joi, 29 decembrie 2011

(video) Alți doi criminali achitați. Cât se mai poate?

Și ziceam măcar de sărbători să nu citesc știrile…

Ziua de 29 decembrie începea promițător, dar mi-a fost distrusă de o știre. O știre care probabil îmi va afecta serios ultimele zile din acest an. CRIMINALII Papuc și Botnari au fost ACHITAȚI.

Fraților, lăsați-mă să înjur odată tare și să-mi bag tot ce se poate de băgat în țara asta de rahat. O țară de RAHAT!!! În care absolut nimic nu funcționează, în care criminalii scapă basma curată, obțin un fel de certificate de virginitate de la judecători și apoi flutură cu ele prin fața rudelor celora de care au abuzat sau i-au omorât.

Nu, sigur că eu n-am crezut niciodată că ar exista măcar cea mai mică șansă ca acești doi CRIMINALI, PAPUC și BOTNARI, să stea vreo zi la pușcărie. Într-o pușcărie în care stau sute de amărâți nevinovați, băgați acolo de acești doi criminali, precum și de mulți alții ca ei. Dar măcar să fie purtați prin instanțe vreo câțiva ani, măcar o sentință cu suspendare, măcar o amendă. Dar nu fraților, judecătoria lui Ion Țurcanu… îl știți pe Ion Țurcanu, nu? Dacă nu, vă amintesc eu – acel judecător alcoolic, care conducea beat muci prin centrul capitalei și care-și bătea joc de doi agenți ai Poliției Rutiere.

Deci judecătoria condusă de un ALCOOLIC pohuist, (cum se spune pe la moldoveni), căruia îi este în cot de lege, achită doi CRIMINALI, doi TRAFICANȚI de droguri, doi indivizi din ordinul cărora au fost omorâți cel puțin vreo 5 oameni, și multe alte sute au fost băgați prin spitale.

Fierbe sângele în mine în momentul în care scriu aceste rânduri. Fierbe pentru că eu m-am întors acum vreo 4 ani în țara asta de RAHAT pentru a schimba ceva. Fierbe, pentru că eu mi-am pus viața în pericol în aprilie 2009(cei care au impresia că vorbesc în vânt, să vadă ce scriam eu în aprilie 2009), fierbe pentru că eu am umblat toata vara lui 2009 și-am amăgit oamenii că CRIMINALII Papuc și Botnari vor înfunda pușcăria. Da fraților, i-am amăgit, și voi i-ați amăgit, doar că noi atunci chiar credeam în ce spunem. Noi credeam că o să-i aducem la Putere pe Filat și Ghimpu și ăștia or să facă justiție și dreptate. Visuri și amăgiri.

Ia priviți fraților, la următorul material video. Priviți-l pe individul ăsta, ajuns Premier datorită oamenilor morți și schilodiți și a unor proști precum noi, care i-am făcut campanie electorală. Amintiți-vă ce declara el în 2009, când încă nu era Premier și nu-și făcea implanturi de păr:

Apoi priviți cum arată corpul acestui om. Om pe care-l cunosc personal și care a umblat prin spitale mai bine de un an de zile pentru a se însănătoși. Om care a promis și el, la fel ca mine, la fel ca voi toți, că Filat și Ghimpu îi vor trage la răspundere pe criminali.

Acuma vedeți ce s-a întâmplat cu Țîbuleac, cel ce ba sărea de pe stâlpi, ba de pe clădirea Parlamentului.

Amintiți-vă și de Eugen Țap, spânzurat cu șireturile, tot în noaptea zile de 7 aprilie.

Iar acum Valeriu Boboc, cel ce dacă nu se găseau acele imagini video în care se vedea clar cum era lovit cu picioarele în cap, atunci murea într-o încăierare cu drogații sau intoxicat cu gaz. Apropo, lovit cu picioarele în cap, dar tot fără niciun vinovat găsit.

Fraților, trei oameni MORȚI. Sute de oameni aproape omorâți! Filat, fără implant de păr și cu declarații pompoase, cum că Papuc, Botnari și Voronin vor înfunda pușcăria, toate astea în 2009. Și acum, în ultimele zile ale lui 2011, ce AVEM  noi fraților?

Un rahat de Premier, care și-a tras MAI-ul de fiecare dată, punând acolo niște indivizi care nu sunt departe de Papuc și care au lăsat lucrurile exact la fel ca până în 2009.

Un rahat de justiție, care bagă la pușcărie oameni pentru șantaje inventate, iar la cei mai mari CRIMINALI le eliberează certificate de virginitate.

Un rahat de Procuratură, care în loc să aducă dovezi împotriva criminalilor, face tot posibilul ca ăștia să scape basma curată.

Mi-e rușine, mi-e scârbă, mă simt penibil, mă simt revoltat, cât își vor mai bate joc de noi, fraților?

Trăim în Moldova, adică într-un mare rahat. Acum o spun mai hotărât ca niciodată.