O nouă demonstrație de forță a lui Plahotniuc

Demiterea lui Dumitru Pulbere din funcția de Președinte al Curții Constituționale a reprezentat o dovadă că atunci când se vrea, se și poate. Singura problemă e să vrea cel ce poate. Cel ce poate face orice în țara asta.

Capcana întinsă de Plahotniuc lui Pulbere

Incredibila rapiditate cu care a fost demis Pulbere ne demonstrează că în această țară e foarte simplu să demiți orice funcționar sau demnitar înalt în stat, dar doar dacă se dorește. Iar dacă mai ai și niscaiva motive pentru a obține această demitere, atunci toată treaba chiar devine o chestiune de ore.

Totul a început la 23 septembrie, odată cu declarațiile Președintelui Curții Constituționale date pentru compania de televiziune ”MIR”. Atunci Pulbere a declarat că alegerile anticipate sunt iminente și că actualul Parlament trebuie dizolvat. La prima vedere parcă n-a spus nimic nou Pulbere, doar că imediat după această declarație au început isteriile, iar de aici și până demitere a fost doar o chestiune de ore. Cu o solidaritate demnă de invidiat au acționat PL-iștii și PD-iștii, care au susținut la unison că Pulbere nu mai trebuie să stea în fruntea Curții Constituționale, susținuți mai apoi și de judecătorii celor două partide la CC, Victor Pușcaș respectiv Alexandru Tănase.

De fapt, Pulbere a căzut într-o capcană foarte inteligent întinsă de Plahotniuc, iar faptul că declarațiile buclucașe au apărut la ”MIR” și nu în altă parte e un alt semn că totul a fost foarte bine regizat din timp. Pentru că, până la urmă, mare diferență între declarațiile lui Pulbere de după ședința CC, de la 20 septembrie, și cele de la ”MIR ”, făcute trei zile mai târziu, nu există, apărând doar acea dată de 28 septembrie, ca limită a legitimității actualului Parlament. Însă imediat după declarațiile lui Pulbere, de la 23 septembrie, au apărut reacții virulente din partea deputaților PD și PL, care au culminat cu demiterea de astăzi.

De ce a devenit incomod Pulbere

Eu pentru Dumitru Pulbere n-am avut simpatii niciodată și nu am nici astăzi. Iar dacă acesta merita demis, atunci acest lucru putea fi făcut cu multă vreme în urmă și nu astăzi.

Toată lumea știe, în special judecătorii de la CC, că legea supremă în stat este încălcată în mod grav și că ”partenerii externi”, cum îi place lui Filat să spună, nu vor mai tolera mult dezmățul constituțional din Moldova. Iar Pulbere, în calitate de Președinte al instituției ce are un singur obiectiv – să aibă grijă ca Constituția să nu fie călcată-n picioare de politicieni, a venit cu o declarație perfect de înțeles.

Numai că decizia CC din 20 septembrie și ultimatumul lui Pulbere dat către Parlament pentru alegerea Președintelui se pare că l-au alarmat pe Plahotniuc, cel ce încearcă să facă tot posibilul și imposibilul ca Lupu să alungă Președinte. Sau măcar ca-n acea funcție să fie pus o marionetă la fel de ușor manevrabilă de către el precum este Lupu. Cum însă acest lucru este acum aproape imposibil, nici PLDM și nici PCRM neavând de gând să voteze candidatul lui Plahotniuc, aflat sub presiunea CC și a timpului, acesta a acționat rapid, îndepărtându-l din fruntea Curții pe omul din partea căruia venea cea mai mare presiune. Și, ce este și mai important, Pulbere, prin funcția pe care a ocupat-o până astăzi, era omul cel mai în drept pentru a pune presiune, deci el trebuia îndepărtat și înlocuit cu un om ”de-al casei”.

Cu siguranță, după demiterea lui Pulbere CC se va calma brusc, iar Parlamentului i se va da din nou spațiu de manevră.

E mai rău Pulbere decât alții?

Demiterea lui Pulbere m-a făcut să mă întreb câți alți înalți funcționari sau demnitari din Republica Moldova ar trebuie demiși, și pentru fapte mult mai grave decât a lui Pulbere.

Procurorul General Zubco, spre exemplu, despre care au fost aduse atâtea argumente în favoarea demiterii sale. Ministrul de Interne, șeful CCCEC, guvernatorul Băncii Naționale, o multitudine de alți funcționari mai mici care călcat pe bec de foarte multe ori, iar acest lucru a fost demonstrat inclusiv în presă. Niciodată însă nu s-a lăsat cu demiteri, pentru că acest lucru nu a fost dorit prea mult niciodată de omul care poate demite pe cine vrea.

Iată însă că a apărut cineva care să-l deranjeze pe Plahotniuc, iar de aici și până la demiterea acestuia a fost doar o chestiune de timp.

Cum rămâne cu atacul raider de la ”Franzeluța”?

Acum că subiectul atacurilor raider aproape că s-a epuizat, pe agenda publică revenind în forță problema alegerii președintelui, practic a dispărut din presă un subiect care a suscitat un interes enorm cu câteva luni în urmă, fiind chiar scandalul verii în presa moldoveneasca. Peripețiile de la ”Franzeluța” au deschis buletinele de știri de la posturile de televiziune moldovenești mai bine de două săptămâni, iar în urma acelui scandal Premierul Filat a ieșit cu o declarație publică în care a afirmat că ”pericolul mafiotizării țării este mai mare decât pericolul comunizării”.

O retrospectivă a celor întâmplate în vară

Atunci toată tărășenia a pornit de la Ministerul Agriculturii, condus de liberal-democratul Bumacov, care l-a acuzat pe Directorul ”Franzeluța” de la acea oră, Eugen Baleca, cum că ar fi prejudiciat bugetul statului cu 24 de milioane de lei. Baleca a fost inițial demis, pentru a fi repus în funcție de către judecătoria Botanica în timp de câteva ore. Au apărut apoi tot felul de acuze la adresa lui Baleca din partea Ministrului Agriculturii și a Premierului, MAI-ul și-a amplasat jumătate din efectiv în fața sediului ”Franzeluța” pentru a face niște percheziții în întreprindere, reușind să obțină accesul în interior abia după ce a apărut o misterioasă amenințare cu bombă. Amenințare care, desigur s-a dovedit a fi falsă, dar de care s-au folosit polițiștii pentru a putea avea acces în clădire. Cine a dat alarma falsă nu s-a aflat nici acum și nici nu se va afla niciodată, pentru că e clar că nu a fost decât o diversiune ieftină a Ministerului condus de fostul ofițer KGB Alexei Roibu, pentru ca polițiștii să poată intra în sediul întreprinderii apărate pe atunci de către o firmă de pază privată.

Până la urmă, din cauza presiunilor venite din partea mass-mediei și a unei părți a guvernării, Baleca a demisionat, fiind înlocuit cu membrul PLDM Victor Cojocaru.

Ce s-a schimbat la ”Franzeluța”?

Cojocaru a fost numit director la combinatul de panificație la începutul lunii iulie. De atunci au trecut aproape 3 luni, iar de cele 24 de milioane de lei prejudiciu adus statului de către fostul director Eugen Baleca așa și nu mai știm nimic. Cojocaru nu spune nimic de când și-a recuperat fotoliul moale, Ministerul Agriculturii nu mai vine cu nicio pretenție asupra ”Franzeluței”, iar premierul Filat s-a luat și el cu alte griji cotidiene, că tare multe mai are sărmanul pe cap.

Totuși, eu ca prostul, am urmărit foarte atent evenimentele de la ”Franzeluța”, am scris chiar și câteva articole și speram ca odată cu demisia lui Baleca să aflu cine a adus acel prejudiciu de 24 milioane de lei statului și să văd și ceva arestări. Însă, ca întotdeauna în Republica Moldova, singura schimbare a fost cea a șefului de întreprindere și poate de redirecționare a fluxului de bani. Baleca, despre care nu prea existau îndoieli că era un apropiat al lui Plahotniuc, a fost înlocuit cu Cojocaru, asupra căruia chiar nu persistă nicio îndoială în legătură cu apartenența sa politică, fiind membru cu acte în regulă al PLDM.

Atac raider la ”Franzeluța”

De 3 luni de zile avem director nou la ”Franzeluța” și absolut niciuna dintre acuzele aduse fostului conducător al întreprinderii nu s-a probat. De dosare penale sau anchete nici nu mai poate fi vorba, firește.

Atunci pentru ce toată tevatura din vara trecută? Pentru ce s-a creat tot acel scandal care s-a derulat pe parcursul mai multor săptămâni? Oare nu e și acesta un fel de atac raider, la care a participat activ Filat? Sigur, or să vină specialiștii și-or să spună că atacurile raider altfel se fac, mă doare-n cot pe mine de părerea specialiștilor, deoarece un un lucru este cert și nu-l poate nega nimeni: Filat a preluat controlul asupra ”Franzeluța” de la Plahotniuc. Iar pentru asta s-a folosit de influența unor instituții ale statului conduse de către membri PLDM, Ministerul Agriculturii și Ministerul de Interne.

Nu mai afirmam acest lucru dacă în urma demisiei lui Baleca era intentat un dosar penal, dacă se lăsa cu ceva arestări, dacă erau găsite cele 24 de milioane de lei prejudiciu adus statului. Dar așa, ce avem? Un director nou și o alertă falsă cu bombă. Și nici măcar pentru acea alertă falsă n-a fost identificat vreun vinovat. Măcar să fi dat vina pe vreun vagabond, ca să ne ia cu totul de proștii satului.

Au trecut 3 luni de când s-a pus capac pe scandalul creat de Filat la ”Franzeluța”. După cum am văzut, absolut nimic acolo nu s-a schimbat, iar subiectul a fost uitat cu desăvârșire. Apoi vorbim de atacuri raider la mai multe instituții bancare, le lăsăm baltă și pe astea și revenim la deja mega-antipaticul subiect cu alegerea Președintelui.

Mă-ntreb, oare ăsta nu e circ? Că tot se vorbește mult și despre circ în ultima vreme.

Despre polițiști și cum își fac aceștia treaba

Azi dimineață, în jurul orei 9:15, la intersecția Ciuflea-Viaduct cu strada București, semafoarele nu funcționau. Cu toate că acea intersecția este una dintre cele mai delicate din oraș, acolo nu era nici țipenie de polițist rutier, iar noi, șoferii ne descurcam cum puteam și spre surprinderea mea plăcută mai prin semne, mai prin ”dat din faruri”, automobilele traversau cu succes intersecția buclucașă.

Cu vreo 20 de minute mai devreme, pe Bulevardul Dacia, chiar lângă aeroport, am întâlnit un echipaj al Poliției Rutiere bine dosit de o cotitură și o pantă, lângă mașina poliției erau două autovehicule staționate ai căror șoferi trăiau deja veșnica dilemă a conducătorului auto moldovean – suta de lei la mână sau cel puțin 200 la Victoriabank. Nici peste 3 minute, la intersecția Dacia cu strada Băcioi un alt echipaj al Poliției Rutiere ”își făcea treaba”, chiar înaintea mea un șofer care avea maximum 70 km/h fiind tras pe dreapta.

Și ziua de azi a fost una fericită, pentru că se întâmplă de multe ori ca între Porțile Orașului și localitatea Sîngera să întâlnești chiar și 3 echipaje ale Poliției Rutiere dotate cu radar. Pentru cei care nu știu, distanța este de doar 9 km, deci un echipaj la 3 km. De indicatoare rutiere care să ne anunțe despre prezența radarului nici nu poate fi vorba, firește. Cu toate că această porțiune de drum este înafara orașului, o porțiune de doar câteva sute de metri fiind împrejmuită de case, aproape peste tot limta de viteză este de 50km/h, adică un adevărat rai pentru Poliția Rutieră. Situația era și mai bună pentru polițiști până acum 2 ani, când pe toată porțiunea era limită de 50 km/h. Atunci, în urma unor atenționări ale mele către MAI, pe o porțiune de 2,5 km s-a introdus limita de 90 km/h. De atunci, pe acea porțiune de drum nu am mai văzut niciodată o mașină a Poliției Rutiere staționând, în condițiile în care până la introducerea modificării nu era zi în care polițiștii să nu fie prezenți acolo și să facă averi frumușele.

Probabil acum vor apărea tot felul de indivizi care mă vor acuza că nu-mi ajung cei 50 km/h. Nu este deloc așa. Eu, traversând acea porțiune de drum zilnic, minimum o dată în zi, deja cunosc fiecare colțișor unde agonisesc averi cei de la Poliția Rutieră și chiar nu-mi mai fac probleme. O singură dată în 2011 mi s-a întâmplat să fiu ”prins” de radar, dar și atunci, spre mândria mea, am semnat procesul verbal și-am achitat amenda în bancă.

Problema este cu totul alta, și anume șoferii care nu prea traversează acea zonă și văzându-se înafara orașului circulă cu 70 sau 80 km/h, fiind astfel amendați. Problema și mai mare este însă atunci când se întâmplă precum astăzi, ca la o intersecție foarte importantă să nu funcționeze semafoarele, iar Poliția Rutieră, în loc să fie la fața locului pentru a fluidiza traficul, stă pe la aeroport și ia mită grasă de la șoferi.

Și mai grav e că atunci când mergi pe străzile 31 august, Kogâlniceanu, Pușkin și multe altele din centrul capitalei, vezi sute de mașini parcate ilegal, care îngreunează mult traficul, iar în jur niciun polițist pentru a da amenzi. Pentru că spre deosebire de a sta cu radarul, amenzile pentru parcare nu pot fi încasate pe loc (în lipsa șoferilor), respectiv șoferii trebuie să meargă la sediile Poliției Rutiere pentru a-și ridica plăcuțele de înmatriculare și de a achita amenzile la ghișeele băncilor.

O situație și mai stupidă s-a creat pe strada București când funcționau semafoarele intermitente la dreapta, atunci parcatul ilegal pe prima bandă de circulație făcea absolut inutile aceste semafoare, iar polițiștii, în loc să dea amenzi, stăteau în preajma aeroportului sau în alte zone din jurul Chișinăului pentru a agonisi averi.

Aceste lucruri pot părea banale pentru multă lume, însă ele mă deranjează enorm în calitate de șofer. Nu pot să spun că sunt un șofer prea disciplinat, însă nu-mi pot permite niciodată nerușinarea de a parca în mijlocul drumului sau în stațiile de transport public și-mi pierd zilnic o mulțime de nervi din cauza unor dobitoci (calificativ indulgent) care parchează unde vor și nu-i amendează nimeni, pentru că Poliția Rutieră este ocupată cu activități mult mai ”rentabile”.

Am scris aceste rânduri după ce în ultimele zile o bună parte a presei s-a alarmat tare, pentru că, vezi Doamne, s-ar fi mărit numărul de crime și situația criminogenă din țară ar fi scăpat de sub control. Eu cred că situația criminogenă din această țară este scăpată de sub control încă de la apariția ei și nu se va stopa niciodată atunci când vom avea miniștri de interne precum KGB-istul Roibu, care spune la televiziunea națională că ”polițiștii nu au nevoie de salarii, pentru că ei știu cum să și le facă”. În orice țară care are o legătură cu civilizația, o astfel de declarație l-ar fi costat pe acel ministru demisia în maximum 10 minute de la încheierea emisiunii, dar la noi toate bune și frumoase.

Apropo, în fața terasei unde a fost săvârșit deja celebrul omor, vezi aproape întotdeauna mașini parcate ilegal. Mă-ntreb, dacă era acolo un tip de la Poliția Rutieră pentru a-și face treaba, nu era posibil să fie evitată această crimă? Dar întrebarea e mai degrabă absurdă, pentru că polițiștii noștri urmează sfatul șefului lor ”făcându-și singuri salariile”, nu datoria.

Dreptate s-a făcut! Trecem la ”alegerea Președintelui”

Ieri acționarilor de la ”Maib” deposedați banditește de 30% din acțiunile băncii li s-a făcut parțial dreptate. Astăzi Premierul Filat a făcut un briefing unde s-a lăudat că, vezi Doamne, în Moldova s-a făcut dreptate. Dreptate cu lingurița… Care lasă în urmă foarte multe semne de întrebare.

Ce se întâmplă cu ”Universalbank”, ”Banca de Economii”, ”Victoriabank” și ”Asito” ?

Prima întrebare pe care i-aș adresa-o ”justițiarului” Filat e cum rămâne cu păgubiții din celelalte cazuri de atac raider? Ori dacă la aceste instituții financiare nu au fost furați sloveni și olandezi nu mai e nevoie nici să se facă dreptate? În general, cred că toată această situație s-a creat numai din cauza gafei escrocilor de a se lega și de acționari europeni. Iar în urma sesizărilor acestor acționari către instituțiile europene s-a și întreprins ceva. Sunt sigur că dacă în locul europenilor, cele 30% din acțiuni de la ”Maib” le deținea vreun băștinaș, nu-și mai bătea nimeni capul cu nimic, iar toată tevatura din mass-media nici nu mai exista.

Cine sunt hoții și complicii?

A doua întrebare pe care i-aș adresa-o ”justițiarului” e cine sunt hoții, dar și complicii acestora? Ieri Curtea Supremă de Justiție a dat un verdict conform căruia niște indivizi au furat de la o bancă acțiuni în valoare de 300 de milioane de lei, iar acest lucru nu putea fi realizat fără complicitatea unor instituții precum Procuratura Generală, SIS sau BNM. Așadar, când aflăm cine sunt hoții și cine sunt complicii? Sau în Moldova se pot face furturi de sute de milioane fără a exista făptași? Dacă tot Filat se laudă că s-a făcut dreptate în cazul ”Maib, atunci dreptate să fie. Pentru că atunci când cineva-mi fură mașina nu e de ajuns ca automobilul să mi se returneze, ci trebuie să treacă și hoțul pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă pe la mititica. Iar în fața legii ar trebui să apară și administratorii parcării pe mâna cărora mi-am lăsat vehiculul? Nu?

De ce au mințit Drăguțan, Candu, Lazăr, Zubco, Lupu și ceilalți?

Până ieri toți cei menționați mai sus se făceau luntre și punte pentru a ne demonstra că nimic nu s-a întâmplat. Drăguțan spunea că viața merge înainte, Lupu – că nimeni nu e vinovat, Lazăr – că atacurile de tip raider sunt ceva obișnuit pentru orice economie din lume, iar Zubco o făcea pe mortul în popușoi și ne asigura că el și-a făcut treaba exemplar. De Candu nici nu cred că mai e cazul să amintesc, pentru că șmecherașul ăsta aventurier, în general, i-a făcut paranoici pe toți cei ce și-au pus întrebări, acuzându-i de ”justificarea unui vot PLDM cu PCRM”. Chiar și pe înalții oficiali europeni i-a făcut Candu paranoici.

Acuma, după ce acțiunile furate au revenit în posesia proprietarilor, eu i-aș întreba pe toți ăștia de ce au mințit cu nerușinare și pentru a proteja pe cine au făcut acest lucru? Cred că de aici și ar trebui să pornească de fapt ancheta pentru a identifica făptuitorii, pentru că toți ăștia, de la Lupu la Candu, sunt funcționari sau înalți demnitari de stat, care prin acțiunile lor au încercat să mușamalizeze furturi în proporții deosebit de mari.

Din păcate toate întrebările expuse mai sus sunt în van. Subiectul se va epuiza încet-încet. Filat se va lăuda la europeni că a acționat, iar dacă va fi întrebat cine sunt făptașii, va da iar vina pe Zubco. Doar că noi știm de mult cine e Zubco și pentru cine e el Procuror General. Poate ar fi cazul în urma unei asemenea situații să avem și ceva demisii, iar acestea să înceapă chiar de la Zubco. Pentru că dacă nu se va întâmpla acest lucru, criminalii vor ”raideriza” în continuare tot ce vor vrea, fără frică. Doar că vor fi un pic mai atenți, ca data viitoare să nu dea peste acționari europeni.

E Dirk Shuebel ”omul lui Filat”?

Înțeleg că titlul acestui articol poate părea prea dur și chiar scandalos, dar am apelat la el pentru a scoate și mai mult în evidență obrăznicia și bătaia de joc a unor unor deputați moldoveni, care în încercările lor disperate de a acoperi furturile de sute de milioane de la mai multe bănci din Chișinău, sunt gata să aduce grave prejudicii de imagine Republicii Moldova, inclusiv să jignească înalți oficiali europeni.

Astăzi au avut loc audieri parlamentare în cazul atacurilor raider de la mai multe instituții financiare din Chișinău, iar în loc de a afla detalii noi despre făptuitorii furturilor de sute de milioane, am intrat într-o ceață și mai adâncă decât cea existentă până acum.

Nu că aș fi avut așteptări prea mari de la aceste audieri, dar nici chiar la bătaia de joc venită din partea deputaților PD și PL nu m-am așteptat. De-a dreptul sfidătoare a fost reacția finului lui Plahotniuc, deputatul Adrian Candu, care a continuat discursul colegilor săi de partid, Lazăr, Lupu, Drăguțan și Zubco, precum că absolut nimic nu s-a întâmplat și că totul este o invenție a PLDM-ului. Cum, Drăguțan și Zubco nu sunt membri PD? Da, uitasem, pentru că după comportament chiar n-ai zice că nu-s membri ai partidului lui Plahotniuc.

Revenind însă la declarațiile finului lui Plahotniuc, acesta nu doar că ne-a făcut proști și paranoici pe noi toți, cetățenii acestei țări, care știm că s-a întâmplat ceva la acele bănci, ci și pe înalții oficiali europeni, inclusiv pe Dirk Shuebel, șeful Delegației Comisie Europene în Republica Moldova, cel ce a declarat pentru Publikatv că, citez ”aceasta este o problemă foarte importantă şi nu doar pentru că investitorii europeni încep să se îngrijoreze, ci toţi investitorii îşi pun semne de întrebare. Moldova face eforturi mari ca să îşi îmbunătăţească imaginea de ţară prietenoasă cu investitorii şi să-i atragă şi, bineînţeles, aceşti investitori au nevoie să se simtă în siguranţă”.

După intervenția lui Candu, de astăzi, reiese că declarațiile lui Shuebel în legătură cu furturile de la băncile din Chișinău sunt aberante și paranoice și ele fac jocul PLDM, pentru ca partidul lui Filat să poată justifica o eventuală coaliție cu PCRM.

Eu înțeleg că finul lui Plahotniuc n-are nicio treabă cu diplomația politică, el ajungând politician mai degrabă abilitaților sale de șmecher și slujitor devotat al lui Plahotniuc, decât altor calități, dar să ieși cu o asemenea declarație jignitoare asupra unui oficial european este de-a dreptul inacceptabil, iar tipul în cauză ar trebui să-și ceară scuze sau, de ce nu, să-și depună mandatul de deputat?

A, că acest lucru nu se va întâmpla niciodată, sunt absolut de acord. Candu e cel puțin la fel de tupeist ca Plahotniuc și el îl poate face paranoic și pe Barroso, dacă la mijloc sunt afacerile nașului său. Din păcate astfel de declarații știrbesc și mai mult din imaginea aflată și așa la pământ a Republicii Moldova și dovedesc oficialilor europeni că politicienii de la Chișinău sunt interesați doar de mărirea averilor personale, și nimic mai mult. Iar dacă oficialii europeni constituie un pericol pentru desfășurarea acțiunilor lor criminale, atunci indivizi nimeriți în Parlament absolut întâmplător, precum Candu, pot să-i acuze de tot felul de jocuri politice și să-i murdărească în stilul de cartier de la Poșta Veche sau Ciocana, locurile unde și-au pus pe roate ”afacerile de succes” de astăzi.

Mai prejos de Candu nu s-a lăsat nici deputatul PL Vadim Cojocaru. Eu, sincer să fiu, nu-l văzusem pe acest Cojocaru niciodată până astăzi să dea declarații în fața camerelor de filmat, dar după ce l-am auzit, m-aș bucura să nu se mai apuce de asemenea aventuri periculoase pentru el. Acest Cojocaru, reprezentant al partidului care a privatizat tot patriotismul existent între Prut și Nistru, a repetat papagalicește declarațiile lui Candu, spunând și el că toate informațiile apărute în ultimul timp în presă nu sunt decât niște intoxicări și jocuri politice.

Din păcate nici acțiunile lui Cojocaru nu mai miră cu nimic, deoarece de când Ghimpu s-a apucat să facă acțiuni filantropice de zeci de mii de euro, chiar în timp ce făcea  jocurile lui Plahotniuc în cadrul negocierilor de formare a AIE 2, Partidul Liberal, în mare parte, s-a transformat într-o armă propagandistică în mâna celui mai numit și Al Capone de Grozești.

Ce este însă grav e că oameni de afaceri care au investit sincer în Moldova sute de milioane de lei s-au trezit peste noapte că au fost furați de tot ce aveau aici, iar după ce au fost furați mai sunt luați și proști de șmecherași precum Candu sau Cojocaru. Iar de proști sunt luați chiar și înalți oficiali europeni, precum Dirk Shuebel.

800 de milioane de lei furați, nu se găsesc vinovați

Eu acum văd la tv o doamnă care se crede politician și care spune că furtul a 800 de milioane de lei nu înseamnă nimic mai mult decât o”frustrare a lui Filat” și un atac la adresa PD-ului. Săptămâna trecută citisem un articol al celui mai mare editorialist (autointitulat) din Moldova, care spunea că raiderii sunt o invenție a Premierului și că un o discuție asupra lor e mult mai puțin importantă decât una asupra ”mireselor proaste”. Șeful Băncii Naționale a Moldovei a spus că furtul a 800 de milioane de lei nu influențează cu nimic situația financiar-bancară din Moldova și că ”viața merge înainte”. Dăunăzi, Ministrul Economiei ne vorbea cât de sănătoasă e economia Moldovei și că aici e raiul pentru investitorii străini, iar atacurile raider se petrec în orice economie din lume. Vineri, Președintele interimar spunea că nimeni nu e vinovat pentru că au fost furați 800 de milioane de lei, tot atunci, Procurorul General se lăuda că-și face treaba exemplar și că el a făcut tot posibilul pentru a evita pe viitor orice atac de tip raider. În concluzie, Procurorul General a spus că nici nu se gândește la demisie, pentru că el își face excelent treaba.

Acum să-i luăm pe rând pe toți cei menționați mai sus.

Vitalia Pavlicenco e doamna care se crede politician și care de vreo 2 ani de zile are o singură fobie – Filat. E aceeași doamnă care-i închina ode înălțătoare lui Plahotniuc, pe care-l numea drept ”patriot român” și om de afaceri de succes, cu multă dare de mână. Tot ea e cea mai virulentă contestatară a lui Sergiu Mocanu și a campaniei ”Antimafie” a acestuia.

Constantin Tănase e editorialistul care spune că furtul a 800 de milioane de lei e un subiect mai puțin important decât ”miresele proaste”. El spunea cu ceva vreme în urmă că Mocanu e mult mai mizerabil decât Plahotniuc, și că ”omul de afaceri” din Grozești nu e decât o victimă a lui Filat. Tot Constantin Tănase e redactorul-șef al unui ziar în care Plahotniuc apare zilnic făcând o nouă operă de caritate. Din ce bani o face pe filantropul Plahotniuc, nu s-a întrebat niciodată ”editorialistul independent” care a fost pe rând, PPCD-ist, AMN-ist, PLDM-ist, iar acum PD-ist.

Dorin Drăguțan e guvernatorul Băncii Naționale. Drăguțan e fost angajat al lui Plahotniuc, iar numirea sa în funcție a avut loc în urma unei adevărate epopei. Cam de când Drăguțan a devenit șef al Băncii Naționale a apărut și dragostea necondiționata dintre PL și PD, dintre Ghimpu și Plahotniuc, Chirtoacă și Lupu. Deși un atac asupra celei mai puternice bănci din țară și furtul a 30% din acțiunile acestei bănci ar trebui să fie un subiect alarmant pentru un guvernator de Bancă Națională, acesta ne dă asigurări că nu s-a întâmplat nimic excepțional și că ”viața merge înainte”.

Valeriu Lazăr este Ministrul Economiei, cel care ne vorbea dăunăzi cât de înfloritoare e economia țarii și că atacurile raider se petrec peste tot. El este membru PD, activitatea sa a interferat de mai multe ori cu cea a lui Plahotniuc. Tot el e cel ce spune că Moldtelecomul ar trebui privatizat pe bani de nimic, iar furturile hotelurilor ”Codru”, ”Național” și ”Chișinău” sunt subiecte tabu pentru dânsul.

Marian Lupu este Președintele Interimar  care spune că nimeni nu este vinovat pentru că s-au furat 800 de milioane de lei și că toate instituțiile și-au făcut treaba exemplar în acest caz, în special Procuratura Generală. Tot Lupu e cel ce spunea despre Plahotniuc în iulie 2009 că este un criminal monopolist, iar în iulie 2010 că e un om de afaceri onest și un exemplu pentru afaceriștii moldoveni. Tot el îl aducea pe Plahotniuc în poziția a doua în listele electorale ale PD și-l propunea la funcția de Prim-vicepreședinte al Parlamentului.

Valeriu Zubco este Procurorul General care se laudă că-și face treaba foarte bine. El se jura în septembrie 2009 că nu-l cunoaște pe Plahotniuc, ca mai apoi să aflăm că are un cumnat (Ghenadie Sajin) care e mâna dreapta a ”omului de afaceri”. Zubco e tot același tip care conduce o instituție care a spus că furtul hotelului ”Codru”, mai numit și privatizare, s-a făcut pe cale legală. El e cel ce spune că în cazul atacurilor raider instituția pe care o conduce a luat toate măsurile necesare, dar dacă le-a luat, de ce nu știm cine a furat cele 800 de milioane? Despre Zubco s-a spus că l-a îmbogățit cu 2 milioane de lei pe Serafim Urechean, bani primiți de la Plahotniuc pentru a fi numit în funcția de Procuror General. Tot Zubco e șeful instituției care de 2 ani de zile nu face nimic. Nu condamnă pe nimeni important și-i protejează pe cei cu ”crâșă”. El vede activitatea sa drept exemplară. Și eu îi dau dreptate, pentru un angajat al lui Plahotniuc, el activează exemplar.

Pe toți cei nominalizați mai sus, fie că sunt ei falși politicieni, editorialiști de tip cameleon, sau funcționari de stat de cel mai nalt rang în stat îi leagă un singur lucru, mai bine zis un singur om – Vladimir Plahotniuc. Ei ne spun că să furi 800 de milioane de lei nu e nimic grav, că e un subiect despre care nu merită să se discute și că viața merge înainte. Ei încearcă pe toate căile posibile să mușamalizeze acest caz, iar noi să vorbim despre ”mirese proaste”, ”Filat contrabandistul”, ”alegerea Președintelui”, ”viața merge înainte” sau ”Republica Moldova – un rai pentru investitorii străini”.

Concluzii

Însumate, acțiunile furate de la ”MAIB”, ”BEM”, ”Universalbank” și ”Asito” fac minimum 800 de milioane de lei. Cu 800 de milioane de lei plătești 250 de mii de salarii medii. 800 de milioane de lei îți pot permite să construiești 200 de km de drum nou-nouț, la standarde europene. Cu acești bani se mai pot cumpăra 4o0 troleibuze noi, și se încălzește tot Chișinăul o iarnă întreagă.

Furturi de asemenea proporții au mai avut loc în Republica Moldova, dar nu toate într-o singură noapte și nu cu atâta tupeu. Diferența mai e că atunci aceste furturi erau acoperite de guvernare, acum o parte a guvernării, inclusiv Premierul, încearcă să facă ceva, doar că este sabotat chiar de oamenii care-i sunt subalterni. Pe atunci trăiam în ”comunism”, iar acum ne amăgim că suntem democrați, reformatori și pro-europeni.

 

Și un PS: Dacă acțiunile asupra acestui subiect vor căpăta amploare se va încerca de găsit un țap ispășitor în persoana unui acționar al ”Moldincombank”. ”Dovada” cu care ni se va flutura prin fața ochilor e că anumite tranzacții implicate în atacurile raider s-au făcut și prin intermediul acestei bănci. Nu va fi însă decât o distragere a atenției asupra adevăratului vinovat. Nu că individul, care posibil va fi găsit țap ispășitor, ar fi curat ca lacrima, doar că nu e atât de prost încât să lase urme atât de evidente în cazul unui furt de asemenea proporții.

Zubco, un Procuror General exemplar

Sunt sătul de declarațiile triumfaliste, de promisiunile goale, de demagogia și populismul ieftin pe care-l abordează politicienii și funcționarii de rang înalt din Moldova în ultimii ani. De cele mai multe ori aceste declarații nu sunt decât niște minciuni nerușinate, o bătaie de joc la adresa noastră, a poporului, cei care i-am adus în funcții pe care le ocupă azi pentru a ne servi.

Astăzi a fost o zi prodigioasă la acest capitol, trei funcționari de rang înalt burzuluindu-se în fața camerelor de filmat și dând fiecare declarații diametral opuse asupra aceluiași subiect – atacurile raider asupra mai multor instituții financiare. Declarații pe care dacă le asculți nu poți să nu te revolți și să te-ntrebi cât oare ne vor mai avea de tâmpiți acești indivizi ajunși în funcțiile pe care le ocupă prin votul nostru, mandatați pentru a ne face o viață mai bună. 

Filat: Toți vor fi pedepsiți

Primul care a ieșit la rampă a fost Premierul Filat. Filat n-a ”dezamăgit” nici de această dată, venind cu niște declarații cu care ne-a obișnuit bine în cei doi ani de când e șef al guvernului. Primul-ministru a declarat, plin de el, că-i cunoaște pe toți cei vinovați de aceste atacuri, precum și pe BENEFICIARUL acestora și că nu va mai tolera să se întâmple. Ba mai mult, Filat a declarat ”cu toată responsabilitatea” că toți cei implicați ”nu doar vor fi identificați, ci ”și sancționați”.

Dacă asta ar fi fost prima declarație de acest fel a Premierului m-aș fi bucurat și aș fi fost sigur că criminalii vinovați de deposedarea acțiunilor de la cele 4 bănci și de la ”Asito” vor fi deferiți pe mâna justiției mai devreme sau mai târziu. Din păcate, Filat ne-a suprasaturat până la vomă cu astfel de promisiuni goale și declarații triumfaliste, care niciodată nu s-au mai materializat.

Filat iese de obicei cu asemenea declarații atunci când se simte încolțit și nu este în stare de a face ceva cu adevărat palpabil, asta în virtutea funcției înalte pe care o ocupă. Iar virulența declarațiilor de astăzi va fi invers proporțională cu rezultatele.

Lupu: Nu e nimeni vinovat

Nu s-a lăsat prea mult întârziată nici riposta lui Lupu. Ăsta însă a spus că nicio instituție a statului nu e vinovată de ce s-a întâmplat și că nu e cazul să se facă acuze gratuite. Lupu a sărit, în special, în apărarea Procuraturii Generale și a CCCEC-ului, despre care a declarat că ”au luat toate măsurile necesare” și că ”toate deciziile posibile au fost adoptate”.

Ba mai mult, Lupu a ținut să menționeze că orice discuții publice asupra acestui subiect vor aduce ”instabilitate economică” în țară și că ele ar trebui evitate.

Nici Lupu n-a ieșit din rutina cu care ne-a obișnuit, declarațiile sale fiind absolut previzibile, mai ales în legătură cu Procuratura Generală, instituție care de doi ani încoace slujește cu stoicism partidul pe care are impresia Președintele Interimar că l-ar conduce. E clar că Lupu încearcă să pună batista pe țambal și la acest subiect, confirmând încă odată bănuielile că BENEFICIARUL de pe urma acestor atacuri raider este colegul său de partid, Vladimir Plahotniuc.

Zubco: Eu îmi fac treaba foarte bine

Pe Zubco chiar nu prea vreau să-l contrazic, pentru că, într-adevăr, el își face treaba exemplar. De când a fost pus Procuror General, băiatul ăsta chiar a stat într-un continuu joc de glezne și a acționat precum i s-a dictat de către cel ce l-a pus în funcție. Dacă nu e așa, amintiți-mi măcar un dosar important finalizat de Procuratură, o realizare cât de mică a acestei instituții, de când e Zubco acolo.

Din contra, Procuratura s-a remarcat doar prin nereușite și mușamalizări a cazurilor răsunătoare. Voi veni cu un exemplu foarte recent, care nu are legătură cu subiectul abordat aici, dar care spune totul despre cum își face treaba PG. E vorba despre cazul șefului Poliției Rutiere Anenii-Noi, care după ce a fost prins de mascați în flagrant delict, în timp ce făcea contrabandă cu mărfuri din Ucraina, a fost pus în libertate după 29 de zile de arest la domiciliu din cauza că Procuratura nu a reușit să instrumenteze un caz simplu. Ba mai mult, individul s-a întors în fruntea Poliției Rutiere și probabil se va și apuca și de îndeletnicirile care l-au consacrat.

Revenind însă la oile noastre, sunt sigur că Zubco va fi cel mai puțin afectat de pe urma anchetei pe care o promite Filat în cazul atacurilor raider. Zubco chiar e un tip extraordinar de util, de care șefii săi  nu se pot dispensa sub nicio formă, iar amenințările cu demiterea venite din partea lui Filat nu sunt decât vorbe-n vânt.

Vor mai trece câteva zile, poate săptămâni, iar acest subiect se va răci cu totul. Nimeni nu-și va mai aminti de promisiunile triumfaliste ale lui Filat, Lupu va face tot posibilul ca Procuratura să iasă basma curată, iar Zubco… Zubco își va face în continuare exemplar treaba.

Plahotniuc a lovit din nou

Ieri Premierul Filat a mai ieșit cu niște declarații care, în mod normal, ar trebui să suscite la maximum atenția opiniei publice, iar asupra lor ar trebui să se dezbată multe zile de acum înainte. Am spus ”în mod normal” nereferindu-mă la ”normalitatea” din Moldova, pentru că aici normalitatea se măsoară cu totul diferit față de lumea civilizată.

Despre atacurile raider la care s-a referit Filat abia astăzi se știa de ceva vreme. Cel puțin de vreo 3 săptămâni au început să apară prin presă informații despre furturile de proporții de la ”Universalbank” și ”Agroindbank”. Cu toate astea, șefului guvernului i-au trebuit tocmai 2 săptămâni pentru a întreprinde ceva în acest caz (din declarațiile lui Filat am înțeles că abia la sfârșitul lui august ”s-au luat măsuri”) și 3 pentru a aduce la cunoștință și prostimii că s-a întâmplat ceva în țara aceasta.

Dar până la urmă marea problemă nu e aici, pentru că Filat ”a luat măsuri” atunci când i s-a permis, adică după ce acțiunile de la cele două bănci au fost furate, iar nimic în acest caz nu se mai putea de făcut. Marea problemă e că aceste lucruri se petrec, în continuare, la exact doi ani de când la Putere au venit democrații și reformatorii, și se petrec de o asemenea manieră de parcă a fura 30% din capitalul celei mai puternice bănci din țară e un lucru absolut banal, peste care se poate de trecut cu vederea fără prea multe bătăi de cap.

Cel puțin cu această impresie am rămas de pe urma declarațiilor guvernatorului Băncii Naționale, Dorin Drăguțan, care a spus că ”viața merge înainte” și că aceste atacuri la băncile din Moldova ”nu afectează cu nimic situația financiar-bancară din țară”. Să fie furate acțiuni de sute de milioane în decurs de o singură noapte, iar guvernatorul BNM să iasă cu declarații că ”viața merge înainte” mi se pare bătaie de joc în cel mai pur mod. Dar, după cum spuneam și mai sus, aceste lucruri, penale în orice țară civilizată, sunt absolut normale la noi, mai ales după ce guvernatorul BNM este pus în funcție știm bine cum.

Și celelalte instituții care ar fi trebuit să aibă grijă ca asemenea furturi de proporții să fie prevenite au ”reacționat” la fel ca și BNM-ul. Cel puțin așa a lăsat să se înțeleagă Filat. Ciudat e că la fel ca BNM-ul, și aceste instituții, Procuratura și SIS-ul, sunt controlate de către același om - Vladimir Plahotniuc, chiar dacă șefii de acolo au fost puși de partide diferite.

Cunoscând și operațiunile din trecut ale lui Plahotniuc precum și modalitățile sale de a acționa, nu cred că ar trebui să fii mare geniu pentru a ajunge la concluzia că ce s-a întâmplat la cele 4 bănci, precum și la ASITO, este o nouă demonstrație de cum se fac ”afaceri de succes” la Chișinău.

Același Plahotniuc, ajuns între timp Prim-vicepreședinte de Parlament și pe care l-am văzut ieri chiar comentând propriile sale furturi și spunând că ”AIE a luat toate măsurile ca astfel de atacuri de tip raider să nu mai existe”. Dacă l-aș fi văzut acum pentru prima dată aș spune că tipul are un tupeu extraordinar. Doar că, și în acest caz, ne-am convins nu odată de impertinența întinsă la extrem a lui Plahotniuc, așa că nu avem de ce să ne mirăm.

Până la urmă, ajungem la vorba lui Drăguțan, ”viața merge înainte”. Plahotniuc a mai furat câteva sute de milioane, Filat s-a dat tare-n declarații, dar nimic nu va întreprinde, iar noi ne vom întoarce la subiectul alegerii Președintelui. Pariez că și în acest caz totul se va trece pe linie moartă, și că nimeni nu va fi găsit vinovat, chiar dacă toți știm cine stă în spatele acestor atacuri. Iar asta se întâmpla în timp ce ”partenerii noștri externi”, cum îi place lui Filat să zică, se conving încă odată că Moldova e o țară în care legea e o necunoscută, iar mafioții sunt cei ce ajung să conducă tot felul de consilii care ar trebui să se ocupe de reformarea justiției.

Mulți ar trebui să-și ceară scuze de la Sergiu Mocanu

Cu aproximativ un an de zile în urmă, în mass-media din Moldova se consuma un scandal de proporții. Un anume figurant, fost consilier al lui Voronin și rudă cu Iurie Roșca, pornise o campanie de denigrare împotriva unui om de afaceri prosper. Acel figurant făcea jocurile politice și economice ale cuiva, iar scopul său principal era denigrarea lui Marian Lupu și a Partidului Democrat. Prin campania agresivă împotriva omului de afaceri Vlad Plahotniuc, Sergiu Mocanu(el este figurantul despre care era vorba) încerca sa distragă atenția de la adevăratele probleme ale Republicii Moldova, creând instabilitate în interiorul alianței de guvernare și aducând grave prejudicii de imagine acesteia.

Bullshit!!! (iertată-mi fie expresia), ar spune americani. Rahat!!!, ar spune moldovenii, doar că nu o fac.

Într-adevăr, acum un an de zile Sergiu Mocanu a început o campanie, dar nu împotriva lui Plahotniuc, nici a PD-ului și cu atât mai puțin împotriva AIE. Mocanu a început să spună lucrurilor pe nume, să arate că de fapt adevăratele probleme în această țară nu sunt cauzate de doctrinele politice sau de denumirile partidelor care se succed la guvernare, ci problema e în sistemul putred  care dăinuie în această țară încă de la apariția sa.

Imediat după ce a apărut cu acele declarații, Mocanu a fost catalogat în fel și chip, a fost numit om al comuniștilor, al lui Filat, al lui Tkaciuk și Roșca, ba chiar și bolnav mintal i-a zis unul dintre marii noștri editorialiști. Recunosc, la acea oră era cam dificil să crezi tot ce spune Mocanu, și aproape imposibil să probezi. Era mult mai ușor să procedezi precum Filat și să spui că ăsta e măcel între două clanuri și că nu trebuie să te implici.

Din păcate, toate cele spuse de Mocanu, la un an de zile de la începerea campaniei sale ”Antimafie”, s-au adeverit. Cine vrea să mă contrazică să dea o raită prin arhivele site-urilor noastre de știri și să găsească vreo declarație a lui Mocanu care încă nu s-a adeverit astăzi. Îl sfătuiesc totuși să nu o facă, deoarece le-am văzut eu, și pot să spun că tot ce spunea Mocanu la 1 septembrie 2010, s-a adeverit în totalitate până la 1 septembrie 2011.

Plahotniuc a ajuns în septembrie 2011 să fie al 3-lea om în stat din punct de vedere politic și primul din punct de vedere practic. Puține lucruri sunt în această țară care să miște fără ca Plahotniuc să nu-și dea acordul. Și nu o spun doar eu. A spus-o chiar și Vladimir Filat. Doar că a făcut-o mult prea târziu, abia după ce previziunile lui Mocanu în legătură cu faptul că cei mai apropiați colegi ai săi de partid îl vor părăsi în favoare lui Plahotniuc.

Din păcate, Filat s-a limitat doar la declarații, neavând nici măcar acum curajul să treacă și la fapte. Situația e la fel și-n societate, în mass-media, în justiție, peste tot. Deși toată lumea conștientizează că Plahotniuc este un CRIMINAL, că Plahotniuc diriguiește tot ce mișcă în această țară și că are o putere mult mai mare decât avea în vremea guvernării comuniste, nimeni nu reacționează.

Nu mai reacționează nici măcar Mocanu, cel care a fost condamnat de justiția lui Plahotniuc să-i achite daune de milioane. Ar fi și dificil să mai reacționeze în vreun fel acum, în situația în care se află. Câți dintre cei care citesc aceste rânduri ar mai întreprinde ceva când știu că mâine se pot trezi pe drumuri, că pot rămâne fără un acoperiș deasupra capului? Probabil nimeni, de asta și pe undeva e de înțeles tăcerea lui Mocanu.

De neînțeles este lipsa totală de acțiune a acestei societăți amorfe, care se trezește doar atunci când în PMAN se mai organizează nu știu ce paradă sau concert de proporții, dar căreia nu-i pasă că țara pe care țipă în gura mare c-o iubesc, devine o ruină. O epavă, o țară condusă de un criminal mare, și de mulți criminali mai mici. Țara pe care dacă o vom denumi Republica Plahotniuc, nu vom greși prea mult.

PS: În începutul acestui material găsiți un model de cum ar fi trebuit el să arate un articol de presă dacă într-adevăr Plahotniuc era cinstit, iar Mocanu vorbea proostii. Cine însă la 1 septembrie 2011, citind acele rânduri, poate să creadă măcar o boabă din ce e scris acolo? Nimeni! Cu toate acestea, niciunul dintre cei ce-l atacau pe Mocanu cu un an de zile în urmă nu și-au cerut scuze de la acesta. Și nici nu o vor face, doar trăim în Republica Plahotniuc.