Nu trece zi fără ca în problema ”Alegerii Președintelui” să nu apară noi lucruri care să-i scadă și mai mult șansele eternului candidat, Marian Lupu, de a obține funcția la care tot visează de ani buni. Cu toate acestea, liderii Alianței pentru Integrare Europeană 2 continuă să se comporte precum niște adolescenți iresponsabili și să ne aburească de fiecare dată cu tot felul de ”ași în mâneci” și chichițe în legislație care l-ar face pe Lupu Președinte și fără voturile comuniștilor.
Lupu, candidatul nedorit de nimeni
Ieri, în cadrul unui interviu acordat postului de radio ”Europa Liberă”, fostul Premier Ion Sturza a spus niște lucruri foarte înțelepte și curajoase, pe care nu le-am auzit niciodată din gura vreunui politician sau măcar analist politic moldovean. Sturza a tăiat în carne vie atunci când a venit vorba de modul în care ”fac politică” liderii politici de la noi, dar și mai dur a fost atunci când a venit vorba de candidatura lui Marian Lupu la funcția de Președinte al Republicii Moldova. Sturza mi-a alimentat temerile că Lupu nu are nicio șansă de a deveni Președinte al Țării, deoarece nu este dorit în această funcție nici chiar de colegii din Alianță, darămite de comuniști, cei pe care și i-a întors și mai mult împotriva sa în decembrie 2010, când a simulat cu ei niște negocieri pentru a șantaja PLDM-ul lui Filat.
Deși nu a vrut să spună care sunt colegii din Alianță care nu-l doresc pe Lupu în funcția de Președinte, este clar că Sturza s-a referit, în primul rând, la PLDM, partid al cărui lider ar avea mult de suferit ca imagine de pe urma alegerii lui Lupu. Este clar că Filat continuă să fie într-un trend ascendent continuu, datorat funcției de Premier, din care trage toate foloasele posibile. Ghimpu nu l-a deranjat cu absolut nimic pe Filat, atâta timp cât a deținut funcția de Președinte interimar, deoarece nimeni nu-l vedea decât un aventurier politic ajuns în cea mai importantă funcție în stat pur întâmplător. L-au avantajat pe Filat și neghiobiile de care a tot dat dovadă Ghimpu atâta timp cât a fost Președinte, această funcție aducând practic mai multe deservicii PL-ului.
Cu totul altfel ar sta situația în momentul în care Lupu ar deține funcția de Președinte, timp de 4 ani. Filat ar intra într-un con de umbră, iar Lupu și PD-ul ar crește vertiginos atât pe seama electoratului PCRM cât și PLDM. De aici și dorința tot mai des expusă de către liderii PLDM, dar și de către unii ”analiști” aserviți acestui partid, de a petrece un nou referendum în problema alegerii Președintelui, ca să fie ales de popor.
Foarte interesante au fost și declarațiile lui Sturza precum că Lupu nu este dorit ca Președinte nici măcar de foștii săi aliați din exterior. Deși nici aici Sturza nu a dorit să-și continue ideea, nu e greu de înțeles la cine s-a referit fostul Premier, mai ales după vizita lui Lupu la Moscova, când acesta a fost trimis în șuturi la Chișinău. Moscova e clar nemulțumită de faptul că Lupu s-a jucat cu ea în decembrie 2010. Iar răspunsul a fost unul dur: imediat după întrevederea lui Lupu cu Grîzlov, Kremlinul mai punând niște interdicții la importurile din Moldova.
Nu cred că Lupu e un candidat foarte agreat nici de Bruxelles sau Washington, deoarece liderul PD de-a lungul activității sale politice a dat dovadă că este un politician mai mult decât instabil, în care cu greu poți avea încredere, el fiind de fapt o marionetă în mâinile unor oameni de afaceri aflați în spatele său. Or, vestul nu a agreat și nici nu va agrea niciodată asemenea politicieni jucători.
Liderii AIE se fac că plouă
Deși toate lucrurile expuse mai sus sunt foarte bine înțelese și de către liderii AIE, aceștia continuă să se comporte iresponsabil, iar în loc să încerce să treacă peste criza politică în care ne adâncim tot mai mult, ei continuă să găsească tot felul de ”ași în mâneci” ori chichițe în constituție, prin care ne promit că-l vom avea pe Lupu Președinte. De fapt, acestea nu sunt decât niște încercări disperate ale PD-ului de a întârzia cât mai mult alegerea Președintelui, pentru ca alde Zubco și Chetraru să găsească pârghiile care i-ar ”încuraja” pe unii deputați comuniști să voteze. Deși atât ”analiștii” noștri cât și liderii AIE neagă cu vehemență asemenea scenarii, cunoscând deja de către cine este controlată Procuratura și CCCEC-ul, este greu de crezut că nu se va încerca utilizarea acestor instituții pentru a obține ”Voturile de Aur”.
Dacă sunt ele utilizate pentru a deposeda oameni de afaceri, pentru a scăpa criminali de la pușcărie, ori pentru a acoperi grave scheme de corupție, de ce nu ar fi utilizate și pentru a șantaja niște deputați comuniști? În această privință este regretabilă și activitatea ”analiștilor” și jurnaliștilor noștri, care nu conteneau să condamne aceste scheme utilizate de către comuniști, dar care astăzi închid ochii atunci când sunt utilizate de AIE.
Cum nici de la Lupu și nici de la Ghimpu nu ne putem aștepta să pună odată piciorul în prag și să vină cu o soluție serioasă și matură de a trece peste criza politică, deoarece ambii au interese în acest sens, primul de a deveni Președinte, iar al doilea Speaker, singurele speranțe rămân la Filat.
Filat știe la fel de bine ca Sturza că șansele lui Lupu de a deveni Președinte se învârt undeva în jurul lui zero, dar ezită să o spună direct și să vină cu o soluție peste a trece de această criză. Motivele care-l fac pe Filat să tacă le-am expus mai sus, el fiind avantajat de situația actuală de incertitudine, care nu fac decât să-i aducă și mai mult capital politic. Totuși, sper ca liderului PLDM să-i ajungă capitalul pe care l-a acumulat până acum și să spună odată și odată lucrurilor pe nume. Moldova are nevoie de un Președinte și de o guvernare stabilă. Fie acest Președinte politic sau apolitic, el trebuie ales, iar cu cât acest lucru se va petrece mai devreme, cu atât mai bine va fi pentru viitorul Republicii Moldova.
