Cât timp vom mai fi mămăligi?

Astăzi m-am enervat de-a binelea. Aș fi vrut să mă enervez pe 28 noiembrie. Să mă enervez pe mine și pe slăbiciunea de care am dat dovadă cu exact un an de zile în urmă, când m-am dus și-am votat…AIE. Dar n-am putut. N-am putut pentru că sunt atât de dezgustat de ce se întâmplă-n țara asta încât uneori mă cuprinde apatia și nici să mă enervez nu mai sunt în stare. Poate o suna ciudat, dar vă spun sincer, asta e ce simt. Că nici nu mai am putere să mă enervez pe indivizii ăștia care-și bat joc de noi în fiecare zi. ÎȘI BAT JOC!

Spre surprinderea mea, astăzi m-a enervat din nou. M-am enervat când am văzut cele 3 fețe, cele mai antipatice fețe din toate cele 7 miliarde care există pe pământ. Da, fețele lui Ghimpu, Filat și Lupu îmi sunt cele mai antipatice. Chiar mai antipatice decât mutra buhăloasă a lui Voronin.

Păi indivizii ăștia trei, miștocarii ăștia care se cred politicieni și au impresia că fac politică, au venit în fața camerelor de filmat și ne-au scuipat din nou. Ne-au scuipat drept în față. Au zis că ei de luni se apucă de lucru. Că sunt multe proiecte de votat, că ei vor munci, ”de e nevoie, chiar și 7 zile pe săptămână”.

Păi băi miștocari fără rușine, da ce-ați făcut băi un an de zile? Câte ședințe ale Parlamentului ați organizat voi în perioada aceasta? Câte legi ați votat? V-ați trezit voi peste noapte că vă răsuflecați mânecile costumelor de mii de euro și vă apucați de muncit?

Când prăjina asta de 2 metri, candidat pe viață la funcția de Președinte, a spus că el se apucă de luni de muncit 7 zile pe săptămână, mi-a venit în minte mâinile crăpate ale bunicii mele de la țară, care trăiește cu 800 de lei pe lună și mai și are grijă din acești bani de o fiică șomeră și-o nepoată școlăriță. Băi prăjină de 2 metri, bunica mea lucrează 7 zile pe săptămână tot anul împrejur, și tu-mi scuipi în suflet, că te-ai trezit în decembrie că te apuci de lucru?

Fraților, cât se mai poate să-i lăsăm pe indivizii ăștia să ne calce-n picioare? Cât, fraților, îi mai lăsăm să-și facă jocurile lor, să-și protejeze grupurile mafiotice pe care le reprezintă și să-și ascundă eșecurile după ”nealegerea Președintelui?

Cât timp vom mai fi niște mămăligi, fraților?

Păi noi știm să protestăm numai împotriva comuniștilor? Păi ăștia-s mai răi decât comuniștii. Cât naiba vom suferi de complexul doctrinelor și siglelor politice? Care siglă, care doctrină, dacă-n spatele lor stau aceiași criminali și mafioți? Nu vor alege ei niciodată niciun Președinte. Vor vota poate bugetul, pentru a mai trage de timp, pentru a mai fura cat se mai poate de furat până vom merge din nou la anticipate. Și-or să-și bată joc de noi așa, în continuu, cu alegeri-dezmăț, alegeri-dezmăț, până ce n-om pleca toți în Europe și Americi. Dar de ce, fraților, n-am ieși noi, 30 de mii de oameni în jurul Parlamentului, în timpul ședințelor, și nu le-am permite să iasă până ce nu aleg Președintele? Ce-or să facă? Or să fugă toți cu elicopterul lui Plahotniuc? Să fugă și să nu se mai întoarcă nicicând!

Oare cât ne vom mai ascunde după sigle, denumiri de partide și doctrine politice? De ce n-am ieși noi, cei 30 de mii de oameni de la 7 aprilie acolo, în fața Palatului Republicii, să-i ținem înăuntru pân-aleg un Președinte? Dacă nu ne facem noi dreptate, n-o să ne facă niciodată niciunul dintre mafioții lui Filat și Plahotniuc. Iar mafiotului din opoziție, Voronin, îi convine perfect starea de lucruri de acum.

Dar nu, noi nu vom ieși. Noi suntem niște mămăligi fricoase, care ne autoamăgim. Care suntem tari în gură și zero-n fapte. Care-i înjurăm pe la bucătărie, ne dăm cu părerea despre ei, dar nu facem nimic pentru a-i determina sa facă ceva, ori să plece naibii!

Tre’ să vină un om din Africa, unul și mai amărât ca noi, care să ne arate cum se protestează, iar noi să râdem de el din fața televizoarelor. Noi suntem de râs. Pentru că nu știm să ne câștigăm respectul în fața unor mafioți din Parlament și guvern, care-și bat joc de noi zi de zi, tot mai mult și mai mult.

Paradoxurile moldovenilor

Recent a fost dat publicității un nou Barometru al Opiniei Publice. Ca întotdeauna, mass-media noastră și-a focusat atenția asupra politicului. Fiecare ”organ” de presă, în dependență de direcția din care le vin salariile, au dat titluri cu litere de-o șchioapă că Filat e cel mai iubit dintre moldoveni, că PCRM e lider printre partide, PLDM e în scădere și PL în creștere, etc. Din păcate, presa noastră a ignorat unele rezultate ale BOP-ului, care ar trebui să ne pună în gardă și să ne facă să ne întrebăm dacă moldovenii sunt o națiune pe deplin sănătoasă psihic.

99% dintre moldoveni și-ar da afară din casă proprii copii

…dacă aceștia ar fi homosexuali. Sincer să fiu, prima dată când am văzut acest rezultat m-am gândit că e o eroare la mijloc. Dar nu este așa, 99 din 100 de moldoveni nu ar accepta în familiile lor un homosexual. Într-o țară în care 95% dintre locuitori se consideră creștini și iubitori de Dumnezeu, 99% nu ar accepta în familie un om care nu ar avea orientări sexuale tradiționale. Ba mai rău, 97% dintre moldoveni nu ar accepta un asemenea om printre prieteni, iar 90% n-ar accepta ca un homosexual să locuiască în localitatea lor. Deci rezultă că 99% dintre moldoveni și-ar alunga din propria casă copii, frații, nepoții, etc.

Anormalitățile nu se opresc însă aici, pentru că 92% dintre moldoveni nu ar accepta în familiile lor oameni infectați cu HIV, iar 83% s-ar feri să-i aibă și ca prieteni. Din nou, rezultă că-n țara asta de creștini și omenoși, 92% dintre acești iubitori de Dumnezeu și-ar renega copiii, dacă cei născuți din sângele lor ar avea ghinionul să se îmbolnăvească de HIV.

Situația este alarmantă și atunci când vine vorba de acceptarea oamenilor de altă religie. Astfel, 80% dintre adepții religiei care te îndeamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, n-ar accepta în familia lor un musulman, iar 60% dintre ei urăsc evreii.

Știu moldovenii ce-și doresc?

Din păcate, rătăcirile moldovenilor nu se opresc aici, iar contradicțiile de care dau dovadă ar fi hilare, dacă nu ar demonstra întâi de toate că moldovenii trăiesc într-o confuzie gravă de tot și nu prea știu ce-și doresc de la viață.

Spre exemplu, 83,5% dintre moldoveni consideră că lucrurile în țară merg într-o direcție greșită, dar 44% au încredere mare sau foarte mare în Premierul Vlad Filat. Păi cum, Doamne iartă-mă, aveți fraților încredere în Filat, dacă el e Premier de mai bine e doi ani și în această perioadă a adus țara în situația în care peste 80% dintre voi cred că lucrurile merg într-o direcție greșită?

Paradoxuri și mai mari apar atunci când vine vorba de intențiile de vot. Astfel, jumătate din țară ar vota partidele care constituie Alianța pentru Integrare Europeană, în condițiile în care vorbim despre cele 83% care consideră că lucrurile merg într-o direcție proastă în perioada guvernării AIE și peste 70% care nu sunt mulțumiți de felul în care guvernează Alianța.

Dacă mai luăm în considerare și că 60% dintre moldoveni cred că ar trebui să fie conduși de un singur partid, iar în cazul unui referendum în care ar fi puși să aleagă între est și vest - 47% ar vota pentru aderarea la Uniunea Euroasiatică și doar puțin peste 30% pentru aderarea la UE, atunci situația devine alarmantă tare de tot.

Nu știu cum au analizat politicienii moldoveni aceste date și dacă s-au alarmat măcar un pic de rezultatele lor.

Dar nu cred că s-au deranjat prea mult. Pentru că moldovenii sunt atât de confuzi și știu atât de puțin ce-și doresc, încât cu siguranță vor ieși în proporție de vreo 50% la anticipate, dacă ele vor avea loc, iar rezultatele scrutinului ar putea să nu difere prea mult față de situația de la 28 noiembrie 2010.

Dar, până la urmă, ce așteptări poți avea de la o societate în care 99% din populație și-ar alunga copilul din casă pentru că e homosexual, iar 92% și-ar renega odraslele pentru că sunt bolnave de HIV?

Țară de complexați

Astăzi am văzut un titlu, pe un blog, care ne îndemna la alegeri anticipate. Bloggerul încerca să ne explice că decât ”Președinte românofob sau antieuropean, mai bine anticipate”. În concluzie, bloggerul ne dădea de înțeles, plin de patos, că doar Marian Lupu nu e românofob și antieuropean și că doar el poate îndeplini criteriile unui Președinte perfect.

Dacă mi-ar cere cineva să nominalizez un politician românofob și chiar antieuropean, atunci Marian Lupu cu siguranță s-ar regăsi printre numele menționate, chiar dacă nu neapărat în capul listei, deci logica bloggerului ar cădea din start.

Dar, până la urmă, nu vreau să pun note asupra patriotismului, românismului sau a europenismului unora, mai ales atunci când vine vorba de politicieni. Pentru că, aceștia, în dependență de ”principiile și valorile” de care se ghidează, se pot transforma peste noapte din proeuropeni în proruși și viceversa. Ei o fac cu atâta ușurință, încât probabil nici ei nu mai știu ce sunt.

Vreau, în schimb, să vorbesc despre complexele de care suferă societatea moldavă de 20 de ani încoace. Pentru mulți dintre noi, rușii sunt ”porci, ocupanți și alcoolici”, iar românii - ”eliberatori”. Pentru alții, românii sunt ”opincari, hoți, țigani și, din nou, ocupanți”, iar rușii, din nou - ”eliberatori”. Singurul lucru comun pentru unii și ceilalți, e că-i consideră pe unii ”ocupanți” și pe ceilalți ”eliberatori”. Acuma eu nu vreau s-o fac pe moldovenistul Marian Ilici Lupu care să spună că cel mai bine era când ”plecaseră românii și nu veniseră rușii”. Eu sunt român și-n suflet și-n acte și mi-e în cot de ”eliberatori” sau ”ocupanți”. Pentru mine a fi român nu înseamnă însă să port panglică tricolor ostentativ, doar pe 9 mai, ori să port tricouri cu ”Basarabia Pământ Românesc”. N-am nimic cu ei, dar a fi român înseamnă cu totul altceva. Spre exemplu, să plângi de bucurie atunci când naționala de fotbal a României obține o victorie la un turneu final, ori, când se semnează actele de aderare la UE.

La fel e și cu rușii din Moldova. Cei care-și lipesc postere cu ”Pobeda” la 9 mai și care-i numesc ”fașîstî” pe cei cu panglică tricolor purtată în acea zi. La rândul lor, ăia cu panglica, își amintesc că-s români doar la 9 mai, și atunci se ”întricoloresc” tocmai pentru a-i oftica pe ”ocupanți”.

Unii poate se întreabă ce legătură au astea cu ”alegerea Președintelui”. Păi tocmai aici e și problema. Că cei care se dau mari c-ar fi români, își amintesc numai când vor că Grecianîi e românofobă, dar uită că așa a fost și încă mai este și Marian Lupu. La fel e și cu ăia care nu-l vor pe Ghimpu Președinte de Parlament, pentru că își amintesc că Ghimpu e rusofob și unionist, dar uită că în 2005 au votat un rusofob în funcția de Vicepreședinte de Parlament, în persoana lui Iurie Roșca. A, că acum Roșca e deja mai românofob decât rusofob, de acord, dar cine garantează că, peste 6 ani, Ghimpu va mai spune că Bucureștiul este  capitala sa?

Noi nu vom avea niciodată stabilitate, nici politică și nici economică, în această țară, atâta timp cât vom trăi cu aceste complexe. În Moldova există mulți români care știu că au capitala la Chișinău, care nu poartă panglici tricolor doar la 9 mai și nici tricouri cu ”Basarabia Pământ Românesc”, dar plâng de bucurie când marchează Ganea-n poarta Angliei, sau când România aderă la UE, la 1 ianuarie 2007. Există și ruși, care cunosc perfect limba română și nu-și pun la 9 mai panglici cu ”Pobeda”, dar ei se bucură când la olimpiadă cântă imnul Rusiei. Ei bine, și acești români, și acești ruși, conștientizează că trăiesc în Republica Moldova și că lor le trebuie un Președinte, pentru ca politicienii să nu-și mai ascundă nereușitele în spatele ”instabilității politice”. Ei nu sunt nici rusofobi și nici românofobi, pentru ei nu există ”ocupanți” sau ”eliberatori”, dar ei își iubesc pământul pe care trăiesc. Ei nu sunt complexați și oricare dintre ei poate fi Președinte. Ei știu că politicienii sunt români sau ruși, stataliști sau unioniști, pentru că există complexați care-i votează tocmai pentru asta.

După cum am și mai scris, țara asta are nevoie de Președinte, indiferent cum l-ar chema pe acesta. Pentru că dacă el nu va fi ales, complexele în care trăim se vor adânci și mai mult.

Alegeți-l, oricare-ar fi!

Cu 2 ani de zile în urmă spuneam că nu mi-l doresc pe Marian Lupu Președinte de țară. Pe atunci abia se instaurase guvernul AIE 1, iar euforia și speranțele erau la cote destul de ridicate. Principalele argumente pe care le aduceam împotriva candidaturii lui Lupu coincid cu cele expuse astăzi de cei din PL, vis-a-vis de candidatura Zinaidei Grecianîi: trecutul comunist și declarațiile deșănțate de la 7 aprilie erau principalele mele reproșuri la adresa lui Lupu. Dacă-l ascultați astăzi pe Ghimpu, e ușor de sesizat că-i reproșează cam aceleași lucruri Zinaidei Grecianîi. Doar că, de atunci și până astăzi s-au schimbat multe, iar euforie, entuziasm și speranțe nu mai există, absolut deloc.

Vreau ca Lupu să fie Președinte

Astăzi, dacă m-ar întreba cineva dacă îl văd pe Lupu în funcția de Președinte de stat, i-aș răspunde a lehamite că da. Nu pentru că în ultimii doi ani Lupu ar fi demonstrat nu știu ce calități senzaționale și-ar fi făcut vreo iotă pentru Moldova. Nu, Lupu e același individ de carton, bine spoit la suprafață și găunos pe dinăuntru. Legăturile cu Plahotniuc l-au compromis și mai mult pe acesta în fața mea, precum și a întregii societăți, așa că părerea mea despre Lupu e astăzi mai proastă ca oricând.

De unde vine însă dorința de a-l vedea în fotoliul de Președinte? Din scârbă, dezgust, indignare și dezamăgire. Pur și simplu conștientizez că, în acest moment, indiferent de oricine ar fi ales Președinte, situația în bine nu se va schimba cu absolut nimic. Situația se poate, însă, schimba în rău, dacă Președintele nu va fi ales și vom merge la anticipate.

Anticipate = Moartea AIE = Uniunea Euro-Asiatică

În primul rând, pentru că dacă vor fi anticipate, eu la vot nu mă voi prezenta. La fel vor face alte mii de oameni votanți ai partidelor așa zise democratice și proeuropene. Diaspora, mai mult ca sigur, nu va mai ieși deloc la vot, iar rezultatele unui scrutin ce va avea loc în primăvară vor fi, mai mult ca sigur, dezastruoase pentru partidele de centru-dreapta. Voronin a și anunțat astăzi intrarea în campanie electorală prin organizare de proteste ample la scară națională, iar acest lucru trebuie încă odată să-i îngrijoreze pe cei din AIE.

Acum să nu creadă cineva că m-ar durea prea tare sufletul de soarta AIE. Mi-e drept în cot de soarta acestor mafioți trufași, fără pic de demnitate și dragoste de țară, care m-au adus în pragul de a nu mai crede în viitorul Republicii Moldova. Nu, indivizii ăștia nu merită să conducă o țară. Problema e că mă sperie și mai tare mutrele mancurților lui Voronin și  moldovenismul lor sălbatic. Dacă revin comuniștii la Putere, de unii singuri, atunci adio acorduri cu FMI, adio relații cu Bruxelles-ul și Bucureștiul, adio parteneriat cu occidentul. Ne va aștepta o nouă eră neagră comunistă, doar că odată cu plecarea lui Voronin din prim-plan, mă tem că alde Munteanu și Petrenco vor face ca regimul de 8 ani a lui Voronin să ni se pare un fel de paradis. Ăștia urăsc atât de mult orice urmă de românism, că vor face tot posibilul pentru a distruge orice urmă de cultură românească rămasă aici. Implicit vor fi afectate grav relațiile cu Bucureștiul și Bruxelles-ul, iar Uniunea Euro-Asiatică a lui Putin ne va aștepta cu brațele larg deschise. Ce va fi acolo e lesne de prognozat, și nu cred că vom fi prea departe de ”gloriosul” trecut sovietic.

Ce vor Filat și Plahotniuc?

L-am văzut astăzi pe Filat acuzându-l pe Ghimpu că nu dorește s-o voteze pe Grecianîi la funcția de Președinte, pentru că ar vrea să fie cu orice preț Președinte de Parlament. Probabil o fi adevărat. Filat însă știe foarte bine că votarea Zinaidei Grecianîi nu ține atât de mult de Ghimpu cât de Plahotniuc și Lupu. Dacă cei doi vor accepta cu adevărat să renunțe la candidatura veșnică, atunci cu siguranță se va conforma și Ghimpu. Dar de ce nu spune asta Filat?

La fel e și în cazul cu Dodon, iar Filat știe la fel de bine și acest lucru. Dacă i se va promite și i se va da ce trebuie, Dodon îl va vota și cu două mâini, dacă este cazul, pe Lupu. Până la urmă, la mijloc nu sunt decât interesele personale ale lui Filat, Plahotniuc (Lupu, Ghimpu) și Dodon. Acești 3 politicieni trebuie să ajungă la un numitor comun, pentru că cel puțin pentru 2 dintre ei, Filat și Dodon, perspectiva anticipatelor este foarte tristă, iar ei trebuie să facă tot posibilul pentru a le evita. Eu știu că tuturor ăstora, începând cu Filat și Plahotniuc și încheind cu Dodon, le este drept în cot de soarta moldovenilor. Interesele lor primează, și până nu se vor asigura că vor ieși bine din acest proces de alegere a Președintelui, nu vor purcede la el.

Eu, însă, la fel ca alte milioane de moldoveni, ne-am săturat până-n gât de aceste jocuri mârșave ale lor. Mie astăzi mi-a absolut indiferent dacă Lupu sau Greacianîi va fi Președinte. Chiar și tipul ăla care are o relație specială cu cosmosul, nu m-ar deranja deloc să fie ales. Eu tot ce-mi doresc e să se termine odată toată această șaradă care provoacă dezgust și scârbă. Pentru mine nu mai e absolut nicio diferență între Filat, Plahotniuc, Lupu sau Grecianîi. Să fie oricare dintre ei Președinte, dar să fie odată și să ne lase naibii în pace să ne căutăm și noi, moldovenii, de treabă.

Ministerul Educației, Ipocriziei și al Nedumeriților

”Ministerul Educației își exprimă nedumerirea față de comunicatul de presă emis de Procuratura Generală, prin intermediul căruia i s-a solicitat să curme fenomenul colectării ilegale a banilor în școli”. Cam așa sună reacția celor în ale căror mâini stă viitorul - educația copiilor noștri.

Nedumeriții lui Șleahtițchi au început să se rățoiască la Procuratură că, vezi Doamne, nu există dom’le nici piculeț de corupție în școlile moldovenești, iar sutele de lei plătite lunar de către părinți ar fi în perfectă legalitate. Cică absolut benevol și cu tragere de inimă, părinții moldoveni se apucă de creat asociații și de dus bani în școli cu zâmbetul pe buze. Mai mult chiar, din declarațiile unei doamne nedumerite și ipocrite, ajunsă vice-ministru al educației, prezente aseară la Publika tv, reieșea că acești părinți binevoitori mai n-ar obliga profesorii să le accepte asociațiile și sumele de bani cu care cotizează lunar. Nedumerita ipocrită de la ME mai spunea că aceste asociații sunt perfect legale, și că sumele care părinții le bagă în safeurile directorilor de școli sunt verificate și transparente.

E pe dracu’, doamnă nedumerită și ipocrită, e cumva vreo asociație din asta părintească înregistrată la Ministerul Justiției? Au aceste asociații contabili, iar pentru sumele cu care cotizează, se eliberează cumva un bon de casă? Nu doamnă nedumerită, niciunul din aceste lucruri nu se petrece, deci înseamnă că în calitatea dvs., de vice-ministru al educației, ați mințit cu bună știință la un post de televiziune și vă faceți părtașă la dare și luare de mită?

Dacă nu e așa, explicați-mi atunci și mie de ce eu, în vremea în care eram licean (cu vreo 5 ani în urmă) achitam câte 60 de lei lunar fără absolut nicio bunăvoință și tragere de inimă, iar părinții mei n-au participat niciodată nici la un fel de asociație părintească sau de alt fel? Cei 60 de lei pe care eu îi plăteam lunar mergeau la diriginte, iar mai apoi la directorul școlii. Nici urmă de asociație, nici de contabilitate, nici de bon de casă. Ilegalitate totală.

Eu, mai rebel fiind de felul meu, m-am revoltat și am protestat în legătură cu acestea cotizații obligatorii, încercând să refuz să mai plătesc, însă pe loc mi s-a spus că voi ajunge în biroul directorului școlii, iar notele mele vor scădea dramatic. Fără absolut nicio urmă de jenă, toți copiii care ar fi refuzat să cotizeze, erau tratați la fel.

Bun, veți spune că acum 6 ani erau comuniștii la Putere, iar acum îs democrații. Păi acum cotizațiile nu mai sunt de 60 de lei, ci de 150 sau 200. Și încearcă frate să nu plătești acei bani, că imediat devii oaia neagră a clasei, iar mai apoi a școlii. Notele îți scad dramatic, profesorii te tratează cu răceală, iar părinții îți sunt certați pe la adunările părintești.

Iată așa stă situația, doamnă vice-ministră nedumerită și ipocrită, iar dvs. știți foarte bine acest lucru, dar în loc să stârpiți acest fenomen, îl susțineți cu ardoare și mințiți cu nerușinare în fața întregii țări. 

Eu înțeleg că situația din școlile din Moldova e dificilă, că profesorii au salarii destul de mici, dar cum rămâne oare cu copiii noștri, cei pe care-i învățăm încă de pe bancile școlii cum să dea mită? Pentru că aceste așa-zise cotizații nu sunt altceva decât dare de mită, nimeni nu știe exact unde merg acei bani, dar de multe ori aceștia nu ajung la salariile profesorilor sau la reparația claselor.

De ce doamnă ipocrită și nedumerită, dacă susțineți acest fenomen al corupției, iar în același timp conștientizați că școlile n-ar putea rezista fără acești bani, nu elaborați un program transparent, valabil pentru toate școlile din Moldova? Să se stabilească o sumă lunară achitată de fiecare copil, să existe transparență și fiecare părinte care ia din banii pe alimente pentru a-i da la școală, chiar să vadă unde merg aceste resurse financiare. Pentru că, la un calcul simplu, la un liceu cu 2 mii de elevi, fiecare cotizant cu câte 200 de lei, lunar s-ar ajunge la suma de 400 de mii de lei. O sumă deloc neglijabilă. Iar dacă acești bani ar merge toți la salariile profesorilor, atunci chiar dascălii noștri nu ar mai fi nevoiți să-și ia lumea-n cap, ci să vină cu multă tragere de inimă la catedre.

Strategie simplă de mai sus nu va merge însă niciodată, pentru că ipocriții și nedumeriții de la Ministerul Educației nu au niciun interes în acest sens. Bani negri vor circula în continuare în școli, Procuratura va clasa dosarele începute, iar copiii noștri, în continuare, vor învăța cum se dă și se ia mită încă de pe băncile școlilor.

Dodon, noul pion

Mă uit acuma la Igor Dodon și mă bucur și mai mult că l-am susținut cu toată convingerea, în această vară, pe Dorin Chirtoacă. Văzându-l pe acest individ și ce debitează el, îmi vine în gând toată nimicnicia omenească și cât de murdari pot fi oamenii.

Dodon face parte din aceeași categorie cu slugile de lux, despre care am scris mai demult. Mie nu prea-mi mai pasă de cine va fi Președinte, de cine va fi Premier, Președinte de Parlament. Pur și simplu nu-mi prea pasă. Oricine nu ar fi votat, lucrurile nu se vor schimba cu nimic. Nu se vor schimba pentru că oameni demni, onești, verticali și curajoși nu vor ocupa prea degrabă vreuna din funcțiile acestea. Dar mă doare enorm știind că niște indivizi care nu au niciun Dumnezeu, care și-ar vinde și propria mamă pentru a-și îndeplini scopurile murdare, stau și hotărăsc destinele a trei milioane de moldoveni amărâți.

Ce a făcut Dodon mai dăunăzi, face parte din același șir de evenimente început cu ceva vreme în urmă. Să nu uităm de momentul în care PD și-a înaintat candidatul la Primăria Chișinău. A fost chiar a doua zi după ce PCRM, spre surprinderea multora, l-a înaintat la funcția de Primar pe Dodon. Să nu uităm de plecarea lui Godea din PLDM, și apoi despre ”cei 3 comuniști” pe care i-a găsit el să voteze Președintele. Crede cineva că Dodon a plecat din PCRM pentru că l-a convins Godea? Acel Godea care, dintr-un individ ce trăia din salariul plătit de Filat, a devenit șef de partid în doar câteva luni. Sau crede cineva că Dodon a cheltuit din propriile buzunare zecile de milioane în campania pentru Primăria Chișinău? Crede cineva că Grecianâi, după ce a fost favorita lui Voronin timp de 10 ani de zile, peste noapte a uitat de cel ce a făcut om din ea, doar așa, ”de dragul alegerii Președintelui”?

Probabil naivii cred. La 18 noiembrie posibil că va fi ales un Președinte, iar acesta la sigur nu va fi Lupu. Pentru că Plahotniuc s-a cam săturat de Marian Ilici, și după ce s-a folosit de acesta pentru a ajunge unde este acum, se poate dispensa lejer de el. Lupu are totuși o imagine în spate, iar la un moment dat, în calitate de Președinte al țării, el ar putea reprezenta un pericol pentru Plahotniuc. Așa că a sosit rândul noilor pioni.