Frosea Andreevna și Vlad Filat

Frosea Andreevna este femeie credincioasă. La cei 51 de ani ai dumneaei, a văzut multe. Frosea Andreevna n-a intrat în biserică până în 1980. Cel puțin nu pe picioarele ei. Mai intrase în biserică doar atunci când se născuse. Părinții săi, Valentina Vasilevna și Andrei Feodorovici erau oameni cu frica lui Dumnezeu și-au mers tocmai 30 de kilometri, la cea mai apropiată biserică, pentru a o boteze pe prima lor fiică. Frosea Andreevna și-a botezat și dânsa creștinește primul copil, așa cum făcea aproape fiecare om din sat, chiar dacă biserică mai aproape de 30 de kilometri nu se găsea. Atunci Frosea Andreevna s-a îndrăgostit irecuperabil de Dumnezeu și este o adevărată creștină până și astăzi. O creștin-ortodoxă cum scrie la carte!

Îl iubește într-atât de mult pe Dumnezeu încât nici măcar nu vorbește cu familia Petrescu, vecinii de pe aceeași scară. Petreștii sunt catolici, iar Frosea Andreevna a învățat de la preotul Gheorghe că numai ortodocșii îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Tot Frosea Andreevna a fost cea care și-a adus un aport considerabil la alungarea din blocul lor a familiei Ozbek, niște păgâni musulmani veniți din Uzbekistan încă de pe vremea Uniunii Sovietice. Frosea Andreevna atunci a colectat semnături de la locatari pentru a cere plecarea din bloc a familiei de musulmani. Pentru că alde Ozbek erau un adevărat pericol pentru ortodoxie. De multe ori copiii s-au speriat de vălul cu care era acoperit capul doamnei Ozbek, iar Frosea Andreevna știe că Faisal, capul familiei, era un terorist Al Qaeda. La 26 septembrie 2001 familia Ozbek a fost nevoită să plece din blocul de pe strada Igor Vieru, pentru că Frosea Andreevna i-a amenințat că va chema CNN-ul și le va spune că Faisal este terorist.

Mult bine face Frosea Andreevna pentru comunitate. Ea merge în fiecare duminică la biserică, acolo unde duce un colac mare și frumos. Cearta cu familia Petrescu s-a iscat tot din cauza colacului și sticlei de ulei pe care Frosea Andreevna o duce în fiecare duminică la biserică. Blestemații de Petrești au sfătuit-o să ducă mai bine colacii și uleiul la casa de copii din apropiere, pentru că oricum Părintele Gheorghe dă colacii la porcii de la ferma pe care o are la Trușeni, iar uleiul îl amestecă cu păsat și-l dă la aceleași animale. Nu, pentru Frosea Andreevna asta a fost culmea impertinenței! După ce că ea i-a tratat cu îngăduință că-s catolici, acum ei îl mai și vorbesc de rău pe Părintele Gheorghe. Ea i-a scris la 40 de zile, totodată plănuind împreună cu Ana Mihailovna să-i alunge din bloc precum au făcut cu alde Ozbek.

Cea mai mare bucurie Frosea Andreevna o are de sfintele sărbători de Paște. Ea stă toată noaptea la catedrală și ascultă slujba. De când este adusă flacără sfântă de la Ierusalim, pentru Frosea Andreevna bucuria este dublă. În 2005  votat comuniștii pentru că așa i-a spus Părintele Gheorghe. Chiar dacă comuniștii de pe vremea Uniunii Sovietice i-au făcut din mănăstirea de lângă localitate sanatoriu, iar ea trebuia să meargă tocmai 30 de kilometri pentru a ajunge la o altă biserică. Părintele Gheorghe i-a spus însă că dacă vor pierde comuniștii nu va mai fi adus focul haric, iar asta ar fi o adevărată tragedie. Pentru comuniști Frosea Andreevna a votat și în 2009, de fiecare dată. Asta chiar dacă fiul mai mic, Ionel, a luat bătaie de la poliție pe 7 aprilie, iar înainte de 5 aprilie a amenințat-o că dacă mai votează comuniștii atunci el pleacă din țară și nu se mai întoarce niciodată la ea.

Dar Frosea Andreevna acum nu mai votează cu comuniștii. A votat la 28 noiembrie pentru PLDM. Pentru că iată că ei tot au adus focul haric, iar Părintele Gheorghe a sfătuit-o de această dată să voteze pentru Filat. Chiar dacă ea a protestat vehement, spunând că nimeni nu e mai bun decât Voronin, totuși Părintele Gheorghe a convins-o. I-a spus că Voronin dacă revine la Putere de această dată atunci nu va mai aduce focul haric și va închide din nou bisericile.

Degrabă vor fi iar alegeri, de această dată pentru Primărie. Frosei Andreevna îi era drag Dodon, dar cu siguranță va vota pentru Victor Bodiu. În primul rând pentru că Victor Bodiu a fost cu Înaltpreasfințitul la Ierusalim, iar mai apoi pentru că domnul Vlad Filat a plătit avionul din proprii săi bani. Iar Părintele Gheorghe i-a spus că Victor Bodiu îi este ca un fiu domnului Filat și că dacă va deveni Primar va mai ridica încă 10 biserici în Chișinău.

Totuși, Frosea Andreevna are și niște necazuri. Iată chiar în noaptea de Paște, când se întorcea acasă, a căzut într-o gură canal din curte, pe care capacul nu era așezat cum trebuie. Acum stă la pat cu o mână în ghips, iar Ionel, fiul mai mic, nu este acasă pentru a o îngriji. A plecat în Irlanda pe 17 aprilie, chiar în ziua de ”Florii”. Ea s-a supărat pe Ionel, pentru că el a plecat că e nemulțumit de situația din țară, asta după ce tot el a făcut campanie electorală pentru Filat în 2009. Însă Ionel nu s-a mai bucurat când Frosea Andreevna a votat la 28 noiembrie pentru Filat. Ionel i-a spus că toți îs la fel, chiar dacă l-a votat pe Filat și atunci. 

Frosea Andreevna speră însă că se va întrema până pe 5 iunie. Pentru că trebuie neapărat să meargă și să voteze pentru Victor Bodiu, omul care a adus focul haric. Asta chiar dacă ieri, când a vorbit la telefon cu Ionel, acesta a sfătuit-o că ar fi mai bine să nu se mai prezinte la vot pe 5 iunie, pentru că pur și simplu nu merită. Frosea Andreevna știe însă că Ionel e tânăr și nu prea înțelept. Iată Părintele Gheorghe și Înaltpreasfințintul Vladimir știu cu adevărat ce e bine pentru Moldova.

Dezgust

Cineva m-a sunat marți și m-a întrebat mirat și cu un ton al vocii foarte ridicat: ”Cum n-ai scris tu nimic de Bodiu și Chirtoacă? N-ai văzut aseară cum se mâncau precum câinii turbați?! Aveam impresia că la un moment dat or să se ia la bătaie!”.

De câteva săptămâni, pe facebook, se petrece un adevărat război civil online. Deși acolo sunt mai multe armate, cele mai crâncene războaie se dau totuși între ”bodiști” și ”chirtociști”. Uneori în ostilități se mai implică și ”dodoniștii”, însă ei nu stau neapărat de o parte sau alta a baricadei, ci mai degrabă au rolul de a pune gaz pe foc și de a ațâța taberele beligerante.

De pe facebook lupta trece pe bloguri, iar acolo războiul e și mai aprig, deoarece apar și comentatorii ”anonimici”, de sub degetele cărora înjurăturile și denigrările ies gârlă.

Nici în presa scrisă, atât cea tipărită cât și cea online, nu e mai liniște. Deși sulițele abia se ascut, iar cavaleria grea încă nu a fost aruncată în luptă, primele rafale de săgeți au fost deja trimise.

Până nu demult moldovenii erau divizați în două tabere: comuniști și anticomuniști. Astăzi situația este și mai gravă, deoarece anticomuniștii, cel puțin la nivel de Chișinău, s-au mai împărțit în alte două tabere. Iar ura și agresivitatea care exista între acestea este poate chiar mai puternică decât cea existentă până nu demult între comuniști și anticomuniști.

Nu am vrut să scriu despre Bodiu și Chirtoacă și rățoiala lor publică, făcută la un post de televiziune la o oră de maximă audiență. M-a durut însă că a doua zi, pe facebook, pe bloguri, în presă, adepții celor doi se ”hârmuiau” chiar mai tare decât indivizii pe care și-i doresc primari.  Pe zi ce trece, cele două tabere capătă tot mai mulți adepți, iar ura și lupta capătă cote tot mai alarmante. În același timp se mai produce un fenomen – electoratul pentru care luptă armatele devine tot mai dezgustat de acest război prostesc la care asistă.

Ieri cineva m-a întrebat cu cine voi vota. Eu am zis că pe 5 iunie nu mă voi prezenta la vot. Am făcut-o și într-un moment în care tocmai priveam un feed de comentarii pe facebook, în care ”bodiștii” și ”chirtociștii” își aruncau cuvinte grele.

Sincer să fiu, încă nu sunt 100% hotărât să nu particip la vot. Cert este însă că dacă ostilitățile vor continua în ritmul acesta, cu siguranță la 5 iunie voi citi o carte, voi privi un film și voi merge să joc o partidă de fotbal, iar în programul meu nu se va regăsi și prezența la vot. Astfel Dodon va câștiga din primul tur și se vor economisi vreo câteva milioane de lei pentru organizarea turului 2.

Până la urmă, Dodon, Bodiu, Chirtoacă… E vreo diferență?

Bufonadă cu Zubco, Roibu și Dediu

Astăzi am mai asistat la o altă reprezentație ieftină de circ, dată chiar în plenul Parlamentului și transmisă în direct de către mai multe posturi de televiziune. Trei dintre șefii instituțiilor de forță din Moldova, Zubco – Procurorul General, Roibu – Ministrul de Interne și Dediu – al doilea șef de la SIS, s-au umplut de ridicol în fața întregii țari, compromițând și mai mult imaginea instituțiilor pe care le conduc.

Nu că m-aș fi așteptat la mari dezvăluiri de la acești 3 indivizi, pe care cu îngăduința voastră îi voi numi bufoni în restul acestui articol. Îi vom numi bufoni pentru că la cum s-au prezentat în Parlament, zău că și acest apelativ este unul îngăduitor pentru ei. Spuneam că nu m-am așteptat la mari dezvăluiri din partea lor și respectiv nici dezamăgiri de pe urma lecturii de gradiniță pe care ei au numit-o raport n-ar fi trebuit să existe. Totuși, reprezentând niște instituții foarte importante în stat, acești 3 bufoni ar fi trebuit să păstreze o doză minimă de demnitate și respect nu neapărat pentru noi, cetățenii care le plătim salariile și le dăm mită pentru casele de milioane pe care le dețin, ci măcar pentru instituțiile pe care le conduc și pentru propriile persoane.

Din păcate, toți cei 3, aidoma unor bufoni, nu doar că nu-și respectă instituțiile pe care le conduc și cetățenii în slujba cărora ar trebui să fie, ci nu le pasă câtuși de puțin nici măcar de imaginea lor, pierzându-și de mult orice simț al ridicolului și rușinii. Poate par prea dur, dar credeți-mă, pur și simplu nu pot să accept și nici să tolerez un asemenea comportament din partea unor oameni care reprezintă Procuratura Generală, Ministerul de Interne și Serviciul de Informații și Securitate. Nu este posibil, dragi vizitatori, ca șefii acestor instituții să aibă un asemenea comportament. Mi-e greu să găsesc cuvintele pentru a cataloga felul în care s-au prezentat ăștia în fața întregii țări, pentru că ei au avut un comportament pur și simplu incalificabil.

Cei trei bufoni au dat mai întâi un test la lectură, cu o durată de câteva zeci de minute, perioadă în care au făcut o revistă a presei așa-numite ”pro-democratice” de prin iulie 2009. Lectură din care dincolo de pronunțiile ridicole și poticnirile dese la cuvintele alcătuite din mai mult de 7 litere nu am remarcat absolut nimic. Mai apoi, chipurile au răspuns la niște întrebări venite din partea deputaților.

În perioada dedicată întrebărilor spectacolul a fost unul și mai trist, pentru că în rol de bufoni au intrat și deputații care, pentru a îndeplini întreg simulacrul, s-au făcut că adresează și ei niște întrebări. Și indiferent de coloratura politică a celor ce au întrebat, de fiecare dată am sesizat o ținere de inimă, nu cumva să-i scoată din sărite pe bufonii care răspundeau la întrebări și să spună lucruri care mai apoi ar putea deranja pe toată lumea.

Practic sesiunea de întrebări a fost un fel de mingi ridicate la fileul celor 3 bufoni. AIE-iștii puneau întrebări care să-i determine pe bufoni (cu predilecție pe Zubco) să arunce mâța moartă în ograda comuniștilor. Nici comuniștii nu se lăsau mai prejos, adresând și ei întrebări provocatoare prin care încercau să arunce în AIE. Și-așa timp de 2 ore. Perioada în care au fost zeci de întrebări, absolut niciuna dintre ele nu a fost însă îndreptată spre aflarea adevărului, ci spre atacarea părții adverse. Iar bufonii s-au simțit precum peștii în apă în acest tir venit din cele două părți. De multe ori ei nu trebuiau să dea răspunsuri formate din mai mult de 5 silabe, pentru că oricum întrebările spuneau tot ce era de spus.

Dacă aș fi știut că e vreo mică șansă de reușită, aș fi cerut demisia bufonilor. Însă după cum v-ați convins și singuri, acești bufoni nu știu ce e aia ridicol, penibil, ori demnitate. Ei își vor îndeplini în continuare rolul de bufoni și marionete. Și nimeni dintre guvernanți nu le va cere demisia, chiar dacă ei vor prezenta lecturi poticnite precum cele de azi. Pentru că Puterea are nevoie de asemenea marionete, care să îndeplinească fără crâcnire toate ordinile venite de sus.

Chiar și azi bufonii și-au făcut datoria. Ei s-au umplut de ridicol, au făcut de râs instituțiile pe care le reprezintă, însă și-au îndeplinit cu stoicism misiunile. Filat, Plahotniuc, Ghimpu, vă felicit! Cu greu vă puteați găsi niște slugi mai bune decât acestea!

Republica Criminală Moldova

În Moldova ieri s-a produs o crimă. Inițial s-a spus că un ”criminal” a împușcat un ofițer CCCEC care se afla la datorie. Apoi s-a spus că de fapt tatăl ”criminalului” l-a împușcat pe ofițer. Că i-a tras un glonte-n cap, care până la urmă s-a dovedit a fi în maxilar, ieșit prin umăr. Abia seara am înțeles că de fapt acolo s-au tras zeci de focuri. Eu cu ceva vreme în urmă priveam filme cu Van Damme și Stallone, dar și acolo cu greu se adunau atâtea focuri într-un singur schimb.

Nu știu cine-i tipul catalogat de Zumbreanu de la CCCEC drept ”criminal”. E posibil și să fie așa, iar ăla să fie un criminal periculos. Nu este însă posibil cineva să intre în casa unui om pe la miezul nopții, ca-n vremea lui ”Micu” și ”Bulgaru”, fără a avea mandat sau motive convingătoare pentru a petrece o asemenea destindere.

Inadmisibil este și ca CCCEC și procurorii implicați în acest caz să mintă cu nerușinare. Priviți conferința de presă susținută de aceștia dimineață și vedeți ce declarații au dat presei. Apoi comparați cu detaliile apărute pe parcursul zilei și vă veți convinge și singuri că organele noastre de forță mint mai mult chiar decât politicienii. Nu că ar fi primul caz astăzi când cei ce ar trebui să se îngrijească de securitatea noastră ne mint în ultimul hal, asta deja e ceva cu care ne-am obișnuit…

Se tot discută că CCCEC-ul va fi desființat. Filat se tot bate cu pumnul în piept de doi ani că va desființa această instituție. De ce nu o face? Nu știu. Eu știu însă altceva. Că atunci când mergi în satul Hilișoaia, intri într-un magazin prăpădit de la marginea satului și-l întrebi pe proprietar ce părere are de CCCEC, îți răspunde că ăștia-s ”rackeți”. Ofițerii lui Chetraru și Zumbreanu cutreieră satele Moldovei, se iau de oamenii ăștia care-au deschis o mică afacere ca să nu moară de foame și se comportă cu ei exact cum o făceau ”rackeții” prin anii ‘90. Amenință, înjură, pot aplica chiar și forța fizică, până când storc din bieții oameni ultima para.

Repet, nu știu ce a fost cu omul din satul Tudora. Cică ar fi membrul unei grupări criminale, care transportă mărfuri peste graniță ilegal. Mă-ntreb și eu, dacă omul ala transportă mărfuri și tu știi, de ce nu-i organizezi un flagrant? Bun, dacă nu-i organizezi flagrantul, de ce trebuie să descinzi în casa lui la miezul nopții? Și chiar dacă ai intrat la miezul nopții, fără mandat, de ce n-ai găsit mărfurile de contrabandă? Oare nu pentru a-l amenința și a-i estorca niște bani?

Semnele de întrebare sunt mult mai multe și cu siguranță vor apărea și altele odată cu trecerea timpului. Între timp se omoară copii nevinovați de către criminali în serie, se pradă case prin suburbiile Chișinăului aproape zilnic, iar oamenii se plâng tot mai mult de ineficacitatea organelor de forță moldovenești.

Filat l-a schimbat pe Catan cu Roibu. Ieri i-am auzit pe ambii la tv(Catan și Roibu), cum se rupeau în 7 să-și apere camarazii. De Zumbreanu nici nu mai zic, că individul ăsta în general îl amenința pe omul care a tras că el va face tot posibilul să-l bage la pușcărie. Niciunul dintre aceștia nu a recunoscut însă că ce au făcut subalternii lor este ILEGAL și total LIPSIT DE PROFESIONALISM.

Crime odioase se petrec zilnic. Organele de forță, în frunte cu CCCEC-ul își bat joc în ultimul hal de oameni. Nimănui însă nu-i pasă. Marile noastre probleme sunt ”Alegerea Președintelui” și ”Lupta pentru Primărie”.

Plecarea lui Tănase și începutul decăderii lui Filat

Iată că inevitabilul s-a produs. Mult mai târziu decât am prognozat, deoarece scriam încă din septembrie 2010 că Tănase și Filat sunt la cuțite și că plecarea primului din partid este iminentă. Atunci Filat l-a tolerat pe Tănase pentru că o plecare a acestuia din partid în preajma alegerilor ar fi creat disensiuni pe interior, dar și un rezultat mai slab la scrutin, iar Tănase a rămas în partid pentru că înțelegea bine că nu avea unde să plece. Erau doar două partide în care se putea pleca: PL sau PD. La PL, partid care împărtășește aceeași ideologie cu Tănase, nu era loc, deoarece Tănase niciodată nu i-a agreat pe Ghimpu și Chirtoacă și viceversa. La PD nu se putea nici atât, pentru că s-ar fi spulberat orice dubiu asupra relației lui Tănase cu Plahotniuc, iar ideologia democraților nu coincide deloc cu cea a Ministrului Justiției, un astfel de pas putându-i afecta mult imaginea.

Filat, deranjat de creșterea în imagine a lui Tănase

Tănase probabil a mai stat în PLDM și pentru că spera că partidul îl va înainta în calitate de candidat la funcția de Primar al Capitalei. Și chiar dacă nu cred că Tănase ar fi cel mai bun Primar posibil, zău că PLDM-ul nu putea găsi un candidat mai bun și cu șanse mai mari de a se impune în cadrul scrutinului. Plus că Tănase, indiferent de toate minusurile sale, a avut o contribuție foarte importantă la creșterea PLDM-ului, iar dacă Filat ar fi fost un tip fair-play ar fi trebuit să-l lase pe acesta să-și încerce norocul la Primărie. Ar fi fost mult mai bine pentru partid.

Un eventual succes în Chișinău i-ar fi asigurat lui Tănase un capital de imagine apropiat de cel al lui Filat, iar asta este și cea mai mare fobie a liderului PLDM - nu cumva să existe în partid un om care să-i pericliteze puterea și să rivalizeze cu el la funcția de președinte de partid.  Chiar și congresul PLDM care se va desfășura duminică, dar care trebuia să se petreacă în luna octombrie a anului trecut, a fost amânat de Filat atât de mult pentru că era posibil ca Tănase să candideze la funcția de Președinte al formațiunii (în octombrie). Sigur că șansele de victorie ale lui Tănase ar fi fost unele mici, însă din nou, o astfel de confruntare ar fi afectat imaginea de ”Capo di tutti capi” pe care o are Filat în partid, putându-se repeta chiar și cazul Untilă cu AMN.

În aceste condiții, Filat a avut grijă să ia toate măsurile ca Tănase să nu aibă nicio șansă de a candida pentru Primăria Capitalei, din acest scenariu făcând parte chiar și aducerea lui Urechean în partid, care chipurile ar fi trebuit să candideze din partea PLDM, blocându-i astfel prim-vicepreședintelui partidului calea spre Primărie. Că duminică va fi numit un alt candidat, care nu va fi nici Urechean nici Tănase, demonstrează încă odată calitățile de om care-și ține cuvântul pe care le are Filat. Mâine Filat va înainta la Primărie propria sa jucărie, pe care o poate controla dintr-o mișcare, deși-i promisese lui Urechean că el va fi candidatul PLDM. 

Greșelile lui Tănase

Sper să nu mă înțeleagă cineva greșit și să creadă că eu îi iau aici apărarea lui Tănase, după ce în câteva articole recente l-am cam ”periat”. Nu, Tănase a făcut și el greșeli grave, care i-au făcut viața imposibilă în partid. Totul s-a început de anul trecut, atunci când se zvonea că își dorește șefia partidului și că ar avea relații strânse cu Plahotniuc. Despre aspirațiile la șefia partidului nu știu dacă există vreun temei real sau e doar o invenție a paranoiei lui Filat și fricii de a pierde controlul partidului, cu siguranță însă că relațiile lui Plahotniuc au existat și cred că există în continuare. Despre aceasta am scris în nenumărate rânduri și nu cred că e cazul să mai repet.

Apoi Tănase a gafat când la Ministerul Justiției a preluat vechiul sistem comunist, nedărâmând nici măcar o cărămidă din acesta. Filat ar fi vrut să pună un nou șef al penitenciarelor, pe când Tănase l-a păstrat pe tipul care stă acolo încă de pe vremea comuniștilor și care a creat din funcția sa o adevărată mină de aur. Mină de care a profitat și Tănase.

Nici lipsa totală de reforme în justiție, pe care și le asumase Tănase, nu i-au făcut acestui viața ușoară și l-au făcut vulnerabil în fața lui Filat.

Capac la toate au pus declarațiile lui Tănase din ultimele săptămâni, când acesta a spus că elucidarea evenimentelor din 7 aprilie nu va fi posibilă atâta timp cât Filat nu-și va dori acest lucru. Nu a zis-o deschis, dar cred că toată lumea a înțeles asta. Sigur, aici Tănase nu a spus un neadevăr, dar practic și-a făcut existența în partid imposibilă, pentru că Filat tolerează multe, numai nu declarații care să-i știrbească din imagine. Mai ales când acestea vin din partea unui coleg de partid.

Decăderea lui Filat

Despărțirea dintre Filat și Tănase pare a fi una decentă. În schimbul unei funcții importante, Filat s-a asigurat că Tănase pleacă fără scandal. În timp ce Tănase pleacă și el cu o imagine foarte bună, dând impresia că părăsește formațiunea deoarece nu mai poate tolera dictatura lui Filat. Pe termen scurt, ambele părți par să iasă bine, doar că pe termen lung Filat va avea mult de pierdut.

Plecarea din partid a lui Tănase nu e prima, și nu vreau să vorbesc despre Vieru și Nagacevschi aici. Din partid au plecat însă mulți oameni mai puțini cunoscuți, integri și demni, care au pus serios umărul la creșterea partidului. Acești oameni au părăsit PLDM-ul pentru că au văzut că Filat dă cu piciorul la toate idealurile lor și doar a profitat de ei. Am scris recent că Filat devine un dictator și o copie fidelă a lui Voronin și că acest lucru a mers cât a mers, doar că în ritmul ăsta nu se mai poate.

Pentru PLDM au votat alegători care nu-și doresc lideri precum Voronin, ci lideri europeni, care să realizeze măcar cât de puțin din ceea ce au promis în alegeri. Ori Filat nu ne aduce nimic, decât mai multă minciună și sărăcie. El știe că electoratul de dreapta, care e mai cultivat, nu-l vor mai vota niciodată pentru minciună și sărăcie, încercând să treacă astfel pe segmentul de alegători al comuniștilor. Doar că ăia sunt fideli până la moarte lui Voronin, iar aici e și marea greșeală a liderului PLDM.

Plecarea lui Tănase din PLDM e practic punctul culminant din care își va începe decăderea Filat. Deoarece în locul oamenilor integri și demni (nu mă refer aici la Tănase, Vieru sau Nagacevschi) care părăsesc partidul, Filat aduce nomenclaturiștii lui Urechean ori trădători de-ai lui Voronin. Iar la primul pas nesigur al PLDM-ului, aceștia vor migra în altă parte. Iar până atunci în jurul lui Filat nu va mai exista nimeni de încredere, dar și de valoare. 

După 2 ani (II)

Eu acum 2 ani eram mândru. Mă mândream de tinerii de aceeași vârstă cu mine. Strigam la megafon și rugam pe toată lumea să vină în PMAN și să nu mai devasteze, dar mă bucuram că se devastează. Îmi era milă de polițiștii și copiii cu bastoane și căști pe cap, în care se aruncau pietre, dar în sufetul meu îmi ziceam că ei merită să fie bătuți.

Când am venit în fața Președinției, la 10 dimineața, mi s-a făcut piele de găină. Mulți ani de frustrări, de ură, de necaz - i-am revăzut în fața ochilor mei și-mi ziceam că se va încheia. Eu mă gândeam că o să punem corturi din PMAN până în fața Președinției, o să cântam melodii patriotice și vom protesta pașnic până Voronin va demisiona. Vom protesta până la Paște și după el. Vom rezista! Eu mi-am vopsit tricolorul pe obraz și nu am făcut-o pentru că eram agent român. Ci pentru că roșul, galbenul și albastrul sunt culorile drapelului țării mele. Am întâlnit și am vorbit cu mii de tineri despre care nu mă gândeam că există în Moldova. Erau tineri la fel ca mine, care gândeau și simțeau ca mine. Eram mândru de ei. Nu mă simțeam singur. Mă îmbrățișam cu ei, cântam cu ei, scandam cu ei.

Nu am aruncat nicio piatră, dar acum, gândindu-mă la ce a fost, poate ar fi meritat să arunc una. Nu în Președinție, nu în Parlament, nici măcar în polițiști. O piatră merita să arunc în altcineva…

Eu începând cu seara zilei de 7 aprilie am scris pe blog. Am scris continuu, nu cu conturi anonime, și fără să șterg măcar vreun cuvânt sau vreo postare de acolo. Am scris multe în acea fierbințeala, unele adevărate, altele mai puțin, altele total neadevărate. Eu însă credeam în ceea ce scriu și eram sigur că acele lucruri îi vor ajuta pe mulți. Pe unii i-a ajutat, pe alții nu, iar pe alții i-a derutat.

Au trecut exact 2 ani de atunci. Și azi, amintindu-mi ce a fost, mi s-a făcut piele de găină nu odată. Am discutat cu tineri care au mers pe jos 10 kilometri pentru a ajunge în PMAN. Au făcut-o cântând și strigând ”Libertate!” și ”Jos Comuniștii!”. Am discutat cu oameni care au venit de prin localități, de la Cahul și Bălți, care-au ajuns în centru pe la înserate și care n-au strigat bine ”Jos Comuniștii!” că s-au și trezit în penitenciarul de la Ismail. Apoi au fost bătuți până la leșin, udați cu apă rece și puși să înghită calendarele cu Filat. Ei aveau calendare cu Filat pentru că au făcut campanie pentru el, au votat pentru el și au mâncat bătaie pentru el. Ei au înghițit calendarele cu Filat, doar pentru că și-au dorit ”Libertate!”. Ei au rămas cu rinichii și ficatul distruși pentru că purtau în buzunare calendarele cu Filat. Și-au dorit libertate și-au primit moarte, sau bătaie soră cu moartea. Și astăzi sunt bolnavi, umblă prin spitale și judecătorii. Își căută dreptatea!

Ei mi-au zis că nu i-ar mai durea rinichii atât de tare dacă măcar 10% din ceea pentru ce au protestat s-ar fi realizat. Dar văzând ce se întâmplă astăzi, după 2 ani, rinichii îi dor și mai tare.

Chiar acum îl văd pe Ghimpu, la microfoanele de la Parlament, făcând glume pe seama reporterițelor. Mai devreme, l-am văzut pe Filat, mai arogant ca niciodată, ajuns ditamai Prim-ministrul între timp. Următorul reportaj va fi cu Lupu, cel ce la 7 aprilie 2009 mă acuza pe mine (tine) ”că ca caracter și ca conținut” am făcut o lovitură de stat. Ieri Voronin a făcut conferință de presă. Nu un interviu din pușcărie, ci conferință de presă, la care glumea cu reporterițele și mă acuza pe mine (tine) că am fost plătit să distrug Președinția și Parlamentul. Aseară, la Moldova 1, l-am văzut pe Zubco, alături de el era și Roibu, era chiar și Tănase. Erau veseli toți, vorbeau despre cât de bine și cu câtă ardoare își fac treaba.

Botnari, comisarul, e tot timpul între cure de ”însănătoșire” în străinătate și castelul din Chișinău. Papuc merge și el des prin Antalya. De Gumeniță nu mai știm nimic de luni bune, iar Ruslan Saachian, cel ce ștergea sângele de lângă Arcul de Triumf, în dimineața zilei de 8 aprilie, este avansat în funcție.  

Da, iată-l și pe Lupu vorbind la microfon. Vorbește de speculă politică și adevăr. De carul pus înaintea boilor și de cercetare amănunțită.

Sunt gata să pariez că peste un an ne vom aminti și mai puțin de 7 aprilie și vor vorbi și mai puțini politicieni despre asta. Iar cei ce vor vorbi, în continuare vor trăncăni despre provocatori care au deturnat protestul, despre justiție, care trebuie așteptată să-și spună cuvântul, despre prezumții de nevinovăție și multe altele.

Între timp, ei vor fi în continuare Prim-miniștri, miniștri, deputați, Președinți de stat, de parlament. Vor face turul televiziunilor și se vor lăudă…

Unde ar fi fost însă Filat, Ghimpu, Tănase, Godea, Șalaru, dacă nu exista 7 aprilie? Aveau să țipe precum niște pui slăbănogi pe la microfoanele Parlamentului și să se plângă că Președintele Zinaida Greceanîi nu respectă legea, că Premierul Dodon va duce Moldova la sapă de lemn și că Ministrul de Interne Papuc îi terorizează. Președintele Parlamentului, Vladimir Voronin, s-ar fi amuzat un pic, iar apoi le-ar fi închis microfonul.

7 aprilie 2009 le-a dat Puterea. Iar ei ne-au dat batjocură și minciună.

După 2 ani (I)

Eu, acum exact 2 ani, eram obosit. Obosit, dar plin de speranță. Telefonul îmi suna destul de des, eu atunci vorbeam cu oameni importanți și mă credeam om important. Oamenii importanți atunci, dar mult mai importanți acum, aveau nevoie de mine și de mulți oameni ca mine. Ei ne dădeau de înțeles că și noi, la rândul nostru, suntem oameni importanți, care după acea zi vor trăi într-o altă țară. Nu, nu în Italia, tot în Moldova, dar într-o altă Moldovă, una fără Voronin și fără comuniști.

Veneam după multe luni de muncă titanică. Nu, eu când spun muncă titanică la asta chiar mă refer. Fără exagerări. Multe luni în care ziua făceam flash-mob-uri și gândeam alte flash-mob-uri, iar seara, până noaptea târziu, făceam rapoarte. Unii își vor da seama ce fel de rapoarte. Atunci de rapoarte aveau nevoie oamenii importanți, deveniți acum și mai importanți. Eu mă credeam un om important, care face lucruri importante, pentru a face din Moldova o țară fără Voronin și fără comuniști.

Eu nu știam ce va fi în noaptea zilei de 5 aprilie, dar știam sigur că după 5 aprilie va fi ceva. Ceva important. Nu, eu nu știam ce se va întâmpla la 6 și 7 aprilie, dar poate acel lucru important a fost tocmai ziua de 6 aprilie, apoi cea de 7 aprilie.

Eu acum stau și cântăresc dacă în viața mea, în viața prietenilor mei, și a tuturor moldovenilor, ceva s-a schimbat. Schimbările personale sunt câteva. Nu mai sunt sunat de oameni importanți, nu mă mai cred un om important, dar cred că acum fac lucruri mai importante.

Prietenii se confruntă cu aceleași probleme, ei au fost alături de mine până la 5 aprilie 2009 și au crezut, la fel ca și mine, că după acea zi se va schimba ceva. Dar ei au aceleași probleme, bani mai puțini și cheltuieli mai multe, speranță mai puțină și deznădejde mult mai mare.

Moldovenii, în general, trăiesc exact ca până la 5 aprilie 2009. Copii, părinții, frații și surorile lor în continuare se află ori pleacă în Italia. Ei de lucru nu au, iar dacă n-ar fi bani din Italia ei ar trebuie să plece. Mulți dintre ei, visau și până la 5 aprilie 2009, și după aprilie 2009 la un singur lucru: să ajungă în Italia. Ceilalți, care vroiau să stea la ei acasă, sunt tot mai puțini. Unii deja au plecat, iar alții vor să plece. Eu încă mai vreau să stau, dar încep să mă gândesc tot mai mult la plecare.

Eu știu că în 2 ani nu poți să schimbi multe lucruri pe plan economic, că nu poți să ridici salariile și nivelul de viață nu-l poți îmbunătăți considerabil. Dar sunt sigur că în 2 ani de zile poți transforma speranța în ceva palpabil, nu în deznădejde. Și mai sunt sigur că dacă mergem în continuare pe drumul pe care o ținem de aproape doi ani, nimic nu se va schimba. Pentru că în 2 ani nu poți oferi bunăstare, dar poți să faci din Moldova o țară fără Voronin și fără comuniști. O țară în care speranțele încep a se configura în realități

Cum, omul important, devenit acum și mai important, spune că Moldova este fără Voronin și fără comuniști, deoarece ei nu mai sunt la guvernare? Dar de ce atunci omul important se întâlnește săptămânal cu Voronin și-i așează cravata în Parlament?

La 5 aprilie 2011 în Moldova este și Voronin și sunt și mai mulți comuniști. Pe lângă comuniștii lui Voronin sunt și comuniștii lui Filat, și cei ai lui Diacov/Plahotniuc/Lupu și cei ai lui Ghimpu. Cum, Ghimpu nu poate fi comunist, pentru că e unionist? Nu, Ghimpu e unionist, dar gândește și procedează exact precum un comunist. Mulți dintre membrii săi de partid procedează precum comuniștii. De Filat nici nu mai poate fi vorba. El a preluat cu succes sistemul lui Voronin, șlefuindu-l și adaptându-l la cerințele proprii.

Eu nimic mai bun nu văd la 5 aprilie 2011 decât la 5 aprilie 2009. Ce, s-a schimbat în bine faptul că avem presă liberă și că europenii mai dau câte-o raită pe la Chișinău?

Presa nu e cu nimic mai liberă acum decât la 5 aprilie 2009. Că avem o șleahtă de agramați care se cheamă analiști politici și fac turul televiziunilor, cântând fals precum le dictează șeful? Ce fel de presă liberă avem noi, de vreme ce la televiziunea noastră de știri vin ”analiști” recomandați de sediile partidelor? A, că până la 5 aprilie se cânta pe un singur ton, iar acum se cântă pe mai multe, de acord! Asta însă nu înseamnă că noi avem presă liberă. Avem presă mai multă, dar la fel de proastă ca întotdeauna. Și rușii au presă cu carul, asta nu înseamnă însă că aceasta ar fi liberă.

Vin europenii la Chișinău? Da, au venit! Nu vor mai veni însă multă vreme. De ce? Pentru că chiar dacă Moldova nu a devenit fără Voronin și fără comuniști nici după 5 aprilie, nici după 29 iulie și nici după 28 noiembrie, noi totuși le-am mai acordat un vot de încredere ”alor noștri”. Așa au făcut și europenii, i-au tot încurajat și probabil îi vor mai încuraja puțin, până se vor convinge că nu mai au pe cine.

Am avut impresia că am decis! Mi s-a părut că am decis și la 5 aprilie, și la 29 iulie și la 28 noiembrie.  M-am prefăcut că decid ca să n-o facă Valera. Ca să nu mai înjur precum am făcut-o la 5 aprilie, când cică oamenii proști au votat comuniștii. Eu duminica viitoare, dacă ar fi alegeri, i-aș lăsa să voteze pe Valera și Seoma. Pentru că eu nu decid nimic. Și nu decide nici Seoma și nici Valera. Ei sunt doar niște roboței, cei care pentru un kil de orez, o sută de grame de vodkă sau un pachet de pătrunjel, decid! Orezul îl primesc de la liberal-democrați, vodka de la comuniști, iar pătrunjelul de la democrați. Până la urmă, toți  nu sunt decât niște comuniști.

Cheia scrutinului local din Chișinău, în mâna lui Filat

În weekend am aflat alte două nume importante care vor intra în lupta pentru Primăria Capitalei, este vorba despre Igor Dodon și Valentina Buliga. Primii care au spulberat misterul au fost comuniștii, cei care au făcut cea mai bună alegere posibilă pentru partidul lor, Dodon fiind într-adevăr un candidat de forță.

PD – Valentina Buliga

PD-ul și-a nominalizat candidatul chiar a doua zi după decizia comuniștilor, fapt care confirmă încă odată zvonurile precum că Dodon era așteptat de Plahotniuc pentru a fi nominalizat drept candidat din partea PD, în cazul în care comuniștii ar fi mers pe mâna altcuiva. Până la urmă, democrații au venit cu cea mai bună soluție posibilă, alegerea Valentinei Buliga fiind una destul de inspirată, care s-ar putea apropia de cele 8% ale PD-ului, obținute în capitală în cadrul alegerilor parlamentare din 2010.

Buliga, în perioada în care a fost ministru, a avut o vizibilitate foarte bună în mass-media, creându-și astfel o imagine destul de bună. Faptul că e singura femeie din guvern, care a și avut ceva reușite în timpul mandatelor, cu siguranță a impus-o în fața electoratului feminin, nu e exclus însă că sunt și mulți bărbați care și-ar da votul pentru Buliga, mai ales dacă aceasta se va prezenta foarte bine în cadrul dezbaterilor electorale.  Buliga cu siguranță va fi o locomotivă pentru PD și în cazul alegerilor pentru consiliul municipal, nu cred însă că poate acumula mai mult de 6-7%, și nu din cauza că nu ar fi un candidat bun, ci mai degrabă pentru că provine din partea unui partid care are o pondere slabă în capitală.

PCRM – Igor Dodon

Mult mai așteptată a fost decizia comuniștilor, deoarece orice altă candidatură în afara lui Dodon ar fi creat un mare scandal în sânul PCRM-ului. Dodon era hotărât să candideze, iar în clipa în care a anunțat că panourile stradale îi aparțin, practic a anunțat și că va candida sigur la Primărie, forțând astfel mâna partidului pentru a-l nominaliza. Mai multe voci au insinuat că Dodon era pregătit să candideze ca independent sau din partea PD, în cazul în care comuniștii l-ar fi refuzat. Până la urmă Voronin a făcut însă alegerea corectă, păstrând astfel și unitatea partidului dar și înaintând cel mai bun candidat posibil în cursă.

Oricine ar fi candidat din partea comuniștilor ar fi avut 35% din voturi asigurate. Electoratul comunist din capitală este foarte fidel partidului, iar cazul anului 2007, în care PCRM l-a propus locuitorilor capitalei pe Iordan, un individ care nu ar fi luat mai mult de 1% dacă ar fi candidat din partea oricărui alt partid, dar care a acumulat peste 30% doar pentru că a avut sigla comunistă în dreptul numelui său, confirmă acest lucru.

PLDM – Cheia scrutinului

Așadar, nu prea există semne de întrebare asupra prezenței lui Dodon în turul 2, de aici însă apar și marile probleme pentru comuniști. Restul electoratului activ din capitală este destul de pornit împotriva comuniștilor, iar dacă se va mobiliza și în cel de-al doilea tur de scrutin, este posibil ca PCRM să sufere din nou un eșec lamentabil, cum s-a tot întâmplat din 2000 încoace. 

Însă, spre deosebire de scrutinele locale petrecute din 2000 până în 2007, acum nu mai sunt comuniștii la guvernare, automat și nemaiexistând fobia anticomunistă care și duce la mobilizarea masivă a electoratului de dreapta. La asta se adaugă și cei 4 ani de administrație nu tocmai reușită a lui Chirtoacă, iar în cazul (foarte posibil) de a exista o confruntare între Dodon și Chirtoacă în turul 2, apare pericolul ca o bună parte din electoratul de dreapta să nu se prezinte la vot, ori chiar să voteze pentru Dodon.

Personal, am întâlnit foarte mulți oameni care au votat în 2007 pentru Chirtoacă și care acum nu-și doresc să participe la scrutin, ori, în cazul altora – chiar ar vota pentru Dodon în turul 2, doar de dragul de a vedea o schimbare. Iar acești oameni sunt tocmai cei care au votat la parlamentarele din 2010 pentru PLDM. Dacă aruncăm o privire atentă asupra rezultatelor parlamentarelor in 2009, observăm că PLDM a acumulat peste 28%, iar PL – 16%. Dacă adăugăm aici cele 8% ale PD-ului și fărâmiturile culese de celelalte partide de dreapta, ajungem exact la rezultatul obținut de Chirtoacă în turul 2 din 2007.

Sunt sigur că cei 28% care au votat pentru PLDM n-ar fi făcut-o dacă erau mulțumiți de activitatea lui Chirtoacă la Primărie. Ei au votat PLDM tocmai pentru că Chirtoacă și PL-ul i-a nemulțumit de felul în care au administrat capitala, aceștia neagreând-ul prea mult pe actualul primar la capitalei.

Pentru a putea trece în turul 2, Chirtoacă are nevoie de a rupe din electoratul PLDM. Lucru care poate fi posibil în cazul în care liberal-democrații vor înainta o candidatură slabă, de genul lui Victor Bodiu sau Serafim Urechean. Adevărata luptă din turul 1 se va da între Chirtoacă și candidatul PLDM. Dacă PLDM va înainta un candidat puternic, care ar putea să se apropie de cele 28% obținute de partid la parlamentare, atunci Chirtoacă nu va ajunge nici măcar în turul 2. Iar odată ajuns în turul 2, candidatului PLDM i-ar fi mult mai simplu să lupte cu Dodon și implicit să atragă toate voturile electoratului de dreapta, decât lui Chirtoacă - cel care trebuie să se înfrunte cu cei 4 ani de nereușite de la capitală, dar și cu imaginea sa de românofon și tânăr neserios.

Cheia succesului se află clar în mâinile PLDM-ului, de ei depinzând în mare parte viitorul Primar al Capitalei. Dacă vor înainta un candidat puternic, de talia lui Alexandru Tănase sau Iurie Leancă vor avea șanse mari să ajungă în turul 2 și, implicit să învingă. Dacă vor merge pe mâna lui Bodiu riscurile de a pierde sunt mari, iar șansele de victorie a lui Dodon sunt uriașe. Mai ales că sunt sigur că Filat și PLDM-ul se va feri să susțină în turul 2 vreun candidat. Acest lucru va duce la victoria lui Dodon și la dispariția de pe scena politică a PL-ului, lucru care va mai adăuga câteva procente la scorul electoral al PLDM.

Indiferent de ce va decide duminică PLDM-ul, cheia scrutinului se va afla în mâna lui Filat. Din păcate, aroganța și frica cronică de a nu pierde PLDM-ul din mâni, îl poate face pe Filat să piardă Primăria capitalei și să-l determine să-l susțină tacit pe Dodon.