Am eu ceva cu analiștii politici de la Chișinău. Și e greu să nu ai ceva cu ei, de vreme ce aceștia în loc să se comporte precum niște analiști adevărați, care să privească lucrurile în esență și să vină cu niște concluzii care să ne fie utile atât nouă - prostimii care-i privim la televizor (tot mai dezgustați, e adevărat), dar mai ales politicienilor - care atunci când ajung la guvernare nu fac decât să-și îngroașe conturile bancare și să-și mărească sferele de influență, stau toată ziua pe la televiziuni și fac tot posibilul pentru a intra în grațiile unui sau altui șef de partid.
Nu pot să nu protestez când citesc pe blogul unui astfel de analist cum că, vezi Doamne, FMI a ajuns la concluzia că Moldova a ieșit total din criză și că economia noastră merge ca pe roate. În concluzie, domnul analist îl întreabă pe Premierul Filat de ce vrea să distrugă AIE de vreme ce totul e atât de roz în Moldova.
Și poate nu aș zice nimic dacă nu l-aș vedea zilnic pe analistul în cauză prin studiourile de la Chișinău cum se plânge că merge în troleibuz și că stă cu chirie, iar în același timp laudă de zor alianța actuală de guvernare, în special componenta de stânga a acesteia. Iar de e așa, nu pot să nu mă întreb cum oare e posibil ca într-o țară în care totul e atât de roz cum spune domnul analist, care mai e și avocat de succes (cel puțin așa se prezintă), să fie nevoit să meargă cu troleibuzul și să stea cu chirie, iar asta în condițiile în care a trecut bine de prima tinerețe?
Nu vreau să fiu înțeles greșit, pentru că în Moldova o bună parte din populație care-și câștigă existența cinstit nu poate niciodată să-și permită o casă sau măcar un automobil, iar acești oameni se află în aceleași condiții cu domnul analist nu pentru că ar fi leneși și nu și-ar dori să muncească, ci pentru că acest stat, falimentar încă de la apariția sa, nu le poate permite să aibă un mod de viață decent.
Trăind în asemenea condiții și suportând pe propria-i piele consecințele sărăciei de care suferă Moldova anului 2011, acest analist se înverșunează să ne spună la televizor sau pe blog că totul e bine și frumos în această țărișoară și că alianța de guvernare este extraordinar de bună și ea trebuie să se mențină la Putere. Nu știu de ce suferă analistul în cauză, de sadomasochism sau de mentalitate de sclav, cu siguranță însă are una dintre aceste probleme și ea devine tot mai gravă.
Nu vreau să arunc cu pietre doar în gradina analistului-avocat de succes călător în troleibuz, pentru că el nu e singurul dintre figuranții care se plimbă zilnic prin studiourile de televiziune de la Chișinău și le suflă în borș politicienilor, indiferent că sunt ăștia la guvernare sau în opoziție.
Toată această haită de autointitulați analiști umplu zi de zi capul moldovenilor cu povești de succes și-și dau coate care mai de care pentru a le lua apărarea politicienilor care le aruncă și lor câte o fărâmitură mică. Toate discursurile idolatrice la adresa lui Lupu, Filat, Ghimpu, Voronin sau Plahotniuc, coroborate și cu poveștile acestor politicieni, chiar îi fac pe mulți dintre concetățenii noștri să creadă că în Moldova chiar e bine de trăit și să se conformeze cu mizeria în care-și duc zilele.
Deși nu e cel mai bun exemplu, dar fiind totuși cel mai accesibil pentru noi, vreau să menționez activitatea analiștilor și jurnaliștilor români, care dincolo de toate hibele lor, nu știu decât să critice politicienii, și o fac într-un fel în care chiar roadele se văd.
În ultimii 7-8 ani, zeci de politicieni români sau ales cu dosare penale, au fost nevoiți să părăsească politica sau chiar au înfundat pușcăria (chiar dacă pentru perioade scurte), tocmai datorită felului în care-și fac treaba analiștii și jurnaliștii de dincolo de Prut. Iar la crime și corupție politicienii români cu siguranță sunt mici copii pe lângă plahotniucii moldoveni, însă diferența e că acolo nu prea există analiști și jurnaliști care să le sufle în borș și să-i idolatrizeze ziua-ntreagă. Ori dacă există, ei părăsesc studiourile de televiziune la fel de rușinos precum dispar de pe scena politică și șefii lor.
Mulți au salutat apariția după 2009 a mai multe televiziuni sau ziare, care ar fi trebuit să contribuie la luminarea moldovenilor. Din păcate, odată cu apariția acestor televiziuni și ziare în Moldova nu au apărut și oamenii care să merite să apară în ele. Ce folos că avem multe televiziuni noi, pline de echipament performant, dacă cei ce se perindă pe la aceste televiziuni au o mentalitate de sclav și spun doar ce le convine celor ce le plătesc salariile sau primele. Acești oameni au mentalitate de sclavi, iar prin ceea ce spun fac ca și populația să sufere de aceeași boală.
