Poate fi Iurie Leancă un Primar(candidat) bun?

Ziua în care Partidul Liberal Democrat își va anunța candidatul pentru Primăria capitalei se apropie cu pași repezi. Iar febra zvonurilor începe să capete cote apoteotice. După ce Alexandru Tănase a spulberat orice urmă de îndoială asupra (ne)candidaturii sale la funcția de Primar, au rămas doar două nume care se vehiculează de la PLDM: Serafim Urechean și Victor Bodiu.

Eu cred că Filat ar putea să-l înainteze pe Serafim Urechean doar într-un singur caz - dacă nu i-ar păsa deloc de funcția de Primar General al capitalei, pentru că să-l înaintezi pe Urechean în această cursă ar fi egal cu un eșec din start.

Lui Urecheanu i-a apus soarele, la figurat de multă vreme, iar la propriu cu câteva săptămâni în urmă. La ultimele alegeri, AMN-ul în capitală a obținut 1, 55%, cu Urechean cap de listă și lider incontestabil al partidului. PLDM-ul a acumulat, în Chișinău, 28,44%, iar dacă vrea să obțină un rezultat asemănător măcar în Consiliul Municipal, atunci trebuie să înainteze pe oricine la funcția de Primar, numai nu pe Urechean, pentru că acesta ar atârna ca o piatră de moară.

Îmi amintesc cum cu ceva timp în urmă Filat promitea că el va merge alături de candidatul PLDM la Primărie prin curțile blocurilor din Chișinău, la fel cum a făcut el singur la localele din 2007. Curțile blocurilor au și reprezentat rampa de lansare prin care Filat s-a făcut cu adevărat cunoscut în politica modlivenească, și se pare că din 2007 încoace Președintele PLDM trăiește o pasiune mereu crescândă pentru ”dvorurile” capitalei. Aș paria că dacă PLDM ar obține capitala, primul lucru pe care-l va face noul Primar ar fi să reamenajeze aceste curți, pentru că dacă nu existau ele, mă tem că nu exista nici PLDM astăzi. Iar pentru a continua pe același ton, v-aș ruga să vi-i închipuiți pe Filat și Urechean, umăr la umăr, într-o curte de la Râșcani. Imposibilă imagine, nu? Mai ales că Urechean n-ar ține pasul mai mult de 2-3 zile. A dovedit fostul șel al AMN că iubește mai mult somnul decât alegătorii în ultimele campanii electorale…

O imagine cu Filat și Bodiu ar fi mai ușor de imaginat, și parcă ar arăta și mult mai bine. Mai ales că Bodiu e o copie mai mult sau mai puțin fidelă a șefului său de partid, iar o asociere cu tatăl și fiul(chiar dacă între cei doi nu e o diferență prea mare de vârstă) ar prinde mult la electoratul nostru mioritic. Minusul lui Bodiu este însă altul, și anume faptul că este foarte puțin cunoscut. Dacă ai întreba locuitorii Chișinăului cine e Victor Bodiu, cred că 90% n-ar putea să răspundă.  Oricât de bună n-ar fi campania de PR a PLDM-ului, două luni e mult prea puțin pentru a reuși să câștigi Primăria. Să nu uităm că Filat, înainte de a candida în 2007, timp de doi ani a vorbit non-stop de la microfoanele Parlamentului, detașându-se fără drept de apel într-un top al celor mai activi deputați din opoziție.

Dincolo de Urechean și Bodiu, există însă în PLDM un om care ar avea șanse mult mai mari decât de cei doi, chiar dacă Filat nu s-ar ocupa prea mult cu campania pentru locale. Este vorba despre poate cel mai bun ministru al Moldovei din ‘90 încoace. Ministrul căruia i se datorează o mare parte din puținele succese cu care se poate lăuda guvernarea actuală. Omul care i-a adus în Moldova pe cei mai înalți oficiali europeni și pe Joe Biden, Ministrul de Externe Iurie Leancă. Membrul PLDM cu o imagine aproape impecabilă, care a dovedit că este un adevărat profesionist și care este foarte bine cunoscut. Mult mai cunoscut decât Bodiu și cu o imagine infinit mai bună decât Urechean.

Sigur, aici pot apărea multe semne de întrebare. Prima ar fi dacă am putea să ne dispensăm de un ministru atât de bun? Eu zic că da, mai ales că la Externe există și o Natalia Gherman, care se bucură de o imagine poate la fel de bună ca și Leancă în exterior. Nici profesionalismul doamnei Gherman nu cred că poate fi pus la îndoială și cred că aceasta ar putea prelua din mers funcția lui Leancă.

A doua întrebare care apare este legată de imaginea lui Leancă și de propria sa dorință de a candida. Asta cred că e și cea mai mare problemă, pentru că devenind candidat la Primărie, iar mai apoi Primar, este foarte dificil să rămâi același om integru și corect precum ești la MAEIE. Nu știu nici cât de mult și-ar dori Leancă să se aventureze într-o asemenea cursă, pentru că privindu-l atent, nu prea pare a fi omul care și-ar dori să fie Primar de capitală.

A treia întrebare, și asta una destul de grea, ține de Filat. E clar că Filat nu-și dorește ca în Chișinău să fie un edil pe care el să nu-l poată controla, iar Leancă nu e tocmai cel mai controlabil om.

Trecând însă peste toate aceste semne de întrebare, eu sunt gata să pariez pentru Primarul Leancă. În condițiile în care bugetul anual al Chișinăului este unul care nu-ți permite să faci mare lucru, iar pentru a reuși ceva notabil ai nevoie de granturi externe, nu văd om mai potrivit decât Leancă pentru a obține aceste granturi, mai ales datorită relațiilor pe care și le-a creat în perioada în care a fost ministru. Apoi, Leancă e un tip destul de corect și mult mai autoritar decât Chirtoacă, iar pentru a facă curățenie la Primărie e nevoie nu doar de inteligență și dorință, ci și de multă autoritate, lucru care tocmai îi și lipsește lui Chirtoacă.

Una peste alta, mai rămân zile numărate până la congresul PLDM, la care se și va decide viitorul candidat pentru Primărie. Eu, dacă aș fi membru PLDM (bine că nu sunt) și aș participa la acest congres, m-aș ridica și i-aș cere lui Iurie Leancă să candideze. Pentru că, sincer să fiu, candidat mai bun decât el chiar nu văd la ora actuală. Și ar fi un candidat bun și pentru PLDM, pentru că i-ar garanta succesul, dar și pentru capitală, deoarece sunt sigur că poate face lucruri mari pentru Chișinău. Din păcate, nu este decât o dorință a mea, care nu știu câte șanse de realizare are.

În final, vreau să adresez 3 întrebări:

1. Adresată cititorilor – Poate fi Iurie Leancă un Primar bun?

2. Adresată membrilor PLDM – Credeți că ar avea cineva șanse mai mari de a câștiga Primăria decât Leancă? Iar după ce o câștigă și să facă ceva acolo?

3. Adresată lui Filat – Domnule Filat, oare chiar nu vă doriți să aveți un Primar de la PLDM? Un Primar bun?!

Cu un ”Dinosaurus Coruptus Neclintitus” mai puțin?

Dimineața aceasta am început-o cu vești bune. Chiar bune de tot, mai ales atunci când am văzut că, în sfârșit, unul dintre specimenele de ”Dinosaurus Coruptus Neclintitus” din cadrul Primăriei Chișinău va fi demis. Și nu e vorba despre orișice specimen din clasa ”Dinosaurus Coruptus”, ci chiar unul dintre cei mai importanți pe care-i are Chișinăul la ora actuală, singurul care l-ar surclasa pe Țernă la toate capitolele fiind deja celebrul Vladimir Modârcă.

De 16 ani stă acest Țernă neclintit în funcția de șef al Direcției Transporturi din cadrul Primăriei Capitalei, perioadă în care a devenit un fel de ”Rege al Asfalturilor” chișinăuiene. Bine, ”Rege al Asfalturilor” e cam mult spus, iar celor care nu sunt de acord cu acest titlu le voi permite să-l numească pe Țernă ”Rege al Gropilor Neasfaltate Niciodată”.

Eu, sincer să fiu, nu prea pot să înțeleg de ce Chirtoacă a așteptat atâta vreme pentru a-l demite pe acest individ, deoarece cred că s-a convins toată lumea de profesionalismul său pe parcursul celor 16 ani cât a deținut funcția. 16 ani în care, de fapt, s-au cam și distrus toate drumurile din capitală. Pentru că orice s-ar spune, Uniunea Sovietică ne-a lăsat cu niște drumuri de o calitate destul de bună, și nu doar în capitală, ci chiar în toată Republica. Alta e că indivizi alde Țernă în loc să aibă grijă de aceste drumuri și să le aducă la cerințele anului 2010 și-au creat fabrici de asfalt și au avut grija ca puținele licitații de reamenajare să fie câștigate de companiile conduse de ei. Ce ieșea din urma acestor măgării știe toată lumea, iar exemplul cu bulevardul Alba-Iulia este ultimul dintr-o listă destul de lungă, în care imediat după repararea unui drum acesta necesita lucrări de ”rereparare”(dacă-mi este permisă utilizarea unei astfel de sintagme).

Bine, că merita demis Țernă nu se îndoiește nimeni. El nu doar că trebuia demis demult, ci mai și tras la răspundere pentru pierderile de milioane pe care le-a avut capitala în cei 16 ani cât acesta a îndeplinit funcția de șef al Direcției Transporturi, în urma așa-ziselor reparații de drumuri în toată această perioadă.

Ca un apropo la 16 ani de activitate, ar fi interesant să vedem ce venituri salariale a avut Țernă în această perioadă și dacă acestea coincid cu costul caselor, terenurilor și automobilelor pe care acesta le are în posesie. Cum, Țernă nu locuiește într-o casă care-i aparține, terenurile sunt proprietatea soacrei, iar mașinile ale fiului? Probabil. La fel ca și în cazul lui Modârcă, ”cel ce nu-și ridică salariul de la Primărie de câțiva ani, pentru că și-a pierdut card-ul, iar un salariu de 3500 de lei (cât ia lunar de la Primărie) lui îi ajunge exact cât pentru o partidă de biliard cu prietenii”. Apropo, declarațiile îi aparțin chiar lui Modârcă și au fost făcute cu mai bine de 2 ani în urmă. Atunci, întrebat din ce trăiește, Arhitectul-șef al capitalei a zis că ”are noroc de soția lui, care-l și întreține”.

Exemple de astfel de dinozauri corupți găsim cu duiumul, nu doar în funcțiile de administrare ale capitalei, ci peste tot în Republica Moldova. Ei stau în aceste funcții de pe vremea lui Snegur, Gorbaciov sau chiar Brejnev. În toată această perioadă și-au însușit averi de milioane, trăiesc în vile de lux pe la Schinoasa, au în garaj bolizi de sute de mii de euro, dar figurează în acte ca deținători a unei ”Brejnevci” cu două camere de pe strada ”Korolenko 23” și a unui autoturism Vaz 2104, an de fabricație – 1987.

Pentru a mișca puțin lucrurile înainte în această țară trebuie, în primul rând, să scăpăm de acești ”Dinosaurus Coruptus Neclintitus”, dar și să nu-i înlocuim cu fii, rude sau alți indivizi care au aceleași apucături, pentru că nu vom merge niciodată înainte.

Salut din tot sufletul inițiativa lui Chirtoacă de a-l demite pe Țernă, chiar dacă ea este făcută foarte-foarte târziu, și mai și exista riscul foarte mare ca acest ”Rege al Asfaltului” chișinăuian să fie restabilit în funcție de către instanțele judecătorești, la fel cum s-a mai întâmplat în ultima vreme pe la Primărie.

Chiar dacă există acest risc, sper ca Chirtoacă să nu se oprească aici cu demiterile, iar următorul pe listă ar trebui să fie tupeistul Vladimir Modârcă, cel ce a mutilat de-a dreptul fața capitalei noastre în cei aproximativ 20 de ani de când diriguiește arhitectura Chișinăului.

AIE 2 în moarte clinică

După ce s-a născut pe muchie de cuțit, mai mult în urma presiunilor externe, Alianța pentru Integrare Europeană 2 se găsește astăzi într-un impas din care îmi este greu să cred că se mai poate ieși.

Încă de când Vladimir Plahotniuc a fost inclus în lista electorală a Partidului Democrat, devenise clar că lupta politică/economică din țară nu se va mai da între AIE și comuniști, ci între Filat și Plahotniuc. Am spus asta încă din luna decembrie 2010, când am și prognozat că o alianță între Plahotniuc și Filat nu poate rezista prea mult, că nu-mi doresc un AIE 2 în care va fi un război între două grupări, deoarece o astfel de alianță ne-ar compromite și mai mult calea europeană pe care ne tot străduim să o apucăm de ceva ani.

Astăzi, din păcate, multe lucruri se adeveresc, iar Alianța pentru Integrare Europeană nu mai este o alianță, ci mai degrabă câmpul unui război dur și sângeros între grupările lui Filat și Plahotniuc. Primele ostilități au apărut în cazul majorărilor tarifelor la telefonia fixă de către Moldtelecom, când Filat, vădit frustrat că se fac lucruri peste capul său, a venit cu acuzații dure la adresa lui Valeriu Lazăr. Replicile Ministrului Economiei nu au întârziat să apară, Lazăr acuzându-l pe Filat de populism. Au fost practic primele rafale trase între cele două grupări, urmând mai multe momente în care între Filat și miniștrii PD au existat ciocniri destul de dure.

În ultimele zile aceste ciocniri au căpătat însă cote alarmante, care mă fac să cred că AIE 2 nu prea mai are șanse de supraviețuire. Totul a culminat astăzi, când Filat a venit din nou cu acuzații extrem de grave la adresa ministrului Lazăr, pe care l-a acuzat că ar acționa împotriva intereselor statului. În același context, Filat a declarat că nu exclude ca în următoarele săptămâni să aibă loc remanieri printre actualii miniștri. Deși a evitat să răspundă despre ce remanieri este vorba, cred că e ușor de bănuit unde a vrut să bată Premierul. Asta mai ales după ce deputatul PLDM Simion Furdui, a declarat, chiar cu câteva minute în urmă, în cadrul unui talk show, că ministrul Valeriu Lazăr ar trebui demis.

De cealaltă parte, nici PD-ul nu a întârziat ripostele, democratul Valeriu Guma votând împotriva avizării legii bugetului de către comisia parlamentară economie, buget și finanțe. Au urmat unele acuze din partea PLDM-iștilor Negruță și Ioniță, la care Guma a răspuns din nou foarte dur, declarând că cei doi aberează continuu și că nu știu despre ce vorbesc.

Nu știu cât va mai continua acest război, dar la cum decurg lucrurile mă tem că el se va inflama și mai mult, culminând cu decesul AIE 2. Și chiar dacă vor apărea mulți frustrați care mă vor acuza de toate relele, înclin să cred că o desființare a AIE 2 va fi benefică pentru toată lumea, dar mai ales pentru viitorul Republicii Moldova.

Eu, cel puțin, nu-mi mai doresc un guvern care în loc să se ocupe cu administrarea acestei țari s-a implicat într-un război pentru controlul economic al Republicii Moldova.

Voronin are dreptate

Nici după 7 aprilie 2009, nici după 29 iulie 2009 nu am crezut că voi ajunge vreodată să-i dau dreptate lui Voronin în vreo privință. Cu atât mai puțin atunci când liderul PCRM vorbește despre evenimentele de la 7 aprilie 2009. Din păcate, la aproape 2 ani de zile, constat că toți tinerii care s-au implicat cu tot devotamentul în campaniile electorale din 2009 pentru a ”răsturna comunismul” nu au fost decât niște naivi romantici, care au schimbat regimul comunist al PCRM pe un alt regim, tot comunist, doar că de astă dată condus de PLDM și, pe undeva, de către PD. Pe PL-iști nu-i implic aici, pentru că ei și acum sunt naivi precum eram noi în aprilie 2009, fiind duși de nas când de liberal-democrații lui Filat când de democrații lui Plahotniuc. Asta nu înseamnă însă că Ghimpu ar fi mai bun decât cei doi colegi ai săi de coaliție.

Recent, în cadrul unui talk-show, Voronin declara, plin de el, că a început să-l respecte pe Nagacevschi, că acesta ar fi plecat din Parlament pentru că, vezi Doamne, ar fi înțeles ce s-a întâmplat la 7 aprilie, dar că din ”bărbăție” prea multă a refuzat să spună adevărul. Nu, aici Voronin nu are dreptate, și el știe asta. Nagacevschi știa cu mult înainte de a pleca din Parlament ce s-a întâmplat la 7 aprilie și a renunțat din cu totul alte motive la funcția de deputat. Voronin are însă dreptate în altă privință, atunci când spune că AIE nu are niciun interes ca să se facă lumină în cazul evenimentelor din aprilie 2009.

Nu cred că mai există cineva care să creadă că Filat, Lupu sau Plahotniuc să nu știe ce a fost la 7 aprilie 2009. Ei știu foarte bine cine a organizat acele evenimente, cine le-a deturnat, iar mai apoi, cine a ucis copii prin comisariate. Dovezi există cu duiumul, doar că nu există absolut niciun interes ca ele să iasă la iveală, iar cei vinovați să răspundă.

De ce? Pentru că Filat atunci când a venit la guvernare nu și-a propus nicio clipă să demonteze vechiul regim, pentru a-l înlocui cu unul nou, precum a procedat Saakashvili în Georgia. Să fim serioși, pentru a demonta regimul comunist din Moldova, Voronin trebuie înlocuit cu un Saakashvili, nu cu un Filat sau un Plahotniuc.

Să înlocuiești vechiul regim cu unul nou, modern și reformator, implică riscuri foarte mari pentru cel ce ar încerca să facă asta. Este foarte dificil să-l înlocuiești atunci când îți propui acest lucru, este însă imposibil atunci când îți dorești să guvernezi în continuare precum a făcut-o Voronin. Filat are tendințe de dictator, iar acestea ies în vileag pe zi ce trece. Vrea să conducă tot ce mișcă în această țară și nimic să nu se petreacă fără acordul său. Ne convingem de asta pe zi ce trece, iar exemplele din ultimul timp, când a început să se lege și de Chirtoacă, precum că, vezi Doamne, troleibuzele care ar urma să fie aduse în Chișinău sunt meritul guvernului, dovedesc încă odată că Filat începe să devină o copie fidelă a lui Voronin.

Având aceste planuri, Filat are nevoie de oameni lași și credincioși în sistem. Iar oameni mai buni decât cei care l-au slujit fără crâcnire pe Voronin, Filat nu putea găsi. Iar atâta timp cât Filat va avea în mâinile sale Puterea și va avea nevoie de acești oameni, niciunul nu va avea de suferit pentru toate ilegalitățile pe care le-au făcut în vremea regimului lui Voronin, și chiar înainte de acesta. Deoarece acești roboți funcționari au fost creați încă înainte de a ajunge comuniștii la guvernare, doar că ei au fost șlefuiți de Voronin, iar acum, folosiți cu același succes și de către Filat.

În aceste condiții, Voronin va jubila în continuare pe la talk-show-uri și va face mișto de noi. El știe sigur că atâta timp cât țara va fi guvernată de Filat și Plahotniuc, nu va avea de suferit. Lui Filat îi este mult prea drag vechiul regim pentru a-și putea permite să se dispenseze de el, iar vechiul regim înseamnă inclusiv Voronin.

Despre viitorul Primar al capitalei

Cu toate că până la alegerile locale, în mod normal, nu mai sunt decât maximum 4-5 luni, partidele de la noi nu se grăbesc deloc să-și anunțe candidații pentru Primăria capitalei. Dacă în alte țări candidații sunt cunoscuți cu cel puțin un an înainte de derularea scrutinului, pretendenții având astfel destul timp pentru a se promova, la noi totul merge total anapoda. Până acum este cunoscută o singură candidatură, cea a actualului primar Dorin Chirtoacă, care va candida din partea Partidului Liberal. În cazul celorlalte partide cu pondere este un mister total, presa bazându-se doar pe zvonurile care mai ies de prin sediile partidelor.

Această situație este de fapt încă o dovadă că în partidele din Moldova noțiunea de democrație este o necunoscută, candidații fiind deciși, în cele mai dese cazuri, de șeful partidului sau de finanțatorii acestuia.

Partidul Liberal Democrat

Cu câteva luni în urmă numele lui Alexandru Tănase era practic singurul vehiculat pentru participarea la alegerile locale din Chișinău din partea PLDM-ului. Chiar și astăzi mai sunt voci care susțin că Tănase va fi candidatul liberal-democraților la Primărie.

Personal, nu am crezut niciodată că Tănase va fi înaintat de PLDM. Și nu pentru că nu ar fi cel mai bun candidat al liberal-democraților, ci din cu totul alte motive. De fapt, Tănase și-a făcut singur rău, compromițându-și astfel șansele de candida la Primărie. Visele sale de a ajunge la șefia PLDM și complicitatea cu rivali politici ai lui Filat, au făcut din Tănase un fel de persona non-grata la PLDM, iar despărțirea acestuia de partidul condus de Filat pare iminentă.

Victor Bodiu este un alt nume care se vehiculează tot mai mult pentru a candida din partea PLDM. Bodiu și-a câștigat respectul și încrederea lui Filat atâta timp cât a fost șef la Cancelaria de Stat, dar și în perioada în care cei doi au avut anumite afaceri împreună. Aceste lucruri și prezența tot mai deasă în studio-urile de televiziune a lui Bodiu, au alimentat și mai mult zvonurile despre candidatura sa.

Personal, nu cred că Bodiu ar avea șanse foarte mari de a-l bate pe Chirtoacă în turul 1, precum nu cred nici că acesta va fi candidatul liberal-democraților. Mai cred că Bodiu are planuri pe termen lung, încercând mai întâi să acumuleze un puternic capital de imagine, mai apoi aventurându-se în lupta pentru funcții vizibile în stat.

De când s-a anunțat vestea despre fuzionarea dintre AMN și PLDM au apărut și speculațiile asupra faptului că Serafim Urechean cedează partidul în schimbul susținerii PLDM pentru Primăria capitalei. Nu știu cât de mult ar fi agreată o asemenea candidatură de către membrii PLDM, foarte reticent fiind și asupra șanselor lui Urechean de a se impune în fața lui Chirtoacă. Dacă aș face o comparație între Tănase, Bodiu și Urechean, cu siguranță cel din urmă ar fi cea mai slabă variantă pentru PLDM.

Un alt nume, dar despre care se vorbește mult mai puțin, este cel al lui Veaceslav Ioniță.

Nu știu care este strategia liberal-democraților pentru alegerile din Chișinău, cred însă ce pe zi ce trece fără ca aceștia să-și prezinte candidatul, le scade din șansele de a-și adjudeca Primăria.

Partidul Comuniștilor

Aici iarăși e luptă mare, poate chiar mai mare decât la PLDM. În joc este însă mult mai mult decât la PLDM, și anume controlul asupra partidului. Un eventual succes al lui Igor Dodon la scrutin (cel mai vehiculat nume) l-ar propulsa pe acesta în pole-position pentru preluarea șefiei PCRM-ului. Acest lucru se pare însă că deranjează anumite grupări din sânul comuniștilor, care fac tot posibilul pentru a-l împiedica pe Dodon să candideze.

Alți potențiali candidați ai comuniștilor sunt Eduard Mușuc (cel care pare a fi în spatele panourilor apărute în capitală), Violeta Ivanov și Iurie Muntean. Și dacă oricare dintre aceștia ar candida nu se poate pune problema asupra accederii lor în turul 2, atunci marele semn de întrebare vine aici, singurul comunist cu șanse de a lupta cu candidatul democrat în al doilea tur de scrutin fiind Dodon.

Partidul Democrat

Aici chiar e mister total. Iar acest lucru derivă și din faptul că PD-ul are o pondere destul de slabă în capitală, dar și pentru că, la ora actuală, democrații nu au niciun membru de partid care să aibă vreo șansă de a accede în turul 2.

Asta însă nu înseamnă că PD-ul va trata cu lejeritate scrutinul din Chișinău. Ba chiar sunt șanse ca în cazul unor împrejurări fericite PD-ul să aibă viitorul primar.

Primul scenariu vehiculat este ca Igor Dodon, în cazul în care nu va fi înaintat de PCRM, să candideze ca independent, iar în schimbul votului acestuia pentru Marian Lupu la Președinție, să fie susținut de PD. Sigur, scenariul pare a fi foarte fantezist, dar perfect realizabil dacă PCRM îl va ignora pe Dodon.

Alte zvonuri, nu mai puțin fanteziste, sunt legate de o eventuală susținere a lui Alexandru Tănase, care ar candida fie din partea PNL, fie independent. Eu cred însă că Tănase este totuși destul de rațional și că nu se va aventura pe o cale care duce direct la pieirea sa din politică. Mai degrabă Tănase va rămâne în continuare ministru și membru PLDM, chiar dacă nu mai este deloc agreat de către liberal-democrați.

Cam pe aici se învârt zvonurile asupra scrutinului electoral al capitalei. Din păcate, partidele noastre dovedesc în continuare că nu sunt decât niște găști, bazate pe interese înguste, preferând să înainteze candidați doar agreați de conducere, chiar dacă aceștia ar avea șanse mai mici decât alți pretendenți din partid. Anormal este și faptul că deși au mai rămas zile numărate până la alegeri, noi încă să ne bazăm pe zvonuri.

Cert este însă că această stare de lucruri îl favorizează pe Dorin Chirtoacă, cel care, după mine, are și cele mai mare șanse la scrutinul din vară.

Despre Joe Biden și 7 aprilie

Eu de ceva vreme sunt sceptic. Poate chiar mai sceptic decât este cazul. Nu m-a entuziasmat deloc vizita Vice-președintelui american. Asta chiar dacă fac zilnic drumul de la aeroport la Porțile Orașului și-am înjurat adesea gropile(și demnitarii) de pe bulevardul Dacia, cârpite peste noapte chiar cu două zile înaintea sosirii lui Biden. Probabil le-ar fi cârpit mai devreme, măcar cu vreo săptămână înaintea sosirii oficialului american, asta dacă n-ar fi existat pericolul ca în acest răstimp să mai apară câteva gropi. Deoarece acolo gropi apar practic zilnic, pe un asfalt care mai are puțin metri pătrați care să nu fi fost cârpiți vreodată; alaltăieri, sau cu 10 ani în urmă.

Dincolo însă de astuparea gropilor de pe Dacia, sau a măturării traseului pentru prima oară în ultimii mulți ani de zile, vizita lui Biden a însemnat mult, foarte mult. Iar asta am conștientizat atunci când am ascultat discursul Vice-Președintelui american(foarte inspirată decizia organizatorilor de a nu trunchia discursul printr-o traducere ridicolă), care dincolo de toate populismele sale a conținut și câteva mesaje extrem de importante pentru Moldova și viitorul acestei țări.

Iar cel mai important mesaj al lui Biden, pe care acesta l-a accentuat de mai multe ori, a fost când a dat de înțeles că dacă n-ar fi existat 7 aprilie, atunci el nu s-ar mai fi aflat niciodată aici. Să nu uităm și de exemplele revoluției oranj din Ucraina, a revoluțiilor din Africa de Nord sau a protestelor din Belarus, pe care oficialul american nu a uitat să le amintească.

Acum eu nu știu cât din acest discurs a înțeles Filat (sper ca între timp soția Domniei Sale să fi reușit totuși să-l învețe engleza), dar sper să-l mai analizeze la rece și să conștientizeze că americanii au venit la 11 martie în Moldova exact pentru același motiv pentru care tinerii au protestat la 6 și 7 aprilie. Adică pentru a vedea din Moldova o țară liberă, în care se poate de trăit decent.

Filat și toți ceilalți au călcat peste idealurile noastre de la 7 aprilie, punând în capul mesei interesele lor personale și ale găștilor din care fac parte. Noi suntem iertători și-am lăsat capul în jos, ne-am zis că încă nu se poate.

Dar America, domnule Filat, nu e iertătoare și nici nu lasă capul în jos niciodată. America, domnule Filat, a venit astăzi în Moldova nu pentru că ai făcut dumneata mari reforme de când ești Prim-ministru, ci pentru a se asigura că idealurile noastre, ale tinerilor care nu ne mai vede(a)m viitorul în această țară, vor fi totuși duse la capăt.

Domnule Filat, tinerii ți-au dat șanse și la 7 aprilie, și la 29 iulie și la 28 noiembrie. Tinerii poate ți-or mai da vreo șansă. Dar America, domnule Filat, îți dă o singură șansă, iar dacă nu profiți de ea, nu te vom mai putea ajuta cu nimic nici măcar noi, tinerii care am protestat sincer la 7 aprilie.

(video) Povestea celui mai impertinent politician

Momentul adevărului despre 7 aprilie nu va veni NICIODATĂ

Cuvântul scris cu majuscule îmi aparține. Restul e un citat dintr-un mare politician moldav. De viță nouă, curajos, cinstit și responsabil. Seamănă leit cu tatăl său, cel mai onest, patriot și corect editorialist din câți existară vreodată între Prut și Nistru.

Și acest politician, împreună cu al său tată, editorialistul, spuneau în vara lui 2009, că ei, dacă ajung la Putere, tot misterul legat de ziua de 7 aprilie nu va mai exista. Pur și simplu se va spulbera peste noapte, iar cei responsabili vor înfunda pușcăriile, polițiștii care au omorât tineri vor fi condamnați pe viață, judecătorii care și-au bătut joc de justiție vor fi destituiți, iar în MAI va fi o revoluție totală. Voronin va ajunge la pușcărie imediat după ce se instituie noul guvern, iar acolo îi vor ține companie Tkaciuk, Roșca, Papuc, Stepaniuc, Grecianîi și mulți alții.

Politicianul, toată luna iulie a anului 2009 umbla prin Moldova și distribuia CD-uri în stânga și dreapta. Pe ele era imprimat ADEVĂRUL despre ce s-a întâmplat la 7 aprilie. În cele două filme de pe CD, cu ADEVĂRUL, erau filme în care ni se spunea că în noaptea zile de 7 aprilie au fost OMORÂȚI CEL PUȚIN 4 TINERI: Valeriu Boboc, Ion Țîbuleac, Eugen Țapu și Maxim Caniscev. Domnul politician Alexandru Tănase împărțea la toată lumea CD-uri și le spunea că acolo ei vor vedea ce s-a întâmplat cu ADEVĂRAT în ziua de 7 aprilie 2009.

”Vreți ADEVĂRUL, oameni buni?! Atunci adunați-vă familiile, prietenii, vecinii, și priviți filmele de pe acest disc, pentru că pe el veți vedea ce s-a întâmplat în ziua de 7 aprilie 2009. Moldova are nevoie de dreptate, iar dreptate o vom face noi, Partidul Liberal Democrat din Moldova, dacă ne veți acorda votul de încredere!” Cu aceste cuvinte se adresa poporului politicianul Alexandru Tănase, cel care cunoștea adevărul în luna iulie 2009 și-l împărtășea în toată Moldova.

În același timp, celebrul și apreciatul editorialist, nu contenea să-și folosească penița cu o iscusință pur și simplu măiastră, prin care lumina poporul și-i promitea că dacă-i vor vota fiul, atunci toată șleahta comunistă drept la pușcărie va nimeri, pentru toate nenorocirile pe care le-au făcut în toți cei 8 ani de guvernare, dar mai ales, pentru ODIOASELE crime din luna aprilie a anului 2009.

Tot în acea perioadă, sute sau chiar mii de tineri, care avuseră de suferit de pe urma evenimentelor din aprilie, își luară și ei laptopurile și începură să colinde toată Moldova. Însuflețiți de celebrul editorialist, tată de politician, dar și de celebrul politician, fiu de editorialist, acei tineri, care urau din sufletul comunismul, și-au scos toți banii de prin pușculițe, colindând sincer Moldova în lung și-n lat, propagând și ei ADEVĂRUL.

Și aceste lucruri n-au rămas fără urmări. La 29 iulie, moldovenii, mai uniți ca niciodată, au ieșit la urnele de vot și-au biruit comunismul. Celebrul politician a devenit Ministru al Justiției, funcție la care râvnea de mult și care-i permitea să bage pe toată lumea la pușcărie și să scoată adevărul la iveală. Tatăl celebrului politician, îmbătat și el, dar de data asta de bucurie, nu de altceva, își folosea în continuare cu iscusință penița, promițând că el, maestrul editorialiștilor și editorialistul maeștrilor, va intra în opoziție față de noua alianță constituită și că va tăia în carne vie dacă cineva își va permite să se joace cu idealurile tinerilor care au luptat pentru libertate la 7 aprilie.

Ei și zilele treceau, lunile treceau, treceau chiar și anii, iar adevărul mult-așteptat întârzia să vină. Voronin în continuare se amuza cu reporterițele. Roșca, mai zglobiu ca niciodată, candida în continuare la alegeri, chiar dacă fără succes. Papuc stătea doar prin Insulele Baleare pentru a-și odihni bătrânele și obositele ciolane, iar cei 4 morți în noaptea zilei de 7 aprilie deveniră doar unul, Valeriu Boboc. Nimeni n-a mai vorbit de ceilalți 3, pentru că toată lumea a uitat de ei.

Și-așa am ajuns noi în ziua de 7 martie a anului 2011. Cu exact doi ani fără o lună după acea zi de 7 aprilie 2009 și la mai bine de un an și jumătate în care celebrul politician, Alexandru Tănase, a stat în caldul fotoliul de la Ministerul Justiției. În această perioadă nu doar că nu am aflat cine e vinovat de ce s-a întâmplat la 7 aprilie, ba chiar nu avem nici măcar un condamnat pentru cei 4 morți și alte sute tineri bătuți până la moarte, în luna aprilie 2009. În toată această perioadă, maestrul editorialiștilor și editorialistul maeștrilor nu doar că nu a trecut în opoziție față de AIE, ci măcar nu l-a întrebat niciodată pe celebrul său fiu de ce nu aduce lumii adevărul. De ce nimeni nu este condamnat, chiar dacă sunt probe cu duiumul?

Și în frumoasa zi de 7 martie 2011, acest Tănase, acest impertinent și potlogar (cuvinte foooarte lejere), iese în fața camerelor de luat vederi și-și bate joc de mine, de fratele meu, de tatăl meu, de prietenii mei, de colegii mei, spunându-mi că ADEVĂRUL despre 7 aprilie nu va fi aflat niciodată.

Păi nu ești dumneata, domnule Ministru, cel mai impertinent dintre impertinenți și cel mai potlogar dintre potlogari? Chiar n-ai pic de rușine în tine? Cum dracu să strigi tu în 2009, peste tot, în toată Moldova, că dacă ajungi la Putere aduci ADEVĂRUL. Să fii votat pentru asta, iar la doi ani să-ți bagi ceva în sufletele tuturor celor care te-au votat și să le zici că ce le-ai promis cu atâta ardoare nu se va produce niciodată?

Eu văd aici o singură soluție: demisia!, dacă mai ai măcar un pic de onoare. Iar dacă mai are un pic de onoare, presa de la noi (nu mă refer la editorialiștii măieștri), ar trebui să-i ceară demisia imediată! Pentru că așa ar face o presă adevărată, nu una de pisici leșinate și de editorialiști măieștri.

În final, aruncați o privire pe acest material video. E o mică parte din filmele pe care politicianul Alexandru Tănase le distribuia în iulie 2009. Numărați, vă rog, de câte ori s-a repetat cuvântul ADEVĂR în acest film. Înmulțiți cu o sută și veți avea rezultatul exact, de câte ori îl repeta actualul Ministru al Justiției, Alexandru Tănase, într-o zi din luna iulie 2009.

Ghimpu, sincer până vine vorba de Plahotniuc

De cele mai multe ori talk-show-urile cu participarea lui Mihai Ghimpu le tratam precum niște comedii bunicele, vizionate la sfârșitul acelor zile stresante, de care noi, moldovenii, avem parte tot mai des. Pe Mihai Ghimpu nu l-am considerat niciodată un politician în adevăratul sens al cuvântului. Bine, după cum spuneam într-un material publicat recent, noi, în general, nu prea avem politicieni. Dar Ghimpu ieșea din orice tipare întâlnite la așa zisa clasă politică de la noi. Și atunci când zic că nu l-am considerat niciodată politician o fac în semn de recunoaște pentru Ghimpu, deoarece tocmai felul său de a fi și sinceritatea naivă de care dădea dovadă prindeau și aveau succes în rândurile electoratului de la noi.

Din păcate, în ultima perioadă, odată cu începerea campaniei electorale pentru alegerile din 28 noiembrie, dar în special în timpul negocierilor din decembrie 2010, Ghimpu și-a arătat o nouă față. Nu pot să spun cu siguranță care a fost cauza acestei schimbări la liderul PL, cert este însă că a cam dispărut brusc acea sinceritate cu care ne obișnuise, parcă intrând tot mai mult în rolul de politician moldovean.

Ghimpu, avocatul lui Plahotniuc

Totul a început cu o conferință de presă, susținută de Ghimpu prin septembrie 2010, în perioada în care scandalul Mocanu-Plahotniuc era în toi. Surprinzător pentru toată lumea, Ghimpu, care pe atunci deținea funcția de Președinte Interimar al RM, a ieșit în acea conferință de presă în postură de avocat al lui Plahotniuc. El, cel mai sincer dintre politicieni, care dădea de pământ cu toți corupții, a început să-i găsească tot felul de scuze omului care era acuzat din toate părțile. Ba chiar i-a și transmis o rugăminte fierbinte lui Plahotniuc, de a retransmite TVR1 pe frecvența a doua de stat. Zis și făcut, peste câteva luni, în toiul campaniei electorale, 2plusul lui Plahotniuc a început să retransmită TVR1. Chiar dacă frecvența a rămas în mâinile lui Plahotniuc, iar TVR1 e trunchiat rău, Ghimpu a trâmbițat prin toată țara că, vezi Doamne, el a întors televiziunea română în casele oamenilor.

Colaborarea strânsă între liderul PD și proaspătul deputat PD a continuat și în timpul negocierilor din decembrie 2010, atunci când Ghimpu a făcut jocurile PD-ului, obținând astfel aproape toate funcțiile pe care și le dorea Plahotniuc. Ultima țintă a fost MAI, dar acolo nu s-a reușit, deoarece nu prea mai era loc de cedări la PLDM.

Dincolo de orice supoziții și insinuări, sunt însă lucruri certe pe care Ghimpu nu le poate nega indiferent de cât de strident ar striga la talk-show-urile unde este invitat. Talk-show-uri nu-mi mai trezesc aceleași emoții pozitive pe care le aveam odată, ci mai degrabă scârbă.

Nu cred că a uitat cineva cum a ajuns Dorin Drăguțan guvernator BNM. Mai întâi a fost propus pentru această funcție angajatul lui Plahotniuc de la Victoriabank, Cornel Ghimpu, doar reacțiile dure ale presei (cauzate de relațiile de rudenie dintre cei doi) l-au făcut pe Ghimpu să meargă spre o altă candidatură. Nici de data asta nu a ignorat însă dorințele lui Plahotniuc, propunându-l în această funcție pe Drăguțan. Și acesta fost subaltern al lui Plahotniuc.

Și chiar dacă am trece peste legăturile din trecut ale lui Drăguțan cu Plahotniuc, nu am putea ignora prezentul și declarațiile guvernatorului BNM în legătura cu trecerea Moldtelecomului la Victoriabank. În loc să aibă o poziție echilibrată, sau chiar să apere Banca de Economii, pentru că aparține statului, Draguțan a atacat dur BE, spunând că aceasta oferă servicii foarte proaste, care nu se compară cu cele ale Victoriabank. O reacție cel puțin ciudată venită din partea unui om care deține o asemenea funcție.

De fapt, aici e un interes mai adânc, BNM și Plahotniuc având interesul de a scădea cât mai mult valoarea de piața a BE, pentru ca aceasta să fie ”privatizată”  în aceeași modalitate ca și în cazul hotelurilor și a frecvențelor cu acoperire națională. Dar aici promit să revin cu un articol ulterior.

Ghimpu și acuzațiile lui Mocanu

Acuzațiile pe care le-a lansat recent Sergiu Mocanu la adresa lui Mihai Ghimpu și a PL, precum că Plahotniuc ar fi finanțat campania electorală a liberalilor pot să fie sau să nu fie adevărate în aceeași măsură. E aproape imposibil să dovedești că x a finanțat campania electorală a partidului y, pentru că ne aflăm în Republica Moldova, iar aici să dovedești ceva e mai dificil.

Spre exemplu, noi știm că, în mare parte, Voronin a finanțat campania PCRM-ului, doar că pe hârtie apar ca finanțatori Anton Levițchi și alți cetățeni care o duc de azi pe mâine. La fel de sigur putem spune că Plahotniuc a cotizat în proporție de peste 90% la campania PD-ului, doar că, și în acest caz, pe hârtie avem cu totul altceva.

Totuși, eu aș apela la memoria cititorilor și revin la o declarație făcută de Plahotniuc în vara lui 2010, cum că el a finanțat și că va finanța în continuare mai multe partide politice. Iar comportamentul lui Ghimpu din ultimele luni și cârdășia pe față pe care o are acesta cu Plahotniuc, mă fac să cred că Prim-vicepreședintele Parlamentului a cotizat și în campania electorală din 2010 la mai multe partide.

În final, aș vrea să revin la o declarație recentă a lui Ghimpu, care a fost rugat să comenteze trecerea mai multor instituții ale statului de la o bancă la alta. După ce a oftat adânc, Ghimpu a spus că el cunoaște multe, amintind totodată că Plahotniuc e Prim-vicepreședintele Parlamentului și un element cheie al AIE, iar dacă ar spune ce știe despre acesta, atunci Alianța actuală nu ar mai exista.

E Plahotniuc mai mizerabil decât Mocanu?

Întrebarea din titlu nu-mi aparține. Eu sunt mult prea mic pentru a putea furniza asemenea gânduri. Această întrebare vine, de fapt, ca urmare e unei replici scrise de cel mai mare editorialist de pe tărâmuri moldave, autointitulat ”maestru” chiar pe forumul site-ului în care îi sunt publicate capodoperele.

Nu vreau să mă mai opresc prea la capodoperele ”maestrului”, cel care a tot sărit din barcă-n barcă de-a lungul betei tranziții moldovenești. Doar că aș vrea să amintesc cum îi ridica acest ”maestru” osanale lui Roșca, apoi lui Urecheanu, apoi lui Filat, iar în ultima vreme, îi lustruiește de zor pantofii lui Plahotniuc. Și de fiecare dată când cineva se îndoia cumva de integritatea celui căruia ”maestrul” nu contenea să-i dedice ode înălțătoare, veneau întrebări de genul celei din titlul acestui material.

Aș trata cu ignoranță asemenea lucruri dacă în Republica Moldova am avea presa adevărată, care să nu se vândă din ciclu în ciclu electoral celui care dă mai mult. Pentru că presa noastră cam pe aici se învârte, cea care are cât de cât valoare se vinde cui dă mai mult, iar cei care nu sunt luați în seamă sunt mult prea slabi pentru a fi în stare să deranjeze pe cineva. Slabi sau fricoși, pentru că chiar dacă un calificativ de genul ”presă fricoasă” ar părea neverosimil prin alte părți, la noi este la ordinea zilei.

Îmi amintesc cu amuzament cum a reacționat presa noastră când a fost catalogată de către Ion Muruianu drept ”câini turbați”. Pentru că dacă aveam noi în presă măcar câțiva ”câini turbați”, atunci nu mai stătea Muruianu niciodată acolo unde stă, și nici nu mai exista nimeni în țara asta care să se întrebe dacă există cineva mai mizerabil decât Plahotniuc. Noi avem, în cel mai bun caz, niște cățeluși Chihuahua, care pot lătra cu talent împotriva cui le dictează stăpânul.  Ce este și mai regretabil e că nici din spate nu vine nimeni care să schimbe cumva situația din presa noastră vlăguită, iar acest lucru este și foarte dificil atunci când ai niște exemple de talia marelui nostru ”maestru”.

Revenind însă la întrebarea din titlu, pe care și-o punea ”maestrul” nostru cu exact trei luni în urmă, aș vrea să-i întreb pe vizitatorii blogului dacă ea își mai are rostul? Nu că ea și-ar fi avut rostul și cu 3 luni în urmă, dar să admitem că atunci mai existau și oameni care încă se îndoiau de cele spuse de Mocanu și credeau că Plahotniuc e salvarea Moldovei. La 3 luni după alegeri, constatăm cu mare regret că Plahotniuc e chiar mai rău decât ni se spunea în campania electorală și că dacă îl mai lăsăm mult la putere pe individul ăsta, atunci dictatura lui Voronin ni se va părea o mică furtună pe lângă ditamai uraganul.

Plahotniuc dovedește  pe zi ce trece că are un singur țel, de a-și aduce întreaga Moldovă la degetul mic, iar ritmul în care ”înaintează” este unul înspăimântător. Și asta se întâmplă în timp ce ”câinișorii noștri chihuahua” își văd nestingherit de treaba lor. Marile lor subiecte axându-se în jurul șoferiței Vica, a preotului al cărui nume nu-l mai rețin, ori a telenovelei ”Alegerea Președintelui”. Văzând cum seară de seară o televiziune de știri de la noi se face luntre și punte demonstrându-ne că numai Lupu poate fi Președinte, îmi amintesc de serialul ”Elodia” de la OTV-ul românesc. Sigur, comparația poate părea forțată atunci când am compara audiențele serialului de la OTV și cele ale telenovelei de la televiziunea noastră de știri, Diaconescu depășind-o net domnișoara mereu supărată de la noi.

Privesc seară de seară, vreme de nu prea multe minute, talk-show-urile de la televiziunile de peste Prut. Deși chiar și jurnaliștii români sunt departe de a reprezenta niște exemple, uneori mi-e rușine că m-am născut în partea asta a Prutului și că fac și eu un fel de jurnalism, pentru că moldovenii par niște pisici adormite pe lângă jurnaliștii români, care dau dovadă de o combativitate extraordinară și care mătură pe jos cu toată lumea. Rezultatele românilor nu întârzie să apară, aceștia provocând demisia miniștrilor, a șefilor de agenții, a sute de polițiști și alți funcționari corupți. Asta în timp ce ai noștri nu-s în stare să-l bage la dubă pe unu polițist filmat cum omoară un om.

Moldova a ajuns la un punct de unde nu prea mai are unde coborî. Politicienii ne-au adus atât de jos încât nu prea mai avem unde să picăm, pentru că am ajuns la limita unde cu greu se mai poate respira. De la politicieni nu mai pot exista așteptări, pentru că ei au demonstrat că ori sunt comuniști, ori sunt niște oligarhi preocupați doar de propriile lor averi. Nu că comuniștii n-ar fi fost oligarhi, dar parcă de la democrații ăștia am avut așteptări mai mari, ca ei să demonstreze că nu sunt cu nimic mai buni.

În aceste aceste condiții, presa ar trebui să aibă o cu totul altă atitudine și nu să se întrebe cine e mai mizerabil, x ori y. Ci să demonstreze singură care e mai criminal. Iar dacă nu este în stare să facă asta și  y demonstrează că x este un criminal sadea, care ne va îngropa cu totul viitorul, atunci măcar să fie bună și să-și recunoască incompetența crasă. Să cerceteze ce spune acest Mocanu și să ne spună dacă minte el ori nu. Iar dacă nu minte, atunci înseamnă că Plahotniuc e un criminal sadea, care nu doar că ne face de rușine țara stând într-o funcție cheie în stat, dar și ar trebui să stea la pușcărie pentru tot restul vieții. 

Dar nu va demonstra presa noastră nimic. Pentru că, după cum am spus și mai sus, ori sunt servili șefului, ori prea slabi, ori prea fricoși. Dacă un politician ar căuta cea mai favorabilă presă din lume, atunci cu siguranță s-ar opri în Moldova, pentru că aici, din acest punct de vedere, este un adevărat paradis.