Trăiscă noul idol! Mulțumim frumos!

Dă-i norodului pâine și circ și n-o să-i mai trebuiască nimic. Zicala e valabilă încă din Roma Antică, iar astăzi, în Republica Moldova e mai actuală decât oricând. Tot pe atunci, plebea romană își făcea idoli foarte ușor. Fie că acești idoli erau aleși din rândurile gladiatorilor din arene, al soldaților care se învredniceau de glorie în lupte sau din rândurile bogaților patricieni, romanii aveau fiecare câțiva idoli. De cele mai multe ori, acești idoli nu se dovedeau a fi decât niște oameni care, în cel mai bun caz nu-și făceau decât datoria, dar care deveneau idolatrizați tocmai pentru că poporul trebuia cumva ținut în frâu. Parcă și în cazul ăsta găsim asemănări izbitoare cu viața din Moldova lui 2012.

Cazul de la reprezentanța ”KIA Motors” în Moldova a aprins multe spirite în societate. Un caz condamnabil, dar de genul căruia se petrec zilnic în capitală, a devenit, pe bună dreptate, subiect de discuție pentru întreaga presă moldavă, bloggerime și rețele de socializare. Din păcate, lucrurile au început să capete o turnură de-a dreptul ridicolă începând de azi, când în loc să aflăm că vinovații au fost sancționați, noi vedem că un om care și-a făcut treaba decent (nici pe departe onorabil sau mai ales exemplar) este transformat în idol, cărat prin guvern și studiouri de televiziune.

Probabil cei cu creiere înfierbântate vor sări cu gura și se vor revolta. Păi cum dom’le și-a făcut treaba decent, că polițistul Alexandru e un adevărat erou? Erou pe naiba… Eu n-am văzut decât un polițist, devenit de luni bune un fel de actor într-un show de televiziune, care încerca și el să-și facă treaba cum putea. Sau chiar să se dea cocoș în fața unei domnișoare draguțe și a unei camere de filmat, care avea menirea de a-l face showman TV. Atât!

Și mai ridicole mi s-au părut laudele aduse tinerei jurnaliste care, să zicem, modera show-ul cu pricina. Creierele înfierbântate spuneau că domnișoara ar trebui să servească drept un adevărat exemplu pentru colegii săi din breasla jurnalistică… Așa să fie? Eu la ea, înafara de frumusețe, am observat ceva diletantism și mult agramatism cras.

Ok, să revenim însă la Hero of The Week – Alexandru, cel purtat și răspurtat astăzi peste tot. Întâi Filat i-a făcut turul guvernului, având grijă ca toată presa să observa asta, iar mai apoi Roibu i-a înmânat gradele de maior. Hm!

Da ce s-o fi întâmplând  cu primarul de Sângera, membru PLDM și director al companiei importatoare? Primar care a compromis definitiv (dacă mai era loc de vreo compromitere), imaginea sa de funcționar public, aflat în slujba cetățeanului? Ce s-o fi întâmplând cu teancul de dosare cu care se lăuda primarul de Sângera în fața polițistului că le are, și că îi este drept în p… de ele? Apropo, asta nu o spune un bandit al anilor ‘90, ci primarul celei mai mari suburbii a Chișinăului…

Ce s-o fi întâmplând cu rusălii care o făceau pe grozavii în fața celui deja devenit  Hero of The Week?

Ce s-o fi întâmplând cu polițiștii care-l luau peste picior pe colegul lor? Apropo, polițiști care fiind de la Poliția Rutieră, cred că știau a cui e ”KIA Moldova” și că nu tre să-i deranjeze șefului acesteia niciun firicel de pe coafura făcută pe la Micușa (vorba lui Mardare)?

Ce s-o fi întâmplând cu acele bariere din fier, instalate ilegal pe trotuarul de pe bulevardul Decebal?

Nimic n-o să se întâmple, fiți mai mult decât siguri de asta.

Tot ce trebuia să se întâmple deja s-a petrecut. Filat și-a mai tras câteva kg de PR, afișându-se în preajma celui devenit Hero of The Week, Roibu a făcut reforma în poliție dându-i grade de maior, iar plebea s-a mai ales cu un idol din plastilină.

Vlad Filat-”Răzgândeanu”

În vara lui 2005, fostul Premier al României, Călin Popescu-Tăriceanu anunța, la Bruxelles, că va renunța la șefia guvernului. Ca doar peste câteva ore, Președintele PNL de la acea oră să se răzgândească brusc și să renunțe la a mai demisiona. De atunci, Tăriceanu s-a ales cu apelativul ”Răzgândeanu”, mai ales că de multe ori fostul Premier român a dat dovadă de slăbiciuni și lipsa coloanei vertebrale.

Filat-”Răzgândeanu” sau Filat-”Vorbă Goală”

Încă din primele luni de mandat, Premierul moldovean Vlad  Filat l-a bătut la toate capitolele pe cel supranumit ”Râzgândeanu”, iar odată cu trecerea timpului râzgândirile și nerespectarea cuvântului dat, a devenit pentru Filat o obișnuință precum luarea prânzului sau plimbarea în Mercedesul guvernamental.

Dac-ar fi să fac o retrospectivă a tuturor vorbelor goale pe care le-a aruncat Filat în cei doi ani și jumătate de mandat, atunci aș risca să scriu cel mai lung articol care a fost postat vreodată pe blogul meu și asta chiar în condițiile în care mi-ar fi dificil să-mi reamintesc măcar de jumătate din ele.

Ultima ispravă de acest gen făcută de Filat este legată de deschiderea unui consulat rus la Tiraspol. După ce, cu câteva zile-n urmă, Filat anunța încruntat și ”pe alocuri chiar asumat” că-n vecii vecilor nu va exista vreun consulat rus la Tiraspol, îl vedem astăzi cu o schimbare de ”380 de grade” (vorba tovarășului Moțpan) a viziunilor, el declarând că ar fi ceva absolut normal ca rușii să aibă consulate în stânga Nistrului.

Dar, din păcate această schimbare bruscă de viziuni a lui Filat este una mult mai puțin gravă decât multe altele cu care ne-a obișnuit. Spre exemplu, îmi amintesc cum în vara lui 2011, tot încruntat și ”pe alocuri chiar asumat” declara că gata, s-a ajuns în punctul zero și că el nu va mai tolera mafia. Mai mult, Filat ne spunea că întruchiparea mafiei în Moldova e Plahotniuc și că el nu va mai participa niciodată la ședințele AIE, dacă acolo va fi și Prim-vicepreședintele PD. Peste doar câteva săptămâni Filat participa la ședințele alianței și-i strângea cu putere mâna celui pe care l-a supranumit mafiotul numărul 1 din țară.

În toamna aceluaiași an, Filat vorbea despre mai multe atacuri raider la bănci comerciale și companii de asigurări. Atunci Filat se bătea cu pumnul în piept că vinovații vor fi trași la răspundere, dând de înțeles că tot Plahotniuc ar sta în spatele escrocheriilor. Au trecut câteva luni și nu a fost găsit absolut niciun vinovat, iar Filat între timp a găsit și alți vinovați, uitând numele lui Plahotniuc.

Vorbește Premierul nostru de remanieri în guvern de multă vreme. Cică minimum 5 miniștri trebuie demiși. Și tot a amânat demiterile Filat. Ba ca să fie identificat candidatul pentru Președinție, ba să fie votat, ba să vină treacă iarna și Dumnezeu mai știe ce… Iată că a fost ales și Președintele, iar Filat a uitat cu desăvârșire de orice remaniere. Ce? Ilarion Popa? Păi Popa nu e decât un amărât membru PLDM, dat afară așa, pentru ochii presei și pentru a-și mai arăta un pic mușchii Filat. Dar la Lazăr, principalul vinovat pentru situația cu contractele la energie electrică, Filat nici n-a crâcnit.

Să mai amintesc și de demisia Procurorului General, pe care Filat tot o promite deja de mai bine de un an de zile? Și tot o amână, o amănă și-o amână. Dar cică după alegerea Președintelui ori va fi demis Zubco ori își da el demisia. Ei, a fost aleasă marioneta și nici Zubco și nici Filat nu demisionează. A uitat Filat și de promisiunea asta, în timp ce Zubco își ia licența în regie de film, cu capodopere despre 7 aprilie.

De alte ”chițibușuri” gen condamnarea vinovaților pentru atrocitățile din aprilie 2009 nici nu merită să mai aduc vorba, c-a trecut atâta vreme de atunci și-atâtea vorbe goale a aruncat în vânt Filat-Răzgândeanu, încât asta nici nu mai contează.

Am văzut declarațiile și promisiunile multor politicieni de-a lungul timpului, dar o spun cu toată responsabilitatea că atâtea promisiuni goale, declarații lipsite de orice noimă și răzgândiri bruște nu am văzut nici la un om politic care ar deține o funcție atât de importantă precum Filat.

Timofti–Președintele perfect

Deși m-am așteptat la o activitate ”prodigioasă” a Președintelui Nicolae Timofti, recunosc că mi-a depășit cu mult orice așteptare. Nicolae Timofti este un Președinte absolut perfect… pentru Plahotniuc și Filat. Chiar am căutat destul de asiduu în ultimele zile să-l zăresc pe noul nostru Președinte măcar câteva secunde prin buletinele de știri sau pe portalurile informaționale, dar absolut nimic dom’le. De fiecare dată trăiam câte o dezamăgire cruntă, mai ales când îl vedeam pe Filat cum ocupă jumătate de buletin sau ocupa cam 50% din știrile de pe portaluri, urmat îndeaproape de Lupu și Plahotniuc.

Stă domnul Președinte în liniște, pe la gura căminului din reședința de stat și nu deranjează pe nimeni, că doar pentru asta a și fost pus Președinte. Și de ce ar face ceva dacă există un Plahotniuc și un Filat care se ocupă de toate probleme țării?

Filat aduce focul haric, se răstește pe la miniștri, dar doar la miniștrii PLDM. N-are Premierul curaj să se răstească și la ceilalți, mai ales la cei ai lui Plahotniuc.

În acest timp, Plahotniuc se activizează și el văzând cu ochii. Merge omul peste tot și resuscitează organizațiile de partid, participă prin delegații, vine cu inițiative parlamentare, un adevărat slujitor al națiunii…

Și asta în condițiile în care el de-al 4-lea Președinte al Republicii Moldova ar fi avut o mare șansă de a intra în istorie. Circumstanțele îi sunt mai mult decât favorabile. În condițiile în care mai bine de jumătate din populație este dezamăgită crunt de porcăriile pe care le-a făcut AIE-ul în doi ani și jumătate de guvernare, iar pe comuniști nu i-ar vota niciodată, cel de-al 4-lea Președinte ar fi avut șansa de a-și câștiga un capital enorm de imagine și de a deveni principalul actor de pe scena politică de la Chișinău. Spun ”ar fi avut” dacă Președinte ar fi fost un om cu adevărată personalitate, și nu un bătrânel fricos, cu tendințe serioase de senilitate, așa cum este Timofti.

După cum am spus și-n titlul, Timofti e Președintele perfect. Președintele care nu-i va deranja absolut pe niciun plan pe cei doi indivizi care controlează totul în această țară – Plahotniuc și Filat. Nu-i va deranja nici în ceea ce privește afacerile și jafurile pe care le fac cei doi din vistieria statului, dar nici pe planul imaginii, acolo unde ”Plahoi” și ”Filea” vor face tot posibilul să crească tot mai mult.

Și dacă Filat se bucură de o încredere destul de bună printre moldoveni, atunci Plahotniuc mai are mult de muncă, mai ales că în maximum un an de zile va deveni noul Președinte al PD.

Cereți SCHIMBARE, nu ”Adevăr”

”Adevărul despre 7 aprilie…” Atât de mult se trâmbițează această sintagmă în ultimele zile. Ciudat este că mulți dintre cei care în aprilie 2009 nu prea existau sau erau ascunși în case, zăvorâți bine, astăzi țipă în gura mare și arată cu degetul. Ei sunt în căutarea ”adevărului”. Acum, când e atât de simplu să-l cauți, când nimeni nu te amenință și când o oarecare brumă de libertate a ajuns în această țară.

Nu lipsa ”Adevărului” mă deranjează, ci criminalii care stau în libertate

Hai să facem o incursiune în aprilie 2009 și să vedem câți oameni își permiteau să scrie sau să gândească liber, chiar riscând cu propria lor viață? Puțini. Paradoxal e că tocmai acei oameni astăzi sunt mult mai tăcuți, nu țipă și nu taie-n carne vie. Probabil pentru că au înțeles că ”adevărul”, așa cum îl vor țipălăii, nu va fi aflat niciodată.

Eu, în aprilie 2009 (recunosc, sunt lipsit de modestie) am fost unul dintre puținii oameni care-au încercat să facă ceva. Nu știu dacă am reușit vreo boabă, cert e că în acea perioadă am avut zile în care blogul a fost vizitat de 22 de mii de vizitatori unici, iar pe zi primeam sute de mailuri. Oamenii care-mi scriau nu căutau atunci vreun ”Adevăr” miraculos, ci-și căutau copiii, frații și prietenii. Oameni care erau maltratați prin pușcării, bătuți până la moarte.

Ei, fraților, vă rog, spuneți-mi acum, câți dintre cei care au ucis copii prin comisariate au fost judecați, iar acum înfundă pușcăriile? NICIUNUL! Perju? Perju a avut ghinionul de a omorî un om în PMAN. În comisariate au fost omorâți sau aduși până aproape de moarte mulți alții.

Nu lipsa ”Adevărului” mă deranjează, ci lipsa ”SCHIMBĂRII”

Pentru ce au ieșit acei oameni protesteze? Pentru ce au fost maltratați sute, iar unii chiar omorâți? Pentru a vedea o schimbare în țara lor. Unde e acea SCHIMBARE, nu prea știm. Câți dintre cei care au guvernat această țară timp de 8 ani au fost condamnați pentru ceva?

Cum s-au schimbat lucrurile în organele de forță? Avem noi astăzi polițiști mai cinstiți, avem judecători mai drepți sau procurori care să-și facă treaba?

Cum este guvernată țara astăzi? Funcționarii sunt oare mai puțin corupți? Meritocrația este oare pusă în capul mesei atunci când cineva este pus într-o funcție importantă în stat? Vedeți voi funcționari care să se gândească, în primul rând, la binele cetățeanului?

Unde sunt acei ”jurnaliști” lași și fricoși de la TRM, care dădeau desene animate în timp ce-n centrul orașului se comiteau atrocități? Stau bine mersi, tot în Dealul Schinoasei, iar acum îi ling în fund pe Filat, Ghimpu și Lupu, așa cum făceau cu Voronin, până in 2009

”Adevărul” despre 7 aprilie este unul foarte relativ. Fiecare dintre cei 30 de mii de oameni care au protestat în acea zi, va veni cu ”Adevărul” său. Și-apoi, a aflat cineva adevărul despre cum a căzut ”Bastilia”, la 14 iulie 1789? Sau caută cineva vreun adevăr despre cine e vinovat de Căderea Zidului Berlinez, de la 9 noiembrie 1989? Se întreabă oare cineva, care e adevărul care i-a făcut pe români să strige ”Jos Ceaușescu”, în decembrie 1989?  Cred că nu.

În schimb, toate aceste revoluții au adus schimbări enorme în țarile în care au fost realizate. În urma lor au fost schimbate regimuri, s-a îmbunătăți vizibil viața oamenilor, iar mulți criminali au putrezit prin pușcării.

O Revoluție se face nu pentru a căuta mai apoi adevăruri despre cei care au făcut-o. O Revoluție se face pentru că oamenii nu mai pot rezista în condițiile pe care le oferă Puterea. O Revoluție schimbă regimuri, bagă criminali în pușcării și, de cele mai multe ori, îmbunătățește nivelul de trai al oamenilor. Asta vreau și eu să văd în Republica Moldova.

Fără NIT, dar cu Canal 3

Trei ani de zile le-a luat celor de la CCA să-și dea seama că NIT-ul își bate joc de orice normă deontologică și că trebuie să rămână fără licență.

Astăzi aplaudacii AIE-iști săreau în sus de bucurie și se felicitau reciproc că, în sfârșit, au scăpat de NIT. În fond, aplaudacii pentru asta și există, să iasă și să țipe isteric când Timofti e ales Președinte și să salute cu frenezie orice porcărie pe care o fac șefii lor.

NIT, condamnat la moarte, dar fără judecată

Este indubitabil că NIT-ul e o porcărie de televiziune cum mai poate fi văzută doar prin Coreea de Nord. Dar trebuia să rămână fără licență nu acum, la 5 aprilie 2012, ci încă de prin 2007.  Cum în 2007 nu era posibil, din motive lesne de înțeles, atunci măcar în 2009 sau hai 2010 trebuia să se ia măsuri în legătură cu porcăria dirijată de Tkaciuk și Petkov. Și ca-n orice țară democratică, nu i se lua licența imediat, ci se începea cu avertizări publice, se continua cu amenzi usturătoare și abia apoi, într-un final, se recurgea la retragerea licenței. Ori, în cazul NIT-ului n-au existat decât niște avertizări în legătură cu subtitrările. Ori, licența i s-a luat pentru că nu s-a respectat pluralismul de opinii. Deci, practic televiziunea procomunistă a fost condamnată la moarte fără nicio cercetare sau sentință de judecată.

De ce acum?

Întrebarea care ne frământă mințile e de ce acum? NIT-ul de la 5  aprilie 2012 e exact același ca și cel de la 14 septembrie 2009, 23 octombrie 2010 sau 7 august 2011. Atunci însă nimeni nici măcar nu a crâcnit la adresa principalei instituții propagandistice procomuniste.

Eu zic că răspunsul este unul foarte simplu. Cu 2 ani în urmă, Plahotniuc avea două frecvențe foarte bune pentru televiziunile sale, Prime și 2Plus, ambele cu acoperire națională. Acum țara e împânzită de afișe cu Canal 3. Compania care stă în spatele acestui Canal 3 este aceeași de care aparține și Prime și 2Plus. Cum Plahotniuc a înțeles că având televiziuni cu acoperire națională împuști mai mulți iepuri deodată (faci bani mulți din publicitate, îndobitocești creiere rătăcite, îți faci imagine de salvator al națiunii, etc), a decis că două nu-i ajung și hai s-o facă și pe a treia. Se pare că acest Canal 3 va fi o televiziune de știri. Tocmai ceea ce-i lipsea lui Plahotniuc, mai ales de când e renunțat să mai cotizeze la Publika. Și-apoi de ce să dai bani nu știu cui, pentru o televiziune cu acoperire de câteva case, când îți poți trage ditamai postul de știri care să emită în toată Moldova?

Să iasă și Plahotniuc, în sfârșit, nestingherit la talk-show-uri. Să vadă toată Moldova, la o televiziune de știri ”echidistantă” ce face Al Capone de Grozești cu Edelweissul său, să apară toată ziua pe sticlă el, Candu, Filip, Diacov și ceilalți slujitori devotați. Ziceți și voi, n-ar fi perfect? 

NIT-ul a fost ținut în viață până acum tot de Plahotniuc, prin Gorincioi, iar mai apoi Pocaznoi, pentru ca în momentul când va apărea un Canal 3 (după Prime și 2Plus, nume predestinat) să ia Pocaznoi licența și mai apoi s-o dea cui trebuie.

Așa facem noi democrație și reforme europene. Și așa magnatul de presă Plahotniuc devine și mai puternic.

Moldova, o țară cu oameni care au frică de Dumnezeu

Petru este episcop. E șef de mănăstire undeva prin Nisporeni. El a ridicat două hoteluri mari și frumoase în complexul său monastic. Mai greu cu ridicarea unei catedrale, care va fi cea mai mare ca dimensiuni din întreaga Moldovă. Dar catedrala va f terminată din banii celor cu suflet mare, care vin duminicile la biserică și se roagă, totodată jertfind câte ceva în numele lui Dumnezeu.

Ion este om cu suflet mare. El este șofer de rutieră. Recent, microbuzul cu care lucrează s-a lungit cu două rânduri de scaune. Pericol de a omorî câțiva oameni este, dar viața de șofer de rutieră este dură. Chiar de dimineață i-a tras doi Dumnezei lui Valera, pentru că l-a întrecut și-i ia toți pasagerii, iar pe Emil l-a trimis drept în p…. mamei lui când acesta l-a atenționat să conducă mai atent, deoarece pasagerii nu-s saci cu cartofi. Ion devine însă alt om duminica. El merge la biserică și se roagă să-i fie iertate păcatele.

Vasile este om cu suflet mare. El este inspector la Poliția Rutieră. Zona sa preferată de acțiune este Botanica, între Porțile Orașului și Aeroport. Săptămâna trecută, în capitală s-a petrecut operațiunea ”Pietonul”, dar lui Vasile îi este pofik de toate operațiunile. El stă la magazinul Metro și-i ”anină” pe toți șoferii care ies de după deal cu 63 de km/h. 100 de lei direct, fără proces verbal, este modalitatea lui Vasile de a petrece operațiunea ”Pietonul”, iar când șoferii zic totuși că doresc să facă lucrurile pe cale legală, el spune un ”Doamne ferește!” și se apucă de scris. În cele 10 minute, cât îi ia să întocmească procesul verbal, 7 șoferi trec cu 63 km/h, dar Vasile îi ratează și de fiecare dată se uită la radar cu ciudă, trăgând câte un ”Dumnezeu mamii lui de om drept!!” printre dinți. Deși nu prea e credincios, Vasile totuși merge din când în când la biserică, deoarece soția sa, casnică, e o credincioasă model, jertfind la biserică, în fiecare duminică, din puținul pe care-l acumulează soțul său.

Andrei e om cu suflet mare. Lucrează ca taximetrist. El niciodată nu folosește aparatul de taxat și cere de la clienți 60 de lei, în loc de 30. După o negociere mai scurtă sau mai lungă se ajunge la 40, iar Andrei pornește în trombă, bucurându-se, în gând, că ”l-o mai frecat pe-un prost”. Am uitat să vă spun că Andrei poartă barbă, iar la gât are o cruce mare, de argint. Ar fi vrut să se facă preot, dar a făcut câțiva ani de pușcărie în tinerețe, iar acum lucrează taximetrist.

Vasilița este om cu suflet mare. Vinde siliotkă la Piața Centrală. Grea muncă are, în fiecare seară tratează siliotka cu tot felul de substanțe, să nu miroase a doua zi (că e putredă nici nu mai contează), iar toată ziua vinde. Ieri a amăgit la cântar cinci ”proști”, cu câte 2-300 de grame fiecare. Duminică va merge și ea la biserică și va jertfi în numele lui Dumnezeu.

Gheorghe este un om cu suflet mare, lucrător în construcții. El lucrează la o clădire cu 16 etaje. În fiecare seară, de la lucru pleacă ba cu un sac de ciment ba cu unul de ”Rotband”. Ce dacă cimentul stă și se împietrește în șură la Gheorghe, ”p….. cela de șef are de unde…”. Merge și el destul de des la biserică, aprinde o lumânare pentru cei dragi și jertfește din puținul pe care-l are pentru construcția unei biserici mai aproape de casa sa.

Oamenii ăștia sunt ortodocși adevărați, cu frica lui Dumnezeu în gând. De asta merg la biserică și jertfesc pentru iertarea păcatelor. Ei nu vor să trăiască la fel ca-n Uniunea Europeană. Că-n Uniunea Europeană nimeni nu mai are frică de Dumnezeu. Ba mai rău, pe acolo mișună homosexuali și musulmani. Acești oameni, cu suflete mari, i-ar spânzura de coaie pe homosexuali, iar pe musulmani i-ar trimite în Sahara, că acolo le este locul. Episcopul Petru se mândrește cu astfel de enoriași. El îi dă drept exemplu și spune că atâta timp cât Gheorghe, Vasilița, Andrei, Vasile și Ion vor exista, Moldova va rămâne la fel – o țară cu oameni cu suflete mari, cu frică de Dumnezeu și cu tradiții păstrate secole la rând.