamnă să iubeşti tot ce este român. Să te mândreşti ca eşti român şi să spui asta peste tot!

Este neapărat să te naşti în România ca să te poţi considera român?

Eu m-am născut în Uniunea Sovietică, dar încă de când am înţeles cu ce se trăieşte viaţa, m-am considerat român. Poţi să te naşti oriunde, dar dacă-ţi iubeşti naţiunea vei fi întotdeauna un român de care România se va mândri.

Este această zi doar ziua României de acum, sau include toate teritoriile care îi aparţinea în trecut?

1 Decembrie, oficial, e sărbătorit doar în România. Nimic, însa, nu mă împiedică pe mine să-mi sărbătoresc astăzi ”Ziua Naţională”. La fel cred că simt şi ceilalţi români care trăiesc în teritoriile îndepărtate de la România Mare.

De ce este importantă această zi pentru noi, românii din stânga Prutului?

Este importanta atâta timp cât ne amintim că acum 92 de ani România devenea una dintre cele mai mari şi puternice ţări din Europa. Este importantă pentru că la 1 decembrie 1918 s-a constituit statul român care, până în 1940, devenise unul dintre cele mai puternice state din punct de vedere politic şi economic din Europa. Este importantă şi acum, după 92 de ani, deoarece chiar dacă e trunchiată, România a rămas în continuare un stat important pe harta Europei

Ce vei face în această zi, o vei sărbători cumva?

Voi trăi româneşte, la fel cum fac în fiecare zi. Depinde de fiecare în parte cum înțelege să sărbătorească. Cert e că pentru mine această zi este una specială.

Deţii cetăţenia României?

Da, deţin cetăţenia României de mai mulţi ani.

 

Pentru Moldova.org