De ce n-a explodat bomba lui Filat?

Bun, să nu se înțeleagă din titlu că eu mi-aș fi dorit să explodeze vreo bombă. Nu, departe de mine asemenea gânduri. De fapt, o bombă inexistentă nici nu prea are cum să explodeze.

De când privesc eu ”Mesagerul”(când nu exista altceva), iar mai apoi buletinele de știri de la posturile de televiziune apărute mai târziu, foarte multe alerte cu bombă au mai fost prin Chișinăul nostru drag. Și-au umblat geniștii moldoveni prin licee, universități, restaurante, sedii de preturi și primării, prin Aeroport, ambasade, Casa Presei, TRM și chiar și prin piețe agricole. De fiecare dată, slavă Domnului, alertele au fost false, și aproape întotdeauna au fost identificați și făptuitorii.

Din câte-mi amintesc eu, ”pirotehniștii” de ocazie au fost identificați aproape de fiecare dată, la maximum câteva ore după anunțarea alarmei false, de cele mai multe ori aceștia dovedindu-se a fi niște dezaxați mintal sau copii care pur și simplu vroiau să scape de teze sau examene.

Nu s-a întâmplat să fie identificați vinovații, din câte-mi amintesc eu, alarmelor cu bombă de la Casa Presei și de la Primăria Chișinău, făcute în aprilie 2009, când miliția lui Voronin și Papuc era pusă pe fapte mari pentru a teroriza toți doritorii de democrație. Îmi amintesc că în acea perioadă au fost mai multe asemenea alarme, vina dându-se până la urmă pe niște deținuți. Nu pot să spun sigur ce s-a întâmplat în cazul alertei cu bombă de la TRM, dar din câte-mi amintesc, nici acolo n-au fost identificați făptașii.

În restul cazurilor, și-au fost multe, vinovații au fost identificați, după cum am spus și mai sus, în decurs de doar câteva ore de la anunțarea alarmelor false.

Ultima astfel de alertă cu bombă, deja devenită celebră, de la ”Franzeluța”, a fost dată cu două zile în urmă, iar în această perioadă MAI-ul nu a veni decât cu niște bâlbâieli ridicole. Nu că cei de la MAI ar fi vreodată coerenți în ceea ce spun, dar de această dată au fost de-a dreptul penibili. Nici urmă de făptaș.

Și iată-ne ajunși în 2011, la distanță mare de greva jurnaliștilor de la TRM și de la descinderile miliție lui Papuc din Casa Presei, să ne confruntăm din nou cu aceleași practici ale miliției moldovenești. Chiar dacă acum șef la MAI nu mai e Papuc, ci Roibu, iar mai mare pe Țara Moldovei se face a fi, cel puțin aparent, Filat, și nu Voronin.

Sigur, nu vreau să spun că această falsă amenințare cu bombă de la ”Franzeluța” ar fi fost făcută expres la cererea lui Filat. Nu, nu e așa. Dar cu siguranță Ministrul Papuc, pardon, Roibu, a avut un rol esențial în toată comedia ieftină de la fabrică de pâine.

Titlul este însă acela care este, pentru că bomba de la ”Franzeluța” îi aparține lui Filat și numai lui. Pentru că de două ori lui Filat i-a revenit MAI-ul, iar în loc de a face acolo reforme, liderul PLDM a făcut mai mult de un rahat(iertată fie-mi expresia). Întâi l-a pus șef pe generalul Catan, apoi pe generalul Roibu, ca practicile să rămână exact aceleași ca pe vremea lui Papuc.

Să ajungi tu să dai alarme cu bombă pentru a intra în sediul unei instituții este ridicol și strigător la cer. Este de râs și de plâns, în același timp. Pentru că încă odată MAI-ul demonstrează că nu face decât să acționeze la ordine politice, iar profesionalismul celor de acolo este pus în aplicare doar când moș Vasile a furat o găina din cotețul vecinei.

Mi-e scârbă de astfel de poliție!

Rușine Filat!!!

PS: Domnule Filat, care-i următorul KGB-ist pe care-l veți pune șef la MAI? Asta în cazul în care veți mai ajunge vreodată la guvernare.

AIE nu mai există

…și nici nu mai poate exista vreodată în formula de până acum

Știu că titlul acestui articol poate este un pic prea dur și va nemulțumi pe multă lume, dar doar naivii sau cei rău intenționați pot să mai creadă în existența acestei Alianțe.

Evenimentele din ultimele zile sunt mult, mult prea grave pentru ca Filat și Plahotniuc să mai poată drege busuiocul și să se împace din nou. Cu atât mai grav ar fi dacă ar exista această împăcare, pentru că într-un asemenea caz ar însemna că situația din țară va merge pe același făgaș ca până acum, sferele de influență vor fi reîmpărțite, iar dezmățul va continua.

Filat nu are dreptul moral de a se mai afla în alianță cu Plahotniuc

Filat nu trebuie să uite că este Premierul acestei țări și că este singurul politician de vârf din Moldova luat în seamă de Bruxelles. Dacă va ține cont de aceste lucruri, Filat nu se mai poate afla în alianță cu Plahotniuc, pentru că într-un asemenea caz ar însemna că se face părtaș la lucrurile pe care tot el le-a condamnat. Nu că nu s-ar fi făcut părtaș în cei doi ani de guvernare AIE, dar în momentul în care ieși în fața presei și spui clar că Plahotniuc este capul corupției în această țară și că lucrurile nu mai pot continua așa, atunci ești obligat să intervii. Ori, această intervenție nu se poate produce în cazul existenței pe mai departe a AIE în această formulă.

Plahotniuc – cel mai interesat de rămânerea la guvernare a AIE

Aseară, la talk-show-ul ”În Profunzime”, Adrian Candu, cel care mai este numit și Plahotniuc jr, a pronunțat ”AIE” și ”Alianță pentru Integrare Europeană” de cel puțin 50 de ori. Iar acest lucru e foarte ușor de înțeles.

Încă în decembrie 2010 Plahotniuc era cel mai interesat de reeditarea AIE. Tot circul ăla cu Narâșkin a fost intermediat tot de Plahotniuc, care i-a tras pe sfoară pe toți. L-a tras pe sfoară pe Filat, șantajându-l de funcții sub pretextul că ar face o alianță cu PCRM. Iar de cealaltă parte și-a bătut joc de Voronin și Narâșkin (Moscova), după ce s-a folosit de aceștia doar pentru a-l putea șantaja pe Filat. Plahotniuc niciodată nu a avut interesul de a face o alianță cu PCRM, deoarece prea bine i-a mers lui și businessurilor sale pe vremea AIE 1, iar felul în care a prosperat și în cele 7 luni de guvernare a AIE 2, confirmă că tot acel joc din decembrie 2010 a meritat toți banii.

Plahotniuc probabil nu a crezut că se va ajunge la punctul în care suntem astăzi, deoarece toate schemele sale decurgeau conform planului. Pe partea economică, ”Moldova-Gaz”, ”Banca de Economii” și ”Moldtelecomul” aproape că și le-a adjudecat, ”Franzeluța” și ”Tutun CTC” sunt ale sale demult. Pe plan politic, PD-ul este în creștere(cu ajutorul sumelor enorme de bani investite), iar PLDM-ul se distruge încet dar sigur(prin intermediul cumpărărilor de membri), lui Godea urmând să se mai alăture 2-3 deputați PLDM.

Păpușarul nu a anticipat însă prinderea la curaj a lui Filat. Curaj alimentat de presă și de Bruxelles. Iar acum a ajuns la un punct în care se agață cu disperare de deja defuncta AIE. Nu degeaba Plahotniuc, Lupu, Candu și alții, debitează ziua întreagă despre ”reforme care trebuiesc continuate”, ”Consiliul Alianței”, ”bunăstare, respect și progres” și alte cuvinte pompoase, dar deșarte. Pentru că toate aceste ”reforme” înseamnă pentru Plahotniuc adjudecarea pe plan economic a ce încă nu controlează pe deplin și distrugerea PLDM-ului.

Filat trebuie să meargă până la capăt

Filat, în acest moment, se află pe cai mari. Opinia publică îl susține în disputa sa cu Plahotniuc. Bruxelles-ul la fel. Dacă liderul PLDM își dorește cu adevărat să ajungă politicianul nr.1, așa cum îi place să fie supranumit, trebuie să demonstreze că merită acest loc. Este clar că în ritmul actual Moldova nu are nicio șansă de a ajunge undeva, iar alegerile anticipate nu sunt tocmai cele mai potrivite în acest moment.

Nici0 alianță cu PCRM nu-i oferă lui Filat prea mult garanții, nici lui și nici căii de Integrare Europeană. Însă nici alegerile anticipate și nici alianța cu PCRM nu pot fi mai dezastruoase decât ajungerea lui Lupu în fotoliul de Președinte, care i-ar garanta lui Plahotniuc încă 3 ani de dezmăț. 3 ani, după care nu prea va mai exista ceva în această țară care să nu fie controlat de acest păpușar. Cine pune la îndoială acest lucru să vadă cum a mers ascensiunea lui Plahotniuc în ultimul timp și cum calcă aceste pe cadavre pentru a-și îndeplini obiectivele.

Cine va guverna în Moldova?

În ultimele zile au apărut tot mai multe zvonuri despre o eventuală cădere a guvernului Filat. Iar la cum decurg lucrurile în acest moment, chiar nu văd cum ar mai putea funcționa acest guvern, mai ales după ce Filat i-a cerut voalat demisia lui Lazăr, iar vicepreședintele PD a venit cu o replică foarte acidă la adresa Premierului. Și nu pot să nu-i dau dreptate în acest caz lui Lazăr. Pentru că dacă ești Premier și un subaltern al tău te umilește în felul în care o face Lazăr, nu poți să-i ceri demisia prin declarații de presă voalate, ci s-o faci direct, așa cum i-ar sta bine unui șef de guvern adevărat. Dar la ce atitudine are Filat, așa răspunsuri primește de la cel care, în mod normal, ar trebui să se comporte precum un subaltern și să-i îndeplinească dispozițiile. Oricine ar fi fost în locul lui Lazăr, văzând cât de inconsecvent și șovăielnic e Filat, ar fi procedat la fel.

Ce alternative există

Revenind însă la zvonurile privind o eventuală cădere a guvernului Filat, care devin tot mai puternice și mai credibile, nu putem să nu ne întrebăm și ce ar urma după această eventuală cădere?

Pentru Filat nu există foarte multe alternative, și pe oricare dintre ele ar miza, are nevoie de foarte mult sânge-n instalație și curaj pentru a o putea scoate la capăt, caracteristici de care, însă, nu prea a dat dovadă niciodată.

1. Prima alternativă a lui Filat ar fi să rămână, în continuare, Premier în această formulă. Dacă ar face această alegere Filat ar fi ridicol. Pentru că Lazăr îl va lua în continuare la mișto și nici nu se va gândi la demisie, iar de ”măsuri asumate” împotriva păpușarului nici nu poate fi vorba. O guvernare în actuala formulă, care va funcționa în condițiile de astăzi, nu poate decât să-l dezavantajeze pe Filat. Iar lupta ”asumată” cu păpușarul se va rezuma doar la declarații țipătoare de presă și nimic mai mult. Pentru a lupta cu Plahotniuc ai nevoie să tai sistemul de la rădăcină și să construiești altul. Mai bine zis să lași să crească altul. Unul sănătos.

2. Iar aici ajungem la a doua alternativă a lui Filat, care de fapt, nici nu prea poate fi considerată o alternativă. Spun asta pentru că ar trebui să meargă într-o alianță cu PCRM. Ori o alianță cu PCRM nu-i va garanta mare lucru lui Filat. Nici măcar fotoliul de Premier pentru prea mult timp, pentru că la cum îl cunoaștem pe Voronin și la cât de mult s-a iubit acesta cu păpușarul nu cu multă vreme în urmă, nu putem exclude o reaprindere a sentimentelor între cei doi. Dacă mai adăugăm aici și trădarea alegătorilor, care nu vor uita să-l sancționeze, atunci Filat chiar nu are niciun motiv să meargă într-o alianță de guvernare cu PCRM, pentru că riscurile ar fi uriașe.

3. Se mai discută și o eventuală guvernare a PLDM cu susținere parlamentară. Asta însă nu poate fi posibilă fără susținerea PCRM-ului. Iar condițiile comuniștilor de a susține un asemenea guvern ar fi cu siguranță unele destul de dure, și nu se vor lăsa până ce nu vor obține funcția de Președinte al țării. Nici o astfel de formulă nu i-ar asigura vreo stabilitate lui Filat și fotoliului de care ține, fiind cam la fel de sinucigașă și ca în cazul 2.

4. Niște analiști politici romantici de pe la Chișinău vorbesc despre guvern de tehnocrați moldoveni, neafiliați politic. Un astfel de guvern chiar are cele mai mici șanse de existență, pentru că la ora actuală în Moldova nu ai de unde-i lua pe acești ”tehnocrați neafiliați politic”. Și chiar de s-ar găsi, cu siguranță acești vor fi ”neafiliați” în primele 5 minute de guvernare, după care îi vor chema pe Filat, Plahotniuc și Voronin la licitație și se vor afilia foarte rapid. Din păcate așa-i firea moldoveanului.

5. Mai există o alternativă, pe care eu o consider a fi chiar cea mai viabilă în situația dată și care ar împăca pe toată lumea. Ar împăca-o dacă această lume (politicienii moldoveni) ar fi normală și și-ar dori cu adevărat bunăstarea acestei țari. Eu o văd în felul următor: Guvernul Filat să demisioneze, Parlamentul să aleagă Președintele țării, iar noul Președinte să numească Premierul. Iar acest Premier să nu fie un moldovean. Să fie un om propus de Bruxelles, dacă tot absolut toate forțele politice care sunt astăzi în Parlament se bat cu pumnul în piept că vor Integrare Europeană. Dacă sunt atât de sinceri și deschiși reformelor, să accepte ca măcar în următorii 3 ani, până la viitoarele alegeri parlamentare, să avem un guvern de tehnocrați europeni profesioniști.

Sunt sigur că Europa ar răspunde afirmativ la o asemenea propunere și că ritmul reformelor ar lua-o foarte rapid din loc. Pentru a se realiza însă acest lucru avem nevoie de foarte multă voință politică. Cum însă oamenii care decid în acest moment în politica moldovenească sunt Filat, Plahotniuc și Voronin, mai mult ca sigur că niciunul dintre ei nu ar accepta o asemenea formulă. Deoarece toți au afaceri dubioase, iar o Putere corectă ar reprezenta un adevărat pericol pentru ei. 

În aceste condiții, șansele pentru o guvernare viabilă pentru Republica Moldova sunt foarte scăzute. Iar viteza cu care ne apropiem de alegeri anticipate crește tot mai mult.

Filat a prins la curaj, dar deocamdată este prea puțin

”Mai bine mai târziu decât niciodată” sau ”Dă Doamne mintea moldoveanului cea de pe urmă”, două zicale pe cât de adevărate pe atât de actuale pentru situația de astăzi din Republica Moldova, i-au fost, se pare, de mare ajutor liderului PLDM, Vlad Filat, pentru a acumula o doză minimă de curaj și a spune în sfârșit lucrurilor pe nume: Plahotniuc este păpușarul, iar acesta încearcă (cu succes) să domine Republica Moldova din punct de vedere economic și politic.

Nu știu dacă ultimele articole ale mele au avut vreun rol în îmbărbătarea lui Filat, cert este însă că imediat după publicarea lor Filat a avut o tresărire de orgoliu și a spus, în sfârșit, ceea ce trebuia de spus acum un an. Pentru că Filat a fost atenționat de pericolul Plahotniuc încă din vara lui 2010, doar că în acea perioadă Filat, plin de sine, înfumurare și aroganță, a preferat să ”nu se implice în acel măcel”. Din păcate, acea atitudine a lui Filat ne-a făcut să ajungem în situația pe care o avem astăzi: Plahotniuc are Procurorul General, are CCCEC-ul, Banca Națională, controlează justiția, iar prin Ministerul Economiei controlează ”Banca de Economii”,  ”Moldtelecom”,  ”Franzeluța”, ”Tutun CTC” și alte întreprinderi cu capital de stat care au o importanță covârșitoare pentru economia țării.

Iar dacă Filat ar fi stat în continuare și s-ar fi ascuns după deget, era o problemă de timp până ce Plahotniuc ar fi intrat în posesia a ce încă nu controlează, inclusiv a PLDM-ului. Pentru că Plahotniuc a încercat să controleze PLDM încă din toamna lui 2010, când a vrut să-l propulseze pe Tănase în fruntea partidului. Atunci, Filat fiind atenționat, a amânat congresul PLDM și a reușit să evite pierderea partidului, doar că s-a limitat doar la acest lucru și în loc să ia decizii ”asumate” pentru a scăpa de cârtițele din partid, Godea și Tănase, el mergea cu ei la la negocierile pentru constituirea AIE 2. Păi când mergi să negociezi cu Plahotniuc însoțit de Godea și Tănase ce oare să mai poți obține? Și Filat știa bine atunci că cei doi sunt în relații apropiate cu Plahotniuc, doar că din lipsă de curaj, a evitat să ia atitudine și să scape de aceștia.

Și cum a acționat în interiorul partidului, Filat la fel a făcut-o și pe exterior, când întotdeauna a preferat să nu intre în conflicte cu Plahotniuc, lăsându-l pe acesta să-și facă de cap cum dorește și să-și extindă enorm influențele.  Astăzi, însă, am observat primul pas cu adevărat curajos al lui Filat de când este șef al guvernului, pas absolut necesar, care dacă întârzia să fie făcut atunci ar fi însemnat moartea politică a sa.

Ce trebuie însă acum să înțeleagă Filat este că doar să spui cine este păpușarul este foarte puțin. O asemenea declarație nu înseamnă nimic pentru Plahotniuc. Individul ăsta este trecut prin multe, a călcat pe multe cadavre la viața lui (și la propriu și la figurat), iar o simplă declarație de presă venită din partea lui Filat e pentru Plahotniuc precum o pișcătură părintească.

Filat trebuie să continue ce a pornit astăzi, pentru că declarațiile sale vin în urma deplasări la Bruxelles, iar Uniunea Europeană l-a asigurat de susținere necondiționată. Oficialii europeni au văzut și ei că reforme și Integrare Europeană cu Plahotniuc sunt imposibil de făcut, iar atâta timp cât acest individ va controla din punct de vedere economic și politic Republica Moldova, nu va putea exista niciun fel de apropiere de Bruxelles.

Plahotniuc trebuie lipsit de toate pârghiile pe care le deține astăzi pentru a controla Republica Moldova. Iar cea mai importantă pârghie în mâinile lui Plahotniuc este Procuratura Generală, ce-l protejează pe acesta și pe cei ce-l slujesc. Și Filat are toate motivele din lume să schimbe conducerea PG, pentru că de când e Zubco acolo chiar nu se face absolut nimic. Sau chiar dacă se face ceva, atunci e ceea ce-i convine lui Plahotniuc.

Cum poate fi schimbat Zubco? Filat știe! Și Buxelles-ul tot știe! Asta ca un apropo de vizitele de ieri, de la Buxelles, și cea de alaltăieri, de la București, întreprinse de Filat.

Filat, din nou lovit de păpușar

După publicarea articolului de ieri, în care am vorbit despre motivele ce-l determină pe Vlad Filat să ezite să ia cu adevărat atitudine în raport cu păpușarul pe care-l invocă de luni bune, inevitabil, au apărut și fanii liderului PLDM, care n-au ezitat să mă acuze de toate relele din lume pe mine, precum și site-urile care mi-au preluat articolul. Și nu m-a deranjat prea mult atitudinea anonimilor care se ocupă cu lustruirea imaginii lui Filat pe internet, pentru că știu sigur că nici măcar ei nu cred în ceea ce scriu, dar o fac pentru că așa vine comanda din partea ”șăfului”.

Altceva m-a determinat să scriu aceste rânduri, și anume întâmplarea demnă de filmele americane de acțiune, petrecută astăzi la ”Franzeluța”. Acolo situația e destul de simplă. Păpușarul controlează în acest moment cea mai mare fabrică de pâine din Moldova, iar Filat, care se crede Prim-ministru în această țară, a avut o încercare timidă de a schimba administrația întreprinderii cu capital majoritar de stat. Doar că s-a văzut cât de Prim-ministru este Filat în Moldova în decurs de doar câteva ore, când Baleca a fost demis, și a revenit imediat cu o decizie judecătorească ce-l repunea în funcție.

Vă-ntrebați cum e posibil ca în decurs de o oră un om să reușească să atace în judecată o decizie și să și primească răspunsul? Bine, eu cam bănuiesc cum este posibil acest lucru, dar aceasta nu este o noutate pentru justiția moldovenească, decizia de repunere în funcție a lui Baleca demonstrând încă odată că cineva controlează sistemul judecătoresc, și că dacă este nevoie o decizie poate fi anulată în decurs de doar câteva minute.

Și toată tărășenia nu s-a oprit aici, pentru că astăzi Baleca și-a adus la ”Franzeluța” un adevărat comando de luptă, interzicând intrarea sau ieșirea din instituție până și angajaților. Degeaba și-au făcut apariția acolo forțele de ordine, că armata lui Baleca nici măcar nu i-a luat în seamă, iar acestea se întâmplau chiar în timp ce Filat se rățoia la Roibu și Bumacov că nu este ordine la ”Franzeluța”. Păi nu cred că Roibu și Bumacov se fac vinovați de situația de la ”Franzeluța”, ci chiar el, care a tot închis ochii în cei 2 ani de când ocupă funcția de șef al guvernului la toate ”mahinațiile” de acolo.

Ei bine, toate cele petrecute ieri și azi la ”Franzeluța” demonstrează încă odată cele spuse de mine în articolul de ieri, și anume că în timp ce Filat se dă în spectacol prin conferințe de presă, păpușarul îi aplică lovituri constant, rămânând doar o problemă de timp până ce-l va doborî pe omul care se crede Prim-ministru.

Vă întrebați de ce afirm pentru a doua oară că Filat doar se crede Prim-ministru? Păi pentru că situația cam așa și este, iar problemele de la ”Moldtelecom”, ”Banca de Economii” sau ”Franzeluța” demonstrează că Filat nu e decât un ocupant al funcției de șef al guvernului, deoarece cu totul altcineva diriguiește în Moldova. Și dacă se va ascunde în continuare în spatele degetului, Filat are toate șansele nu doar să piardă total frâiele guvernului, ci și chiar pe cele ale partidului pe care-l conduce.

Filat nu spune cine-i păpușarul pentru că nu are curajul să o facă

Premierul Vlad Filat nu mi s-a părut niciodată a fi un bărbat prea curajos. Prima dată a demonstrat acest lucru în după-amiaza zilei de 7 aprilie, când mai nu izbucnea în lacrimi în fața lui Vladimir Voronin, cerându-și scuze pentru evenimentele care s-au produs la Președinție și Parlament. Cine vrea să mă contrazică să mai privească încă odată materialele video cu Urechean, Filat și Chirtoacă în fața lui Voronin și atitudinea lor umilitoare în raport cu Președintele Moldovei de pe atunci. Atunci a excelat prin atitudine umilă Vlad Filat. Atitudine care a stârnit critici dure din partea mass-media, mai ales cea de peste Prut.

După ce a ajuns să fie șef al guvernului, Filat n-a demonstrat mai mult curaj, adesea mergând la niște compromisuri care nu sunt demne deloc pentru un lider al Alianței pentru Integrare Europeană, ce și-a asumat să aducă lumină în cazul evenimentele din aprilie 2009, să bage la mititica toată adunătura comunistă, să facă ordine în justiție și organele de forță, etc.

În ultimele luni Filat tot vorbește de-un păpușar și ne promite că o să-i spună numele, că o să-l scoată din bârlog și c-o să ne arate tuturor adevărata față a acestuia. Toată șarada a început acum vreo 3 luni, când păpușarul i-a aplicat primul upercut lui Filat, prin plecarea lui Tănase din PLDM. Apoi păpușarul i-a mai aplicat o directă de dreapta exact în bărbie, după ce l-a cumpărat și pe Godea, lovitură ce l-a făcut rău să se clatine pe Premier, acesta reușind să evite un knock-out rușinos doar prin retragerea din cursa pentru Primăria Chișinău a lui Victor Bodiu.

După aceste două grele lovituri primite Filat n-a contraatacat deloc, iar în ultima lună și jumătate o tot ține într-un joc de glezne continuu. În seara zilei de 5 iunie, în direct la Publika TV, Filat promitea că a doua zi, adică la 6 iunie, va ieși într-o conferință de presă în care va spune cine e păpușarul și va prezenta poze din nu știu ce hotel din Viena, în care ar apărea Godea și cel ce stă în spatele plecării sale din PLDM. Am așteptat cu nerăbdare conferința lui Filat, doar că în loc de multașteptata lovitură, liderul PLDM a continuat să alerge prin colțurile ringului, amânând dezvăluirile șocante pentru ziua de 20 iunie. Ieri a fost 20 iunie, Filat din nou a ieșit în conferință de presă, însă și de această dată ne-a lăsat pe toți cu ochii în soare, evitând să spună ceva despre celebrul păpușar.

Între cele două conferințe de presă, de pe 6 și 20 iunie, Filat a mai primit însă un croșeu de stânga destul de tare. S-a întâmplat în ziua de 19 iunie, când în fața sediului PLDM cineva i-a trimis o mașină dubioasă, cu plăcuțe de înmatriculare false, care se pare că și-a îndeplinit obiectivul, băgându-l serios în sperieți pe Filat.

Nu cred că în acea mașină era una capcană, plină cu explozibil, sunt însă sigur că ea a fost trimisă acolo cu un scop bine determinat, și anume de a-l avertiza pe Filat că e mai bine să tacă și să amâne și de această data dezvăluirile.

Și cum Filat ne-a demonstrat deja din plin curajul de care dă dovadă, scopul Audi-ului cu numere de Subaru a fost îndeplinit, iar ieri, când a fost întrebat de păpușar, Filat nu a făcut decât să scoată niște cuvinte nearticulate, însoțite de o încrețite gravă a frunții.

Nici nu m-am așteptat la altceva de la Filat, mai ales după ce am văzut că tam-tam s-a făcut asupra evacuării acelui automobil. Filat, în ultimii doi ani de zile se tot bate cu pumnul în piept că o să ia decizii asumate, drastice, curajoase și încă nu știu de ce fel, însă întotdeauna promisiunile sale se dovedesc a fi nimic altceva decât niște mari blufuri. Povestea cu păpușarul vine încă odată să demonstreze cât de mult valorează cuvântul dat pentru Filat, adică nimic mai mult decât o ceapă degerată.

Iar în tot acest timp păpușarul lovește constat și puternic în Filat, făcându-l pe acesta să se clatine tot mai tare, iar knock-out-ul, deși poate fi amânat, devine inevitabil. Păpușarul a demonstrat că este în stare de orice pentru a-și îndeplini obiectivele, iar atunci când are în față un adversar de talia lui Filat,chiar că nu-i va fi foarte greu să-l distrugă. Asta doar dacă, cine știe, nu se trezește și Filat pentru a face ceva cu adevărat curajos.

Mulțumesc tuturor celor care mai cred în viitorul lor!

Simt nevoia să scriu astăzi ceva, dar chiar nu știu de unde s-o încep și cu ce s-o termin. Aș începe mulțumindu-le chișinăuienilor că și-au călcat încă odată pe inimă și-au salvat Chișinăul. Sau poate aș vorbi despre noaptea albă de aseară, în care facebook-ul, skype-ul, votează.md, telefonul mobil, numeroase calcule și numărători paralele ne duceau de la extaz la agonie și viceversa. Aș putea și să critic campania ridicolă a PL-ului și pe șeful acestui partid, din cauza căruia au și existat emoțiile de aseară.

Voi merge pe prima variantă și voi mulțumi tuturor chișinăuienilor pentru efortul pe care l-au depus, ieri ca să mai putem trece de un hop. Pentru că orice s-ar spune de Chirtoacă și oricât de rău l-ar considera unii pe acest om, o Primărie condusă de Dodon și Gurău ar fi fost o palmă grea pe fața noastră, a celor care mai cred în viitorul lor.

Dacă ar avea cât de puțin bun simț, Filat, Ghimpu și Lupu ar ieși astăzi în PMAN și s-ar închina în fața întregii capitale, pentru că, iată, această capitală le-a salvat pentru a 4-a oară fundul și le-a dat pentru a 4-a oară o șansă de a demonstra că sunt în stare și că vor să facă ceva pentru noi.

Noaptea de 19 spre 20 iunie nu o voi uita niciodată. A fost noaptea în care am trăit unele dintre cele mai mari emoții din viața mea. Și eu nu mai sunt idealistul de acum 2 ani, cu toate acestea am trăit meciul dintre Dodon și Chirtoacă precum un meci de care depindea viitorul meu. Și cred că viitorul meu a depins de asta, la fel cum a depins viitorul a altor 3 milioane de oameni din această țară, deoarece o înfrângere a democrației ar fi fost digerată greu de această dată de Moldova. Prea multe înfrângeri a trăit această țară de-a lungul timpului.

La 19 iunie nu a învins Dorin Chirtoacă și nici AIE. La 19 iulie a învins Chișinăul, Moldova, iar înainte de toate, au învins acei oameni care încă mai cred în viitorul lor.

Vă mulțumesc, fraților!

Să-nceapă licitația!

Azi a fost demis Șeful Departamentului Instituții Penitenciare. Veste bună, la prima vedere, mai ales că în penitenciarele din Moldova unii trăiesc mai rău decât în grotele oamenilor din antichitate, iar alții, baștani de genul lui Adrian Nichifor, în camere ce ar rivaliza cu cele dintr-un hotel de 3 stele. Și desigur neregulile nu se opresc aici, ele sunt cu duiumul și-am vorbit și eu, și alții, de ele.

Întâmplător sau nu, săptămâna aceasta au apărut în presa de la noi câteva articole în care se scria despre condițiile de lux în care locuiesc unii deținuți și rachetul din penitenciare, care estorchează de la deținuți sume uriașe, după ce-i amenință cu moartea.

Articole trăsnet, informație bună, dovezi, martori, și cu toate acestea nimic nu se întâmplă, sau aproape nimic. Pentru că demiterea lui Vadim Cojocaru, cel puțin conform noului ministru al Justiției Oleg Efrim, n-are absolut nicio legătura cu crimele ce se săvârșesc prin penitenciarele moldave. Ba din contra, Vadim Cojocaru e un adevărat profesionist, doar că el trebuie să părăsească funcția din niște motive ”tehnice”. Vezi Doamne, ceva nereguli la reangajare, atingerea vârstei de pensii și alte rahaturi cu care indivizii ăștia care-s la guvernare ne tot hrănesc de ani buni.

E pe dracu dom’ Ministru Efrim? Cum, nicio legătură cu ”Makena”, cu Adrian Nichifor și apartamentul său de lux, cu fetele care i se pun la dispoziție, LCD-ul, calculatorul și barul cu cele mai alese băuturi alcoolice? Nimic! Vadim Cojocaru e curat ca lacrima, el trebuie să părăsească funcția pe care o ocupă și asta-i tot!

Ei cum să nu tragi o înjurătură când vezi cum indivizii ăștia ne prostesc și-și bat joc de noi precum de niște proști? Adică acest Vadim Cojocaru nu merită să-nfunde și el vreun colțișor de pușcărie pentru pentru procentele pe care le primea de la racheții ”Makena? Nu a contribuit Cojocaru ăsta la mobilarea apartamentului de lux a lui Adrian Nichifor? Nimic, domnule Efrim, da?

Știți ce va urma? Cojocaru se va pensiona, va merge în vila sa de lux și-și va odihni ciolanele obosite. Cu banii făcuți de-a lungul anilor în care a diriguit pe la penitenciare poate să trăiască liniștit în continuare și să-i rămână și ceva să lase și la urmași. Dacă se va face vreo cercetare în legătură cu Nichifor și ”Makena” va fi găsit vinovat un amărât de gardian și totul va continua la fel.

”Makena”, sau altă grupare va estorca în continuare bani, Nichifor, în caz că nu va fi eliberat în săptămânile ce urmează, va avea în continuare parte de apartament de lux cu toate cele trebuincioase, iar badea Vasile care a ciordit o găină o să facă în continuare pipi într-o căldare și-o să ia bătaie de la băieții deștepți de câte ori or să vrea aceștia.

Va fi pus și-un nou șef la penitenciare, desigur. Și va dura până ce se va găsi un candidat cu adevărat bun, un profesionist! Pentru că să conduci penitenciarele e treabă grea, trebuie să știi de unde să iei, cui să dai… Mai pe scurt, grea muncă fraților.

Și noul șef va fi pus conform acelorași criterii ca în cazul Cojocaru. Să-nceapă licitația!

Încă o dată despre criminalitatea instituționalizată din Moldova

Materialul celor de la Organized Crime and Corruption Reporting Project, despre asasinarea lui Igor Țurcan și întreaga rețea criminală din jurul său, ar fi trebuit să producă adevărate explozii în mass-media moldovenească. Un asemenea material, de un profesionalism neîntlnit pentru jurnalismul de pe malurile Bâcului, ar fi trebuit să creeze zile multe de dezbateri pe marginea sa. În studiourile de televiziune ar fi trebuit invitați Ministrul de Interne, șeful CCCEC, Procurorul General, Prim-ministrul sau chiar Președintele statului. Ce-i drept, Marian Ilici Lupu a fost prezent într-un studio de televiziune, dar acolo s-a discutat mai mult de trilurile păsărelelor decât de criminalitatea instituționalizată din Republica Moldova.

Și nu este pentru prima dată când mi se creează impresia că jurnaliștii din Republica Moldova, pe lângă faptul că sunt foarte slabi și foarte fricoși(îmi asum epitetele) mai sunt și foarte înfumurați. Pentru că în loc să ia o lecție ce la autorii acestei investigații, să o discute în editorialele lor sau la talk-show-urile de maximă audiență, ei au trecut-o pe linie moartă, parcă fiind rușinați de mediocritatea lor crasă în raport cu ce a realizat OCCPR. Aseară, la talk-show-uri s-a discutat despre geopolitică, la alt post de televiziune două cucoane cu aere de politicieni s-au certat în troleibuz precum la ușa cortului, iar la al 3-lea, Marian Lupu ne ținea în cacofonii despre importanța unei relații bune cu ”cel mai strategic vecin al nostru, Rusia”.

Cu siguranță nu sunt mai importante aberațiile lui Gurău și Cernei asupra unui subiect consumat demult, discursurile filosofice au unor așa ziși analiști politici despre măreața geopolitică sau cele peste 60 de minute de discurs ale lui Lupu, în care, ca de obicei, nu a spus nimic, decât demascarea unei scheme criminale, al cărui fir dacă va fi continuat, cu siguranță s-ar ajunge foarte departe. Cu toate acestea, jurnaliștii moldoveni se complac în mediocritatea cu care ne-au obișnuit deja, și preferă să abordeze subiecte care le sunt la îndemână și care nu i-ar supăra pe criminalii care conduc instituții importante în stat.

Din păcate, investigația celor de la Organized Crime and Corruption Reporting Project va fi trecută pe linie moartă, iar peste câteva zile nu va mai discuta nimeni despre ea. La mijloc sunt interese mult prea mari, sunt în pericol capete prea importante și nu este în interesul nimănui de la guvernare ca aceste scheme să fie demascate până la capăt, iar criminalii din spatele lor să ajungă acolo unde le e locul.

Se va întâmpla mai mult ca sigur la fel ca în cazul Chișinău-Gaz, de o amploare mai mică decât acesta, dar în urma căruia au ajuns după gratii o amărâtă de contabilă și-un bișnițar de la Piața Centrală, deși aici erau implicate persoane importante: procurori, judecători, polițiști, funcționari de stat, etc. În cazul lui Țurcan, în cel mai fericit caz, va fi încarcerat vreun amărât care va spune că avea o datorie de 10 mii de euro la victimă și a hotărât să-l elimine.

Asta este, trăim în Republica Moldova, adică într-un mare rahat. Iar mulți dintre noi acceptă cu seninătate acest lucru.

Adresare către toți cei care mai cred în viitorul lor

6-7 aprilie 2009 și 5 iunie 2011 au multe lucruri în comun. La 6 aprilie tinerii au decis să dea o șansă Republicii Moldova, acordânu-și, în același timp, o șansă lor și viitorului lor în această țară. La 5 iunie 2011, aceiași tineri au dat o lecție Alianței pentru Integrare Europeană. După 2 ani de zile în care aproape nimic din idealurile care i-au scos în stradă la 6 și 7 aprilie nu s-au materializat, tinerii din Moldova, în special cei activi, locuitori ai Chișinăului sau studenți cu viză de reședință aici, și-au pierdut în totalitate entuziasmul, iar încrederea lor în cei ce ar trebui să ”propage valorile democratice” și ”să ducă Republica Moldova pe calea Integrării Europene” este mică decât oricând.

Spun asta pentru că și eu mă număr printre acei tineri și mă simt la fel ca ei: trădat, mințit, batjocorit chiar. O declarație care mi-a trezit și mai mult aceste sentimente a venit din partea lui Mihai Ghimpu, un tip care, chiar dacă refuzam să cred asta până nu demult, aduce foarte mult rău atât partidului din care face parte cât și întregii Alianțe. Ei bine, Ghimpu ne reproșa, nouă, tinerilor, că din cauza noastră nu a câștigat Chirtoacă din primul tur. Wow!!! Asta chiar e culmea impertinenței. Mai mult chiar, Ghimpu ne-a acuzat că am ieșit mai mulți în stradă la 7 aprilie decât la vot pe 5 iunie. Dacă ar fi avut un IQ mai ridicat, o asemenea declarație a lui Ghimpu aș fi luat-o drept o jignire, dar cum Președintele PL o ia cam des prin arătură, trebuie înțeles.

Oare cât de puțină minte trebuie să ai să-i acuzi pe cei ce te-au salvat o dată la 7 aprilie, pe cei ce au mers toată vara lui 2009 prin satele Moldovei, ți-au făcut campanie electorală și te-au făcut Președinte de Parlament și de Stat și pe cei ce ți-au mai acordat o șansă la 28 noiembrie, chiar dacă nu o meritai?  În schimbul la toate acestea voi ce le-ați dat, Mihai Ghimpu și întreagă AIE? Îi țineți în funcții pe cei ce i-au batjocorit și ucis prin aprilie 2009? Îi protejați pe Voronin, fiul său, și toți ceilalți comuniști care au făcut destule rele în 8 ani de guvernare, așa încât aceștia în loc să se regăsească undeva în spatele unor gratii mari, ori măcar înafara vieții politice, stau și ne râd în fața camerelor de luat vederi? Vă certați între voi pentru osul Puterii mai ceva decât o haită de câini înfometați pentru o bucată de pâine? Câte din promisiunile voastre către noi, tinerii, au fost realizate, ca noi și acum să facem campanie electorală pentru voi?

Pentru că, până la urmă, aici se învârte toată problema. Tinerii din Chișinău au ieșit și la 5 iunie la vot și au votat pentru ”democrație”. Doar că, spre deosebire de 5 aprilie sau 29 iulie, au făcut-o fără absolut nicio tragere de inimă. Pentru noi a fost dificil să ne hotărâm să votăm la 5 iunie. Până la urmă am făcut-o, o mare parte dintre noi. Problema este însă că noi nu ne-am mai dorit să facem campanie pentru voi. După ce ne-am pus obrazul în iulie 2009, după ce am promis la mii de oameni că viața lor va fi mai bună, acum ne este rușine să mai apărem în fața acelor oameni. Pentru că niciuna dintre promisiunile noastre nu s-a realizat. Ne este rușine pentru că noi nu suntem ca voi, nerușinați, să promiteți și apoi să vă prezentați cu nonșalanță în fața celor ce i-ați trădat, pentru a le cere iarăși votul.

Spuneam că am ieșit mai toți la vot, excepție făcând poate cei ce au părinți prin listele electorale ale comuniștilor, ori cei ce au fost nevoiți să plece în această vara pentru a-și câștiga o bucată de pâine. Da, ”Work and Travel-iștii”, atât de huliți de unii, sunt acuma prin America. Și sunt acolo tot din cauza voastră, pentru că nu le-ați putut asigura o sursă de câștig elementar aici pentru a-și achita și anul viitor studiile. Da, ”Work and Travel-ișii” care au plecat în această vară în America arată poate cel mai bine fața Republicii Moldova a anului 2011. O țară în care tinerii  nu au ce face timp de o vară, fiind nevoiți să plece la munci umilitoare în America. Și acești tineri nu trebuiesc huliți, huliții pe cei ce i-au trimis acolo.

Eu voi ieși la vot și la 19 iunie și voi vota la fel ca pe 5 iunie. Dar pe 20 iunie, la fel ca pe 6 iunie(când credeam că Dodon e învingător), nu-i voi mai acuza pe concetățenii mei de prostie dacă Dodon va câștiga, așa cum am făcut la 6 aprilie, când au învins comuniști. Nu voi spune nici că sunt cei mai inteligenți, pentru că nici aici nu aș fi corect. Însă cu siguranță voi spune că cei ce guvernează astăzi țara își merită soarta, pentru că ei ne-au făcut să ajungem aici.

PS: Cu toate că textul de mai sus poate fi descurajant pentru mulți, eu vă rog să luați partea bună din el. Să ieșiți la vot pe 19 iunie și să votați și de această dată cum ați făcut-o la 29 iulie 2009.  Dar de această dată nu pentru Chirtoacă, Ghimpu, Filat sau Lupu. Votați pentru voi și pentru viitorul vostru. Chirtoacă, Ghimpu, Filat sau Lupu nu sunt decât niște pioni ai tranziției. Niște pioni pe care noi îi vom sacrifica mai târziu pentru a putea câștiga jocul, iar în joc e viitorul nostru, la noi acasă. Însă Chirtoacă, Ghimpu, Filat și Lupu nu pot fi sacrificați acum(chiar dacă o merită din plin), pentru că astfel nu vom mai avea nicio șansă de a învinge. 

De ce a fost asasinat Igor Țurcan?

La Chișinău s-a ajuns ca până și din moartea unui om să se facă show politic. Asasinarea lui Igor Țurcan, pentru că nu prea există dubii asupra faptului că Țurcan a fost asasinat, s-a transformat dintr-o tragedie care ar trebui deplânsă, în noi campanii de PR pentru unii politicieni, iar acest lucru nu poate provoca decât dezgust.

Nu vreau să par cinic, dar s-a creat impresia că Mihai Godea a așteptat ca regretatul Igor Țurcan să decedeze și apoi să iasă într-o conferință de presă. Într-un moment în care mass-media și întreaga societate civilă era cu ochii pe acest caz regretabil, Godea a părut că încearcă să profite de tot tam-tam-ul creat și a convocat o conferință de presă ad-hoc, în care în loc să deplângă soarta regretatului său prieten, a preferat să arunce cu săgeți în direcția adversarilor săi politici. Sau mai bine zis, în direcția adversarilor politici ai celor care stau în spatele lui Godea.

E ciudat că Godea a anunțat mass-media de convocarea briefingului imediat după aflarea anunțului despre decesul lui Țurcan, tocmai atunci când emoțiile erau suscitate la maximum și atenția opiniei publice era direcționată către această tragedie.

Bine, era absolut normal ca Godea să convoace o conferință de presă, să ceară organelor de anchetă să facă lumina în acest caz, pentru că, într-adevăr, atunci când un apropiat al tău, un președinte al staff-ului tău electoral este asasinat într-o asemenea modalitate, atunci nu ai cum să taci. De aici și până la a acuza că anumite forțe politice  stau în spatele asasinatului este însă un drum prea lung și un exces de zel al lui Godea, care chiar nu-și are locul în asemenea circumstanțe, la doar câteva zeci de minute după ce victima a decedat. Ieșirea lui Godea a părut mai degrabă a regie hollywoodiană decât a regret pentru decesul unei persoane apropiate.

Cine este interesat de asasinarea lui Igor Țurcan?

Cu atât mai mult devine ridicol Godea prin acuzele sale deoarece orice om care are câțiva neuroni își poate da seama că cel mai puțin interesat în existența unui asemenea atentat este tocmai omul pe care el îl acuză. Lui Filat, pe fondul tuturor problemelor cu care se confrunta până acum, îi mai lipseau și crime de o asemenea gravitate, ba chiar și acuze că ar fi implicat direct în aceste cazuri.

Însă hai să analizăm un pic la rece această situație și să ne întrebăm cine are interes direct în acest caz? Cine este interesat ca la Chișinău să existe instabilitate, iar de toate relele să fie acuzat Vlad Filat? Oare nu tocmai cei mai înverșunați dușmani ai premierului, cei ce de fapt stau și în spatele lui Godea?

Poate forțez un pic lucrurile, dar tind să cred că între plecarea lui Mihai Godea din PLDM, candidatura sa pentru Primăria capitalei, refuzul său de a se retrage din cursă, rezultatul din Chișinău de la 5 iunie și asasinatul lui Igor Țurcan există o legătură strânsă și niciun caz cea pe care o insinuează Godea.

Acum normal ar fi ca organele de anchetă să-și facă treaba, iar într-o perioadă cât mai scurtă să vină cu o poziție oficială, din care să vedem măcar pe care pistă se merge. Pentru că să ne așteptăm la elucidarea misterului nu putem, deoarece cunoaștem bine deja cum își fac treaba aceste organe și la ordinul cui reacționează ele.

Regretabil este însă că războiul politic la Chișinău a căpătat cote din ce în ce mai grave, iar dacă se ajunge la atentate cu mașini capcană trebuie neapărat acest lucru să ne pună în gardă și să ne întrebăm cât oare mai pot fi tolerate asemenea lucruri și cât îi mai putem tolera pe acești politicieni. Și mă refer la absolut toți cei implicați, de pe ambele baricade. Se merge mult prea departe, iar cuvintele pe care le spuneam cu câteva luni în urmă, că apariția în politică moldovenească a unor indivizi foarte dubioși, care și-au făcut averi numai Dumnezeu știe cum, va avea grave repercusiuni asupra felului în care această țară va fi guvernată. Se pare că cei ce au călcat pe cadavre pentru a avea succes în ”business”, încep să calce pe cadavre și pentru a-și asigura succesul în politică.

Democrația din Chișinău a intrat în colaps

Fără a vrea să par mare prezicător, mi-am exprimat nu o singură dată temerea că dacă electoratul democrat din Chișinău nu va fi mobilizat la vot precum s-a făcut și la 28 noiembrie 2010, atunci șansele lui Dodon să se impună în scrutinul local sunt foarte mari. Calculul era foarte simplu: PCRM a obținut 173 de mii de voturi la 28 noiembrie, iar Chirtoacă a câștigat în turul 2 din 2007 cu doar 130 de mii de voturi. Ultima dată mi-am exprimat această temere chiar cu o săptămână în urmă, în cadrul unui talk-show, când am încercat să atenționez lumea că bucuria mega-exagerată a lui Chirtoacă după vederea rezultatelor BOP-ului nu poate fi decât un foc de paie dacă la 5 iunie nu se va mobiliza tot electoratul democratic care a votat și la 28 noiembrie. Și așa și s-a dovedit să fie.

1. Nereușitele guvernării AIE

Nimeni nu se face mai vinovat de această situație decât Alianța pentru Integrare Europeană. După 2 ani de mult mai multe nereușite decât reușite, după 29 iulie și 28 noiembrie în urma cărora aproape nimic nu s-a schimbat în această țară, o bună parte din electoratul democratic din Chișinău pur și simplu a rămas dezamăgit și a refuzat să meargă la vot.

2. Proasta administrație a echipei lui Chirtoacă

Dacă în cazul guvernării AIE nu sunt decât aproape 2 ani de administrare, atunci Chirtoacă a avut 4 ani încheiați pentru a demonstra că merită a fi votat din nou. Din păcate, în cei 4 ani de când este Primar, la Chișinău lucrurile au mers cam pe același făgaș. Corupția din Primărie a rămas la ea acasă, iar ”echipa tânără” cu care a venit Chirtoacă la Primărie era formată din niște mucoși fără absolut nicio experiență, care au venit în administrația capitalei pentru a se parveni, dar nu pentru a ”aduce schimbarea”. Acestea, coroborate cu păstrarea monștrilor neclintiți, de genul lui Țernă și Modîrcă, au făcut din capitala noastră scumpă exact ce avem acum, adică un mare haos.

3. Strategia proastă a PLDM

Voi reveni iarăși la rezultatele din 28 noiembrie 2010, de această dată la rezultatul PLDM-ului. 28% au obținut atunci liberal democrații și doar 13% acum. Ei bine, cheia scrutinului pare să fie tocmai în diferența de cele 15% risipite pe drum de liberal-democrați. Risipa a început odată cu plecarea lui Alexandru Tănase din partid, a cărui principală cauză a fost tocmai neînaintarea sa în cursa pentru capitală. A urmat proasta alegere cu Bodiu, plecarea lui Godea și apoi retragerea lui Bodiu. Toate aceste lucruri au făcut ca electoratul liberal-democrat să fie bulversat și ori să migreze spre PL ori să nu iasă la vot.

Se vedea încă de la 28 noiembrie că fenomenul Chirtoacă e cam fumat în capitală, iar dacă cineva trebuia să câștige capitala aceia trebuiau să fie liberal-democrații. Și nu în orice condiții, ci înaintarea unui candidat comun venit din partea întregii alianțe, pentru că cele 175 de mii de voturi pentru comuniști oricum rămâneau în vigoare. Din păcate, greșelile lui Filat ne costă acum foarte scump.

4. Inexistența unei alternative pe stânga

Niciodată comuniștii nu au obținut un  asemenea rezultat zdrobitor în capitală. Asta se întâmpla pentru că voturile electoratului comunist, în special ale vorbitorilor de limbă rusă erau dispersate între diferiți candidați și partide mai mici. Ei bine, anul acesta, s-a votat doar cu Dodon și PCRM. Iar eșecul lamentabil din capitală al Valentinei Buliga și al PD-ului demonstrează încă odată că nu e de ajuns să ai doctrină de stânga pentru a rupe voturi de la comuniști.  

Nici ceilalți candidați așa-ziși de stânga, de genul lui Coropceanu, Onișcenko sau Klimenco aproape că n-au contat. Nici măcar Maia Laguta, care s-a bătut onorabil pentru drepturile pensionarilor nu i-a convins sexagenari să o voteze.

5.  Protejarea fruntașilor comuniști

Și în timpul campaniilor și înafara lor opinia publică a vorbit în continuu de nenumăratele fărădelegi pe care le-a făcut Voronin în cei 8 ani de guvernare. Unul dintre tipii care nu au s-au ferit de fărădelegi a fost chiar Dodon. Din păcate niciunul dintre fruntașii comuniști nu s-a ales cu dosare penale, darămite să fie condamnat. Iar acest lucru nu s-a întâmplat pentru că n-ar fi dovezi împotriva lor, ci pentru că în actualele organe de anchetă stau aceiași oameni care l-au slujit cu stoicism pe Voronin. Nici Filat n-a avut destul sânge-n instalație pentru a cere organelor de anchetă să-și facă treaba, iar de la Plahotniuc și Lupu chiar nu te puteai astepta la ceva, de vreme ce au fost mână-n mână cu Voronin timp de 8 ani.

În aceste condiții, Dodon a apărut în fața electoratului curat ca lacrima, ba mai mult, acuzând AIE că-l persecută. Degeaba vorbeam noi toți de hoțiile lui Dodon, pentru că el imediat venea cu răspunsul că timp de 2 ani de zile de guvernare AIE nu i s-a intentat niciun dosar, deci e absolut nevinovat.

6. Campania deplorabilă a PL-ului

Din păcate cei din PL au demonstrat încă odată o lipsă totală de profesionalism și că așteaptă mură-n gură, la fel ca și în 2007. După retragerea lui Bodiu din cursă Chirtoacă și echipa sa, în general s-au văzut cu sacii în căruță. N-au avut niciun panou electoral, au prezentat un singur spot publicitar, și acela foarte prost elaborat, și nu au făcut nicio încercare de a-și apropia mai mult electoratul PLDM-ului.

Electorat în a cărui prezență la vot practic a și stat soarta acestui scrutin. Ori Chirtoacă nu a fost în stare și nici măcar nu a încercat sa mobilizeze votanții PLDM-ului, lăsându-se doar în nădejdea lui Filat. Ceea ce nu a fost de ajuns.

Sigur, lucrurile nu se rezumă la aceste puncte, însă dacă AIE nu va reveni cu picioarele pe pământ, atunci la generalele din toamnă care par tot mai iminente, riscăm să pățim cam ca în 2001.

Cine sunt ”profesioniștii” lui Lazăr?

Valeriu Lazăr, Ministrul Economiei, cel ce cu câteva luni în urmă spunea în direct, la un post de televiziune că majoritatea ”oamenilor de afaceri de succes” din Moldova și-au îndeletnicit averile furând ca-n codru, și care a refuzat să dea măcar un nume al unuia dintre aceștia, s-a mai dat astăzi încă odată în spectacol. Și din păcate, Ministrul pe umerii căruia ar trebui să stea sarcina de a ridica economia țării nu face pentru prima dată asemenea lucruri, dând de multe ori impresia că mai degrabă se ocupă de răfuielile personale cu Premierul Filat, care printre altele mai e și superiorul său.

Astăzi Lazăr a spus că nu va îndeplini dispoziția Premierului privind plafonarea salariilor șefilor instituțiilor cu capital majoritar de stat, invocând niște motive care mie se par ridicole. Conform Ministrului Economiei, cei ce primesc salarii de zeci de ori mai mari decât media pe economie merită asemenea remunerări și nicidecum ele nu pot fi micșorate. Vezi Doamne, tipii în cauză, șefi de instituții cu capital de stat, ar fi niște manageri extraordinar de profesioniști și ei trebuiesc ținuți cu orice preț în funcțiile pe care le ocupă pentru că toate companiile private din Moldova nu mai contenesc cu oferte la adresa lor.

E, pe dracu, domnule Lazăr?! Chiar așa să fie?

Iată eu bunăoară mă întreb ce mare manager e Constantin Marin de la Teleradio Moldova? Și să nu-mi sară acuma în cap studenții de la Jurnalism care s-au împăcat bine cu fostul lor decan, pentru că între a fi profesor bun și manager bun e diferență uriașă, și de multe ori aceste două caracteristici se împacă precum capra cu varza. Da’ să presupunem prin absurd că șeful de la Teleradio Moldova chiar e manager bun. Dar dacă e atât de bun, de ce n-a schimbat nicio iotă în Dealul Schinoasei, acolo păstrându-se aceeași modalitate leșinată de a face televiziune precum în vremea sovietelor? Cu toate astea, Marin are un salariu de aproape 3 mii de euro(cu tot cu prime). Mai cunosc și eu câte ceva din salariile primite de managerii unor televiziuni private care bat Moldova 1 la toate capitolele și să știți că în unele cazuri salariile sunt chiar mai mici decât cel al lui Marin. Dar bine, trecând și peste asta și admițând că Marin chiar merită 3 mii de euro. Atunci ce să zică reporterii de acolo care primesc 2-3 mii de lei? Dar regizorii de emisie, cameramanii, prezentatorii, care ridică salarii de 20 de ori mai mici decât Marin, ce pot ei să spună?

Dar cine știe, poate Valeriu Lazăr o fi știind mai multe decât noi și ”Publika”, ”Prime”, ”Jurnal” s-or bate între ele cu oferte pentru Constantin Marin și noi nu ne permitem să pierdem un asemenea profesionist.

Situația la fel stă și în cazul altor funcționari cu salarii de te ia cu dureri de cap. Bunăoară Victor Parlicov. Îl ȘTIAȚI cu toții pe tipul în cauză. E omul care era ONG-ist într-o vreme și făcea conferințe de presă aproape zilnic. El pe când era ONG-ist țipa în gura mare că tarifele la gaze sunt prea mari, că scumpirile la benzină nu au nicio acoperire, că o gigacalorie în Chișinău nu trebuie să coste mai mult decât 619 lei. Și iată-l acum pe domnul Parlicov, trezit cu ciolanul în față și cu 50 de mii de lei salariu lunar că și-a cam pierdut vocea. Acum prețurile la benzină se scumpesc lunar, cu largul concurs al lui Parlicov. Gazul nu e scump deloc, iar gigacaloriile în general ar trebui să coste și mai mult. Iată ce transformări senzaționale s-au petrecut peste noapte cu ”profesionistul” Parlicov, cel ce, conform lui Lazăr, merită ditamai salariul de 50 de mii de lei.

Situația stă cam la fel și în celelalte cazuri, zeci de șefi de instituții de stat ridicându-și salarii la care 98% dintre moldoveni n-ar visa niciodată. Însumate, salariile anuale ale tuturor acestora ajung la câteva zeci de milioane de lei anual. Zeci de milioane, care în condițiile Republicii Moldova chiar se pot dovedi foarte importante.

Și până la urmă, dragi cititori, de ce noi, populația asta proastă a țării, care primim salarii de câteva mii de lei (asta în cazurile fericite) să le plătim lor salarii de mii de euro? Ce fac pentru mine șefii de la Moldtelecom, TRM, ANRE, ANRCETI ca eu să le plătesc salarii de mii de euro? Și vă asigur că acest articol nu mai apărea niciodată dacă măcar unul dintre acești indivizi și-ar merita salariul și ar fi cu adevărat profesionist. Din păcate, acești ”profesioniști” ai lui Lazăr primesc aceste salarii doar făcând act de prezența pe la ședințele care se convoacă săptămânal și pentru că îndeplinesc ordinele și interesele celor ce îi și mențin în acele funcții. Nimic mai mult.