În sfârșit a fost promulgată buclucașa lege antidiscriminare, transformată între timp în una privind asigurarea egalităţii. M-a bucurat mult acest lucru, nu pentru că aș crede că foarte rapid Republica Moldova se va bucura de un regim liberalizat de vize, pentru că nu prea cred în acest lucru. Încă suntem departe de ţările din Balcanii de Sud, ultimele care au obținut această facilitate. Și ca un apropo, Republica Moldova este unul dintre puținele state europene ce nu are un regim liberalizat de vize cu UE, alături de selecta companie a Belarusului, Rusiei și Ucrainei.
Spuneam, nu pentru că aș crede în promisiunele guvernanților noștri privind această mult dorită facilitate, ci pentru că țara asta, încet-încet, începe să creeze impresia că intră în normalitate. Știu că mulți vor strâmba din nas când vor vedea cuvântul ”normalitate”. Unii vor spune că nu li se pare normal ca niște oameni care nu fac sex cu persoane de alt gen să nu fie dați afară de la lucru, iar cealaltă tabără va spune că nu e normal nici ca unii oameni care se consideră creștini să se dea cu capul de pereți prin fața reședinței Președintelui.
Paradoxal, dar tocmai primul și cel de-al doilea fenomen demonstreză că țara asta, pe lângă miile de carențe pe care le are, totuși înaintează, chiar dacă cu viteza melcului, pe o cale corectă. Pentru că și votarea acestei legi, dar și protestele isterice ale unor așa-ziși creștini, demonstrează că există o țâră de democrație aici și că oamenii au dreptul să se exprime liber, așa cum vor. Chiar și scindările pe care le trăiește astăzi biserica ortodoxă denotă normalitate. Prea era monolit această instituție, care-n ultimii 20 de ani s-a ocupat de tot ce vrei: politică, business, îndobitocirea enoriașilor, uitând de principala lor menire, acea de a fi niște părinți spirituali în comunități, care să explice oamenilor lucrurile așa cum sunt, și, cel mai important, să nu uite principalul precept al religiei ortodoxe, ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Chiar dacă acest aproape are un handicap fizic, este catolic, musulman sau homosexual.
Legea privind egalitatea de șanse a trezit în societate discuții foarte aprinse. În mare parte, datorită bisericii ortodoxe, acest lucru a fost discutat prin toate fundăturile Moldovei. Din păcate, enoriașii au înțeles din gurile preoților să se roage ca această lege să nu fie adoptată, pentru că după ea ar urma o apocalipsă, va veni sodomizarea copiilor și nepoților lor, iar toată moralitatea noastră se va nărui.
Acuma legea a fost adoptată, iar guvernanții noștri trebuie să demonstreze acestui popor, hai să-i zicem prost informat, că tot ceea ce le-au spus popii prin biserici nu este adevărat. Că este o lege care nu va afecta cu absolut nimic viețile lor, că ne va apropia mai mult de UE și de normalitate. Iar când spun normalitate, revin la preceptul ortodoxismului, ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Pentru că în Moldova anului 2012 există mult prea multă ură, invidie și pur și simplu prostie. Mă bucură adoptarea acestei legi nu din punctul de vedere pe care îl expune guvernarea, ci pentru că odată cu intrarea ei în vigoare, acest popor va fi mai luminat, mai tolerant şi liber.
Adoptarea acestei legi este unul dintre puţinele lucruri făcute de AIE care nu mă fac să regret că-n 2008-2009 am colindat toată Moldova, convingând oamenii că e nevoie de o schimbare.
