Scuze publice adresate familiei Plahotniuc

Domnule Prim-vicepreședinte al Parlamentului, Vladimir Plahotniuc, dragă tinere Timofei Plahotniuc(și ceilalți membri ai familiei, ale căror nume nu le cunosc), vă rog să-mi acceptați umilele mele scuze în legătura cu campania de denigrare petrecută pe acest blog și pe rețeaua de socializare facebook, din momentul în care am aflat că domniile voastre dețin dublă identitate.

Dacă aș fi știut de nobilele dumneavoastră intenții, adică de a asigura tânărului Timofei o educație aleasă într-un liceu din Pantelimon, atunci cu siguranță nu v-aș mai fi cerut demisia, ba din contra, i-aș fi îndemnat pe toți părinții din Moldova, care vor ca fii și fiicele lor să studieze peste Prut, să meargă la București să-și schimbe identitatea. Și i-aș mai fi sfătuit pe acești părinți să procedeze aidoma dumneavoastră, adică să-și schimbe și data și anul nașterii, ba chiar și localitatea în care s-au născut, eliminând astfel orice risc ca tinerii noștri să fie discriminați de către frații lor de peste Prut. Eu știu că fiecare tânăr student al nostru, atunci când merge la studii în România, este trecut printr-o minuțioasă procedură de verificare a arborelui genealogic. Astfel, va fi verificată identitatea tuturor strămoșilor săi din prezent și până la descălecatul lui Dragoș Vodă, pentru a fi siguri studenții români, că prin venele colegilor basarabeni nu curge sânge de muscal.

Dar dumneavoastră, dragă domnule Plahotniuc, prin extraordinara inteligență cu care sunteți înzestrat, ați fi reușit să duceți de nas și autoritățile române, dar și pe viitorii colegii ai tânărului Timofei. Pentru că în momentul în care aceștia ar fi cercetat arborele genealogic al demnului dumneavoastră fiu, atunci totul s-ar fi oprit la mândrul său tată, Vlad Ulinici, născut cu fix 4 ani mai devreme decât în identitatea moldovenească. Nu pot, dragă domnule Plahotniuc, să nu mă închin în fața extraordinarului spirit de care ați dat dovadă, printr-o simplă procedură fiind foarte aproape de a-i asigura tânărului Timofei o educație aleasă, printre colegi care nu-l vor discrimina și-l vor trata ca pe un bun coleg de-al lor. Pentru că, dragă domnule Plahotniuc, noi cunoaștem ce bătăi crâncene primesc toți studenții basarabeni de peste Prut care au nume ușor slavone. Se întorc, nenorociții de ei, schingiuiți, bătuți de colegii lor, scuipați de profesori și tratați într-o manieră batjocoritoare la punctele vamale.

Prin această manevră inteligentă, ați fi procedat exact ca la finele anilor ‘90, când ați dus de nas autoritățile moldovenești și cele turcești, ducând la Istanbul mii de tinere moldovence care au profesat mai apoi ca medici, profesoare, educatoare, șoferițe de taxi, etc.

Ați fi procedat, dragă domnule Plahotniuc, la fel ca în anii 2000, când ați reușit să cumpărați la prețuri foarte bune toate benzinăriile din Moldova, aflate în paragină, înlocuindu-le cu moderne ”Petromuri”.

La fel, nu pot să nu amintesc de abilitățile dumneavoastră extraordinare de a fenta autoritățile atunci când ați cumpărat la prețuri supraevaluate hotelurile ”Codru”, ”Chișinău” și ”Național”, pe care din niște clădiri vechi aflate în paragină, le-ați transformat în mândre monumente de artă.

Ați fi reușit să faceți ca și în cazul TVR și Prime, televiziuni vlăguite și neprivite de nimeni, pe care le-ați transformat în moderne instituții de presă, la care rulează 24 de ore din 24 mândre capodopere americane, dublate, desigur, în limba rusă, scăpându-de astfel de blestematele subtitre cu care ne chinuia TVR 1.

Din păcate, nobila dumneavoastră intenție, de a deveni Vlad Ulinici, a fost zădărnicită de o șleahtă de jurnaliști vânduți, care nu știu să se ocupe cu altceva decât cu denigrarea mândrei dumneavoastră personalități. Chiar dacă bravii jurnaliști și analiști de la Publika și Prime au făcut tot posibilul să vă apere de tirul dur venit din partea ”Adevărului”, a ”Jurnalului” și a amărâtei mele persoane, dumneavoastră ați fost nevoit să cedați și să renunțați la identitatea din România.

Cu această ocazie, vă rog încă odată să acceptați scuzele mele publice și cenușa pe care mi-o pun în cap, în semn de considerație pentru inteligența dumneavoastră sclipitoare. Pe această cale, îi îndemn pe toți cei ce v-au denigrat, în special ”Adevărul” și ”Jurnal”, să iasă și ei cu scuze publice și să ceară autorităților române de a vă accepta dubla identitate. Viitorul lui Timofei este foarte important atât pentru mine, cât și pentru toți moldovenii, iar de dragul acestuia, noi suntem gata să acceptăm ca dumneavoastră să aveți chiar și triplă identitate.

Al dumneavoastră, umil slujitor, Alexandru Cozer.

31 ianuarie 2011.

Plahotniuc trebuie să demisioneze din funcția de Prim-vicepreședinte al Parlamentului

”În încheiere, vreau să-mi exprim certitudinea că domnul Plahotniuc va câștiga în imagine și din această situație”. Cu aceste cuvinte și-a încheiat reprezentația ”strălucitoare” din cadrul unui talk-show, un ”mare” analist politic de pe plaiuri basarabene, care e considerat ”unul dintre cei mai importanți formatori de opinie de la Chișinău”.

Sigur, domnule mare analist, că Plahotniuc va câștiga imagine și din asta, atâta timp cât voi, cei ce vă considerați formatori de opinie, în loc sa condamnați un criminal, care mai și deține una dintre cele mai importante funcții în acest stat, îi spălați imaginea în direct, la o oră de maximă audiență, la o televiziune care se bate cu pumnu-n piept că e foarte echidistantă.

Ieri am aflat că Vladimir Plahotniuc, cel ce a furat de la stat câteva hoteluri din capitală, două posturi de televiziune cu acoperire națională și conduce cam cu tot ce mișcă în țara asta, de fapt nu e Vladimir Plahotniuc, ci un oarecare Vlad Ulinici. Un subiect care, în orice țară ce e un pic mai dezvoltată decât Somalia ori Mozambic, ar reprezenta o adevărată bombă de presă, mai ales că acest Plahotniuc, ori Ulinici, mai este și unul dintre cei mai importanți om în stat - Prim-vicepreședinte al Parlamentului într-o țară cu regim parlamentar.

Dar la noi nu a fost deloc așa, pentru că la o televiziune de știri ”imparțială și echidistantă” această știre a fost dată prima dată abia la buletinul de informativ de la ora 19:00. Dar la acel buletin de știri a apărut și explicația: vezi Doamne, fiul lui Plahotniuc risca să fie discriminat în școala din România la care-și face studiile, pentru că are un nume slavon.  Acuma dacă aș fi pus să aleg între Ulinici și Plahotniuc, cred că primul este chiar mai slavon decât al doilea, dar asta nu i-a deranjat deloc pe formatorii de opinie de la ”Fabrika”, care mai nu au plâns în studio de mila odorașului lui Plahotniuc, justificând gestul mafiotului ajuns Prim-vicepreședinte de Parlament.

Sincer, astăzi m-am convins încă odată că majoritatea presei moldovenești nu face mai mult de 2-3 parale. Pentru că în loc să ceară demisia expresă a acestui individ din funcția pe care o deține, presa noastră ori a evitat acest subiect, așa cum a procedat postul public de televiziune Moldova 1, ori i-a făcut imagine lui Plahotniuc, așa cum au procedat Boțan și Gherasim de la ”Fabrika”. Deoarece în paralel cu reprezentația de la ”Publika”, la Moldova 1 a fost invitat Procurorul General Zubco, iar tânăra moderatoare din ”Dealul Schinoasei” n-a catadicsit să-i pună  măcar o întrebare nevinovată procurorului în legătură cu situația cetățeanului Plahotniuc/Ulinici.

Bine, dacă tot am pomenit mai sus de faptul că Plahotniuc ar trebui să-și dea demisia din funcția de Prim-vicepreședinte al Parlamentului dacă presa de la noi și-ar face treaba, voi explica și de ce cred acest lucru.

Din câte am înțeles din partea ”specialiștilor” în drept din Moldova, Plahotniuc nu poate fi sancționat legal. Dar Nixon a fost sancționat legal? Nu, dar el a demisionat din cea mai importantă funcție existentă în lume – Președinte al Statelor Unite ale Americii, pentru că a afectat pe plan internațional imaginea țării. Sigur, comparația poate fi exagerată, dar să ne amintim de numeroasele cazuri petrecute chiar în România, când mai mulți funcționari de stat, inclusiv miniștri, au demisionat în urma presiunilor venite din partea presei. Ultimul exemplu este cel al fostului Ministru al Tineretului și Sportului de la București, Monica Iacob-Ridzi, care a demisionat pentru o problemă mult mai mică decât cea a lui Plahotniuc. Diferențele însă sunt că în cazurile lui Nixon și a Monicăi Iacob presa și-a făcut treaba, în timp ce la noi jurnaliștii fac tot posibilul și imposibilul pentru a-l scoate basma curată pe Plahotniuc și din asta.

De ce situația lui Plahotniuc e mai gravă decât cea a ministrului român?

1.Pentru că Prim-vicepreședintele nostru de parlament are dublă identitate. Iar în identitatea românească apare și o dată de naștere diferită de cea din actele moldovenești. Chiar și localitatea de naștere diferă de cea din identitatea moldovenească.

2.Pentru că Republica Moldova se află în plini negocieri cu Uniunea Europeană de a elimina regimul de vize pentru cetățenii moldoveni. Cum vor reacționa oare oficialii europeni când vor afla că unul dintre oamenii cu care negociază aceste lucruri are cel puțină dublă identitate, în care figurează cu date de și loc naștere diferite? Oare nu se vor întreba dacă în situații similare nu se află și alte câteva sute de mii de cetățeni moldoveni? Dacă poate al treilea om ca importanță în stat, de ce nu ar putea și Vasile Bouroș?

3. Pentru că nu pot să nu mă întreb ce nume va avea Plahotniuc în momentul în care va face parte dintr-o delegație a parlamentului moldovenesc la Bruxelles? Oficialii europeni i se vor adresa cu mister Ulinici, ori cu mister Plahotniuc? Cu cât dispreț îl va privi Herman van Rompuy pe acest Plahotniuc/Ulinici?

4. Pentru că Plahotniuc a pus într-o situație ridicolă statul român, care peste noapte s-a trezit cu un cetățean cu dublă identitate, iar acest cetățean deține una dintre cele mai importante funcții într-un stat vecin. Cred că oficialii români ar trebui neapărat să ia o poziție în acest caz.

5. Pentru că faptul că Plahotniuc deține cel puțin dublă identitate, este încă o dovadă care ar certifica toate crimele de care a fost acuzat în ultimele luni. Iar din punct de vedere moral, un criminal nu are niciun drept să dețină o asemenea funcție în stat. De ce e o dovadă? Păi nu cred că este nimeni atât de prost încât să creadă cacialmaua cu copilul discriminat. Și din câte am mai aflat și eu, de dublă identitate au nevoie doar gangsterii din filmele americane și mafioții din Cosa Nostra ori triadele chinezești.

6. Pentru că prejudiciază extrem de grav imaginea Moldovei pe plan internațional. Nu că Moldova ar fi avut cine știe ce imagine, dar Uniunea Europeană va fi și mai rezervată în relațiile cu Chișinăul atunci când va vedea că criminalul Voronin a fost înlocuit cu mafiotul Plahotniuc, pe care îl mai cheamă și Ulinici.

Toate astea pălesc în raport cu cele 70 de mii de euro plătite pentru un concert de Monica Iacob, care au și dus la demisia acesteia.

Pe lângă intervențiile jurnaliștilor români în cazul Monicăi Iacob, au contat totuși și luările de poziție ale politicienilor, care au condamnat gestul ministrului. Din păcate, la noi cum sunt jurnaliștii și analiștii, așa sunt și politicienii, poate chiar și mai răi. Pentru că atât Lupu cât și Filat, nu au părut deloc surprinși de întrebările jurnaliștilor în legătură cu dubla identitate a lui Plahotniuc. Ceea ce mă face să cred că erau la curent de mult cu asta. Și mă mai face să fiu sigur că nu vor condamnă sub nicio formă situația lui Plahotniuc.

Moldova nu are nevoie de Președinte

De fiecare dată când revin acasă, din vest,  trăiesc sentimente contradictorii. În primul rând, mă bucur că am revenit în țara mea, cea pentru care aș da orice să o văd într-o situație mai bună. Iar în al doilea rând, mă cuprinde o tristețe greu de explicat prin cuvinte. Devin trist atunci când văd cum până și asfaltul de pe pistele aeroportului Chișinău e plin de gropi, iar pe unele porțiuni nici măcar zăpada nu e curățată. Mă întristez și mai mult atunci când văd mutrele acre ale vameșilor moldoveni, îmbrăcați, nu știu de ce, în niște uniforme care-mi amintesc de pozele lui taică-meu din perioada armatei sovietice. Mai apoi, când ies din aeroport, în cap îmi sar o serie de hrăpăreți care se prezintă drept taximetriști, și care-mi cer până la ”Porțile Orașului” 300 de lei. După asta, inima mi se strânge și mai tare atunci când după ce nu fac bine nici câteva sute de metri cu mașina, că mă și stopează ”Poliția Rutieră” care începe să caute acul în carul cu fân pentru a rupe ”un 50 de lei”. Iar atunci când refuzi să le dai cei 50 de lei îți spun că n-au procese verbale la îndemână și că-ți vor lua mașina la ”ploșiadkă”. Sigur, dacă începi să mai strigi un pic la ei și sa pierzi ceva nervi, băieții de la ”Rutieră” o lasă mai moale și îți urează drum bun. Dar asta doar după jumătate de oră de scandal.

Astea ți se întâmplă în decurs de câteva zeci de minute de la revenirea în țară, iar dacă mai dai și în vreo  cinci gropi de pe șosea până ce ajungi acasă, ai un meniu complet care te face să uiți de toate clipele frumoase și chipurile senine pe care le-ai văzut atâta timp cât ai stat în vest. Începi să te întrebi care-ți mai este rostul în această țară, atunci când toți își bat joc de tine, chiar din primele secunde când calci pe pământul natal. De ce ai mai sta aici, să lupți pentru viitorul acestui pământ, când guvernarea nu dă doi bani pe tine?

Chiar în clipele când înșir aceste gânduri, mai trag cu urechea la cele două talk-show-uri de seară de la noile noastre televiziuni. La unul se discută despre sărăcia care se va accentua și mai mult odată cu mărirea tarifelor, iar la celălalt, din nou, despre alegerea Președintelui. Ieri, un cetățean german, când a aflat că sunt din Moldova, m-a întrebat dacă am mai ales Președintele, ca astfel să trecem peste ”criză”. Cineva i-a răspuns că noi nu avem nevoie de un Președinte, noi avem nevoie reforme, de oameni care să poată implementa reforme.

Până una alta, Moldovei nu-i lipsește Președintele. Moldovei îi lipsesc oamenii.

Ce mai face Adrian Nichifor?

Cred că își amintește toată lumea despre cazul ”pistolarului” din Grozești, Adrian Nichifor pe al său nume, care în seara zilei de 11 aprilie 2010 a împușcat un om într-un club din satul Grozești, Nisporeni. Și ne amintim cu toții despre individul inspirat de filmele cu John Wayne, în mare parte, datorită posturilor de televiziune Jurnal TV și Publika, care se și fac de fapt ”vinovate” de faptul că Nichifor se află acum în arest. Poate cineva crede că e o confuzie la vederea cuvântului ”arest”, dar nu e nimic greșit. Deși au trecut mai bine de 9 luni de când Nichifor se află în arest, în cazul acestuia încă nu a avut loc niciun proces de judecată.

Spuneam ca presa se face ”vinovată” de faptul că Nichifor se află în arest, deoarece ”pistolarul” , conform mai multor informații, nu este la prima crimă, doar că cele ”realizate” până la apariția acestor două posturi de televiziune nu au fost mediatizate, punându-se foarte ușor preșul peste ele.

Din păcate, și după această crimă Nichifor are șanse foarte mari să scape basma curată, iar aceste lucruri se fac cu complicitatea unor oameni cu funcții importante în Republica Moldova. Conform legii, un om nu se poate afla în arest mai mult de un an de zile, iar dacă în această perioadă suspectul nu este judecat, atunci el urmează a fi eliberat. Ei bine, Nichifor nu mai are să stea decât trei luni în arest, după care va fi liber ca pasărea cerului și va avea destul timp să urmeze o destinație exotică, de unde să uite cu toții de el.

Probabil toată lumea se întreabă cum este posibil ca în cazul criminal, care a săvârșit o crimă înconjurat de zeci de martori, să nu fie dată o sentință deja după 9 luni de la săvârșirea crimei.  Se pare, însă, că acesta este protejat de persoane influente din stat.

Câteva din crimele lui Nichifor

Și crima din Grozești nu e singulară, chiar în condițiile guvernării comuniste, au apărut mai multe informații despre ”afacerile” cu care se ocupa Nichifor.  În anul 2001, un polițist din orașul Bălți a fost ucis de glonțul unui pistol ”Baikal”, aflat în posesia lui Nichifor. Iar Nichifor își cumpărase arma chiar cu două săptămâni înainte ca crima să fie săvârșită. În locul lui Nichifor, la pușcărie stau doi oameni nevinovați, Vladimir și Arteom Vlas.

Tot Nichifor este eroul principal al scandalului cu mita de la ”Victoriabank”, în urma căruia actualul Prim-vicepreședinte al Parlamentului s-a ales cu cea mai importantă bancă din Moldova.

În 2006 Nichifor a mai avut o tentativă de omor în adresa fratelui său Leonid, divulgată presei chiar de Leonid Nichifor. Ca în 2007, același ”pistolar” să accidenteze mortal, pe trecerea de pietoni, un bătrân.

Cine îl protejează pe Nichifor?

Deși este în arest, Nichifor are acolo condiții de hotel de cel puțin 3 stele. Se zvonește că ”pistolarul” ar fi asigurat săptămânal chiar și cu ”fete frumoase”. Dincolo de zvonuri, totuși, în septembrie 2010, din ”greșeala” unei percheziții s-a nimerit și în celula lui Nechifor, de acolo de unde s-au ridicat zeci de litri de bere și vodcă, plus un laptop cu modem conectat la internet. Cine îl asigura cu asemenea belșug pe Nichifor, este greu de spus. Totuși, fiind un caz atât de mediatizat, mă-ntreb dacă aceste lucruri pot trece pe sub vederea șefului penitenciarelor, ori chiar a Ministrului Justiției?

Îmi amintesc cum prin aprilie, Procurorul General Zubco vocifera în conferințe de presă că Nichifor nu va fi judecat doar în temeiul crimei din clubul din Grozești, ci va fi cercetat și pentru celelalte crime ale sale. Ca astăzi, procurorii nominalizați de Zubco să instrumenteze acest caz, să nu dețină destule dovezi pentru a-l aduce în fața instanței măcar pentru omorul din Grozești.

Nichifor este de baștină din Grozești, aceeași localitate în care și-a petrecut copilăria și Plahotniuc. Există zvonuri că Nichifor este cel ce regla conturile lui Plahotniuc. Zvonuri alimentate de cazul cu ”Victoriabank”, din 2003, în urma căruia Plahotniuc s-a ales cu cea mai profitabilă bancă din Moldova.  Mai mult chiar, arsenalul format din sute de arme, pe care-l deținea Nichifor, aparținea cu totul altcuiva, cel supranumit ”pistolarul” fiind doar un paravan.

Dincolo de zvonuri, cert e că justiția moldovenească nu are absolut niciun interes ca Nichifor să fie judecat. Iar procurorii care instrumentează cazul își fac treaba de mântuială, tergiversând și aceștia procesul de judecată. În aceste condiții, mandatul de arestare asupra lui Nichifor va expira în aprilie, iar dacă după ce va fi eliberat acesta se va face nevăzut, să nu se mire nimeni.

MAI, Roibu și lipsa de curaj a lui Filat

Moldova, în sfârșit ai Ministru de Interne. După o săptămână de chin pentru Filat, dar și pentru presă, perioadă în care toată lumea știa că Victor Bodiu va fi Ministru de Interne, noul-vechi Prim-ministru a decis să vină cu o surpriză și să-l pună pe Alexei Roibu în fruntea poliției moldovenești.

Nu știu ce l-a determinat pe liderul PLDM să vină cu o asemenea alegere, mai ales că pe la mijlocul săptămânii era hotărât să-l numească pe Bodiu la Interne. Cert e că, cel puțin la prima vedere, nu există mari diferențe între Roibu și Catan. Ambii nomenclaturiști sovietici, cu un trecut glorios în perioada Uniunii. Mai mult chiar, Roibu a primit gradele de general de brigadă chiar din mâinile generalului de miliție Vladimir Nicolaevici Voronin. Iar cea mai prodigioasă parte a carierei sale s-a confundat chiar cu cea mai represivă perioadă din perioada dictaturii comuniste a lui Voronin, între 2002 și 2004, când domnul Roibu a fost șef la deja celebrul CCCEC.

Chiar și azi, la tribuna Parlamentului, Premierul Filat a amintit de ”demilitarizarea Ministerului de Interne”, obiectiv care se află printre prioritățile guvernului Filat 2. Cum Doamne iartă-mă să demilitarizezi MAI-ul când îl schimbi pe generalul-maior Catan cu generalul de brigadă Roibu? General de brigadă care și-a manifestat din plin abilitățile în cea mai dură perioadă a guvernării comuniste, între 2002 și 2004.

În campania electorală recent încheiată s-a discutat mult despre felul în care a modernizat Saakașvili poliția georgiană, destituind în primele sale luni de activitate mai mult de jumătate din funcționarii cu epoleți și înlocuindu-i cu oameni tineri, cărora le-a asigurat salarii foarte bune și cele mai moderne condiții de activitate. Știu că felul în care a acționat Saakașvili nu a fost cel mai democratic, dar roadele acțiunilor nu au întârziat să apară, astăzi, în Georgia, polițiștii fiind cei mai respectați funcționari din societate. Nemaivorbind de corupția din cadrul Ministerului de Interne georgian, care nu există.

Pe când la noi, e de ajuns azi să ies cu mașina și să fac o tură de 10 minute în care să depășesc cu puțin viteza legală, că și mi se va cere mită de la un polițist rutier. Polițist care încă nici nu știe că noul său șef e Roibu. Și, cel mai probabil nu va ști nici peste un, pentru că absolut nimic nu se va schimba la MAI, deoarece funcționari precum Roibu nu pot și nu vor să facă ordine într-o poliție mega-coruptă, plină de funcționari agramați, incompetenți și lipsiți de orice urmă de respect.

Nu știu dacă Bodiu ar fi fost un ministru mai bun decât Roibu, dar știu sigur că dacă Filat îl numea în fruntea MAI pe Bodiu, dădea dovadă de curaj și dorință de a schimba ceva în cadrul acestui minister. Prin numirea lui Roibu în fruntea MAI, Filat a dat de înțeles că este mulțumit de activitatea actuală a poliției, schimbându-l pe Catan doar pentru a închide gura ”gălăgioșilor” care l–au contestat pe acesta.

Nu poți să schimbi ceva în cadrul poliției când pui în fruntea acestei structuri un nomenclaturist care are câteva sute de cumătri îmbrăcați în uniformă. Nu este sigur că vei schimba ceva nici atunci când îl faci ministru pe un tânăr competent, venit dinafara sistemului, dar în cazul al doilea, măcar demonstrezi că încerci să faci ceva.

Sper să mă înșel, iar Roibu chiar să facă ceva în fruntea poliției, dar am mici speranțe în acest sens. Mai ales după ce i-am văzut azi pe unii analiști cum îi ridicau osanale lui Roibu. Aceiași analiști care nu știau cum să-l mai laude și pe Catan, cu doar un an și jumătate în urmă.

Moldova, ai Ministru de Interne și vei avea, în continuare, poliție coruptă, agramată și lipsită de respect din partea societății!

Șansele lui Lupu de a fi ales Președinte

În ultimul timp se discută tot mai mult asupra șanselor pe care le are Marian Lupu de a deveni Președinte. După ce s-a reconstituit AIE, presei de pe malurile Bâcului nu i-a rămas decât să-i caute pe deputații comuniști care-i vor îndeplini marele vis lui Lupu. Unii dintre ”monștrii sacri” ai gazetăriei de la Chișinău, editorialiști de viță veche, chiar ne-au asigurat că Lupu va fi ales încă din primul tur, iar comuniștii vor face coadă la cabinele de vot pentru a-l vota pe acesta.

Eu nu sunt deloc atât de optimist pe cât sunt editorialiștii și analiștii noștri, mai ales atunci când îmi amintesc că tot ei sunt acei ce cu un an și jumătate în urmă ne dădeau asigurări că țara va avea Președinte și că PCRM se va dezmembra în câteva luni. Argumentele cu care vin acum sunt cam aceleași pe care le invocau și în 2009, sigur, readaptate un pic la realitățile de astăzi.

1. PCRM să voteze pentru binele țării

Unul dintre scenariile care se vehiculează este legat de ”înțelepciunea” unor membri PCRM, care ar fi gata să renunțe la frustrările pe care le trăiesc, iar de dragul depășirii crizei politice sunt gata să-și dea votul pentru Lupu. Nu pot să mă exprim în legătură cu înțelepciunea membrilor PCRM, dar felul în care s-a comportat Lupu și PD-ul pe parcursul lunii decembrie, mă fac să cred că nu există deputat PCRM care să nu-l urască de moarte pe liderul PD. Atunci când te joci cu nervii oamenilor precum a făcut-o Lupu pe parcursul unei luni de zile, când i-a asigurat pe comuniști că va face alianță de centru-stânga, pentru a se suci brusc în ultima clipă, cred că ai șanse foarte mici să mai fii votat de aceștia.

Cred că Lupu ar fi avut șanse mult mai mari de a fi ales Președinte dacă ar fi mers imediat pe formarea AIE-2. Felul în care s-a jucat liderul PD cu Voronin și colegii acestuia, cu siguranță au alimentat și mai mult ura pe care o nutreau comuniștii asupra sa, după ”trădarea” din 2009. Așa că, șansele ca vreun membru PCRM să-l voteze pe Lupu doar de dragul trecerii peste criza politică mi se par a fi egale cu zero.

2. PCRM va vota pentru a nu pierde din electorat

Un alt motiv care i-ar determina pe comuniști să-l voteze pe Lupu, în opinia analiștilor noștri, este legat de percepția electoratului în cazul în care comuniștii vor provoca din nou anticipate. În opinia unora, comuniștii ar trebui să voteze pentru că, electoratul lor i-ar taxa dacă se vor face vinovați de provocarea anticipatelor în 2011. Vezi Doamne, electoratul comunist se va lumina brusc în 2011 și va vota cu alte partide, numai nu cu PCRM. 

Nu prea cred în ”luminarea” bruscă a creierelor care votează cu PCRM. Mai degrabă aș credea în ”luminarea” lor după 4 ani. Pentru că după 4 ani de opoziție a PCRM, când Voronin va fi mult mai în vârstă și mai slăbit, iar migrările spre alte partide vor fi inevitabile, cu siguranță rezultatele comuniștilor vor fi unele foarte modeste. Iar dacă PCRM mai are vreo șansă să rămână principalul partid din țară, atunci asta e legată de eventualele anticipate din 2011. Într-o asemenea conjunctură pierderile ar fi minore, incomensurabil mai mici decât după 4 ani.

3. Plahotniuc va găsi voturi

Un alt scenariu, care, după mine, are și șansele cele mai mari de realizare, este legat de influența pe care o are Plahotniuc printre membrii PCRM. Acest scenariu e invocat de editorialiștii noștri doar cu o jumătate de gură, pentru că, vezi Doamne, atunci când ești editorialist ori analist, nu poți să afirmi cu voce tare că ditamai prim-vicepreședintele Parlamentului e gata să taie-n carne vie (la propriu) pentru a găsi doi comuniști să-l voteze pe Lupu.

Din păcate, șansele lui Lupu de a deveni Președinte depind tocmai de Plahotniuc și de felul în care acesta își va aminti de vechile sale obiceiuri de ”om de afaceri controversat” și va pune la treaba Procuratura și CCCEC-ul pentru a-i motiva pe comuniști să participe la vot.

Totuși, țin să le amintesc celor ce acum își freacă mâinile la gândul că Plahotniuc va șantaja și amenința pentru a găsi ”Voturile de Aur”, ce făceau ei în mai 2009 și cum blamau metodele comuniștilor de a găsi prețiosul vot. Adică pentru domnii editorialiști erau absolut inacceptabile metodele de șantaj ale comuniștilor pentru a găsi ”Votul de Aur”, dar sunt foarte ok aceleași metode venite din partea lui Plahotniuc. Nebănuite sunt căile Domnului și tare schimbători sunt unii…

4. Demiterea guvernului Filat

Ultimul scenariu care a început să capete ecouri tot mai mari, e legat de votarea masivă de către comuniștii a candidaturii lui Lupu, ca în toamna lui 2011, Filat să fie demis și să urmeze formarea unui guvern PCRM-PD.

Pare a fi o versiune bine gândită, ”coaptă” de comuniști și democrați în perioada ”negocierilor”. După mine, deși ar putea fi pus în practică, acest scenariu nu are șanse de realizare. În primul rând, pentru că dacă PD ar fi avut asemenea intenții ar fi putut să le ducă la îndeplinire încă din 2009. Plus la astea, un asemenea scenariu riscă să-i șifoneze rău de tot imaginea lui Lupu și chiar să provoace instabilități mari în societate. Poate chiar mai grave decât în aprilie 2009. Nu-l cred în stare pe Lupu să-și asume asemenea riscuri.

În concluzie, cred că în 2011 sunt șanse mai mari de a avea anticipate decât Președinte. Totuși, dacă Lupu va fi ales, aceasta se va datora în mare parte lui Plahotniuc. Și asta ar putea să ne coste.

Cum va arăta viitorul guvern?

Premierului desemnat, Vlad Filat, i-au mai rămas doar câteva zile până la nominalizarea numelor miniștrilor din cabinetul Filat 2, iar conform ultimelor informații care apar în presă, se pare că miniștrii, în marea lor parte, vor fi aceiași ca și în cabinetul Filat 1.

Și dacă în cazul unor miniștri care au avut performanțe în timpul mandatului este salutabil ca aceștia să-și continue munca începută, atunci pare ciudată insistența liderilor de partide de ai menține în funcții pe miniștrii care pe parcursul lui 2010 au demonstrat orice, numai nu competență.

PLDM

La Partidul Liberal Democrat sunt doi miniștri care și-au făcut aproape exemplar treaba în timpul mandatului și sunt sigur că aceștia ar trebui să-și continue munca începută. Mă refer, în primul rând, la Iurie Leancă de la Externe, care a fost de departe cel mai bun ministru din guvernul Filat 1, dar și la Veaceslav Negruță de la Finanțe.

Conform presei, bătuți în cuie în funcții sunt și Vladimir Hotineanu și Alexandru Tănase. Despre Tănase nu vreau să comentez prea multe, cred însă că el are un singur merit care l-ar recomanda în continuare la funcția de Ministru al Justiției, anume faptul că este numărul 2 în PLDM. Dacă a observat cineva vreun progres în Justiție în timpul mandatului lui Tănase, l-aș ruga să-l lase la secțiunea comentarii. Și dacă în Justiție e ”greu să faci progrese”, mă-ntreb cine l-a împiedicat pe domnul ministru măcar în penitenciarele din țară să facă ceva? Penitenciare în care, în continuare, majoritatea deținuților trăiesc mai rău decât în Evul Mediu, iar unii au condiții precum în hotelurile de lux. Apropo, în fruntea penitenciarelor se află același om care a fost și în perioada PCRM, rămas acolo la insistențele lui Tănase.

Celălalt ministru PLDM-ist care se pare că-și va exercita în continuare funcția este Vladimir Hotineanu. Și dacă Tănase este prim-vicepreședinte de partid și nu-ți poți permite să renunți la el, în cazul lui Hotineanu chiar sunt depășit și nu pot înțelege de care merite s-a învrednicit acest om pentru a fi în continuare ministru.

Și dacă Hotineanu s-a remarcat cu ceva în timpul mandatului, atunci asta a fost când a scos aproape în șuturi niște jurnaliști din sediul Ministerului Sănătății, ori atunci când a mințit cu nerușinare în cazul decesului unei copile de 18 ani. S-a mai remarcat domnul Hotineanu și atunci când a încercat să monopolizeze importul de medicamente, iar așa-zisa ”micșorare a prețurilor” medicamentelor face parte din schema elaborată pentru a elimina concurenții la import.

Despre Victor Catan chiar îmi vine greu să mai vorbesc și să găsesc vreun merit al acestuia de a rămâne în fruntea MAI. Din ultimele informații, Catan are mari șanse de a rămâne în funcție, iar cu el acolo, la sigur vom mai avea mult de așteptat până vom avea o poliție cât de cât acceptabilă.

De a fi în fruntea Ministerului Educației șanse mari are Mihai Șleahtițchi. Nu pot să comentez nimic asupra domniei sale, dar cred că mai rău decât Bujor nu poate fi.

La Agricultură se pare că va fi numit Ion Balan. Nu-l cunosc pe domnul Balan decât datorită unor intervenții sporadice la microfoanele parlamentului, atâta timp cât și-a exercitat mandatul de deputat. Cred însă că Valeriu Cosarciuc a fost un ministru foarte bun, iar dacă cineva de la AMN merită să rămână în funcție, atunci acesta este domnia sa.

PDM

Nu am absolut nimic de comentat în legătură cu Valeriu Lazăr, care dincolo de unele viziuni politice este, probabil, unul dintre cei mai buni economiști din țară.

Și despre Valentina Buliga presa are cuvinte de laudă. Nu prea am fost la curent cu activitatea ministerului condus de singura femeie din guvern, dar, din cele spuse de presă, doamna Buliga ar merita să fie și în cabinetul Filat 2.

Nu știu dacă Marcel Răducan își va exercita mai departe mandatul de la Construcții. Eu nu am văzut nicio realizare a lui Răducan în decurs de mai bine de un an de zile. Mai mult chiar, în august 2009, s-a dat o luptă mare pe acest minister, iar atunci se vorbea despre încălcări grave ale fostului ministru Baldovici. Cert e că după ce a devenit ministru, despre Baldovici nu s-a mai vorbit absolut nimic, nici măcar din gura lui Răducan.

Despre Boris Focșa nu sunt prea multe de zis. Îmi amintesc însă că, la presiunile lui Filat, acesta promisese că în cinematografele din țară nu vor mai rula filme în rusă. A trecut deja un an de la acea promisiune, iar în cinematografe situația nu s-a schimbat. Nu am fost foarte atent la restul activității lui Focșa, cert e că l-am remarcat de multe ori în preajma ”filantropului” Plahotniuc, umilind cu câteva sute de lei oamenii de cultură.

E posibil ca la TIC, minister ce i-a revenit PD-ului, să rămână actualul ministru, Alexandru Oleinic. Motivele sunt mai multe, printre care se numără ”solidaritatea” PD-iștilor cu colegii din AMN, precum și prietenia dintre un cunoscut lider PD și ministrul AMN.

PL

Cred că despre Șalaru și Marinuță nu pot exista prea multe comentarii. Ambii și-au făcut treaba destul de bine pe perioada mandatului și vor rămâne în funcții.

Despre Gheorghe Șalaru de la Mediu, din nou, nu prea există comentarii. Doar că aici nu merge același criteriu ca la colegii săi de partid menționați mai sus, ci pur și simplu acest ministru a fost de-a dreptul invizibil în perioada exercitării mandatului. Mi-e greu să cred că un ministru invizibil e bun la ceva, mai ales când se află în fruntea unui domeniu atât de sensibil precum Mediul.

La Ion Ciobanu chiar voi fi foarte scurt. Pentru că e greu să găsești un ministru care să-și exercite mai prost atribuțiile decât el.

În final, nu-mi rămâne decât să-mi exprim speranțele că la ministerele cu șefi problemă, de genul lui Catan, Hotineanu ori Ciobanu, vor fi ceva schimbări. La cum decurg lucrurile, se pare, însă, că vom fi nevoiți să-i avem în continuare miniștri, măcar pe unii dintre ei.

(video) Crăciunul, folosit în scopuri electorale

Chiar voiam să-mi iau o pauză mai lungă, s-o las mai moale cu textele pe blog, pentru că aveam și eu nevoie de o pauză. Se pare că am putut rezista doar 8 zile. Politicienii noștri nu au vrut sub nicio formă să-mi acorde un răgaz mai lung.

S-a întâmplat să scriu scriu acest material chiar în ziua de Crăciun pe stil vechi. Și nu am făcut-o pentru a scrie câți colindători am primit, ori ce bunătăți am mâncat astăzi, așa cum face cam toată lumea. Am făcut-o pentru că m-a deranjat impertinența de care dă dovadă un politician de la noi. Și eu știu că în politică ”orice vot contează”, dar să te folosești de cea mai importantă sărbătoare religioasă a creștinilor din întreaga lume pentru a acumula capital politic, mi se pare scandalos.

Și cel ce apelează la Crăciun pentru a mai adăuga ceva voturi este chiar, conform ultimelor sondaje, cel mai iubit dintre moldoveni, fostul și viitorul Prim-ministru, Vlad Filat.

După ce vreme de mai mulți ani a declarat că el sărbătorește Crăciunul pe stil nou, l-am văzut, astăzi, pe domnul Filat, cum făcea băi de mulțime chiar în catedrala din centrul capitalei, acolo unde a participat la slujba prilejuită de ”Nașterea Domnului”.

Acuma mulți vor veni cu scuze de genul că foarte mulți moldoveni sărbătoresc Crăciunul de două ori, pe 25 decembrie și pe 7 ianuarie. Asta e adevărat, însă cred că este o blasfemie la adresa lui Dumnezeu și a tuturor creștinilor să mergi la slujba de Crăciun de pe 7 ianuarie, după ce, în urmă cu 2 săptămâni, ai sărbătorit deja ”Nașterea Domnului”.

Iată ce declara domnul Prim-ministru cu câțiva ani în urmă, pe vremea când era un simplu politician, cu rating sub 2% și cu șanse minime de a ajunge ditamai șeful de guvern: Sărbătorim Crăciunul pe stil nou, pentru că primul nostru Crăciun împreună l-am făcut la Iaşi, fiind studenţi”, îşi aduce aminte capul familiei. Articolul complet îl găsiți pe pagina online a revistei VIP Magazin.

Ca astăzi, să-l vedem cum ne dă lecții de credință chiar pe scările catedralei din centrul capitalei.

Din păcate, politicienii moldoveni ar face orice de dragul voturilor, iar dacă Crăciunul ar fi de 3 ori, nu mă îndoiesc că Filat l-ar ”sărbători” de fiecare dată. Nu de alta, dar în 2011 sunt șanse mari să fie modificată constituția, iar Președintele să fie ales de popor. Și în aceste condiții, orice Crăciun merită ”sărbătorit”. Mai ales atunci când camerele de filmat se află în jurul tău.