Mulțumesc AIE! Sunt mândru de voi!

Astăzi este 29 iulie 2011. Se împlinesc 2 ani de zile de la 29 iulie 2009, o zi de-a dreptul istorică pentru Republica Moldova, o zi care cu siguranță va fi cântată în balade, iar urmașii urmașilor noștri o vor decreta zi liberă și vor pune flori la monumentele celor ce au făcut-o să existe: Filat, Ghimpu, Urecheanu și Lupu.

Cu 2 ani de zile în urmă, Moldova a apucat-o pe o altă cale. A învins definitiv comunismul și a pornit spre calea democratizării, reformării și a integrării europene.

Și nu pot saluta cum în acești 2 ani de zile Alianța pentru Integrare Europeană s-a ținut de promisiunile făcute în campania electorală din iulie 2009 și i-a făcut pe moldoveni să fie mândri de țara în care locuiesc.

Și cum nu aș putea saluta condamnarea lui Oleg Voronin din decembrie 2009? Atunci, după o anchetă de câteva luni, Voronin a fost condamnat la 16 ani privațiune de libertate pentru numeroasele crime pe care le-a comis de-a lungul celor 8 ani de guvernare comunistă. Totodată, vă amintesc tuturora că proprietățile și activele lui Voronin, în valoare de peste 500 de milioane de dolari americani, toate însușite fraudulos, au fost scoase la licitație, iar banii au fost utilizați pentru începerea construcției autostrăzii Edineț-Bălți-Chișinău-Cahul.

Apoi a urmat condamnarea celui cunoscut drept cel mai mare mafiot din istoria de 20 de ani de independență a Republicii Moldova, Vladimir Plahotniuc. Plahotniuc a fost găsit vinovat la numeroase capete de acuzare și condamnat la închisoare pe viață, chiar dacă unul dintre liderii AIE a încercat la un moment dat să-l scape basma curată. Atunci însă întreagă mass-medie moldovenească, ajunsă între timp pe locul 10 în topul libertății presei, s-a coalizat pentru condamnarea lui Plahotniuc, iar liderul AIE a fost nevoit să se conformeze. Cu cel aproape un miliard de dolari americani confiscați din averea însușită fraudulos de către Plahotniuc va fi încheiată construcția autostrăzii Edineț-Bălți-Chișinău-Cahul, iar restul banilor vor fi direcționați către construcția unor spitale moderne în mai multe orașe din țară.

Să ne amintim și de felul în care AIE a făcut reforme în MAI. Urmând modelul georgian, Puterea de la Chișinău a concediat toți angajații Poliției Rutiere și peste 80% din toți angajații de la Interne. În locul lor au fost angajați peste  10 mii de tineri deținători de diplome în drept, care nu-și puteau găsi de muncă în perioada guvernării comuniste. Le-au fost asigurate salarii lunare de minimum 7 mii de lei, iar la un an și jumătate în urma acestor reforme, corupția în poliție practic nu mai există.

Totodată, trebuie să salutăm și condamnarea celor 250 de polițiști găsiți vinovați pentru maltratarea tinerilor protestatari din aprilie 2009. Jumătate dintre ei au fost găsiți vinovați și pentru alte acuzații și au primit pedepse de privațiune de libertate între 15 și 25 de ani.

Pentru securitatea lor a fost construită chiar și o nouă pușcărie. Acolo stau încarcerați pe lângă acești polițiști și Oleg Voronin și Vladimir Plahotniuc. Printre alte nume răsunătoare încarcerate la noua pușcărie se numără:

Gheorghe Papuc - condamnat la privațiune de libertate pentru trafic de influență, exces în serviciu și complicitate cu cercurile infracționale internaționale.

Valeriu Gurbulea – condamnat la 12 ani privațiune de libertate pentru trafic de influență, exces în serviciu și complicitate cu cercurile infracționale.

Pedepse între 10 și 20 de ani au mai primit: Valentin Zubic, Ghenadie Cosovan, Iacob Gumeniță, Vladimir Baldovici, Valentin Mejinschi și alții.

Totodată, vinovați de evenimentele din 7 aprilie 2009 au fost găsiți Vladimir Voronin, Vladimir Țurcan și Mark Tkaciuk. Aceștia trei au gândit deturnarea protestelor pașnice și au dat ordine de aplicare a forței în comisariatele de poliție. Din păcate, toți 3 au plecat din Moldova și se pare că s-ar afla acum în Coreea de Nord.

Reformele în justiție nu pot fi nici ele trecute cu vederea, mai ales după ce până și înalții oficiali europeni nu odată au lăudat extraordinarele progrese pe care le face Republica Moldova în acest domeniu.

Tocmai reformele în justiție și de la interne au făcut posibilă semnarea regimului liberalizării de vize cu UE, iar de la 1 ianuarie 2012 moldovenii vor putea circula liber în toate statele europene.

Cu această ocazie vor demara și primele zboruri low-cost, atât de pe aeroportul din Chișinău cât și de pe cel din Balți, care-și va începe activitatea de la 1 decembrie anul curent.

Experții economici au prognozat că Moldova va încheia anul cu o creștere economică de 25%, lucru care va permite ca salariul mediu să crească până la suma de 6 mii de lei, iar pensia minimă va crește până la 1500 de lei.

Chiar în aceste clipe se construiesc 500 de km de drum modern european, iar în fiecare zi se deschid, în medie, câte 200 noi locuri de muncă.

Lista cu realizările AIE nu se poate scrie fără a menționa și cei peste 90 de mii de moldoveni întorși de peste hotare numai în 2011. Majoritatea sunt asigurați cu locuri de muncă aici, iar cei ce vor dori să-și deschidă noi afaceri vor primi câte 10 mii de euro ajutor din partea statului.

Chiar ieri am citit un articol în cotidianul italian ”Corriere della Serra ” în care premierul Silvio Berlusconi își exprima îngrijorarea în legătură cu plecarea forței ieftine de muncă moldovene din țară.

Experții europeni susțin că dacă reformele vor continua în același ritm, atunci Republica Moldova are toate șanse să adere la UE în 2014, alături de Croația.

La 2 ani de la 29 iulie 2009, Partidul Comuniștilor din Moldova practic nu mai există și nu este decât o amintire veche și urâtă pentru țara noastră. Chiar dacă sunt și astăzi în parlament, cu doar 11 deputați, comuniștii nu mai au nicio șansă să revină vreodată la guvernare, deoarece reformele partidelor din AIE i-au convins definitiv pe moldoveni că comuniștii nu mai merită votați 

În final, nu pot decât să-mi exprim încă odată mulțumirea pentru felul în care este astăzi guvernată Moldova și să fiu mândru că prin ce am făcut în iulie 2009, am contribuit și eu la aducerea la guvernare a unor bravi oameni precum Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Marian Lupu sau Serafim Urechean.

Alianța pentru Integrare Europeană, popor moldovean, vă mulțumesc! Sunt mândru de voi!

Filat și Plahotniuc, împreună pentru Ion Pleșca

Astăzi, la Chișinău, s-a mai făcut o schimbare promisă de AIE încă din 2009. Cum era și de așteptat, AIE nu a deviat nici de această dată de la principiile după care s-a călăuzit în cei 2 ani de guvernare, bătându-și  joc și acum electoratul naiv și romantic care i-a votat.

De 2 ani de zile se vorbește în această țară de reformare a justiției, cam tot de-atâta timp UE acordă zeci de milioane de euro pentru a schimba ceva în acest sistem putred și extrem de corupt, iar AIE-ul ne ia încă odată de proști și face schimbările pe care ni le promitea și reformele în justiție după propriile lor interese.

Ion Pleșca – Președinte al Curții de Apel Chișinău

Cred că mulți își amintesc de Ion Pleșca. E un fost membru marcant al AMN, practic al 2-lea om în partidul lui Urechean între 2005 și 2010. De numele lui Ion Pleșca sunt legate foarte multe lucruri dubioase. Dacă ați da un search pe google cu numele domnului în cauză ați găsi zeci de articole despre felul în care a făcut justiție prin anii ‘90. Nu știu câte lucruri sunt adevărate și câte nu, se scrie însă că Pleșca s-ar fi aflat în relații foarte apropiate cu mai mulți ”hoți în lege” care activau la sfârșitul anilor ‘90. Mai mult chiar, Pleșca ar fi unul dintre cei ce l-au ajutat să scape de mai multe dosare penale pe Plahotniuc între 1995 și 1997, când acesta nu era ”om de afaceri de succes”, iar în locul costumelor de lux pe care le îmbracă astăzi, era văzut mai tot timpul într-un costum sportiv cu glugă pe cap.

Tot Pleșca este cel ce a avut un rol decisiv în numirea lui Zubco la Procuratura Generală, intermediind tranzacția dintre Plahotniuc și Urecheanu, pentru a-l numi pe acesta șef la PG.

Filat și Plahotniuc, împreună pentru Ion Pleșca

Nu știu al cui e mai mare meritul pentru numirea lui Pleșca, al lui Filat sau al lui Plahotniuc. Probabil al amândurora. Cert este însă că ambii Vladimiri au interese ca la Curtea de Apel să existe un asemenea șef. Filat, pentru că Pleșca a fost principalul militant, după Urecheanu, în procesul de absorbție al AMN-ului de către PLDM, iar Plahotniuc, pentru că Pleșca îi este un vechi prieten devotat.

Sunt sigur că pe mai departe Pleșca îi va servi pe ambii cu stoicism și va face justiție la Curtea de Apel așa cum știe el mai bine, dar cu siguranță nu în conformitate cu legea.

Regretabil este însă că în Moldova justiția regresează și mai mult. Că în timp ce primim bani de la europeni pentru a implementa reforme, noi facem dintr-un nomenclaturist corupt unul dintre cei mai importanți oameni din justiția din Moldova.

Și mai regretabil este că Premierul Filat demonstrează încă odată că declarațiile sale cum că ar lupta cu mafia nu sunt decât niște demagogii ieftine de tot. Filat știe mai bine decât oricine ce reprezintă Pleșca, interesele cui le va deservi și cum știe el să facă justiție. Cu toate acestea, a permis ca acest individ să devină Președinte la Curtea de Apel Chișinău.

Mi-ar fi interesant să știu care este poziția oficialilor europeni, cei ce dau zeci de milioane de euro Moldovei pentru a reforma justiția când află ce fel de oameni ar trebui să se ocupe de aceste reforme. Probabil sunt mâhniți și dezgustați la fel ca și noi. Și tot ca în cazul nostru, își dau și ei seamă că AIE sau PCRM nu diferă decât la nume, în rest, cu nimic.

Cu ce se ocupă Procuratura Generală?

Sigur, întrebarea din titlu e una retorică și nimic mai mult. Știm bine cu ce se ocupă Procuratura Generală din Chișinău, și în general, marea majoritate a procurorilor din Moldova.

Despre incompetența crasă și servilismul celor din Procuratura Generală s-a vorbit foarte mult în ultimii ani. În mandatul lui Valeriu Gurbulea Procuratura ajunsese într-un punct din care era greu de crezut că mai poate coborî. Cu toții vă aduceți aminte de spectacolele ridicole la care se expunea Gurbulea, doar pentru a-i favoriza pe cei de la care primea ordine. Tot în mandatul lui Gurbulea s-au petrecut și cele mai mari escrocherii de pe timpul guvernării comuniste. Perioada în care acesta a fost Procuror General s-a confundat cu marile acumulări ale lui Plahotniuc și Oleg Voronin. În special Plahotniuc a fost cel care între 2007 și 2009 a reușit să-și acumuleze marea parte a capitalului pe care-l deține astăzi. Iar la felul în care Plahotniuc și-a făcut miliardele (de lei deocamdată), e greu de crezut că Procuratura Generală nu a avut un cuvânt greu de spus.

După venirea la Putere a democraților ne așteptam cu toții la mari reforme la PG. Ne amintim că toți liderii ”democrați” de pe atunci ne promiteau că imediat cum de ajung ei la Putere Procuratura se va reforma, iar până ce Gurbulea va înfunda pușcăria nu fi decât o problemă de timp.

Cel care țipa cel mai tare la Gurbulea era chiar Serafim Urechean, care a avut multe bătăi de cap cu Procurorul General. Mai multe dosare i s-au deschis sau erau pe cale să i se deschidă liderului defunctei AMN, iar acesta ar fi avut toate motivele din lume ca odată ajuns la Putere să-l tragă la răspundere pe Gurbulea pentru că activa la comanda comuniștilor. Cazul cu ”kilerii lui Roșca” a fost unul deja antologic și este greu de crezut că de pe urma acestei mânării fostul șef de la PG nu a fost obligat să-și ceară măcar scuze publice.

De fapt, ar fi fost greu de crezut în cazul unei țări cât de cât normale și, în special, dacă Urechean ar fi fost un politician și un om demn. Cum la noi nu e deloc așa, Urechean a pus mâna pe Procuratura Generală, iar în loc ca acolo să pună un om care să facă mult promisa curățenie și care-i să-i restabilească și lui onoarea, a preferat să ia câteva milioane de la Plahotniuc pentru a-l propune pe Zubco.

Cum, nu sunt probe cum că Urechean ar fi luat milioane de la Plahotniuc? Da, nu sunt probe, eu sunt de acord. Dar replica asta, ”nu sunt probe”, s-a împământenit în Moldova tocmai din cauza procurorilor moldoveni și a celor la ordinele cărora acționează.

Da, nu sunt probe că Urechean a luat cele 2 milioane de euro de la Plahotniuc pentru a-l numi pe Zubco, recunosc asta. Dar la cum a acționat Zubco în cei doi ani de mandat, poate cineva să mă contrazică? A făcut Zubco măcar 1% din cele promise în campaniile electorale din 2009 de cei care ne guvernează azi? Zubco n-a făcut lumină nici măcar în deja ridicolul caz Cubreacov, acolo unde chiar era simplu de tot să rezolvi problema. Dosarul 7 aprilie și așa e pe linie moartă, iar de alte lucruri mai importante nici nu poate fi vorba.

Plahotniuc știa foarte bine că deținând Procuratura Generală ești asigurat în proporție de peste 90% în dezmățul pe care-l faci. Iar după plecarea lui Gurbulea a făcut tot posibilul ca să-și mențină influențele acolo. Înainte de a mă întreba de probe, vă rog pe voi să vă întrebați de ce nu i s-a atins nici măcar un firișor de păr de pe capul lui Gurbulea după venirea lui Zubco? Era de o simplitate nemaiîntâlnită să-l distrugi pe Gurbulea, la câte porcării a făcut el cât a condus la PG, cu toate astea însă Valera stă bine-mersi în vila sa de multe milioane și e totul ok cu el. Și de ce n-ar fi, de vreme ce a slujit bine pe cine trebuie, iar acum, cel pe care l-a slujit, dirijând, în continuare, Procuratura îi întoarce serviciul și-i asigură bătrâneți liniștite?

Probabil vă întrebați de ce am scris acest articol acum, când parcă se discută despre toate, numai de Procuratură nu. Păi tocmai pentru că asta și este problema. Politicienii noștri își aduc zilnic acuze extrem de dure, care dacă s-ar adeveri, mulți dintre ei ar trebui să se aleagă cu multe dosare penale pe cap. Prin presă apar scheme criminale în care sunt implicați polițiști, procurori, judecători, funcționari și politicieni, iar Zubco tace. La Chișinău-Gaz se fac fraude de zeci de milioane, la care au participat iarăși, și polițiști, și judecători, și procurori și funcționari de stat. Și ce a făcut Procuratura în cazul Chișinău-Gaz? A acuzat o amărâtă de contabilă și-un vânzător de miez de nucă de la Piața Centrală…

Dacă tot ne dorim reforme, iar politicienii se bat cu pumnul în piept că-s gată să le implementeze, primul loc de unde ar trebui să înceapă aceste reforme e Procuratura Generală. Dacă am avea un PG corect, cu siguranță multe capete ar mai cădea. Dar niciunul dintre cei ce ne conduc astăzi nu-și permit să avem o Procuratură corectă. De ce? Pentru că toți, la maximum două luni de zile de zile după reformarea reală a acestei instituții, s-ar trezi cu o droaie de dosare penale pe cap.

Hai să facem un mic exercițiu de imaginație. Unde s-ar mai afla oare Plahotniuc dacă am avea un Procuror General neamț, iar prin venele mai multor subalterni ai săi le-ar curge tot sânge de teuton? Dar Filat, dar Voronin, dar Ghimpu?

Dilema lui Filat

În ultimele săptămâni, cu precădere după adresarea către națiune a lui Vlad Filat, de marți, toată lumea se întreabă care ar fi cea mai bună soluție pentru guvernarea în continuare a Republicii Moldova. Scenariile care se discută nu sunt decât două. Primul: continuarea în formatul actual; al doilea: alianță PLDM-PCRM.

După mine, primul scenariu este epuizat, deoarece starea de lucruri din AIE 2 a ajuns într-un moment din care e greu să se poată merge mai departe. După cum am spus și altă dată, AIE nu mai există, și ar fi bine pentru toată lumea ca și Filat să recunoască acest lucru cât mai repede.

Al doilea scenariu este perfect real și are șanse foarte mari să pună în aplicare. Din păcate, aici vine și marele semn de întrebare – o coaliție între PCRM și PLDM poate asigura o guvernare mai bună decât cea existentă între 2009 și 2011?

E o întrebare a naibii de grea. Cel puțin pentru mine, care de la extazul din august 2009, când îmi spuneam că am scăpat pentru întotdeauna de comunism și că Moldova o va apuca pe calea reformelor și a integrării europene, am ajuns la 15 iulie 2011 să mă întreb dacă o revenire a comuniștilor la Putere, de această dată în alianță cu PLDM, nu ar fi mai nimerită în situația actuală.

Și știu sigur că în situația mea se află alte sute de mii de oameni, care la fel ca mine, urâm comunismul de moarte. Care am ieșit la 7 aprilie în stradă și am dat jos acest regim, care ne-am riscat viața după 7 aprilie, pentru a prezenta lumii întregi ce atrocități comite regimul lui Voronin. Tot acei care în iulie 2009 am cutreierat Moldova-n lung și-n lat, pentru a da o ultimă lovitură de grație comunismului, am ajuns azi să ne întrebăm dacă oare acești comuniști n-ar fi mai utili Moldovei, pe termen scurt, decât Plahotniuc și slujitorii săi fideli, din PD și PL.

Sincer să fiu, nu pot ști exact. Nu pot spune dacă o revenire la guvernare a comuniștilor acum, împreună cu PLDM, ar face ca situația să fie mai bună sau mai rea decât este.

Este însă foarte ușor de bănuit ce se va întâmpla dacă se va trage în continuare de această deja defunctă AIE. Președintele nu va putea fi ales, pentru că comuniștii se află acum în cea mai bună postură din 2009 încoace și nu vor accepta sub nicio formă să-l voteze pe Lupu. În consecință, la toamnă, cel târziu la primăvară, vom avea alegeri anticipate. Alegeri al căror rezultat chiar poate fi previzibil. Dacă ne uităm ce s-a întâmplat în Chișinău, atunci sunt șanse mari ca și la nivel de țară să pățim la fel, iar comuniștii să obțină un rezultat asemănător cu cel din 5 aprilie 2009.

E greu de crezut că AIE mai poate repeta rezultatul obținut la 28 noiembrie 2010. Pe fondul scandalurilor existente astăzi și a nereușitelor din cei doi ani de guvernare, foștii alegători romantici ai AIE, printre care mă număr și eu, nu vor mai avea deloc entuziasmul de altă dată și este greu de crezut că va exista aceeași mobilizare pentru a vota partidele așa-zis ”democratice”. Chiar Filat singur a zis-o că e destul cât am luptat cu himera comunistă și că ar fi timpul să mai și luptăm cu probleme reale, iar alegătorii cu siguranță conștientizează acest lucru.

Așadar, este aproape cert că în cazul încercării de a menține deja defuncta AIE, vom ajunge la anticipate, iar la anticipate, comuniștii să poată obține o majoritate simplă, care le-ar permite să guverneze de unii singuri. 

Nu cred că europenii vor privi prea bine o repetare a situației din 2001. Când Moldova s-a adâncit în hăul comunist în care am rătăcit 8 ani. Că după ce 8 ani a venit un alt hău, în care rătăcim acum, nu o neagă nimeni, doar că, cel puțin acum, UE ne mai acordă șanse și în continuare face tot posibilul să ne mențină pe linia de plutire. Tot UE i-a dat mână liberă lui Filat, aprobând o eventuală colaborare cu comuniștii pentru a evita alegerile anticipate și dezastrul iminent care ne paște.

Filat trebuie să înțeleagă foarte bine că anticipatele trebuiesc evitate cu orice preț, pentru că riscul ca PCRM să obțină un rezultat asemănător cu cel din Chișinău, este foarte mare. Oficialii europeni cunosc și ei acest lucru, la fel cum și Plahotniuc cunoaște aceasta. Doar că, lui Plahotniuc, un descurcăreț prin definiție fiind, îi va fi mult mai ușor să se reorienteze după anticipate și să migreze din nou către tabără celor puternici.

Așadar, marea dilemă este până la urmă destul de simplă. Ori ne târâim în continuare cu această AIE, maximum 6 luni de zile, intrăm în anticipate cu cele 3 partide măcelărindu-se reciproc și îi aducem pe comuniști la guvernare, ori Filat decide într-un final ce vrea, iar având mandatul UE, asigură alegerea Președintelui și o guvernare pentru următorii 3 ani de zile.

Nimeni nu poate garanta că în acești 3 ani va fi mai bine decât în ultimii doi, sau decât între 2001 și 2008, însă știm sigur că dacă mergem la anticipate, atunci va fi chiar mai rău.

Așadar, domnule președinte al PLDM, Vlad Filat, ce faceți? Vă folosiți acum de mandatul pe care vi-l dă UE, alegeți Președintele și rămâneți Premier și în următorii 3 ani? Ori poate încercați să resuscitați cadavrul numit AIE 2, lucru ce va duce la noi alegeri, iar după acele alegeri, la Dumnezeu știe ce…

AIE nu mai există

…oricât de mult s-ar forța unii s-o mențină

Scriam, nu cu mult timp în urmă, că AIE nu mai există și nici nu mai poate exista în formula de până acum. Mă simt nevoit să repet această teză, pentru că la Chișinău unii încearcă să resusciteze cadavrele, chiar dacă știu că acest lucru nu le va reuși niciodată.

AIE nu mai există și prin simplul fapt că această alianță compromite noțiunea de ”Integrare Europeană”. Înțelegerea pusă la cale în 2009, care a și născut această creatură politică, când ”nu se putea altfel”, și reconfirmată în 2010, ”când iar nu se putea altfel”, nu a avut niciodată vreo treabă cu ”Integrarea Europeană”. Nu vreau să spun că unele componente ale acestei alianțe nu au fost sincere și nu și-au pus scop adevărat ca Republica Moldova să se apropie de Bruxelles, doar că sinceritatea și hotărârea lor a pălit în raport cu interesele economice ale unora sau tâmpenia altora.

Filat și condițiile sale

Recunosc că nu m-am așteptat la prea multe de la adresarea de aseară a lui Vlad Filat. Finalul acestei adresări, trebuie să recunosc, a depășit mult așteptările mele, iar dacă declarațiile din finalul acelei adresări sunt sincere, ele nu pot fi decât salutate.

Din păcate demult nu mai cred în sinceritatea lui Filat. Daca Premierul ar fi fost sincer, mult mai devreme ar fi acționat ”asumat”, iar declarațiile de aseară nici nu mai existau.

Premierul a cerut expres ca șefii unor instituții de stat să fie schimbați, declarând că ar trebui să urmeze și niște remanieri în guvern. Printre instituțiile enumerate de Filat, s-au numărat Procuratura Generală, și CCCEC-ul, acolo unde se petrec adevărate monstruozități.

La fel, din cele spuse de Filat ar urma să cadă capul Ministrului de Interne și a celui al Economiei. S-a mai cerut și eliminarea acelui ”Prezidium al Guvernului”, care-l fac pe Premier să aibă mâinile legate.

Filat a jucat tare și în privința funcției de Președinte, sugerând că dacă Lupu va rămâne candidat etern, alegerile anticipate sunt inevitabile. Anticipate care ”ar fi o catastrofă” pentru viitorul țării.

Câtă sinceritate și cât PR se află în adresarea lui Filat

Cred că o bună parte a celor ce au auzit adresarea lui Filat sunt de acord cu cele spuse de Premier. Filat a recunoscut niște lucruri despre care se vorbește de cel puțin un an de zile. Problemele din Procuratură sau CCCEC nu sunt de ieri de azi, la fel cum era clar și că Roibu nu are ce căuta la MAI, că Lazăr se ocupă mai mult de sabotarea guvernului decât de atribuțiile sale de Ministru al Economiei sau că Lupu nu are nicio șansă să ajungă Președinte prin votul comuniștilor.

Cu toate acestea, Filat a așteptat mijlocul lui iulie 2011 pentru a vorbi. Iar din declarațiile sale lipsește o instituție care e cel puțin la fel de coruptă precum Procuratura sau CCCEC-ul. Mă refer la Vamă, controlată de Filat, și din care, după cum se zvonește, liderul PLDM are venituri frumușele.

Asta și mă face să fiu destul de sceptic în legătură cu sinceritatea declarațiilor sale. Filat știe foarte bine că Plahotniuc nu va fi niciodată de acord să-l piardă pe Zubco de la Procuratură sau să renunțe la Lazăr de la Economie.

Ghimpu nici el nu va accepta niciodată să renunțe la Șalaru, cel ce a instituit la ”Transporturi” niște scheme mai ceva ca pe vremea comuniștilor. 

Filat a încercat aseară să se spele oarecum pe mâini, să arunce piatra în grădina celorlalți, pentru a poza imaculat în fața insucceselor AIE 2.

Repet, eu nu neg ceva din ce a avut Filat să reproșeze PL-ului și PD-ului. Dar aceste reproșuri trebuiau făcute mult mai devreme. Gangrena trebuie extirpată de când apare, nu să fie lăsată să acopere tot corpul iar atunci să ieși să spui că a venit timpul operației. Mai ales că la această gangrenă ai contribuit din plin chiar tu.

În aceste condiții, declarația lui Filat a dat excelent aseară. Pe fondul disensiunilor din AIE, liderul PLDM a spus exact ce și-a dorit poporul. ”Că așa nu se mai poate continua”, că ”Moldova riscă să fie mafiotizată total”, etc. Lucruri bune și frumoase, care dau foarte bine pe sticlă și care ajung la sufletul telespectatorului, dar care, în fond, nu sunt decât niște declarații de PR.

Ce va fi…

Nu cred că vreuna dintre condițiile lui Filat va fi acceptată de Plahotniuc și Ghimpu. Pentru că și Plahotniuc și Ghimpu (în special primul), știu că Filat nu are ce face înafară de a ieși cu declarații pompoase la televizor.

Filat nu are ce face, în primul rând pentru că acest sistem îi convine și lui de minune, iar când spun asta mă refer în primul rând la Vamă, pe care o controlează ”cu succes”.

În al doilea rând, Filat nu are ce face pentru că dacă Plahotniuc și Ghimpu îi vor refuza cererile, nu va renunța niciodată la funcția de șef al guvernului(așa cum a amenințat), pentru că aceasta i-a căzut prea tare cu tronc.

Prin ce a spus aseară, Filat a preluat ceva din strategia lui Plahotniuc din decembrie, când acesta juca la două capete pentru a obține tot ce a vrut. Doar că, spre deosebire de Filat, Plahotniuc chiar a obținut totul, în timp ce, liderul PLDM riscă să rămână doar cu declarațiile și jocul.

Liderul PLDM a demonstrat de prea multe ori că nu are curajul necesar pentru a face lucruri cu adevărat importante, îndrăzneala sa limitându-se doar la declarații dure de presă, nimic mai mult.

Filat a spus că dușmanul AIE și al viitorului Republicii Moldova se află chiar în interiorul AIE. Mai direct spus, dușmanul Republicii Moldova este Plahotniuc. Cu toate acestea, Filat acceptă să coexiste cu acest dușman și să dea mâna cu el.

AIE nu mai există. În momentul de față există 3 partide care guvernează o țară din care rup din toate părțile, pentru că nu știu cât vor mai fi cu gura pe pradă. Iar dacă vom mai continua mult să mergem în ritmul acesta, riscăm ca Moldova să fie ”păpată” cu totul. Să devină total neinteresantă și plictisitoare pentru Europa, iar atunci să devină victimă sigură pentru ”prietenii” noștri din est.

Despre formarea majorității în consiliile raionale sau ”dragoste cu forța nu se face”

Urmăresc destul de atent disputele apărute în legătură cu așa-zisa necesitate de formare a AIE în consiliile raionale. Eu nu sunt disperat nici ca aceste alianțe să fie formate și la fel de indiferent sunt și în cazul în care anumite partide vor forma altfel de coaliții. Exemplele Râșcani și Nisporeni sunt grăitoare în acest sens. La Râșcani PCRM a votat pentru alegerea unui PLDM-ist la șefie raionului, iar la Nisporeni, comuniștii au votat pentru un democrat. Toate bune și frumoase. La Nisporeni nu a fost nicio revoluție, nicio calamitate naturală. Nici la Râșcani nu s-au atestat mișcări de stradă sau vreo ploaie cu grindină. Ba din contra, viața acestor două raioane merge înainte. Și merge într-un ritm mult mai rapid decât în celelalte 24 de raioane unde cei din AIE nu pot încă să-și împartă funcțiile, deoarece atât la Râșcani cât și la Nisporeni lucrurile pot fi puse deja în mișcarea, iar consiliile raionale sunt funcționale.

Am impresia că toată această tevatură pentru formarea unor consilii raionale AIE nu este decât o modalitate de șantaj venită din partea PD-ului și a PL-ului către PLDM. Toată lumea își amintește cum au pactizat Ghimpu și Plahotniuc în decembrie 2010, obținând prin șantaj de la Filat aproape tot ce și-au dorit.

Situația de acum e destul de asemănătoare cu cea din decembrie. Ghimpu și Lupu țipă toată ziua pe la tv că e imperativ necesar ca în raioane să se formeze consilii AIE, acuzând totodată PLDM-ul că nu și-ar dori acest lucru. Nu știu dacă liberal-democrații din teritoriu își doresc sau nu să formeze la nivel de consiliu raional o coaliție AIE, dar sunt sigur că nu trebuie nimeni să-i oblige pe acei oameni să facă așa cum li se dictează de la centru. Iar cazul Nisporeni este unul grăitor în acest sens. Le-a dictat ”democraților” de la Nisporeni Plahotniuc să facă alianță cu PCRM? Nu știu și nici nu mă interesează. Important e că acolo s-a făcut o majoritate de 17 consilieri dintre PCRM și PD, în detrimentul uneia de 30, cu participarea PD, PL și PLDM.

Și chiar dacă am presupune că într-adevăr, e foarte important ca și în raioane să fie formate majorități așa-zise democratice nu putem să nu ne întrebăm cu ce costuri poate fi făcut acest lucru? Cu același preț ca și la Centru? Când Plahotniuc, cu largul concurs al lui Ghimpu a obținut toate structurile pe care și le dorea?

De ce să se forțeze lucrurile în raioane, iar cei de acolo să fie impuși să facă dragoste cu forța, cum s-a întâmplat și la Chișinău cu AIE 2? Deoarece astăzi cu toții suntem martori la ce a dus această dragoste cu forța: Plahotniuc controlează cam tot ce aduce profit în această țară, iar Filat face și el tot posibilul să mai ciugulească ceva. Disputele și certurile ca la ușa cortului sunt și ele consecință a acelei pactizări din decembrie 2010. Pactizare în care nu s-a ținut deloc cont de interesul cetățeanului, în capul mesei punându-se interesele financiare ale unor oligarhi.

Sigur, situația din raioane este la o scară mică. Dar fiți convinși că și în raioane există plahotniuci locali, care scurg de sânge bieții cetățeni. Atunci ce să facem? Să le permitem acestor mici plahotniuci să preia Puterea doar pentru că așa se dictează de la Centru?

În raioanele din Moldova fiecare se cunoaște cu fiecare. Și sunt sigur că acolo coloratura politică, de cele mai multe ori, contează mult mai puțin decât aici, la Chișinău. Și e cu atât mai mult pentru binele cetățeanului să nu se țină cont de cum se dictează de la Centru, pentru că astfel riscăm să pățim cum a fost între 2001 și 2009, ba chiar și după, când cei ce se aflau la guvernare alocau fonduri doar în raioanele unde majoritatea le aparținea.

”Marile Împărțeli” și urmările acestora

În Moldova, până în 2009, nimic nu se împărțea. Doar până atunci trăiam în comunism. E drept, un altfel de comunism. Un comunism în care șeful de partid aducea flacără sfântă de la Ierusalim și zidea biserici. Așadar, și proprietatea s-a împărțit respectiv după noua formulă a comunismului: ”Tot era al nostru”, adică al tatălui, al fiului și-al sfântului duh. Gurile rele spun că tatăl era Voronin, fiul era Olejka, iar sfântul duh – Plahotniuc. O familie unită și fericită.

Când a venit anul 2009 au venit și problemele. Odată cu venirea democrației s-a dus pe apa sâmbetei și toată unitatea. Filat investise ceva milioane în mitingurile din 2008 și 2009. Băgase bani frumoși și-n campania din vara lui 2009, așa că trebuia să-și recupereze pierderile. Urechean simțea că-i ultimul său tren, așa că a rupt cât s-a putut posibil, a vândut în stânga și-n dreapta, grăbindu-și astfel decesul politic. Ghimpu a pățit la fel ca țăranul din povești, care nu visa niciodată că va ajunge prinț, iar când a ajuns și-a pierdut cu totul mințile. Iar Lupu… Lupu nu conta.

Și-a trecut un an și ceva de ”razborci”, împărțeli, cumpărări și vânzări de funcții, lupte sălbatice pentru obținerea de funcții și influențe. Invitabil au venit alegerile anticipate, iar noi am ales din nou democrația, sperând că au împărțit tot ce-au avut de împărțit și-acum or porni carul din loc, dar ne-am înșelat amarnic.

Când a aflat Filat cine e Plahotniuc?

Astăzi asistăm la o luptă pe viață și pe moarte, pe față de această dată. Această luptă a început din august 2009, când a început ”Marea Împărțeală”, explodând abia acum.

Filat se laudă că e în politică din 1998, iar în business și de mai de demult. Pe cine nu ai întreba din businessul moldovenesc despre Plahotniuc, îți vor răspunde că-l cunosc bine pe acesta și felul său de ”a face afaceri”. Pe orice politician cât de cât influent l-ai întreba de Plahotniuc, răspunsul ar fi cam același. Toți îl cunosc și știu cum acționează.

Filat are vreo 15 ani de când e și businessman și politican, deci îl cunoaște de două ori mai bine pe Plahotniuc și știe foarte bine de ce este acesta în stare, dar a început a mârâi abia în iunie 2011. E imposibil Filat să nu fi știut cine este Plahotniuc, ori să fi crezut că odată cu plecarea comuniștilor de la Putere, acesta s-o fi transformat într-un sfânt. Nu, Filat știa foarte bine cine este Plahotniuc, ba chiar a acceptat și ceva bani din partea acestuia pentru finanțarea campaniei electorale din 2009. A bătut palma cu el de cel puțin două ori: în august 2009 și decembrie 2010, făcându-se astfel părtaș cu acesta la ABSOLUT orice crimă, monopol și ce-i mai reproșează el acum lui Plahotnuc.

Vă mai amintiți ce spunea Filat în august 2010 când era întrebat de campania lui Mocanu? ”Măcel”! ”Iar eu am o țară de guvernat și n-o să mă implic NICIODATA în acest măcel”. Așa a spus cel acum autointitulat politicanul number 1, că el niciodată n-o să se implice în măcel.

Și eu l-am crezut, mai ales după ce se îmbrățișa zâmbitor cu Plahotniuc pe 30 decembrie 2010.

Când au aflat ”analiștii” cine e Plahotniuc?

Urmăresc cu dezgust cum tabăra analiștilor așa-ziși independenți și echidistanți îi suflă-n fund lui Filat de când acesta a spus numele păpușarului. Bine, mulți dintre ei făceau același lucru și mai înainte, doar că ce fac acum e de-a dreptul ridicol. Și să știți că e corectă expresia ”îi suflă-n fund”, pentru că ei chiar asta fac.

Și-mi amintesc cum cu un an în urmă, aceiași ”analiști” vorbeau exact ca Filat. ”Dom’le, măcel economic”, ”Mocanu face jocurile comuniștilor”, ”AIE trebuie păstrată, Plahotniuc nu e mai rău decât Voronin”. Ca azi, ”analiștii” suflători în fund să sufere și ei niște revelații extraordinare și să ”conștientizeze pericolul Plahotniuc.”

Concluzii

Dacă Plahotniuc se face vinovat de ceva între august 2009 și iulie 2011, Filat este cel puțin la fel de vinovat ca ”Al Capone de Grozești”. Pentru că știa cine este Plahotniuc, a bătut palma cu el de mai multe ori și a închis ochii la fărădelegile acestuia.

Filat acum face show ieftin. El vrea oarecum să se distanțeze de Plahotniuc, în vederea viitoarei campanii electorale pentru Parlamentare. Să dea vina pentru tot răul din cei doi ani ai săi de guvernare pe Plahotniuc. El știe că stă mult mai bine în ochii moldovenilor și a europenilor decât Plahotniuc și acum își joacă cartea. De pe urma acestei campanii, câștigând un PR considerabil.

Moldovenii sunt împărțiți în două tabere. Tabără care e pro-Filat este mult mai numeroasă și sinceră, ei cerând ca vajnicul Premier ”să ia decizii asumate împotriva criminalului Plahotniuc”. Cealaltă tabără, mult mai puțin numeroasă și nesinceră, a lui Plahotniuc și Ghimpu, pentru că cei doi sunt de cealaltă parte a baricadei, dau vina pe Filat. Mai există și un a treilea grup, ca întotdeauna, cel al oamenilor neutri și a indiferenților.

Nu este deloc o noutate, dar noi în țara asta nu avem ABSOLUT niciun analist politic. Niciun om care să vorbească într-adevăr sincer și în interesul cetățeanului. Nu e nici un formator de opinie cu ”cojones”, cum i-ar zice latino-americanii. Toți îi suflă-n fund ori unui ori altuia, chiar dacă unii o fac cu nerușinare, iar alții un pic mai voalat. Oamenii care sunt independenți și care spun lucrurilor așa cum sunt au șanse de exprimare mult mai mici, îngrădite tocmai de cei doi, care controlează aproape toată mass-media din Moldova.

Un prieten de facebook zicea că mai avem nevoie de o revoluție, nu ”7 aprilie”, ci una în mentalitatea noastră, a moldovenilor, pentru a nu mai fi atât de ușor manipulabili și pentru a nu accepta atât de ușor să suflăm în fundurile politicienilor. Are mare dreptate.