Astăzi am văzut un titlu, pe un blog, care ne îndemna la alegeri anticipate. Bloggerul încerca să ne explice că decât ”Președinte românofob sau antieuropean, mai bine anticipate”. În concluzie, bloggerul ne dădea de înțeles, plin de patos, că doar Marian Lupu nu e românofob și antieuropean și că doar el poate îndeplini criteriile unui Președinte perfect.
Dacă mi-ar cere cineva să nominalizez un politician românofob și chiar antieuropean, atunci Marian Lupu cu siguranță s-ar regăsi printre numele menționate, chiar dacă nu neapărat în capul listei, deci logica bloggerului ar cădea din start.
Dar, până la urmă, nu vreau să pun note asupra patriotismului, românismului sau a europenismului unora, mai ales atunci când vine vorba de politicieni. Pentru că, aceștia, în dependență de ”principiile și valorile” de care se ghidează, se pot transforma peste noapte din proeuropeni în proruși și viceversa. Ei o fac cu atâta ușurință, încât probabil nici ei nu mai știu ce sunt.
Vreau, în schimb, să vorbesc despre complexele de care suferă societatea moldavă de 20 de ani încoace. Pentru mulți dintre noi, rușii sunt ”porci, ocupanți și alcoolici”, iar românii - ”eliberatori”. Pentru alții, românii sunt ”opincari, hoți, țigani și, din nou, ocupanți”, iar rușii, din nou - ”eliberatori”. Singurul lucru comun pentru unii și ceilalți, e că-i consideră pe unii ”ocupanți” și pe ceilalți ”eliberatori”. Acuma eu nu vreau s-o fac pe moldovenistul Marian Ilici Lupu care să spună că cel mai bine era când ”plecaseră românii și nu veniseră rușii”. Eu sunt român și-n suflet și-n acte și mi-e în cot de ”eliberatori” sau ”ocupanți”. Pentru mine a fi român nu înseamnă însă să port panglică tricolor ostentativ, doar pe 9 mai, ori să port tricouri cu ”Basarabia Pământ Românesc”. N-am nimic cu ei, dar a fi român înseamnă cu totul altceva. Spre exemplu, să plângi de bucurie atunci când naționala de fotbal a României obține o victorie la un turneu final, ori, când se semnează actele de aderare la UE.
La fel e și cu rușii din Moldova. Cei care-și lipesc postere cu ”Pobeda” la 9 mai și care-i numesc ”fașîstî” pe cei cu panglică tricolor purtată în acea zi. La rândul lor, ăia cu panglica, își amintesc că-s români doar la 9 mai, și atunci se ”întricoloresc” tocmai pentru a-i oftica pe ”ocupanți”.
Unii poate se întreabă ce legătură au astea cu ”alegerea Președintelui”. Păi tocmai aici e și problema. Că cei care se dau mari c-ar fi români, își amintesc numai când vor că Grecianîi e românofobă, dar uită că așa a fost și încă mai este și Marian Lupu. La fel e și cu ăia care nu-l vor pe Ghimpu Președinte de Parlament, pentru că își amintesc că Ghimpu e rusofob și unionist, dar uită că în 2005 au votat un rusofob în funcția de Vicepreședinte de Parlament, în persoana lui Iurie Roșca. A, că acum Roșca e deja mai românofob decât rusofob, de acord, dar cine garantează că, peste 6 ani, Ghimpu va mai spune că Bucureștiul este capitala sa?
Noi nu vom avea niciodată stabilitate, nici politică și nici economică, în această țară, atâta timp cât vom trăi cu aceste complexe. În Moldova există mulți români care știu că au capitala la Chișinău, care nu poartă panglici tricolor doar la 9 mai și nici tricouri cu ”Basarabia Pământ Românesc”, dar plâng de bucurie când marchează Ganea-n poarta Angliei, sau când România aderă la UE, la 1 ianuarie 2007. Există și ruși, care cunosc perfect limba română și nu-și pun la 9 mai panglici cu ”Pobeda”, dar ei se bucură când la olimpiadă cântă imnul Rusiei. Ei bine, și acești români, și acești ruși, conștientizează că trăiesc în Republica Moldova și că lor le trebuie un Președinte, pentru ca politicienii să nu-și mai ascundă nereușitele în spatele ”instabilității politice”. Ei nu sunt nici rusofobi și nici românofobi, pentru ei nu există ”ocupanți” sau ”eliberatori”, dar ei își iubesc pământul pe care trăiesc. Ei nu sunt complexați și oricare dintre ei poate fi Președinte. Ei știu că politicienii sunt români sau ruși, stataliști sau unioniști, pentru că există complexați care-i votează tocmai pentru asta.
După cum am și mai scris, țara asta are nevoie de Președinte, indiferent cum l-ar chema pe acesta. Pentru că dacă el nu va fi ales, complexele în care trăim se vor adânci și mai mult.
